Referat Antibiotice

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Antibiotice si de asemenea puteti face Download Referat Antibiotice

Citeste fragmente din Referat Antibiotice

GENERALITATI PRIVIND ANTIBIOTICE Antibioticile sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian. Introducerea, in 1941, in practica medicala a antibioticelor de biosinteza caracterizate prin aspectul larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitate redusa, constituie cea de-a doua etapa extrem de importanta in dezvoltarea chimioterapiei. Succesele exceptionale obtinute in tratarea maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extreme de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina, eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina. Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice. Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a penicilinei in mediul acid si la actiunea penicilinei, a determinat extinderea cercetarilor privind obtinerea de noi antibiotice prin semisinteza si sinteza. Memoriu justificativ Tema lucrarii de fata este: antibiotice de biosinteza. Antibioticele sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Analiza antibioticelor dateaza cu multi ani in urma prin descoperirile lui Pasteur, Fleming, la care nu ar trebui sa neglijam contributia savantului roman Victor Babes. Introducerea antibioticelor de biosinteza in partea medicala s-a facut prin 1941, constituind a doua etapa importanta in descoperirea chimioterapiei. Cele mai representative sunt Penicilina G si V . In Cap. IV am propus diverse criterii de clasificare ale antibioticelor. Cap. V “Procesele tehnologice de fabricare a penicilinelor de biosinteza” descriere etapele tehnologice de fabricatie a acestora: ~izolarea tulpinelor de microorganisme ~selectia tulpinelor cu productivitate mare ~izolarea produselor de biosinteza ~cultivarea microorganismelor pe un mediul adecvat ~stabilirea spectrului de actiune si al structurii chimice ~elborarea procedeelor industriale de obtinere si preparare a penicilinelor Penicilinele de biosinteza sunt substante chimice ce au un system biciclic, asa cum este descris in Cap. V.2. Ca medii de cultura care contin hidrati ce carbon, saruri minerale, apa etc; mediul sterilizat cu ajutorul aburului direct. Biosinteza penicilinei este exoterma din cauza oxidarii hidratilor de carbon care contin sursa principala de energie. Biosinteza penicilinei este aeroba, alimentarea cu oxigen este unul din factorii decisivi. Etapa urmatoare este fermentatia biochimica care se realizeaza in trei etape: in inoculator, in intermediar si in regim. Fermentatia se desfasoara la diversi parametrii, de exemplu 26°C, temperature de fermentatie 120-125 ore, continutul de zahar trebuie sa scada la 0.2-0.6% iar concentratia penicilinii la 1-1.8%. Un rol important in biosinteza o au precursorii deoarece ei pot dirija acest proces spre o anumita penicilina. Ultima etapa este extractia penicilinelor, fiind recomandata extractia din solutia apoasa. In Cap. VI am prezentat N.P.M si P.S.I specifice fabricarii acestor peniciline. Ultimul capitol, “Concluziile” denota important ape care aceste peniciline o au pentru sanatatea omului. CAP I. CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR Numarul mare de antibiotice cunoscute in prezent a pus problema clsificarii acestor produse. S-a propus urmatoarele criterii de clasificare: Dupa originea microorganismului producator: antibiotice produse de bacterii gramicidina bacitracina polimixinele antibiotice produse de actinomicete: streptomicina neomicima kanamicina nistatina antibiotice produse de fungi penicilina grizeofulvina