Referat Nutritia La Animale Si La Plante4

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Nutritia La Animale Si La Plante4 si de asemenea puteti face Download Referat Nutritia la animale si la plante4

Citeste fragmente din Referat Nutritia La Animale Si La Plante4

Nutritia la animale si la plante I La animale: Se realizeazã cu ajutorul funcþiilor de nutriþie. Organismul animal realizeazã schimburi de materie ºi energie cu mediul înconjurãtor. Sistemele ºi aparatele care contribuie la realizarea funcþiei de nutriþie sunt: 1. Sistemul digestiv: Apare pentru prima datã la celenterate ºi este format dintr-un orificiu buco – anal înconjurat de tentacule ºi o cavitate gastricã. A. La viermii plaþi (platelminþi ) sistemul digestiv este format din: - Orificiu buco – anal; - Faringe musculos; - Intestin ramnificat; Sistemul digestiv la oameni B. La viermii inelaþi sistemul digestiv este format din: - Gurã; - Faringe: · musculos; · glandular; - Esofag: ·guºã; - Pipotã; - Intestin; C. La moluºte sistemul digestiv prezintã pentru prima datã o glandã anexã ( hepato – pancreasul ) care elaboreazã enzime necesare digestiei, dar care are ºi rol în secreþia calvarului. D. La cefalopode intestinul terminal prezintã o glandã numitã punga cu cernealã. E. La artropode sistemul digestiv este format din: - Aparat bucal; - Faringe; - Esofag; - Stomac triturator; - Intestin; F. La vertebrate sistemul digestiv este format din: - tub digestiv alcãtuit din: · Cavitate bucalã; · Faringe; · Esofag; · Stomac; · Intestin subþire; · Intestin gros; - glande anexe reprezentate de: · Glande salivare; · Ficat; · Pancreas; 2. Sistemul circulator: este de douã tipuri: A. Sistemul circulator deschis ( lacunar ) este format din vase de sânge ºi lacune; B. Sistemul circulator închis este format din vase de sânge ºi inimã: - La vertebrate sistemul circulator este format din inimã ºi vase de sânge care pot fi: · artere; · vene; · capilare; - La peºti inima este formatã dintr-un atriu ºi un ventricul; - La amfibieni inima este formatã din douã atrii ºi un ventricul; - La reptile inima este formatã din douã atrii ºi un ventricul prevãzut cu un sept la mijloc care î – l împarte incomplet în douã pãrþi; - La crocodili septul împarte complet ventriculul în douã pãrþi; - Pãsãrile ºi mamiferele prezintã douã atrii ºi douã ventricule; 3. Sistemul respirator: Organele respiratorii în seria animalã sunt reprezentate de branhii, plãmâni, sistem de tuguri care se ramnificã în tot corpul si se deschid prin stigme; La vertebrate organele respiratorii sunt branhiile pentru mediul acvatic ºi plãmânii pentru mediul terestru. Plãmânii pot fi saculiformi la amfibieni ºi parenclimatoºi la pãsãri ºi mamifere. În timp ce mamiferele prezintã plãmâni cu alveole pulmonare plãmânii pãsãrilor nu au alveole pulmonare. Plãmânii reprezintã organele respiratorii. Sistemul respirator mai prezintã ºi cãi aeriene reprezentate de: faringe, trahee si branhii. 4. Sistemul excretor: A. La nevertebrate sistemul excretor este reprezentat de protonefridii ºi metanefridii. Protonefridiile sunt organe de excreþie alcãtuite dintr-un sistem de canale ramnificate, prevãzute la capãt cu o celulã cu flamurã vibratilã. Metanefridiile sunt formate din tuburi încolãcite care comunicã cu cavitatea generalã a corpului printr-o p ciliatã, iar cu exteriorul printr-un por. B. La vertebrate sistemul excretor este format din rinichi ºi cãi urinare reprezentate de douã uretre: · Vezica urinarã; · Uretrã; II La plante poate fi: 1. Nutriþie autotrofã: constã în sinteza substanþelor organice din substanþe anorganice cu aport energetic. Dupã natura sursei de energie folositã în sinteza substanþelor organice nutriþia autotrofã poate fi: A. Fotoautotrofã, la care sursa de energie folositã în sinteza substanþelor organice o reprezintã energia luminoasã ºi se realizeazã cu ajutorul fotosintezei. Fotosinteza reprezintã procesul prin care se sintetizeazã substanþe organice cu ajutorul energiei luminoase absorbite de pigmenþii clorofilieni ºi caroteinoizi. Procesul de fotosintezã are loc numai în celulele care prezintã cloroplaste cu excepþia algelor albastre, verzi ºi bacteriilor purpurii care nu prezintã cloroplaste. Acestea sunt organisme procariote care prezintã clorofila „a”, integratã în membrana fotosintetizatoare. Factori care influenþeazã fotosinteza: - Intensitatea fotosintezei este influenþatã ºi de compoziþia spectralã având un maxim în radiaþiile roºii; - Concentraþia dioxidului de Carbon (CO2). În compoziþia aerului dioxidul de carbon participã cu 0.03%. - Temperatura: Optimul termic al fotosintezei este situat de regulã între 25 – 30º C la plantele de origine nordicã, iar la cele de origine sudicã în jur de 35 – 40º C. - Apa reprezintã materia primã pentru fotosintezã ºi anume pentru sinteza zaharurilor în menþinerea normalã a activitãþilor celulare. - Sãrurile minerale de amoniu, azot, sulfat, fosfat au o influenþã pozitivã, dar numai în concentraþia optimã. B. Chemioautotrofã ( Chemiosinteza ), la care sursa de energie folositã în sinteza substanþelor organice o reprezintã energia chimicã, fiind nutriþia autotrofã specificã câtorva tipuri de bacterii. Aceasta foloseºte pentru sinteza A.T.P. – ului ºi a N.A.D.P.H. – ului energia chimicã rezultatã din oxidarea substanþelor anorganice cum sunt: hidrogenul sulfurat, acidul azotic, fierul ºi amoniacul. În funcþie de tipul de substanþe anorganice utilizate bacteriile chemiosintetizante se clasificã astfel: 1. Bacteriile sulfuroase oxideazã compuºii minerali ai sulfului, trãiesc în adâncurile apelor stãtãtoare, intervin în circuitul sulfului în naturã. 