Referat Gimnosperme

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Gimnosperme si de asemenea puteti face Download Referat Gimnosperme

Citeste fragmente din Referat Gimnosperme

GIMNOSPERME CLASA ORDIN FAMILIE GEN CYCADOPSIDA CYCADALES CYCADACEAE CYCAS GYNKGOOPSIDA GYNKGOALES GYNKGOOACEAE GYNKGO CONIFEROPSIDA CONIFERALES (PINALES) ARAUCARIACEAE ARAUCARIA TAXODIACEAE TAXODIUM SEQUOIADENDRON SEQUOIA METASEQUOIA CRYPTOMERIA CEPHALO- TAXACEAE CEFALOTASSO CUPRESSACEAE CUPRESSUS THUJA LIBROCEDRUS JUNIPERUS CHAMAECYPARIS PINACEAE ABIES PICEA PINUS LARIX CEDRUS PSEUDOTSUGA TSUGA TAXALES TAXACEAE TAXUS Scurtã istorie a gimnospermelor Cu mai bine de 220 milioane de ani în urmã , flora terestră era dominată de aceste plante cu flori primitive. Carbonifer: Un aspect al evoluţiei plantelor spre formele superioare cu flori şi seminţe este şi apariţia, printre ferigile carbonifere, a unor plante care au premers dezvoltarea plantelor cu seminţe golaşe-gimnospermele. Permian: Din permian se cunosc, ca strămoşi ai coniferelor actuale, Walchia piniformis şi Voltzia heterrophylla . Voltzia se dezvoltă în permian, dar o găsim şi în timpurile de la începutul erei mezozoice. Ambele plante purtau seminţele în conuri şi au constituit originea celor mai multe dintre coniferele care se vor dezvolta în lungul erelor mezozoice şi neozoice. Triasic: Dintre Cycadophyta - gimnosperme primitive- Pterophyllum, cu frunze penate dispuse pe tulpini groase, a fost răspândit până la sfârşitul mezozoicului. Jurasic: În jurasic, perioada următoare triasicului, gimnospermele străvechi iau o mare dezvoltare. Printre acestea sunt caracteristice unele bennettitale, ca Cycadeoides, care înfrumuseţau peisajul. Cycacadeoides avea tulpini groase, îmbrăcate în resturile peţiolurilor frunzelor căzute, şi erau presărate cu flori, iar spre vârf se desprindea un buchet mare de frunze. Dintre bennettitale se mai cunoaşte Williamsoniella, cu tulpina ramificatã dicotomic, florile purtate pe pedunculi lungi şi Williamsonia, care avea înfăţişarea unei ferigi arborescente. La bennettitale apare un înveliş care cuprinde şi apără sămânţa. Conul matur avea asemănări cu fructul angiospermelor, plante superioare cu seminţele protejate de fruct. Cretacic: În aceastã perioadã gimnospermele au intrat în regres faţã de angiospermele pornite pe calea unei mari evoluţii. Neozoicul inferior: Pentru formaţiunile neogene sunt caracteristice coniferele Taxodium şi Sequoia, forme cu mare răspândire, mai ales pe continentele sudice. Timp de 120 milioane de ani aceste plante au constituit vegetaţia dominantã a Pământului. Coniferele sunt plante lemnoase, arbori sau arbuşti care apar în pădurile de conifere din zone montană, la care apar pentru prima dată florile grupate în conuri (de unde şi denumirea de conifere). Ele se înmulţesc prin seminţe, care sunt libere, neînchise în fruct. (gimno- liber; sperme- sămânţă;=> gimnosperme= plante cu seminţe libere). Lemnul este format predominant din traheide mai perfecţionate structural decât la ferigi care alături de liber formează fascicule libero-lemnoase dispuse concentric. În mijlocul fasciculelor se află cambiul, care spre interior produce lemn si spre exterior liber. Reproducerea este numai sexuată. În ciclul lor de dezvoltare alternează două generaţii: una sporofitică, diploidã, şi una gametofitică, haploidă. După fecundare, rezultă zigotul, din care va lua naştere sămânţa, care va începe generaţia sporofitică. Generaţia sporofitică este reprezentată de un corm bine dezvoltat, format dintr-o rădăcină puternicã, ramificată la suprafaţa solului datorită substratului stâncos. Tulpina este dreaptă, lemnoasă, iar coroana are aspectul unui con. Tulpina produce o substanţă cleioasă şi lipicioasă, numitã răşină (de aici şi numele de răşinoase), care în contact cu aerul se întăreşte. Frunzele sunt aciculare, dispuse penat, în smocuri sau în jurul ramurilor. Ele sunt persistente şi iarna, cad pe rând la intervale de 3-6 ani, de aceea coniferele rămân verzi în permanenţă (cu excepţia laricei sau zadei, care toamna în fiecare an îşi schimbă frunzele, ca şi arborii cu frunze căzătoare). Generaţia gametofitică (sexuatã) este reprezentată de gameţi care sunt grupaţi în flori. Florile sunt grupate în conuri. Conurile bărbăteşti sunt situate spre vârful ramurilor şi reprezintă o floare bărbătească, formată dintr-un ax al conului care susţine solzii staminali, purtătorii sacilor polenici, cu numeroase grăuncioare de polen. Conurile femeieşti sunt situate în vârful unei ramuri de la baza coroanei şi reprezintă o inflorescenţă. Fiecare con este format dintr-un ax care susţine solzii carpelari cu douã ovule şi o bractee. Din zigotul diploid prin diviziuni repetate se va diferenţia embrionul cu numeroase cotiledoane. Seminţele libere, unele