Dupa structura chimica: - antibiotice cu structura alifatica, aromatica - heterociclica Dupa biogeneza: - antibiotice derivate de aminoacizi - din unitati acetat - din glucide Dupa actiunea farmacologica: - antibiotice antibacteriene - antibiotice antituberculoase - antibiotice antivirotice - antibiotice anticanceroase - antibiotice antifungice CAP II. Procesele tehnologice de fabricare a penicilinelor de biosinteza 1. Generalitati In fabricarea tehnologiilor de fabricatie a antibioticelor de biosinteza se pargurg urmatoarele etape: izolarea tulpinelor de microorganisme selectia tulpinelor cu productivitate maxima izolarea produsului de biosinteza cultivarea microorganismelor pe un mediu adecvat stabilirea spectrului de actiune si a structurii chimice elaborarea procedeelor industriale de obtinere si preparare a penicilinelor Tulpinele de microorganisme izolate din sol, aer, fructe, cereale, sunt supuse unui proces de selectie prin tratare cu agentii mutageni pentru obtinerea unor suse cu productivitate ridicata, care sunt apoi cultivate pe un mediu nutritiv adecvat, in vederea obtinerii produsului dorit. Exprimarea continutului de antibiotic din mediul nutritiv se face in unitati internationale ( UI ) sau unitati gravimetrice ((/mg). Unitatea internationala de activitate reprezinta cantitatea minima de antibiotic pur, necesara pentru a inhiba o cultura de 18 ore de stafilococ auriu. Pentru determinarea continutului de antibiotic din biomasa se folosesc metode microbiologice, chimice si fizico-chimice, iar separarea produsului se face prin extractie lcihid-lichid, adsorbtie, separare cu schimbatori de ioni, atomizare, cromotografie. In tehnologia de obtinere a antibioticelor exista un numar de etape commune si etape specifice fiecarui produs. Etapele comune vor fi prezentate la tehnologia de biosinteza a penicilinelor, iar etapele specifice vor fi descrise la prezentarea produselor respective. 2. Structura generala a penicilinelor Penicilinile de biosinteza fac parte din categoria antibioticelor β-lactamice. Penicilinele de biosinteza sunt substante chimice produse de diferite specii de micoorganisme din clasa Penicillium si Aspergillus printre care: P. cryragenum, P. notatum, A. niger. Penicilinile contin in structura lor un sistem biciclic tiazolidin-β-lactatic si corespund urmatoarei structuri generale: S CH3 R-CO-NH-CH CH C NH3 O=C N C COOH Structura generala a penicilinei Din lichidul de cultura a microorganismelor producatoare de penicilina s-au separate si identificat mai multe tipuri de peniciline care difera prin natura radicalului R. In practica terapeutica a fost introdusa Penicilina G sub forma de sare de Na, K, saruri cu amine, si Penicilina V sub forma de acid liber sau sare de Na si K. Denumirea penicilinei Structura radicalului Denumirea radicalului Activitate CH3-C=CH-CH2-S-CH2 Cl 3-clor-2-butenil-tiometil - Toate penicilinile sunt extrem de sensibile la atacul agentilor nucleofili, electrofili si oxidanti, iar ca produse finale ale degradarii nucleofile si electrofile sunt penicilina si fenilaldehidele, rezulta ca penicilinele au in structura lor ca parti componente penicilina cu β, β-dimetilcisteina si acid penaldic. CO2 R-CO-NH-CH-CHO(R-CO-NH-CH2-CHO COOH Confirmarea acestei concluzii s-a facut prin sinteze partiale precum si prin realizarea integrala a sintezei Penicilinei G si Peniciline V. Randamentul total al procesului de obtinere a Penicilinei G fiind sub 1%, procesul are numai importanta teoretica, confirmand structura chimica a penicilinelor. O sinteza mai practica a fost realizata in 1957, de catre Sheehan si Henery-Logan, care au obtinut Penicilina V conform reactiilor prezentate. Studiile privind stabilirea structurii penicilinelor prin sinteza si de sinteza au stabilit ca ciclul β-lactamic asigura activitatea antibacteriana, iar restul acil (R), din catena laterala poate avea diverse structuri, fara a influienta hotarator activitatea produsului. 