Referat Hipotensiunea

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Hipotensiunea si de asemenea puteti face Download Referat hipotensiunea

Citeste fragmente din Referat Hipotensiunea

ISTORICUL HIPOTENSIUNII ARTERIALE Se fac referiri mai serioase la existenÅ£a unor diferenÅ£e de presiune arterială,abia după ce s-au făcut demonstraÅ£ii de determinare a acesteia. Astfel , cronologic , Stefan Hales (1677 – 1761) vicar din Teddington a făcut prima încercare de a măsura presiunea sângelui în artera femurală la cal (1732).Sângele urca într-un tub de sticlă conectat la “ capătul arterial” cu o tranhee de gâscă . Preotul a observat că variaÅ£iile coloanei de sânge sunt sincroane cu bătăile inimii (a publicat observaÅ£iile în “Statistical Essays” , 1769). Alte încercări de reÅ£inut : Jean Marie Poisseville (1799 – 1869) tot cu un tub de sticlă, în formă de U in 1828 , celebrul fiziolog german Carl Ludwig din Leipzig (1816 – 1895) foloseÅŸte aparatul Poisseville adăugându-i o coloană de mercur. La om prima măsurare a tensiunii arteriale a fost făcută în 1856 de către Jules Faivre la Lyon . El a apreciat valoarea sistolică 120 mm Hg . Cunoscutul ciclician parizian Pierre Potain a creat în 1802 pe stămoÅŸul tensiometrului de azi , respectiv peloata cu aer pe care o aplică pe artera radială ÅŸi apasă până la dispariÅ£ia pulsului radialei era tensiunea maximă , pe care se citea pe cadranul unui manometru din metal. Medicul rus N. Korotov a unit tehnica cu ausculaÅ£ia prin steteoscop in 1905 . DEFINIÅ¢IA HIPOTENSIUNII ARTERIALE Hipotensiunea arterială este un sindrom clinic caracterizat prin scăderea valorilor tensionale sub 100 mm Hg pentru tensiunea sistolică ÅŸi sub 65 mm Hg pentru cea diastolică . ÃŽn funcÅ£ie de durată , hipotensiunea poate fi trecătoare sau de durată . ÃŽn funcÅ£ie de etiologie se deosebesc : - hipotensiunea arterială esenÅ£ială ; - hipotensiunea simptomatică ; - hipotensiunea ortostatică ; CLASIFICAREA HIPOTENSIUNII ARTERIALE Putem clasifica hipotensiunea arterială în : HIPOTENSIUNE ARTERIALÄ‚ PRIMARÄ‚ (ESENÅ¢IALÄ‚) HIPOTENSIUNE ARTERIALÄ‚ SECUNDARÄ‚ (SIMPTOMATICÄ‚) HIPOTENSIUNE ARTERIALÄ‚ ORTOSTATICÄ‚ Hipotensiunea arterială esenÅ£ială nu are cauze precizate . II. Hipotensiunea arterială secundară poate fi declanÅŸată de : BOLI CARDIOVASCULARE - Infart miocardic (IMA) - Miocardita acută Pericardită exudativă ÅŸi constructivă Valvulopatia (stenoză mitrală ÅŸi aortică) Insuficienţă cardiacă cu debit scăzut Varice voluminoase Embolie plumonară masivă DisecÅ£ie de aortă BOLI ENDOCRINE - Insuficienţă hipofizară anterioară (sindrom SIMMONDS) Insuficienţă tiroidinală (Mixedem) Insuficienţă corticosuprarenală (boala ADDISON) Insuficienţă gonadică (Climaterium) BOLI NEUROLOGICE Scleroza multiplă Siringo-Mielie Miopatii Neuropatii metabolice (diabet zaharat , anemia pemiciosă , caÅŸexie) Boli idiopatice (sindromul SHY – BROJER) INFECÅ¢II Stări postinfecÅ£ioase (septicemii diverse) INTOXICAÅ¢II alcool metilic nicotină benzol medicamente hipotensive - CLONIDINA - METIL-DOPA - GUANETIDINA ALERGIE - Åžocul astmatic 7.CAUZE CHIRURGICALE Simpatecomie dorso-lombară ÃŽn general hipotensiunea arterială esenÅ£ială este consecinÅ£a tulburărilor mecanismelor de auto reglare neuro-endocrine al homeostaziei arteriale. Hipotensiunea arterială esenÅ£ială afecteză 2-4% din populaÅ£ia adultă ÅŸi predomină la bărbaÅ£ii de vârstă medie. Boala poate să aibă un caracter simptomatic sau asimptomatic , dar o voi prezenta mai pe larg în rândurile ce urmează. 1.HIPOTENSIUNEA ARTERIALÄ‚ ESENÅ¢IALÄ‚ (PRIMARÄ‚) Vorbim de hipotensiune arterială când valorile tensiunii maxime , la adult , scad sub 100 mm Hg ÅŸi când persoanele cu aceste valori prezintă fenomene subiective supărătoare. Se cunosc valori tensionale arteriale scăzute la persoane care nu au nici un fel de suferinÅ£e subiective , de obicei la vagotonici , adică la cei care au un debit circulator mai scăzut , o rezistenţă perifercă ceva mai crescută ÅŸi cu tote acestea nevoile circulatorii sunt acoperite . De altfel , fenomenele clinice din hipotensiune pot apare ÅŸi la persoane cu valori tensionale normale , ceea ce înseamnă că nu este vorba doar la nivelul tensiunii , ci , mai degrabă , de o adaptare nepotrivită , în urma mecanismelor regulatorii insuficiente , mecanisme ce au ca urmare fenomene de insuficienţă în irigaÅ£ie , oboseală sete de aer , palpitaÅ£ii , precum ÅŸi alte manifestări , rezultate ale deficienÅ£ei sistemului regulator al circulaÅ£iei . ASPECT CLINIC SenzaÅ£ia de slăbiciune este smnalul cel mai constant ÅŸi mai supărător . Bolnavul se scoală dimineaÅ£a obosit , starea de oboseală creÅŸte în cursul zilei ceea ce duce la un randament scăzut în activitate . Alteori starea de oboseală apare numai după eforturi mici sau mijlocii , dar se menÅ£ine mult timp , situaÅ£ie ce se răsfrânge asupra psihicului bolnavului dându-i o stare de depresie , irascibilitate , tulburări de somn . LIPOTIMIILE ÅžI SINCOPELE Liptimiile si sincopele sunt accidente trecătoare care survin cu ocazia unei emoÅ£ii , efort violent , după schimbarea bruscă a poziÅ£iei . ÃŽn aceste împrejurări bolnavul are vertij uÅŸor , apoi pronunÅ£at , tulburări de vedere , ameÅ£eli , zgomote în urechi. Uneori această stare evoluează până la pierderea , pentru scurt timp a cunoÅŸtinÅ£ei , alteori se opreÅŸte la starea de ameÅ£eală ÅŸi vâjâieli în urechi . Acrocianoza este mai obijnuită la femei . Tegumentele mâinilor sunt roz cu pete violacee , adesea cu transpiraÅ£ii reci , mai accentuate iarna . Este urmarea unor tulburări circulatorii locale ÅŸi a dilatării anselor capilare venoase . Tulburările amintite nu apar în mod obligatoriu , chiar daca tensiunea este mai scăzută , ceea ce demonstrează posibilităţile de adaptare a organismului. Semnul obiectiv îl constituie scăderea tensiunii arteriale sistolice la valori sub 100 mm Hg . Ceea ce este important este faptul că aceste valori se menÅ£in scăzute ÅŸi interesează atăt tensiunea maximă , cât ÅŸi pe cea minimă ÅŸi medie . Efortul poate scădea ÅŸi mai mult tensinea , ceea ce duce la apariÅ£ia semnelor subiective amintite. Cât priveÅŸte inima , relaÅ£iile sunt normale . Uneori există o aritmie extrasistolică . Examenul radiologic poate pune în evidenţă “inima în pictură” . EVOLUÅ¢IE EvoluÅ£ia hipotensiunii arteriale este relativ staÅ£ionară . Adesea pe fondul de hipotensiune permanentă se agravează crize de hipotensiune paroxistică . Este contraindicată rahianestezia ÅŸi , în general , puncÅ£iile rahidiene trebuiesc executate cu precauÅ£ie , deoarece pot interveni scăderi tensionale ÅŸi mai aceentuate cu colaps . Hipotensiunea arterială esenÅ£ială se przintă sub două aspecte clinicopatogenice. ÃŽntâlnim o formă constituÅ£ională endocrino-neuro-negetativă acÅ£ionată prin intermediul antehipofizei asupra centrilor mezencefalici , însoÅ£ită de multiple fenomene vegetative : pielea uscată cu reducerea secreÅ£iei de sudoare , constipaÅ£ie , hipotermie ,lipsă de iniÅ£iativă , somnolenţă . Se przintă adesea în cadrul aÅŸa numitei “slăbiri endogene” a fetelor ÅŸi a femeilor tinere cu dismenoree sau la persoanele longiline , astenice , unde apare o adevărată hipotonie generală fizivă ÅŸi psihică . O altă formă e hipotnia prin epuizare . Apare la bărbaÅ£i sau la femei angajaÅ£i în activităţi fizice sau psihice intense , fără suficientă adaptare ÅŸi pregătire prealabilă pentru aceste cerinÅ£e . La aceÅŸtia se instalează o stare de hipotonnie arterială cu astenie , cu incapacitatea de a face faţă la cele mai mici efortri , cu impotenţă sexuală . Pe lângă reglementarea activităţii se recomandă ÅŸi un tratament sedativ , evitarea excitanÅ£ilor iar la bărbÅ£i se administrează testosteron 10 – 25 mg pe săptămână timp de 1 – 2 luni. ÃŽn esenţă , hipotensiunea srterială esenÅ£ială este caracterizată prin dereglarea neuro-hormonală a tensiunii arteriale , cu tendinţă spre valori scăzute , ce se află în opziÅ£ie cu dereglările din hipertensiunea arterială . Prognosticul hipotensiuni arteriale este bun . Se menÅ£ionează chiar longevitate . TRATAMENT HTA esenÅ£ială în absenÅ£a unei crize cunoscute , are uneori un caracter familial ÅŸi se întâlneÅŸte y la cei care fac mari eforturi intelectuale . Se datoreÅŸte mecanismelor nervoase ÅŸi endocrine care menÅ£in reglarea circulaÅ£iei . Boala este y asimptomatică , depistarea fiind întâmplătoare . Există ÅŸi forme clinice cu sintome atribuite de obicei unei nervroze : cefalee occipitală , insomnii , palpitaÅ£ii , transpiraÅ£ii . ÃŽn unele cazuri pot apărea manifestări liptimice , mai rar sincope . hTA esenÅ£ială este permanentă ÅŸi are un progres bun. Forma asimtomatică nu necesită vreun tratament . ÃŽn formele cilinice cu manifestări subiective se recomandă psihoterapia (lămurirea ÅŸi încurajarea bolnavului asupra lipsei de pericol a bolii) , evitarea surmenajului fizic sau intelectual , un regim de viaţă igenic , cu ore suficiente de somn , plimbări în aer liber , practicarea moderată a culturii fizice , masaj , duÅŸuri de înviorare , alimentaÅ£ie de calitate ÅŸi completă . Dacă nu există alte contraindicaÅ£ii , cafeaua ÅŸi alcolul sun permise în cantităţi moderate . 2. HIPOTENSIUNEA ARTERIALÄ‚ SECUNDARÄ‚ SIMPTOMATICÄ‚ hTA simtomatică se întâlneÅŸte în insuficienţă supra renală , intoxicaÅ£ie cu alcol sau nicotină , boli cronice caÅŸectizante pericardita constructivă , stenoza aortică sau mitrală , tumori cerebrale . Prognosticul este al bolii de bază . Tratamentul se adresează îndeosebit afecÅ£iunilor cauzate ÅŸi în al doilea rând hTA , pentru care măsurile terapeutice sunt similare cu tratamentul hipotensiunii esenÅ£iale. HIPOTENSIUNEA CEREBRALÄ‚ IZOLATÄ‚ Hipotensiunea cerebrală izolată poate fi permanentă sau poate apărea sub formă de crize , pe un fond de uÅŸoară hipotensiune cerebrală permanentă . Caracteristică , la aceÅŸti bolnavi , este przenÅ£a fenomenului hTA în condiÅ£iile unei TA umerale cu valori normale . Este scăzută numai tensiunea arterei centrale a retinei. Este vorba de o dereglare tensională regională . Când hTA apare în crize , manifestările de hTA apar numai când bolnavul se scoală brusc din pat , la emoÅ£ii sau la efort . Caracteristic pentru aceÅŸti bolnavi este menÅ£ionarea , între limite normale a tensiunii arterei centrale a retinei , atâta vreme cât stau în decubit dorsal ÅŸi scade brusc în poziÅ£ia de ortostatism . Semnele clinice sunt asemănătoare cu cele din hipotensiunea generală. ÃŽn crize de hipotensiune se poate administra apă distilată , intravenos 20 ml zilnic , timp de 10 – 15 zile INSUFICIENÅ¢A SUPRARENALÄ‚- BOALA ADDISON Boala Addison sau insuficienÅ£a cronică a glandelor suprarenale se datoreÅŸte incapacităţii suprarenalelor de a produce ÅŸi secreta hormonii în cantitatea cerută de nevoile organismului . ETIOLOGIE InsuficienÅ£a suprarenală este urmarea unui proces distructiv al auprarenalelor , cel mai adesea de natură tuberculoasă , fapt pentru care orice addisonian trebuie întrebat dacă a avut o afecÅ£iune baciliară (infiltrat pulmonar , pleurezie , tuberculoză plumonară) , o cauză este y este ÅŸi atrofierea glandelor suprarenale , ca urmare a unui proces de auto-imunizare . Mai rar boala este provocată de sifilis sau de o hemorogie intraglanduară. SIMPTOME ÃŽn faza de debut boala prezintă următoarele simptome : oboseală , lipsa poftei de mâncare , hipotensiune arterială , uÅŸoară scădere în greutate , care nu au nimic caracteristic ÅŸi de aceea boala poate fi confundată cu afecÅ£iuni care au manifestări similare . Cu timpul însă , simptomele se accentuează ÅŸi alarmează pe bolnav. Oboseala fizică ÅŸi cea intelectuală devine intensă , fiind mai pronunÅ£ată în cursul dimineÅ£i . Starea bolnavului se învioreză spre seară . o manifestare tipică a bolii este hiperpigmentarea tegumentelor ÅŸi mucoaselor . Hiperpigmentarea este cu atât mai intensă cu cât insuficienÅ£a supra renală este mai severă . AtenÅ£ia este reÅ£inută de prezenÅ£a unor pete pigmentare de culoare brună-cenuÅŸie pe părÅ£ile descoperite ale corpului , pe faţă , coate , genunchi , la nivelul liniilor palmare ÅŸi al eventualelor cicatrici operatorii . Este caracteristică , de asemenea , hiperpigmentaÅ£ia brună a aerelor ÅŸi a organelor. Un semn important pentru recunoaÅŸterea afecÅ£iunii îl constituie prezenÅ£a petelor , pigmentarea pe mucoasa bucală Addison , fiind consecinÅ£a deshidratării prin pierdere excesivă de clorură de sodiu , datorită tulburărilor digestive (anorexie , vărsături , denutriÅ£ie). ÃŽn toate cazurile tensiunea arterială este scăzută sub 100 mm Hg . Addisonienii au diverse manifestari nervoase : iritabilitate , apatiÅ£ie , negativism , anxietate . Ulcerul duodenal este frecvent asociat cu boala Addison . ÃŽn astfel de cazuri , tratamentul cu cortizon trbuie făcut cu multă precauÅ£ie . Tulburările în sfera sexuală (scăderea sau pierderea potenÅ£ei ÅŸi a fertilităţii) sunt frecvente la bărbaÅ£ii addisonieni . La femei sarcina este un facor agravant al bolii . Tratamentul cu cortizon remediază în bună parte tulburările ivite în sfera sexuală . Atât bolnavul cât ÅŸi personalul sanitar care îl îngrijeÅŸte trebuie să ÅŸtie că addisoniennii sunt foarte fragili . NumeroÅŸi factori ca eforturile fizice ÅŸi intelectuale , bolile febrile intervenÅ£iile chrurgicale , frigul ÅŸi căldura excesive dezechilibrează uÅŸor organismul . ÃŽn aceste condiÅ£ii pe care un organism sănătos le suportă cu uÅŸurinţă , starea addisonianului se înrăutăţeÅŸte brusc . Tensiunea generală se prăbuÅŸeÅŸte , apar vărsături ÅŸi diaree , bolnavul nu se mai poate alimenta ÅŸi poate intra în comă . DIAGNOSTIC Boala Addison trebuie suspectată la toÅ£i hipotensivii care se plâng de oboseală , lipsă de poftă de mâncare ÅŸi de pirdere în greutate . Deosebit de valoroase pentru diagnostic sunt examenele de laborator ÅŸi dozările de hormoni steroizi suprarenali . ÃŽntre analizele de laborator , locul principal îl deÅ£in dozările de potasiu în sânge ÅŸi urină . ConcentraÅ£ia sodiului ÅŸi a potasiului reflectă activitatea hormonilor mineralocorticoizi ale potasiului în sânge (peste 45 mEq/1) ÅŸi concentraÅ£iei scăzute ale sodiului sanguin (sub 45 mEq/1) . TRATAMENT Aplicarea în ultimele decenii , pe scară largă , a preparatelor sintetice de glucocorticoizi (cortizon , acetat , Prednison ) a simplificat mult tratamentul bolii Adison , făcând dintr-o boală gravă o afecÅ£iune compatibilă cu viaÅ£a . INTOXICAÅ¢IA CU ALCOOL METILIC Hipotensiune apare ÅŸi în intoxicaÅ£ia cu alcool metilic. Această intoxicaÅ£ie se caracterizează prin fenomene grave , rapid mortale , cu sau fără fenomene oculare . Fenomenele de intoxicaÅ£ie apar după o perioadă de latenţă de la 11 la 36 ore . Apar : starea ebrioasă , alterarea sării generale , ameÅ£eli , senzaÅ£ia de slăbiciune , cefalee outernică , somnolenţă , vărsături , diaree , dureri abdominale , facies cianotic , transpiraÅ£ii , tahicardie , dispnee , hipotensiune arterială . Intoxicatul acuză senzaÅ£ia de constricÅ£ie toracică . Se instalează coma , însoÅ£ită de hipotermie , hipotensiune ÅŸi uneori , edem pulmonar acut . Apar destul de precoce tulburări de vedere (“văd ca prin ceaţă”) ÅŸi uneori , alterări ale perceperii culorii . Apar fenomene nervoase . Coma este agitată , însoÅ£ită de crize de contracturi tetaniforme sau / ÅŸi convulsii . Se instalează acidoza , care terbuie eficient corectată ÅŸi este un important element de prognostic . Bolnavul trebuie supravegheat minim 5 zile (timpul de eliberare a metanolului din organism ) . TRATAMENT Antidotul este alcolul etilic , care blochează metabolismul alcoolului metilic ÅŸi favorizează eliminarea acestuia din urmă din organism . Se administrează o soluÅ£ie de alcool etilic 50% din 4 în 4 ore , câte 0,5 ml /Kg corp . INTOXICAÅ¢IA CU NICOTINÄ‚ Se înregistrează hipotensiunea arterială ÅŸi în cazul intoxicaÅ£iilor cu nicotină . Pe lângă simptom se mai înregisterază : arsuri-faringiene ÅŸi epigastrice , colici abdominale , vărsături , diaree , tulburări respiratorii , prăbuÅŸirea tensiuii arteriale până la deces , paloare , sudori , cefalee , ambliopie , vertij , plus accentuat , somnolenţă , frisoane , respiraÅ£ie superficială. De menÅ£ionat că în cazul tratamentului nu se ÅŸtie un antidot specific , dar se intervine cu spălături gastrice cu cărbune activat , permanganat de potasiu , provocare de vărsături , administrare de purgative , oxigenoterapie , tratament specific pentru insuficienÅ£a circulatorie acută , tratamentul convulsiilol , dacă este cazul. CONCLUZII Hipotensiunea arterială poate apare , mai mult sau mai puÅ£in accentuată în cadrul unui mare număr de boli cronice . Adesea sunt greu de precizat caracterul esenÅ£ial sau secundar al hipotensiunii . Hipotensiunea arterială acută face parte din insuficienÅ£a cardio-circulatorie . Hipotensiunea arterială secundară se constituie ca un simtom în cadrul bolii respective. Hipotensiunea arterială poate apărea : după unele boli infecÅ£ioase (febră tifoidă , viroze ) , în anemiile severe , boli caracterizante ( tuberculoza , cancer ) , în cursul sindroamelor endocrine ( mixedem , insuficienţă suprarenală ) , bolile ficatului (ciroză ) , scleroză cerebrală , stările după infart miocardic , în varice extinse ale membrelor inferioare , în visceroptotă cu insuficienÅ£a peretelui abdominal , în depresia melancolică , psihastenie , în bolile carenÅ£iale , în distrofia alimentară . 