Referat Compostarea

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Compostarea si de asemenea puteti face Download Referat compostarea

Citeste fragmente din Referat Compostarea

Compostarea -procedeu de bioremediere a solului- Pamantul se confrunta cu o problema majora in aceasta perioada si anume fertilitatea tot mai scazuta a solului, datorita exploatarii necontrolate a acestuia. Pentru a putea controla aceasta problema s-au efectuat mai multe lucrari de crestere a gradului de fertilitate iar una dintre cele mai cunoscute metode este metoda compostarii. Aceasta metoda este cunoscuta inca din cele mai vechi timpuri de catre agricultorii care foloseau gunoiul de grajd pentru imbunatatirea solului. Crescatorul de animale si agricultorul au cunoscut gunoiul de grajd in stare de putrezire si au intuit virtutiile sale prin comparatie cu gunoiul de grajd proaspat. Cercetarile actuale au demonstrat ca gunoiul de grajd este insuficient, acesta trebuiind amestecat cu diferite substante biodegradabile pentru o mai buna actiune. Acest procedeu de bioremediere a solului porta numele de- compostare. Prin compostare se intelege totalitatea transformarilor microbiene, biochimice, chimice si fizice pe care le sufera deseurile organice, vegetale si animale, de la starea lor initiala si pana ajung in diferite stadii de humificare, stare calitativ deosebita de cea initiala, produsul rezultat fiind cunoscut sub numele de compost. Biroul de standardizare din Quebec defineste compostul astfel: un produs matur solid rezultat din compostare, care este un proces condus de bio-oxidare a substratului organic heterogen solid incluzând o faza termofila. Prin compost se întelege un produs obtinut printr-un proces aerob, termofil, de descompunere si sinteza microbiana a substantelor organice din produsele reziduale, care contine peste 25 % humus relativ stabil format predominant din biomasa microbiana si care în continuare este supus unei slabe descompuneri fiind suficient de stabil pentru a nu se reîncalzi ori determina probleme de miros sau de înmultire a insectelor. Compostul rezultat este mai bogat in substante nutritive pentru plante, decat orice ingrasamant artificial. Este cel mai bun ingrasamant natural pe care il putem produce cu mare usurinta. Marea majoritate a deseurilor sunt potrivite pentru compostare: resturile vegetale (iarba, frunzisul, tulpini, radacini), gunoi (de la animale mici), resturi de la bucatarie (coji de legume si fructe, zatul de cafea, resturi de mancare, coji de oua). Sunt si deseuri care sunt mai putin potrivite pentru compostare: cojile fructelor exotice (in cantitati mici nu afecteaza calitatea intregului compost), hartie si carton. Deseuri interzise pentru compostare: sticla, metal, plastic, resturi de ulei si vopsele. Procesul de descompunere este un proces biologic. Pentru a se forma un bun compost, trebuie asigurate conditii optime de viata pentru microorganismele care realizeaza procesul de descompunere. Microbiologia compostarii. Waksman(1932) arata dinamica foarte variata a bactriilor in timpul compostarii. In gunoiul de grajd proaspat, s-au gasit 940 de milioane de celule bacteriene la 1 gram de material, din care 10 000 000 erau bacterii urolitice (care descompun ureea), 10 000 000 bacterii anaerobe celulozolitice si 1 000 000 bacterii aerobe celulozolitice.In timp de 6 ore de mentinere a gunoiului la 20C, numarul bacteriilor a scazut de la 940 de milioane la 760 de milioane, iar in 3 zile, la 230 milioane.Mentinand aceeasi temperatura, numarul de bacterii incepe din nou sa creasca, atingand 700 milioane in 7 zile, 810 milioane in 14 zile si 3,3 miliarde in 28 de zile. Jumatate din aceste bacterii au fost in stare sporulata. Bacteriile urolitice au prezentat o dinamica similara, in timp ce bacteriile celulozolitice aerobe se inmultesc in primele cateva zile si apoi isi reduc numarul. Cunostintele actuale ne permit sa afirmam ca proteina din gunoiul compostat aerob este formata in cea mai mare parte din biomasa celulelor microbiene, partial si aceasta fiind complexata sub forma lignino-proteica, de mare valoare pentru agricultura, in timp ce proteina ramasa in gunoiul compostat anaerob este o proteina