3. Proprietatile Penicilinelor G si V Benzilpenicilina (Penicilina G) Este o substanta cristalina, cu punct de topire 80ºC, solubila in apa si solventi organici, avand trei atomi de carbon asimetrici (C3, C5, C7). Produsul este utilizat sub forma de saruri de sodium (Na) sau potasiu (K), fiind active bacteriostatic si bactericid fata de bacilli si coci gram-pozitivi. Fenoximetilpenicilina (Penicilina V) Este o substanta alba, utilizata sub forma de acid liber, avand punct de topire 118-120ºC, insolubila in apa, solubil in solventi. In mediul bazic viteza de inactivare a Penicilinei V este de 2.2 ori mai mare decat viteza de inactivare a Peniciliei G. Aceste date sunt luate in consideratie atunci cand se trateaza problema separarii penicilinelor apoase obtinute de la fermentatie. 4. Tehnologia de biosinteza a penicilinelor G si V Tehnologia obtinerii Penicilinei G, comuna in mare parte tuturor antibioticelor de biosinteza, cuprinde urmatoarele faze: Pregatire mediilor de cultura si sterilizarea lor Fermentatia biochimica Filtrarea solutiilor nutritive Separarea si purificarea penicilinelor Pregatirea si sterilizarea mediilor Mediile de cultura utilizate pentru cresterea microorganismelor producatoare de antibiotic trebuie sa contina hidrati de carbon, saruri minerale, surse de azot organic si anorganic, precursori si apa, toate intr-o proportie bine echilibrata, conform reactiei Deoarece sterilizarea mediului de cultura se face cu abur direct, cantitatea de apa ce se adauga la prepararea mediului este mai mica cu o cantitate egala cu cea a aburului ce condenseaza in timpul sterilizarii. Pregatirea mediilor de cultura se face in aparate destinate acestui scop, prevazute cu agitatoare, conducte pentru apa, serpentine de incalzire respective de racire. In aceste aparate se introduce apa, se incalzeste la 50-60ºC, apoi se adauga extractul de porumb –principala sursa de aminoacizi, si se fierbe timp de 30-60 min. Dupa aceasta, solutia se raceste la 50-60ºC si se adauga restul componentilor mediului in urmatoarea ordine: CaCO3, NH4NO3, Na2SO4, MgSO4, MnSO4, KH2PO4, ZnSO4, lactoza si glucoza. Uneori glucoza si lactoza se dizolva si se sterilizeaza separate, pentru a se evita formarea bazelor Schiff, prin reactia gruparilor carbonil din zaharuri cu gruparea aminica din aminoacizi. Mediul astfel preparat se sterilizeaza direct in fermentator sau in instalatia de sterilizare formate din coloana de sterilizare, mentinator si racitor prin incalzire la 124-126ºC, mentinerea la aceasta temperatura 10-12 min. si apoi racire la 60-65ºC, temperatura la care mediul steril este trimis in fermentatorul intermediar si cel de regim. Procesul de sterilizare a mediului de cultura are o importanta deosebita deoarece fermentatia fiind aseptica, se impune distrugerea totala a oricaror forme vegetative de mocroorganisme, de fapt necesita temperature mai ridicate deoarece formele vegetative au rezistenta termica mai mare. Dar cresterea temperaturii declanseaza reactii de degradare a componentilor mediului de cultura, generand inhibatori ai procesului de biosinteza. Cum degradarea mediului este favorizata mai mult de factorul timp, iar sterilizarea de factorul temperatura, solutia optima se obtine prin conducerea procesului de sterilizare la temperatura mai ridicate la un timp mai scurt. Pentru aceasta se recomanda utilizarea unor instalatii care sa lucreze la temperature de 140-145ºC si care necesita un timp de sterilizare de cateva secunde. Pentru a evita supraincalzirile si degradarea mediului, procesul de sterilizare este condus cu calculator analogic. 