3. HIPOTENSIUNEA ORTOSTATICÄ‚ Ceea ce ete esenÅ£ial în hipotensiunea artostatică este faptul că aceÅŸti bolnavi se simt bine ÅŸi cu tensiunea arterială normală în poziÅ£ie culcată , dar prezintă o stare de rău care poate merge până la starea sincopă , cu scăderea pronunÅ£ată a tensiunii arteriale când se ridică în poziÅ£ie ortostatică sau când rămân în picioare timp îndelungat. ÃŽn mod normal , în ortostatism , tensiunea maximă oscilează în jurul valorilor sale în poziÅ£tie culcată . Practic , vorbim de hipotensiune arterială ortostatică numai când maxima scade , în ortostatism , cu cel puÅ£in 20 mm Hg . Cifrele cele mai obijnuite de scădere a maximei sunt între 40 – 80 mm Hg . Scăderea tensiunii este bruscă sau progersivă ÅŸi interesează în general atât maxima cât ÅŸi minim . Scâderile tensionale în ortostatism pot aÅŸpare la orice valori tensionale provocând aceeaÅŸi simptomatologie , chiar ÅŸi la persoane care au valori peste cele normale în poziÅ£ie culcată. Tulburările subiective sunt multiple variind de la o simplă stare de rău , cu fatigabilitate , până la starea de sincopă . Fenomenul apare mai ales după o stare prelungită de decubit , dimineaÅ£a la scularea din pat , sub forma tulburărilor de vedere , auditive , vâjâieli în urechi , vertij . Alte ori apar scurte absenÅ£e sau pierderea memoriei pentru scurt timp . Bolnavii devin palizi , voce slabă , ÅŸi dacă nu se întind pe pat poate surveni sincopa. Hipotensiunea ortostatică poate avea un caracter esenÅ£ial sau poate apăre ca o formă secundară , consecutivă unor boli generale ÅŸi ale sistemului nervos. Semnele clinice sunt asemănătoare în ambele împrejurări . PATOGENEZA HIPOTENSIUNII ORTOSTATICE este mult discutată. ÃŽn orice caz este vorba de o insuficientă adaptare posturală a sistemului regulator al tensiunii arteriale , o insuficienţă a vasoconstricÅ£iei ortostatice. ÃŽn mod normal ortostatismul produce prin mecanismul freflex o constricÅ£ie a vaselor splahnice ÅŸi astfel se menÅ£ine ÅŸi în poziÅ£ie ortostatică presiunea sanguină normală . La hipotensivii ortostatici acest mecanism lipseÅŸte sau nu este suficient . TRATAMENT Se recomandă bandaje elastice aplicate membrelor inferioare ÅŸi o centură abdominală , pe lângă tratamentul expus la hTA esnÅ£ială . S-a recomandat ÅŸi un tratament chirurgical , denervarea sinusului carotidian uni sau bilateral , dar eÅŸecurile au întrecut succesele . Radio terapia sinusurilor carotidiene nu a dat rezultate scontate . CONCLUZII Hipotensiunea ortostatică este o formă cinică însoÅ£ită de lipotimii , uneori de sincope , care apar cu ocazia trecerii de la clinostatism la ortostatism . Exist forme esenÅ£iale , întâlnite la bolnavii înalÅ£i ÅŸi slabi , ÅŸi forme simptomatice , observate în boli grave caÅŸectizante , în unele afecÅ£iuni neurologice , în insufucienÅ£a suprarenală etc . Se consderă că boala se datoreÅŸte insuficienÅ£ei reflexelor vasoconstrictoare , care face ca sâgele să se acumuleze în vasele membrelor inferioare , rezultând o ischemie cerebrală trecătoare . Trecera de la clinostatism la ortostatism se însoÅ£eÅŸte de o scădere a tensiunii arteriale cu peste 20 mmHg . Pulsul scade si apar ameÅ£eli , lipotimii sau chiar sincope . Tulburărle survin la câteva minute după schimbarea poziÅ£iei . O formă particulară a fost descrisă la indivizii de peste 40 de ani , caracterizată prin hipotensiune . ETIOLOGIA HIPOTENSIUNII ARTERIALE Hipotensiunea arterială poate apare în cadrul unui mare număr de boli cronice ÅŸi atunci luăm în discuÅ£ie factorii etiologici care au generat afecÅ£iunea de bază , care a determinat apariÅ£ia hipotensiunii arteriale ca simptom , dar hipotensiunea arterială poate apare ca boală de sine stătătoare a cărei cauze sunt mai greu de precizat . ÃŽn acest caz vorbim de hipotensiune arterială esenÅ£ială . Este foarte greu de precizat caracterul esenÅ£ial sau secundar al hTA . ÃŽn general hTA acută are ca mecanisme declanÅŸatorii insuficienÅ£a cardio-circulatorie sau perturbarea mecanismelor endocrinoneurovegetative . Nu trebuie negat nici aspectul traumelor emoÅ£ionale având în vedere că o mare eficienţă în tratarea hTA , s-a dovedit a fi psihoterapia . ÃŽn cadrul capitolului consacrat clasificării hTAacesta s-a realizat având la bază chiar factori etiologici , aÅŸa că ne vom rezuma numai a-i aminti pe cei care privesc hTA simptomatică . AceÅŸtia sunt : - factori cardio-vasculari ; - factori endocrini ; - factori neurologici ; - factori infecÅ£ioÅŸi ; - factori alergici ; - factori toxici ; - factori chirurgicali ; TABLOU CLINIC TABEL NR.1 TABLOUL CLINIC AL HIPOTENSIUNI ARTERIALE SIMPTOME OBOSEALÄ‚ FATIGABILITATE MARCATÄ‚ RANDAMENT PSIHIC ÅžI FIZIC SCÄ‚ZUT DEPRESIE PSIHICÄ‚ INSOMNII IRASCIBILITATE LIPOTIMI ÅžI SINCOPE AMEÅ¢ELI TULBURÄ‚RI DE VEDERE VERTU ZGOMOTE ÃŽN URECHI ACROCIANOZÄ‚ TEGUMENTE ROZE CU PETE VIOLACEE TRANSPIRAÅ¢II STAREA GENERALÄ‚ ALTERATÄ‚ SCURTE ABSENÅ¢E VOCE SLABÄ‚ TEGUMENTE PALIDE IMPOTENŢĂ SEXUALÄ‚ DISMENOREE HIPOTONIE FIZICÄ‚ ÅžI PSIHICÄ‚ Am concentrat în tabloul przentat mai sus inventarul simptomelor apărute în hTA Nu este obligatoriu ca ele să apară în cadrul unei afecÅ£iuni de hTA fiind la o hTA esenÅ£ială , ortostatică sau simptomatică , de aceea am insistat asupra aspectului tabloului clinic în cadrul prezentării separate a celor trei tipuri