aripate, cad din conul seminal, pe sol şi formează o nouă plantă (sporofitul). Apariţia seminţei reprezintă un salt calitativ în procesul evoluţiei plantelor. Reprezentanţii din ţara noastră sunt: pinul (Pinus silvestris), molidul (Picea abies ), tisa (Taxus baccata), arbore ocrotit, ienupărul (Jeniperus communis), jneapănul (Pinus mugo), bradul (Abies alba), laricele (Larix deciuda), zâmbrul (Pinus cembra)- arbori ocrotiţi, arborele-vieţii (Thuja orientalis). Gimnospermele se împart în 3 grupe: cicadale, ginkoale şi conifere. Cicadale: -cuprind 185 de specii în 11 genuri; -sunt cele mai primitive plante cu flori; -seamănă cu palmierii dar nu sunt înrudiţi; -coroana este mare, formată din frunze lungi; -reprezentanţi: Cycas circinalis, Cycas revoluta. Cycas circinalis, este originar din Asia. Este cultivat şi în zona Caraibilor, în special în curţile bisericilor. În insulele Barnados, toate plantele par a fi femele. Conuri bărbăteşti. Ginkoale: -reprezentat de o singură specie, arborele-pagodelor, Ginko biloba; -răspândite în sud-estul Asiei; -întâlnite numai în parcuri; -este o adevărată „fosilă vie” (în perioada Jurasicului şi a Cretacicului a cunoscut era foarte răspândit); -ajunge la maturitate la vârsta de 30 de ani, până atunci seminţele nefiind diferenţiate; -florile sunt unisexuate: cele bărbăteşti sub formă de ciorchine, iar cele femeieşti prezintă două ovule nude; -sămânţa are un strat cărnos pe dinafară şi dur în interior. Ginko biloba. Conifere: -răspândite pe toată suprafaţa globului, dar cu precădere în zonele muntoase ale zonei temperate; -florile sunt grupate in conuri bărbăteşti (o floare) şi conuri femeieşti, alcătuite din mai multe flori (inflorescenţe); -floarea bărbătească este formată dintr-un ax longitudinal pe care sunt aşezate în spirală numeroşi solzi, care poartă pe faţa inferioară doi saci cu polen; -floarea femeiască este alcătuită dintr-un solz extern pe care stă prins un solz intern care poartă la bază două ovule; -polenul adus de vânt germinează pe ovule, formând tubul polinic prin care gametul bărbătesc ajunge la oosferă, dând naştere la zigot; -zigotul se divide şi dă embrionul, iar ovulul devine sămânţă neînvelită. -reprezentanţi: bradul alb (Abies alba), pinul de pădure (Pinus sylvestris), zada (Larix decidua), tisa (Taxus baccata), ienupărul (Juniperus communis), arborele-mamut (Sequoia gigantea), molidul (Picea abies), jneapănul (Pinus mugo), arborele vieţii (Thuja orientalis), tuia (Thuja occidentalis), chiparosul (Cupressus sempervirens), cârcelul (Ephedra distachya), etc. Importanţă Deoarece formează păduri pe suprafeţe întinse, gimnospermele au o mare importanţă ecologică (influenţează clima, umiditatea, calitatea aerului). Lemnul are o mare importanţă industrială, fiind folosit în construcţii, la fabricarea mobilei, a instrumentelor muzicale şi altor obiecte. El mai constituie materia primă folosită pentru fabricarea celulozei. Din răşină se obţin tuşul, negrul de fum, terebentina, sacâzul, etc. Unele sunt plante decorative sau sunt folosite în medicină. Gimnospermele fosile au stat la baza formării rezervelor de cărbuni superiori. Lemnul greu, dur şi compact, de culoare roşcată , al tisei, este foarte preţios pentru sculptură şi tâmplărie fină. Lemnul molidului serveşte în construcţii, în tâmplăria uşoară, la construirea avioanelor, iar ca lemn de rezonanţă este căutat pentru fabricarea instrumentelor muzicale. Molidul se foloseşte ca materie prima în industria hârtiei si a celulozei. Scoarţa conţine 10-11% tanin şi se întrebuinţează ca materie tanantă în tăbăcărie. Prin distilarea răşinii se obţine terebentina, colofoniu, gudroane si alte substanţe chimice utile. Lemnul bradului este folosit în construcţii, în fabricile de mobile si chibrituri, în tăbăcărie si la extragerea terebentinei. Zada se cultivă ca arbore ornamental si în plantaţii forestiere, pentru lemnul sau de calitate superioară, bun la fabricarea mobilei. Din lemnul si răşina pinului se obţine chinorozul- funinginea de brad, terebentina, colofoniul si gudronul Terebentina extrasă din răşina jepului este de calitate superioara. Florile femele ale ienupărului au aspect de muguri verzi produc pseudobace, la început verzi, apoi negre-albăstrii, brumate si aromate. Pseudobacele având proprietăţi stomahice si diuretice, se folosesc in medicină. Ele mai servesc la aromatizarea băuturilor spirtoase. Chiparosul se plantează mult pe coastele Mediteranei, pentru frumuseţea coroanei înalte, de formă piramidală. Chiparosul de baltă, înalt până la 40m este cultivat ca arbore ornamental prin parcuri şi pe la marginea lacurilor. Din rădăcinile crescute în baltă se ridică în aer prelungiri respiratorii-pneumatofori. Clorhidratul de efedrina ca si ceaiul din ramurile înflorite, se înrebuinţează în astme şi bronşite. 쥁