2. Fermentatia biochimica. Este etapa urmatoare in fluxul tehnologic ce se realizeaza in trei etape: fermentatia in inoculator fermentatia in intermediar fermentatia in regim, care corespund anumitor studii de dezvoltare a microorganismelor. Astfel, in inoculator se realizeaza aclimatizarea microorganismelor la noile conditii de dezvoltare, in intermediar are loc acumularea de masa celulara, iar in regim se desavarseste procesul de crestere a masei celulare si de elaborare a penicilinei. Aceasta etapa este putin ideala deoarece elaborarea de penicilina incepe din intermediar, ca rezultat al distributiei varstelor microorganismelor. Eficacitatea procesului este determinat de urmatorii factori: ~conformatia genetica a tulpinii producatoare de penicilina; ~folosirea unui echilibru rational intre componentii mediului de cultura; ~dozarea corecta a raportului dintre glucoza si lactoza; ~dozarea corecta a precursorului; ~asigurarea necesara de substante minerale; ~ asigurarea necesara de oxigen; ~mentinerea temperaturii si a pH-ului la valorile prescrise. Din datele existente in literatura se poate coincide ca pH-ul afecteaza vitezele reactiilor enzimatice, permeabilitatea membranelor celulare si gradul de ionizare a sarurilor; valoarea optima a pH-ului este cuprinsa intre 6,4-7,0. Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de biosinteza deoarece, in dezvoltarea sa, microorganismele au nevoie de surse de hidrati de carbon, azot, substante minerale si precursori. Biosinteza unei molecule asa de complexe, ca penicilina, necesita un flux de energie din exterior; procesul de biosinteza a penicilinei fiind endoterm se poate realiza numai daca se desfasoara simultan si procese de oxidare a hidrantilor de carbon care constituie sursa principala de energie. Oxidarea hidratilor de carbon elibereaza insa o cantitate de energie mai mare decat este necesar procesului de biosinteza propriu-zis, astfel incat pe ansamblul procesului de fermentatie este exoterm, eliberandu-se din exterior, in perioada de crestere a masei celulare, 1600 kJ/mol glucoza, iar in perioada de elaborare a penicilinei 66kJ/litru mediu de cultura. Cum viteaza de utilizare a hidratilor de carbon se inscrie in ordinea glucoza~acid lactic~lactoza, rezulta ca in faza de crestere a masei celulare se consuma glucoza, iar in perioada de formare a penicilinei se consuma lactoza. Prin urmare, mediul de cultura trebuie sa asigure necesarul de glucoza si lactoza pentru desfasurarea normala a intregului proces de biosinteza. Prezenta substantelor minerale este vitala in procesul de crestere a masei celulare, deoarece ele efectueaza direct permeabilitatea membranei celulare si echilibrul ionic si activeaza sisteme enzimatice. Procesul de biosinteza a penicilinei fiind aerob, alimentarea cu oxigen este unul din factorii decisive, iar dizolvarea acestuia trebuie realizata cu o astfel de viteza, incat sa asigure necesarul de oxigen pentru viteza maxima de crestere a masei celulare. Pentru intensificarea procesului de dizolvare a oxigenului in lichidul de cultura, se recomanda barbotarea aerului si agitarea mediului cu agitatoare mecanice care disperseaza bulele de aer si intensifica transferul de masa. Viteza de dizolvare a oxigenului creste cu turatia agitatorului, dar acesta nu poate depasi anumite limite deoarece se ajunge la deteriorarea mecanica a biomasei. astfe Mecanismul de transfer al oxigenului din bula de aer