de hTA .De reÅ£inut este faptul că numărul crescut al simptomelor indică gravitatea afecÅ£iunii acesteia. DIAGNOSTICUL POZITIV ÅžI DIAGNOSTICUL DIFERENÅ¢IAL Diagnosticul pozitiv ÅŸi diferenÅ£ial impune tehnici specifice ghidându-se în primul rând după tabloul clinic . Prioritar este să se stabilească delimitarea clară a formei hipotensiunii arteriale , respectiv hipotensiune arterială esenÅ£ială în cazul în care nu se deceleazaă o cauză clară , hipotensiunea ortostatică – având un simptom caracteristic scăderea de T.A. la schimbarea poziÅ£iei culcate în poziÅ£ie ortostatică , ÅŸi în sfârÅŸit hipotensiunea arterială simptomatică , care apare în cadrul unor afecÅ£iuni cronice , ca simptom . ÃŽn general , este dificil de precizat caracterul esenÅ£ial sau secundar al hipotensiunii arteriale . ÃŽn stabilirea diagnosticului de hipotensiune arterială trebuie să se aibă în vedere efectuarea unui diagnostic diferenÅ£ial cu : virozele , anemiile severe , tuberculoza , cancerul , insuficienÅ£a suprarenală , hipotiroidismul , mixedemul , ciroza hepatică , scleroza cerebrală izolată , stările de după infarct miocardic , depresiunea melancolică , psihastenia , bolile carenÅ£iale , distrofia alimentară . Deci , în general diagnosticul se bazează pe circumstanÅ£ele declanÅŸatoare , starea bolnavului , valorile tensiunii arteriale . Hipotensiunea arterială esenÅ£ială poate fi cu un caracter permanent ÅŸi să fie caracteristică familiei ÅŸi să nu deceleze o altă cauză . DIAGNOSTICUL DIFERENÅ¢IAL Hipotensiunea arterială esenÅ£ială (primară) se va deosebi de hipotensiunea arterială secundară (simptomatică) în cadrul anamneziei , semnele clinice ÅŸi paraclinice vor conduce la precizarea diagnosticului . Hipotensiunea ortostatică are un caracter interminent ÅŸi apare la trecerea bruscă din clino în ortostatism ÅŸi apar modificări de vertij , tulburări de vedere , palpitaÅ£ii , paliditate ÅŸi greaţă . EVOLUÅ¢IE ÅžI PROGNOSTIC ÃŽn ceea ce priveÅŸte evoluÅ£ia ÅŸi prognosticul hipotensiunii arteriale trebuie privită diferit , astfel în hipotensiunea arterială esenÅ£ială remarcăm o evoluÅ£ie relativ staÅ£ionară . Uneori pe fondul de hipotensiune arterială permanentă se generează crize de hipotensiune paroxistică . ÃŽn ceea ce priveÅŸte prognosticul hipotensiunii arteriale este bun . Se menÅ£ionează chiar longevitate . ÃŽn ceea ce priveÅŸte evoluÅ£ia hipotensiunii ortostatice este bună cu condiÅ£ia ca afecÅ£iunea să fie descoperită la timp ÅŸi să se stablească ÅŸi să se respecte planul terapeutic . De asemenea ÅŸi prognosticul este pozitiv . Astfel stau lucrurile în ceea ce priveÅŸte hipotensiunea arterială simptomatică . ÃŽn acest caz verdictul îl dă afecÅ£iunea de bază , spre exemplu dacă este o intoxicaÅ£ie acută cu nicotină, atât evoluÅ£ia cât ÅŸi prognosticul trebuie să se facă cu precauÅ£ii . Dacă hipotensiunea arterială apare pe fondul unei afecÅ£iuni cronice cu posibilităţi de ameliorare în urma unei strategii terapeutice corespunzătoare la care ÅŸi organismul să răspună , atunci ÅŸi evoluÅ£ia ÅŸi prognosticul hipotensiunii se reglează la parametrii daÅ£i de afecÅ£iunea de bază . O parte din bolnavii cu hipotensiune arterială esenÅ£ială pot trece cu timpul în categoria bolnavilor hipotensivi. Mai putem preciza că persoanele cu hipotensiune arterială sunt longevive ÅŸi pot trăi mai mult decât cei cu tensiune crescută sau chiar normală . COMPLICAÅ¢IILE HIPOTESIUNII ARTERIALE ÅžOCUL , SINCOPA ÅžI LEÅžINUL ÅžOCUL Este un sindrom clinic cu etiologie variată , caracterizată printr-o insuficienţă circulatoie acută , având ca expresie clinică prăbuÅŸire tensiuni arteriale . Åžocul trbuie deosebit de colaps , primul fiind o manifestare hemoclinamică ÅŸi maetabolică , o perturbare gravă ÅŸi durabilă , iar ultimul o manifestare exclusiv hemodinamică , scăderea TA , de obicei tranzitorie . Cu alte cuvinte colapsul este răsunetul hemodinamic al ÅŸocului . Åžocul poate fi , în fucÅ£ie de etiopatogenie , de mai multe feluri ÅŸi anume : ÅŸocul hipovolernic datorită pierderii masive de sânge ; ÅŸocul septic datorat diferitelor infecÅ£ii ; ÅŸocul hipoxic care este produs de afecÅ£iuni pulmonare care produc hipoxemie ; ÅŸocul neurogen care apare în treaumatisme craniene , anestezii , embolia gazoasă , cardiogen ce este produs de infarctul miocardic urmat de scăderea bruscă a TA , aritmii cu ritm rapid . Caracteristică pentru începutul ÅŸocului este fie reducerea masei sanguine circulante , fie reducerea debitului cardic . Dar ÅŸi într-un caz ÅŸi în altul , rezultatul este acelaÅŸi – scăderea TA . Organismul intervine prin mecanismele sale compensatoare : vasoconstricÅ£ie generalizată , cu redistribuirea sângelui spre organe de importanţă vitală (coronare , creier) ÅŸi tahicardie , cu menÅŸinerea TA la un nivel care permit aprovizionarea creierului ÅŸi a inimi cu oxigen . Cât timp TA ÅŸi aprovizionarea cu sânge a creierului ÅŸi a coroanarelor se menÅ£in în limitele normalului , ÅŸocul este compensat . Când starea de ÅŸoc se prelungeÅŸte , mecanismele compensatoare devin insuficiente , debitul cardiac ÅŸi tensiunea arterilă scad progresiv ÅŸi apare anorexia generalizată . Se crede că factorii care generează decompensarea se datoresc vasoconstrucÅ£iei compensatoare prelungite , care contribuie la apariÅ£ia leziunilor metabolice ÅŸi toxice tisulare . Hipoxia , acidoza ÅŸi descărcarea enormă de histamină ÅŸi urotonică produc vasodilataÅ£ie ÅŸi decompensarea ÅŸocului . SIMPTOME Se descriu obiÅŸnuit trei stadii : în stadiul compensat , de obicei reversibil , bolnavul este vioi , uneori agitat ÅŸi anexios , puls rapid , TA normală , chiar crescută , atrage atenÅ£ia paloarea , transpiraÅ£ia , polipneea , tegumentele palide ÅŸi reci , cianoza unghială , oliguria , mioza . Adeseori evoluează spre stadiul de ÅŸoc decompensat , de obicei ireversibil , când bolnavul este apatic , obnubilat , dar conÅŸtient , tegumentele sunt palide – cianotice , umede ÅŸi reci , pulsul este rapid , de obicei peste 100 , mic ,filiform , uneori imperceptibil , tensiunea arterială este scăzută sub 100 mm Hg , venele superficiale colabate , fiind dificilă puncÅ£ionarea lor , respiraÅ£ia este frecventă ÅŸi superficială , pupilele dilatate , anuria este obijnuită . ÃŽn ultima fază , ireversibilă , bolnavul intră în comă , tegumentele sunt cianotice , pământii , marmorate , pulsul rar ÅŸi slab , tensiunea 0 , venele periferice destinse , pupilele prezintă midriază fixă . DIAGNOSTICUL Se bazează pe circumstanÅ£a declanÅŸatoare , starea bolnavului , valorile tensiunii arteriale . PROFILAXIA presupune tratamentul corect al afecÅ£iunii cauzale . TRATAMENTUL ÃŽn faza unei stări de ÅŸoc supravegherea pulsului , a diurezei orale , a TA ÅŸi a presiunii venoase centrale este obligatorie . Se va trata corect afecÅ£iunea cauzală , iar bolnavul va fi aÅŸezat pe spate , cu capul mai jos decât piceoarele (numai pe o perioadă limitată de timp ÅŸi dacă există certitudinea că nu prezintăşi un traumatism cranian) . Temperatura trebuie să fie constantă ÅŸi mediul liniÅŸtit . Tratamentele generale constau , după caz , în masaj cardiac extern , însoÅ£it de respiraÅ£ie artificială “gură la gură” , ventilaÅ£ie asistată , administrare de O2 , compensarea acidozei prin bicarbonat de sodiu izo sau hipertonic sau THAM 150 ml , injecÅ£ie rapidă i.v. Pentru combaterea hipovolemiei se foloseÅŸte , după caz , Dextran 70 în soluÅ£ie de NaCl , 1000 – 1500 ml soluÅ£ie Ringer lactat , gelatini , sânge , plasmă sau albumină . Glucoză 5 – 10 % ÅŸi serul fiziologic au efect redus . Rolul asistentei medicale seste important . ÃŽn ceea ce priveÅŸte primul ajutor , în afara spitalului , trebuie să calmeze bolnavul , să combată durerea cu analgetice , sa-l aÅŸeze în poziÅ£ie declivă , să acopere bolnavul , dar să nu uzeze de mijloace de încălzire energetică (pentru a nu mări vasodilataÅ£ia periferică) . Să controleze TA ÅŸi să anunÅ£e salvarea sau pe cel mai apropiat medic . ÃŽn spital trebuie să transporte bolnavul la serviciu de terapie intensivă , dezbrăcându-l cu grijă ÅŸi aÅŸezându-l cu capul în poziÅ£ie declivă . Asistenta trebuie să pregătească tot ce trebuie pentru tratamentul bolnavului : perfuzi cu noradrenalină , analgetice . Urmărirea evoluÅ£iei bolnavului este o îndatorire fundamentală . SINCOPA ÅžI LEÅžINUL DEFINIÅ¢IA Sincopa este un sindrom clinic caracterizat prin pierderea bruscă , de scurtă durată , a cunoÅŸtinÅ£ei ÅŸi a fucÅ£iilor vitale , datorită opririi trecătoare ÅŸi reversibile a circulaÅ£iei cerebrale. Lipotimia sau lesinul este o pierdere de cunonÅŸtinţă uÅŸoară , incompletă , care apare la persoane emotive , cu labilitate psihică , după emoÅ£ii puternice , având un fond favorizant patogenic : stenoză aortică , hipotensiune arterială , infartul miocardic , tulburările de ritm rapid , cardiopatiile congenitale cianogene . SINCOPA – SIMPTOME Bolnavul este inert , imobil , palid , nu reacÅ£ionează la excitaÅ£ie , nu respiră , nu are puls , nu se aud bătăile inimii , TA este scăzută sau prăbuÅŸită , pupilele sunt midriatice . Bolnavul se află într-o stare de moarte aparentă – moarte clinică – care se termină fie prin revenirea conÅŸtinÅ£ei , fie prin moarte reală – moarte biologică . Dacă îşi revine faÅ£a se colorează , pulsul ÅŸi zgomotele inimii reapar , conÅŸtinÅ£a revine . De obicei după 5 secunde apar tulburări de vedere , după 15 secunde bolnavul îşi pierde cunoÅŸtinÅ£a ÅŸi dispar reflexele , iar după 20 – 30 de secunde se opreÅŸte respiraÅ£ia , apar convulsi generalizate , pierderea urinii ÅŸi a materilor fecale , iar peste 4 – 5 minute urmează moartea . LIPOTIMIA ÃŽn cazul lipotimiilor , bolnavul se află într-o stare de obnubilare , fără pierderea complectă a cunoÅŸtinÅ£ei ÅŸi fără abolirea totală a funcÅ£iilor vegetative , pulsul , bătăile cardiace ÅŸi respiraÅ£ia sunt perceptibile , iar TA măsurabilă este precedată de ameÅ£eli , sudori reci , tulburări vizuale , bolnavul având timp să se aÅŸeze înainte de a se prăbuÅŸi ; durează câteva minute sau mai mult ÅŸi se termină progresiv . TRATAMENT Primul gest terapeutic este aÅŸezarea pacientului în decubit cu picioarele uÅŸor ridicate . Se combate mecanismul de producere – hipotensiunea arterială , rărirea ritmului , ortostatismul . Nu se administrează lichide pe cale orală . Tratamentul de reanimare constă în aplicarea a 2 –3 lovituri de pumn violente în regiunea precordială , masajul cardiac extern , respiraÅ£ie “gură la gură” . Se cheamă medicul de urgenţă ÅŸi se respectă toate indicaÅ£iile terapeutice . TRATAMENTUL HIPOTENSIUNII ARTERIALE Tratamentul hipotensiunii arteriale constă din următoarele mijloace , în cazul celei esenÅ£iale : Psihoterapie Se va explica bolnavului nesemnificaÅ£ia patologică a hipotensiunii esenÅ£iale . 2.Cultura fizică medicală care ameliorează tulburările neuro vegetative ÅŸi creÅŸte nesemnificativ valorile tensiunii . 