2. Bacteriile nitrificatoare trãiesc în soluri umede, în apele dulci ºi sãrate. Sunt reprezentate de nitrit bacteriile ( Nitrosomonos ) ºi nitrat bacterii ( Nitrobacter ) contribuie la circuitul azotului în naturã. 3. Hidrogen bacteriile; trãiesc în medii puþin aerate in care se elibereazã hidrogenul; intervin în circuitul hidrogenului în naturã. 4. Bacterii feruginoase; trãiesc în soluri ºi ape ce conþin compuºi ai fierului. Contribuie la formarea zãcãmintelor de fier de pe fundul apelor stãtãtoare. 5. Bacteriile metalogene reduc dioxidul de carbon la gaz metan. Trãiesc în mlaºtini, în lacuri, în ape de canal ºi în stomacul erbivorelor. 2. Nutriþia heterotrofã: Organismele heterotrofe se hrãnesc cu substanþe organice gata pregãtite de natura vegetalã sau de natura animalã. Nutriþia heterotrofã este de douã feluri: A. Nutriþia saprofitã este caracteristicã organismelor care se hrãnesc cu substanþe organice de origine vegetalã sau animalã din organismele intrate în descompunere. În grupa organismelor saprofite sunt incluse: numeroase bacterii, ciupercile inferioare, majoritatea ciupercilor superioare. Organismele saprofite absorb substanþele organice dizolvate în apã prin membranele lor. Substanþele organice cu moleculã mare sunt mai întâi transformate ( hidrolizate cu ajutorul unor enzime) în substanþe mai simple ºi apoi absorbite. Dintre plantele superioare prezintã nutriþie saprofitã planta numitã cuibuºorul pãmântului din familia Orhidee. B. Nutriþia parazitã este specificã organismelor din diferite regnuri: Monere, Fungi, Plantae, Animale. Acestea se hrãnesc cu substanþe organice pe care le iau din corpul plantelor ºi animalelor vii. Bacteriile care se hrãnesc parazit produc boli numite bacterioze ºi se numesc patogene. Ciupercile parazite produc boli numite nitoze. C. Nutriþia simbiotrofã se realizeazã între 2 organisme care prezintã relaþii strânse metamorfoanatomice ºi de nutriþie. Indivizii care se asociazã se numesc simbionþi, iar asocierea se numeºte simbiozã. Simbioza poate fi o interacþiune beneficã pentru ambele specii, ºi în aceastã situaþie poate fi folositoare numai uneia dintre specii. Micorizele sunt asocieri între ciuperci ºi rãdãcinile plantelor superioare. Acestea pot fi externe sau ectotrofe ºi interne sau endotrofe. Micorizele ectotrofe se prezintã ca un monsom care înconjoarã vârful rãdãcinii fãrã a pãtrunde în rãdãcinã. Se întâlnesc la: brad, pin, fag. Micorizele endotrofe sau interne. În acest caz chifele pãtrund în celulele din scoarþã unde cresc ºi formeazã un fel de ghem. Se întâlnesc la plante din familia orhideelor ºi a liliaceelor. În cazul micolizelor chifele ciupercii absorb din sol apa cu sãrurile minerale pe care le cedeazã rãdãcinii, iar chifele preiau celulele rãdãcinii cu substanþe organice. Lichenii prezintã o simbiozã obligatorie între o algã verde sau albastrã ºi o ciupercã. 3. Nutriþia mixotrofã este specificã plantelor semiparazite ºi carnivore. Plantele parazite sunt capabile de fotosintezã, dar îºi completeazã o parte din substanþele nutritive de la planta gazdã cu ajutorul unor structuri numite haustre. Plantele carnivore sunt plantele verzi care realizeazã fotosinteza, dar îºi completeazã necesarul de azot din corpul unor insecte. De aceea plantele carnivore se mai numesc ºi insectivore. În flora þãrii noastre existã o serie de plante carnivore de genul drossera sau iarbã grasã. De asemenea plantã carnivorã este ºi otracelul de baltã. Heterotrofia la Animale În regnul animal cel mai rãspândit mod de nutriþie este cel heterotrof ºi se realizeazã prin: 1. Osmozã – hrana lichidã difuzeazã prin toatã suprafaþa corpului sau numai prin anumite regiuni. 2. Fagocitoza – în acest caz particulele primitive sunt înglobate în citoplasmã cu ajutorul pseudopodelor. 3. Ingerarea alimentelor pe cale bucalã specificã animalelor la care se diferenþiazã un sistem digestiv la nivelul cãruia au loc urmãtoarele procese: - Prelucrarea hranei; - Digestia; - Absorþia; - Sinteza substanþelor proprii în celule; Formarea unui sistem digestiv alcãtuit din tub digestiv ºi glande anexe a permis creºterea eficientã ºi rapiditatea proceselor de digestie. Digestia se realizeazã cu ajutorul unor enzime numite enzime digestive.