Referat Pielea
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Pielea si de asemenea puteti face
Download Referat PieleaCiteste fragmente din Referat Pielea
Pielea
Vǎ puteţi imagina o hainǎ croitǎ dintr-o singurǎ bucatǎ, care
acoperǎ corpul de la cap pânǎ la picioare, apǎrǎ de vânt, rezistǎ
la apÇŽ este puternicÇŽ, totuÅŸi elasticÇŽ, iar pe deasupra se
reînnoieşte mereu? Nu? O purtaţi în fiecare zi: e pielea!
Pielea este cel mai mare organ al nostru. Pielea întinsǎ a unui om
adult acoperǎ o suprafaţǎ de circa 2 metri pǎtraţi, cam cât un
cearceaf obişnuit. Are o greutate de aproape 3 kg, ceea ce înseamnǎ
cam a douǎzecea parte din greutatea întregului corp.
Grosimea pielii varieazǎ între 0,5 şi 5 mm. Este relativ subţire în
regiunile corporale puţin expuse la uzurǎ sau presiune, şi mai
groasǎ pe suprafeţele care sunt mai solicitate, de exemplu pe tǎlpi.
La microscop se poate observa cÇŽ pielea este formatÇŽ din douÇŽ
straturi. Stratul extern cornos al epidermei este format din 20 – 30
de rânduri de celule moarte. Aceste celule sunt aşezate una peste
alta, asemeni unor ţigle, de aceea pielea se întinde cu uşurinţǎ
în timpul mişcǎrii. În fiecare zi, mii de celule se desprind de pe
piele, dar aceasta nu se uzeazÇŽ, fiindcÇŽ celulele moarte sunt
înlocuite în permanenţǎ cu altele noi.
Reînnoirea pielii
Sub epidermǎ, în stratul germinativ, celulele se aflǎ într-o
continuǎ diviziune. Celulele nou formate sunt apoi încǎrcate cu o
proteinÇŽ rezistentÇŽ, cheratinÇŽ, care determinÇŽ cheratinizarea
celulelor. Pe mÇŽsurÇŽ ce iau naÅŸtere celule noi pe dedesubt, cele
cheratinizate vor fi împinse spre exterior. O celulǎ ajunge în
stratul extern în trei – patru sǎptǎmâni, aceasta fiind durata ei
de viaţǎ. Celulele moarte se desprind de piele sub forma unor
solzişori abia vizibili. Un om în timpul vieţii pierde sub aceastǎ
formÇŽ aproximativ 18 kg piele.
Sub epidermÇŽ se gÇŽsesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea
produc pigmenţii numiţi melaninǎ, pentru a ne proteja de efectele
dǎunǎtoare ale radiaţiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia
luminii, devenind mai închisǎ la culoare; acesta este motivul pentru
care pielea se bronzeazǎ, dacǎ este expusǎ la soare. Mai târziu,
melanina migreazǎ spre suprafaţa pielii şi se desprinde împreunǎ cu
celulele moarte – pielea bronzatǎ devine palidǎ cu timpul. La cei cu
pielea mai închisǎ, melanina este produsǎ în cantitǎţi mai mari.
Rolul pielii
Apǎrǎ interiorul organismului de loviri, tǎieri, ploaie şi vânt,
radiaţii, luminǎ solarǎ puternicǎ şi bacterii.
DacÇŽ tÇŽiem sau julim epiderma, pielea se vindecÇŽ fÇŽrÇŽ cicatrice.
Terminaţiile nervoase ale pielii sunt excitate sub efectul presiunii
uşoare, a presiunii puternice, sau a durerii. În vârful degetelor
existǎ deosebit de multe terminaţiuni de acest gen.
În epidermǎ, sub influenţa razelor solare se formeazǎ vitamina D.
Transpiraţia joacǎ un rol important în eliminarea excesului de sare
precum şi a altor substanţe.
Supraîncǎlzire şi rǎcire
Sub epidermǎ se întinde derma, mai groasǎ decât precedenta. .
Porţiunea superioarǎ a acesteia este înţesatǎ de o reţea de
colagen ÅŸi elastinÇŽ, care sunt niÅŸte proteine deosebite. Acestea
asigurÇŽ elasticitatea ÅŸi flexibilitatea pielii.
h
h
ø
Ëâ€
gd
acǎ ne este frig, capilarele sangvine din dermǎ se îngusteazǎ,
pentru a pierde mai puţinǎ cǎldurǎ, iar pielea devine palidǎ.