la celula in sistem eterogen gaz-lichid-solid implica urmatoarele etape: difuzia oxigenului molecular prin filmul de aer dizolvarea oxigenului la interfata gaz-lichid difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid difuzia oxigenului solvit in intreaga masa difuzia oxigenului solvit prin filmul de lichid de la suprafata microorganismelor difuzia oxigenului prin membrana celulara reactia de consum a oxigenului Din datele existente in literature de specialitate rezulta ca in sisteme eterogene gaz-lichid-solid, bine agitate, viteza procesului de transfer de masa al oxigenului este determinate de difuzia oxigenului dizolvat prin filmul de lichid. Acumularea biomasei conduce la scaderea pronuntata a coeficientului de transfer de masa. Pentru a reduce acest efect se recomanda intensificarea regimului hidrodinamic al fermentatorului prin cresterea vitezei de agitare. Criteriul care caracterizeaza intensitatea agitarii este timpul de amestecare, definit ca fiind timpul in care se realizeaza egalizarea concentratiei in toata masa de lichid din fermentator. Cunoasterea timpului de amestecare permite programarea regimului de agitare in functie de acumularea biomasei, creindu-se astfel conditiile unei fermentatii optime. In mod obisnuit turatia agitatorului in procesele de biosinteza variaza intre limitele 240-270 rotmin la inoculator, 150-180rotmin la intermediar si 110-130 rotmin la fermentatorul de regim, iar debitul orar de aer este 60-72 m3 aer m3mediu de cultura. Areul utilizat in procesele de biosinteza trebuie sa fie perfect steril, iar sterilizarea lui se face prin filtrare de pe material fibros in filtru general si filtru individual montat la intrarea in fermentator. Parametrii procesului de sterilizare a aerului sant: temperatura punctului de roua a aerului comprimat, temperatura aerului dupa filtrul individual si la iesirea din barbotor. Deoarece filtrele umectate isi pierd capacitatea de a steriliza, se impune determinarea parametrilor aerului in procesul de sterilizare in functie de continutul de umiditate din atmosfera. Aceasta se poate realize prin utilizarea diafragmei ce coreleaza temperatura aerului sterilizat in functie de caderea de presiune in sistemul de sterilizare. Astfel, daca presiunea aerului este la iesirea din compresor este 2.5 atmosfere, iar d=20g/Kg aer, temperatura punctului de roua este temperatura=47.5°C. Considerand ca acest aer se raceste initial la 75°C si apoi trece prin filtrele generale si individuale unde caderea de presiune este 0.35 atmosfere, temperatura finala la iesire din filtru este de 60°C, valoarea ce asigura buna functionare a instalatiei de sterilizare. Dirijarea procesului de biosinteza spre o anumita penicilina se face cu ajutorul unor substante ce constituie catena laterala a penicilinelor si poarta numele de ‘precursori’. Pentru Penicilina G se utilizeaza ca precursori fenilacetamina sau acidul fenaldic, iar pentru Penicilina V acidul fenoxiacetic. Precursorii se adauga in portiuni, deoarece in concentratii mai mari de 0.1-0.2% sunt toxici pentru microorganismul producator de penicilina. Procesul de fermentatie se realizeaza la temperatura de 26°C±1, in fermentatoare cilindrice verticale constituite din otel inoxidabil, cu fund si capac sferic sudat, echipate cu agitator turbina sau elice, serpentine de racire, dispozitive de aerare, dispozitive sparge-val, termocuple, filtru individual pentru sterilizarea aerului tehnologic si dispozitive de transversare aseptica. Volumele fermentatoarelor- inoculator, regim si intermediar- cresc in raport zecimal. Trebuie mentionat faptul ca temperatura de 26±1°C, este o valoare de compromis, deoarece