3.Medicamentele vasopresoare - acestea pot fi clasi ficate în : - SIMPATOMIMETICE ANGIOTENSINA ÃŽn cazul medicamentelor simpatomimetice amintim : Efedrina , Noradrenalina ÅŸi Efortilul . Medicamentele simpatomimetice produc vasoconstricÅ£ia arterială periferică prin stimularea (alfa) receptorilor adrenergici. Mod de preparare: EFEDRINA cp 50 mg 1 – 3 / zi sau fiole 1 mg 1–2 / zi injectabil , subcutanat sau i.m. 7 –10 zile NORADRENALINA (NORATRINAL) Fiole 2 ÅŸi 4 mg /250 ml soluÅ£ie glucoză 5 % , perfuzie i.v. sub controlul continuu al TA EFORTIL capsule ÅŸi fiole 10 mg x 1 – 3 / zi oral , i.m sau i.v. ÃŽn ceea ce priveÅŸte administrarea ANGIOTENSINEI aceasta se administrează 2 – 5 mg perfuzie i.v. cu soluÅ£ie de glucoză 5 % . Angiotensina produce vasoconstricÅ£ie prin acÅ£iune directă asupra peretelui arterial . De reÅ£inut un amănunt foarte important : NU SE MAI RECOMANDÄ‚ următoarele medicamente : ADRENALINA ca fiind (alfa) ÅŸi  (beta) stimulent adrenergic , odată cu efectul vasoconstrictiv creÅŸte ÅŸi consumul de oxigen al miocardului . Nu se mai recomandă nici ANALEPTICELE CENTRALE ca : Pentetrazol , Cofeină , Lobelină , Stricnină cu acÅ£iune asupra centrilor nervoÅŸi vasomotori respectivi , având eficacitate redusă . ÃŽn hipotensiunea arterială secundară tratamentul este identic cu cel di hTA esenÅ£ială ÅŸi ÅŸocul decompensat (hipovolemic , cardiogen , toxico-septic , anafiliactic). Tratamentul de mai sus I se adaugă ÅŸi tratamentul bolii determinante : tratament antiinfecÅ£ios , tratament antitoxic , tratament specific endocrin . Bolnavul trebuie să ÅŸtie la plecare , modul de a lua medicamentele , semnele preliminare ale supradozărilor de medicamente , datele de prezentare la control medical. ÃŽn general tratamentul se adresează îndeosebi afecÅ£iunii cauzale ÅŸi în al doilea rând hipotensiunii arteriale pentru care măsurile terapeutice sunt similare cu tratamentul hipotensiuii esenÅ£iale . PROFILAXIA HIPOTENSIUNII ARTERIALE Profilaxia hipotensiunii arteriale urmăreÅŸte , în primul rând , educarea în vederea unui comporament de viaţă adecvat , cunoaÅŸterea simptomelor legate de hipotensiunea arterială ÅŸi a strategiilor de prevenire a complicaÅ£iilor . De exemplu , cei cu hipotensiune arterială ortostatică trebuie să ÅŸtie ÅŸi să respecte tehnicile de ridicare din pat , dietele hipercalorice , oxigenarea ÅŸi evitarea substanÅ£elor toxice. Tratarea cu seriozitate a fiecărui simptom ÅŸi prezentarea la medic pentru prevenirea instalării cronicizării unor afecÅ£iuni care apoi să determine ÅŸi apariÅ£ia hipotensiunii arteriale. Cooperarea bolnavului cu medicul ÅŸi asistenta medicală pentru a înÅ£elege cât mai multe despre lanÅ£ul vicios declanÅŸat prin veriga primului simptom care neluat în seamă adaugă altă verigă – alt simptom – celui incipient ÅŸi astfel ar ÅŸti să preântâmpine apariÅ£ia caracterului cronic al afecÅ£iunii. Tot în perimetrul profilactic se recomandă călirea organismului , alimentaÅ£ia echilibrată pentru a preveni anemierea , slăbirea organismului ÅŸi ca urmare , vulnerabilitatea la factorii infecÅ£ioÅŸi . Să nu uităm că virozele , tuberculozele sunt asociate cu hipotensiunea . ÃŽn acest ultim aspect , putem sublinia aspectul profilactic , necesitatea asanării focarelor de infecÅ£ie . ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÃŽN RECUNOAÅžTEREA ÅžI ÃŽNGRIJIREA BOLNAVILOR CU HIPOTENSIUNE ARTERIALÄ‚ 1.CONDIÅ¢II DE SPITALIZARE Asistenta medicală deÅ£ine o poziÅ£ie foartă importantă în îngrijirea acestor categorii de bolnavi . Justificarea rolului ei rezidă în caracterul unor boli ce pot să se încadreze chiar în cadrul urgenÅ£elor medicale , să ne gândim , de exemplu , numai la hTA ce urmează un infarct miocardic , care reclamă atât o internare de urgenţă dar ÅŸi o internare îndelungată . Dar pentru a-ÅŸi îndeplini menirea nu trebuie să se mulÅ£umească să cunoască ÅŸi să aplice , chiar perfect , diferitele tehnici de îngrijire a bolnavului , ci trebuie să cunoască noÅ£iuni teoretice care să-i permită depistarea unui semn precoce , interpretarea acestuia ÅŸi dacă este nevoie chiar intervenÅ£ia în sitaÅ£iile în care viaÅ£a bolnavului depinde de cunoÅŸtinÅ£ele sale . Asistenta medicală este obligată să noteze toate datele referitoare la puls , TA , dietă , medicaÅ£ie . Ea trebuie să asigure repausul fizic ÅŸi psihic al bolnavului , care aproape în toate aceste categorii de afecÅ£iuni este indispensabil . Nu trebuie însă să uite dezavantajele repausului îndelungat la apt , fapt pentru care este necesar să se recomande alegerea poziÅ£iei ÅŸezânde sau semiÅŸezute . Asistenta este datoare să le asigure bolnavilor confortul ÅŸi liniÅŸtea , asigurarea condiÅ£iilor de efectuare a toaletei personale . La fel de important este ÅŸi asigurarea repausului psihic . Vizitatorii numeroÅŸi , discÅ£iile cu voce tare , chemările la telefon , ca ÅŸi neânÅ£elegerile familiale sau profesionale sunt tot atâtea cauze care pot frâna evoluÅ£ia favorabilă a afecÅ£iunii. Tabloul clinic trebuie făcut clar ÅŸi foarte sistematizat , memorat , cunoscând mecanismele de intercondiÅ£ionare a simptomelor . Åži nu este necesar să le cunoască numai teoretic ci ÅŸi să le recunoască practic. Având aceste cunoÅŸtinÅ£e temeinice referitoare la tabloul clinic poate să determine diagnosticul pozitiv sau să stabilească diagnosticul diferenÅ£ial . Cunoscând toate aceste aspecte va ÅŸti să preântâmpine complicaÅ£iile ÅŸi chiar să educe pacientul în ceea ce priveÅŸte regimul de viaţă , tratamentul dietetic , medicamentos , în cadrul sarcinilor de serviciu încadrate în educaÅ£ia sanitară . ÃŽn mare parte se face observaÅ£ia că îngrijirea bolnavilor , în esenţă , cuprinde aceleaÅŸi verigi generale . TotuÅŸi felul îmbolnăvirilor , caracterul infirmităţilor pe care le imprimă vremelnic sau definitiv bolnavului , gradul suferinÅ£elor acestuia ca ÅŸi particularităţile psihologice ale fiecărui bolnav aparte fac ca pe lângă sarcinile generale de îngrijire – comune tuturor bonavilor – să apară un număr tot atât de mare de alte sarcini , care sunt mult mai puÅ£in specifice numai unor grupe de boli , unor anumite boli sau eventual numai unor bolnavi . Di acest motiv sarcină a orcărei îngrijiri este cunoaÅŸterea bolnavului – în funcÅ£ie de gradul urgenÅ£ei – în complexitatea sa psihosomatică , boala de care suferă , faza în care se găseÅŸte această boală , modul cum bolnavul suportă suferinÅ£a lui , ca ÅŸi problemele lui psihosociale , familiale sau profesionale care eventual îl frământă ÅŸi sub tensiunea lor însăşi spitalizarea constituie o suferinţă majoră . ÃŽntrucât hTA se repercută în mod specific asupra psihicului bolnavului ,particularităţile de îngrijire ale bolnavilor la secÅ£ile de specialitate privesc numai natura investigaÅ£iilor ÅŸi a tratementelor curente ci ÅŸi unele particularităţi de comportare faţă de bolnav , ceea ce trebuie individualizat . Este bine ca din informaÅ£iile culese de la bolnav , din sarcinile curentă ÅŸi cele specifice în cauză – cunoscte de asistentă – prcu ÅŸi din sarcinile primite de la medic în legătură cu cazul dat , ea să–şi alcătuiească un plan complex de îngrijire pentru fiecare bolnav în parte . Aceasta să cuprindă îngrijirea curentă a bolnavului , planul de investigaÅ£ie ÅŸi măsuri terapeutice , orânduite în ordinea firească a urgenÅ£ri ÅŸi îndeplinirii lor . Volumul ÅŸi densitatea sarcinilor ca ÅŸi ritm de executare a lor se acomodează în primul rând la gravitatea ÅŸi urgenÅ£a cazului dar ÅŸi la la particularităţile psihologice ÅŸi gradul de epuizare a bolnavului . Acest plan de complex de îngrijire se predă apoi schimburilor următoare , ceea ce asigură continuitatea îngrijiri bolnavilor . Durata pentru care se execută planul de îngrijire este foarte diferită , putând varia de la câtev ore la câteva zile ÅŸi chiar mai mult . ConÅ£inutul lui însă se modifică pe măsură ce bolnavul intră din faza diagnostic în faza de tratament , respectiv de covalescenţă a bolii sau pe măsura sosirii rezultatelor examinărilor paraclinice . Planul se consemnează pe foaia de temperatură a bolnavului sau în condica de predare – de preluare a serviciului . El cuprinde în esenţă , următoarele probleme : asigurarea condiÅ£iilor adecvate de mediu ; îngrijirile generale ; alimentaÅ£ia ; supravegherea bolnavului ; recoltarea produselor biologoce pentru analiza ÅŸi pregătirea explorărilor paraclinice; prevenirea ÅŸi recunoaÅŸterea complicaÅ£iilor măsurilor de urgenţă până la venirea medicului ; regimul de viaţă în spital ; medicaÅ£ia ÅŸi alte metode de tratament ; pregătirea bolnavului pentru externare ÅŸi probleme de educaÅ£ie sanitară . 2. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÃŽN DIAGNOSTICAREA HIPOTENSIUNII ARTERIALE Asistarea medicului în timpul examinării clinice a bolnavului Participarea asistentei la examenul cilnic medical al bolnavului este o obligaăie profesională . Ajutând medicul ÅŸi bolnavul la examenul cinic , asistenta contribuie la crearea unui cliumat favorabil pentru relaÅ£ia medic – bolnav . Pentru aceasta asistenta are următoarele sarcini : pregătirea psihică ÅŸi fizică a pacientului : - asistenta anunţă bolnavul ÅŸi îl lămureÅŸte asupra caracterului inofensiv al examinării - se ajută bolmavul să ia poziÅ£iile indicate de medic pentru examinare - se ajută la dezbrăcare ÅŸi îmbrăcare - pregătirea materialelor ÅŸi a instrumentelor necesare examinării : termometru , tensiometru , stetoscop - se verifică starea de funcÅ£ionare a instrumentelor - se înmânează medicului instrumentele solicitate pregătirea documentelor medicale (fişă , foi de observaÅ£ie , rezultatul analizelor) asistenta trebuie să asigure liniÅŸtea necesară desfăşrării examenului se notează toate indicaÅ£iile ÅŸi prescripÅ£iile medicului din timpul examinări (medicaÅ£ie , doze , aerul , modul de administrare , alimentaÅ£ie , hidratare , examene de laborator ÅŸi examene paraclinice) b)Explorări paraclinice Colaborarea ÅŸi examinarea clinică a bolnavului este una din sarcinile importante ale asistentei . Ajutorul acordat medicului ÅŸi bolnavului în cursul examinării clinice degervează pe aceasta din urmă de eforturi fizice ÅŸi previne o serie de suferinÅ£e inutile , contribuie la crearea unui climat afectiv favorabil între bolnav – medic – asistentă , face accesibilă medicului exporarea tuturor regiunilor organismului , servindu-l ÅŸi cu instrumentarul necesar , toate acestea intervenind pentru scurtarea timpului expunerii bolnavului în stare fizică ÅŸi psihică precară la traumatismul examinărilor ÅŸi recoltarea produselor biologice în vederea examinării. Bolnavul trebuie pregătit pentru recoltare , pentru buna reuÅŸită a examenelor de laborator , în primul rând trebuie să i se explice ce urmează să i se facă . Pentru aceasta ar trebui să se folosească metode cât mai blânde ÅŸi mai puÅ£in traumatizante , alese de la caz la caz . Bolnavii mai suspicioÅŸi sau agitaÅ£i vor trebui liniÅŸtinÅ£i prin cuvinte potrivite sau , la nevoie , chiar pe cale medicamentoasă . Li se va explica bolnavilor necesitatea analizelor . Ei trebuie să fie convinÅŸi că recoltarea se face în interesul lor , că aceasta contribuie hotărâtor la stabilirea diagnosticului ÅŸi tratamentului . Rezultatele bune se vor obÅ£ine numai dacă această muncă de lămurire este însoÅ£ită de manopere cât mai puÅ£in dureroase ÅŸi neplăcue , respectându-se , pe cât posibil , pudoarea bolnavului . Având în vedere că de multe ori aceleaÅŸi recoltări trbuiesc repetate pe cursul bolii , bolnavii bine pregătiÅ£i vor ajuta ei însăşi asistenta în efectuarea lor . Pe lângă pregătirea arătată , mai sunt necesatre ÅŸi alte precauÅ£ii pentru fiecare recoltare în parte . Unele recoltări se fac pe nemâncate , ÅŸtiut fiind că alimentaÅ£ia provoacă secreÅ£ie de suc gastric , influenÅ£ează numărul globulelor albe ÅŸi modifică compoziÅ£ia chimicÃ