Sângele care curge prin aceste vase sangvine extrem de subţiri
transportǎ substanţele nutritive sub cele douǎ straturi ale pielii,
iar de acolo va transporta produÅŸii de catabolism. DacÇŽ pielea este
traumatizatǎ, în locul rǎnii sângele se coaguleazǎ şi închide
plaga. Cicatricea formatǎ protejeazǎ împotriva agenţilor patogeni
şi a pierderii exagerate de sânge.
În dermǎ se gǎsesc şi diferite terminaţiuni nervoase: acestea vor
transmite la creier excitaţiile ce provoacǎ simţul tactil.
Excitaţiile dureroase sunt preluate de terminaţiile nervoase
(receptorii) care se ramificǎ în epidermǎ. În porţiunea superioarǎ
a dermei se gǎsesc receptorii tactili, sau aşa numiţii corpusculi
Meissner, care percep presiunile uşoare. Ceva mai adânc sunt situaţi
corpusculii Ruffini care percep cÇŽldura, respectiv corpusculii Krause,
responsabili de perceperea frigului. Spre marginea inferioarÇŽ a dermei
se gǎsesc corpusculii Vater – Puccini, care au rol de a percepe
presiunile puternice. Dacǎ aceste terminaţiuni nervoase trimit o
informaţie cǎtre creier, sub efectul unor excitaţii dureroase,
presiune, sau cǎldurǎ, acesta va acţiona muşchii corespunzǎtori, de
exemplu pentru a retrage mâna de pe o canǎ fierbinte.
În adâncul dermei se aflǎ glandele sudoripare, formate dintr-o
aglomerare de tubulenţe întortocheate; au un rol indispensabil în
reglarea temperaturii corporale. Aceste glande produc acel lichid apos,
puţin sǎrat – transpiraţia, care se infiltreazǎ prin pori la
suprafaţa pielii, dacǎ ne este foarte cald. Transpiraţia, în timp ce
se evaporÇŽ, ne rÇŽceÅŸte corpul. Glandele sudoripare pe perioada unei
zile produc 250 – 500 de ml de transpiraţie. În zilele foarte
cǎlduroase însǎ, putem evapora chiar şi 2 l de sudoare.
Un om are în total în jur de 3 milioane de glande sudoripare,
greutatea totalǎ atingând 100 de grame. Existǎ deosebit de multe
glande sudoripare pe faţǎ, la subraţ, în palmǎ şi în talpǎ. În
palmÇŽ de exemplu, gÇŽsim 350 de glande sudoripare pe centrimetru
pǎtrat, în timp ce în dosul palmei doar 200.
Transpiraţia ne ajutǎ şi la apucarea unor obiecte. Sudoarea acoperǎ
în strat subţire brazdele degetelor noastre, usurând prinderea unor
obiecte cu suprafaţa netedǎ.
Râia
Este o boalÇŽ de piele foarte neplÇŽcutÇŽ. Este produsÇŽ de un arachnid
mǎrunt – râia. Trǎieşte la suprafaţa pielii, sau imediat sub ea,
hrÇŽnindu-se cu celulele moarte, descuamate.
Râia femelǎ sapǎ galerii în piele, unde îşi depune ouǎle. Larvele
eclozionate îşi sapǎ drumul spre suprafaţa pielii, unde devin
adulte. Simptomele râii apar în momentul în care femelele pǎtrund
în piele. Deseori apar linii subţiri roşii între degete. Dupǎ o
vreme apar erupţii de culoare roşie, iritate pe corp. Cu excepţia
capului, acestea pot atinge întregul corp, dar sunt mai frecvente la
nivelul coatelor, tÇŽlpilor, gleznelor.
Erupţiile provoacǎ mâncǎrime puternicǎ, bolnavul se scarpinǎ des,
mai ales atunci când se încǎlzeşte pielea. Râia poate fi tratatǎ
uÅŸor cu unele unguente, dar fiind o boalÇŽ transmisibilÇŽ, se vor trata
toate persoanele care au venit în contact cu bolnavul.
PAGE
PAGE 1
ì¥Â@