ea nu corespunde nici vitezei maxime de formare a penicilinei si nici celei de crestere a masei celulare. Temperatura optima pentru cresterea masei celulare este de 30°C, iar pentru elaborarea penicilinei de 24°C. In practica insa este foarte greu de separat aceste faze, mai ales in procesele discontinue, fapt pentru care s-a adoptat valoarea 26±1°C. Fermentatia dureaza 120-125 ore si se considera terminata atunci cand continutul de zahar scade la 0.2-0.6 %, iar concentratia penicilina este de 1-1.8 %. Eatapa de fermentatie Temperatura [°C] Agitarea [rot/min] Debit aer [l/l mediu min] Presiunea [ata] Durata procesului [h] Inoculator 26±1 270 1.0 1.2-1.3 30-40 Intermediar 26±1 170 1-1.2 1.2-1.3 20-40 Regim 26±1 120 0.6-1.0 1.2-1.3 90-120 Parametrii procesului de biosinteza a penicilinei in cele trei stadii  Filtrarea solutiei rezultate la fermentatie urmareste separarea micelului prin filtrare pe filtrul tambur de vid, iar solutia rezultata se raceste la 3-5°C, dupa care se depoziteaza in rezervorul de asteptare, de unde este trimisa la extractii. 4. Separarea si purificarea penicilinelor. Pentru realizarea extractiei penicilinelor din solutie apoasa au fost studiate diferite tipuri de extractoare dintre care s-au detasat extractoarele centrifugale orizontale si cele verticale. Avantajele constructive si performante in extractie de extractoare orizontale au fost factorii decisivi care au determinat alegerea acestora pentru activitatea industriala. Tipul de extractor Investitii Cheltuieli de intretinere Eficacitate Capacitate volumetrica Flexibilitate Utilizarea pt sisteme emulsionabile Extractor cu pulverizare 5 5 1 2 2 3 Coloana cu talere 4 5 2 4 2 3 Coloana cu umplutura 4 5 2 2 2 3 Coloana cu talere pulsatorii 3 3 4 3 4 1 Amestecator separator 2 2 3 4 3 0 Extractor centrifugal 1 2 5 3 5 5 Obs: 0-nepotrivit, 1-slab, 2-satisfacator, 3-adecvat, 4-bun, 5-f. bun. Datorita diluatiei mari, separarea penicilinelor se poate realiza rentabil numai prin extractii repetate cu solventi, conform schemei : Scheme de principiul la extractia penicilinelor Pentru separarea penicilinelor prin extractie lichid-lichid au fost studiati diferiti solventi, dintre care cel mai economic s-a dovedit a fi acetatul de butil. Studiindu-se echilibrul de faza la extractia penicilinei cu acetat de butil s-a constatat ca: in solvent organic trec mai multe molecule de penicilina acid nedisociate, fapt ce impune mediul puternic acid; intre moleculele de penicilina acid nu au loc asociatii moleculare in conditiile de extractie; in solvent organic penicilinile nu disociaza. In aceste conditii echilibrul de baza la extractia penicilinei cu acetat de butil depinde numai de temperatura si de pH. Intr-un studiu mai recent se recomanda ca extractia penicilinei din solutie apoasa rezulta de la fermentatie. In solutia apoasa, penicilina este extrasa in acetat de butil, iar extractul organic se trateaza cu acetat de potasiu sau cu carbonat de potasiu. Penicilina sare precipitata se filtreaza si se spala cu butanol si cloroform. Solventii se recircula iar penicilina sare se dizolva in apa, se purifica cu carbune activ, dupa care se anhidrizeaza prin distilarea apei sub forma de azeotrop cu butanol, la un vid 4-6 mm Hg. Produsul solid obtinut se caracterizeaza prin puritate foarte mare si activitate biologica, conform normelor in farmacopee. Penicilina V se obtine prin aceleasi tehnologii ca si Penicilina G, diferentiate nesimnificativ constand in faptul ca la fermentatie se utilizeaza ca precursori acid fenoxiacetic, iar extractia se realizeaza in doua faze. Aceasta este posibil intrucat Penicilina V de acid este foarte putin solubila in apa, astfel incat dupa reextractie in apa si acidulare cu acid sulfuric diluat produsul precipita. Penicilina V separata se filtreaza, se purifica din solventi si se usuca la 35-40°C, sub un vid de 100-200 bar. CONCLUZII Antibioticele sant substante chimice organice produse de microorganise sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor parogene. Introducerea, in 1941, in practica medicala a antibioticelor de biosinteza caracterizate prin spectru larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitate redusa, constituie cea de-a doua etapa extrem de importanta in dezvoltarea chimioterapiei. Numarul mare de antibiotice cunoscute in prezent a pus problema clasificarii acestor produse : ~dupa originea microorganismului producaror antibiotice produse de bacterii antibiotice produse de actiomicete antibiotice produse de fungi ~dupa structura chimica ~dupa bioceneza ~dupa actiunea farmacologica Tulpinele de microorganisme izolatedin sol, aer, fructe, cereale, sant supuse unui proces de selectie prin tratarea cu agenti mutageni pentru obtinerea unor surse cu productivitate ridicata, care sant apoi cultivate pe un mediu nutritiv adegvat, in vederea obtineri produsului dorit. In tehnologia de obtinere a antibioticelor de obtinere a antibioticelor exista un numar de etepe comune si etepe specifice fiecarui produs. Etapele comune vor fi prezentate la tehnologia de biosinteza a penicilinelor iar etapele specifice vor fi descrise la prezentarea produselor respective. Din lichidul de cultura a microorganismelor producatoare de penicilina s-au separat si indentificat mai multe tipuri de penicilina care difera prin natura radicalului R. In practica terapeutica a fost introdusa penicilina G sub forma de sare de natriu, de potasiu, saruri amine si penicilina V sub forma de acid liber sau sare de natriu si potasiu. Mediile de cultura utilizate pentru cresterea microorganismelor produse de antibiotic trebuie sa contina hidrati de carbon, saruri minerale, precursori si apa, toata intr-o proportie foarte bine echilibrata, canform reactiei. Compozitia mediului de cultura are un rol hotarator in procesul de biosinteza deoarece, in dezvoltarea sa, microorganismelor au nevoie de surse de hidrati de carbon, azot, substante minerale si precursorii. Fermentatia biochimica este etapa urmatoare in fluxul tehnologic. Aceasta etapa este putin ideala deoarece elaborarea de penicilina incepe din intermediar, ca rezultat al distributiei varstelor microbiene. Extractia penicilinelor din solutia apoasa se realizeaza cu extractoare centrifugare. Antibioticele au actiune deosebit de importanta in tratarea organismelor de actiunea fermentatilor patogene care duc la slabirea lor si scaderea intensitati. Bibliografie D. Oteleanu, V. Stanescu – Prepararea medicamentelor in farmacie, Editura medicala Bucuresti, 1960 Vasile Oniscu – Tehnologia fabricarii medicamentelor, Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti,1988 HYPERLINK "http://www.medicamente.ro" www.medicamente.ro HYPERLINK "http://www.farmaline.ro" www.farmaline.ro CUPRINS MEMORIU JUSTIFICATIV Ÿ ¿ ) 6 õ ã 葞Ũ摧绁* 摧绁* 摧绁* 摧绁* 摧绁* ␃༁ᇽᲄሂ桤ā帀惽ᲄ愂Ĥ摧绁* Á Á Á Á Á Á 葠Ȝ摧绁* i i ã欀쩤 i i i i ␃ഁ׆Ā᪩ሀ桤ā愀Ĥ摧绁* 摧绁* 摧绁* 摧绁* STRUCTURA GENERALA A PENICILINELOR CAP.IV.3 PROPIETATILE PENICILINELOR G SI V CAP.IV.4 TEHNOLOGIA DE BIOSINTEZA A PENICILINELOR G SI V CAP.V N.P.M. SI P.S.I. SPECIFICE ANTIBIOTICELOR DE BIOSINTEZA CAP.VI CONCLUZII CAP.VII BIBLIOGRAFIE CAP.VIII ANEXE Solutie apoasa epuizata Solutie apoasa epuizata Solvent epuizat Solutie H2SO4 Solvent Solutie KH2PO4 Solutie H2SO4 Solvent Solutie nativa Solvent cu penicil Solutie apoasa Solutie conc. in penicil 쥁`