de origine fecaloida, urat mirositoare, nebiotransformata in forme cu stabilitate moleculara mai ridicata.In concluzie, este adevarat ca o parte mai mare de azot se pierde din gunoiin timpul compostarii aerobe, dar ceea ce ramane este mult mai utila pentru sol si agricultura decat ceea ce ramane in gramada de gunoi compostata anaerob. Factorii care influenteaza formarea unui compost bun sunt: Apa - lipsa de apa blocheaza activitatea microorganismelor si astfel procesul de descompunere. Prea multa apa face ca microorganismele sa nu primeasca destul aer . Aerul -aerisirea insuficienta provoaca inmultirea microorganismelor care prefera locurile umede iar odata cu ele apar si mirosurile neplacute. Caldura - activitate de descompunere pe care o realizeaza microorganismele este maxima atunci cand langa aerul si apa suficienta, compostul are o temperature optima pentru procesele de descompunere. Ideal ar fi ca compostul sa aiba 40-60 grade C, deoarece astfel devine posibila compostarea naturala si curatarea de germeni nedoriti. Substartele nutritive - cu cat resturile pe care le adunam sunt mai variate, cu atat compostul va fi la sfarsit mai valoros. Gradul de maruntire al deseurilor - pentru o descompunere rapida a materialului de compost, edte important ca toate componentele organice de substanta mai tare sa fie maruntite. Pentru a obtine un compost de calitate si intr-un timp relativ scurt, se recomanda construirea gramezii de compost din mai multe straturi alternative de materiale organice si minerale diferite, conform urmatorului procedeu: 1. Se asterne un strat afanat de material nemaruntit de 15-20 cm. Sunt recomandabile aici taieturile de crengi si gard viu, paie, cozi de flori, frunze uscate, coji de copaci, crengi, corzi de vita de vie. Pentru a face legatura cu celelalte straturi si a mentine atmosfera favorabila fermentarii, acest strat se stropeste cu apa. Prin acest strat se poate realize drenajul compostului; apa care este in plus se va putea scurge si totodata se asigura aerisirea. 2. Primul strat de material compostabil are 10-15 cm grosime si este format din materiale organice usor degradabile: tulpini si frunze verzi de plante cultivate si de buruieni, frunze, resturi vegetale de la bucatarie. Apoi se puneun rand de pamant pe care vine inca un strat de frunzis, iarba uscata, resturi de bucatarie si gunoi de la animale. Depunerea se continua in acelasi mod pana la o inaltime de 1.5 m. Partea de sus a gramezii nu se termina cu varf ci cu o suprafata. Prima etapa a procesului de compostare dureaza maxim o saptamana si se incheie cu acoperirea gramezii cu frunze, paie, materiale textile, saci de iuta, folie de plastic etc. Este de asemenea foarte bine daca asterneti deasuprasi un strat de pamant negru de gradina. Astfel compostul se coace mai repede. Gramada de compost trebuie asezata pe suprafata solului si niciodata sapata in pamant, deoarece astfel riscam ca materialele folosite sa se putrezeasca in lipsa de aer. Sa cautam un loc ferit de vant, curenti de aer si umbros. Inca de la amenajarea gramezii, materialul trebuie udat din cand in cand, pentru ca sa nu se usuce prea tare. Compostul se coace dupa o desfacere in circa 4-6 luni in lunile de var, si in 6-9 luni in lunile de iarna. In timpul iernii este interzisa desfacerea compostului, pentru a se evita racirea lui. Insa in lunile de vara este indicatat desfacerea gramezii dupa 3 luni si reamestecarea. Puteti sa pregatiti una langa alta doua lazi pentru compost. Intr-una sa depozitati deseurile iar atunci cand o desfaceti puteti s-o treceti in celalalt compartiment, amestecand resturile, care dupa trei luni ar trebui sa fie aproape descompuse. Ca sa obtinem compost cu cantitatea necesara/optima de humus si ca substantele organice sa nu fie supraexploatate trebuie folosite in maxim 1 an de la terminarea coacerii. Fazele procesului de compostare: S-au identificat trei faze principale ale procesului de compostare: • faza 1, stadiul de fermentare mezofila, care este caracterizat prin crestearea bacteriilor si temperaturi între 25 si 400C; • faza 2, stadiul termofil în care sunt prezente bacteriile, ciupercile si actinomicetele (primul nivel al consumatorilor) la o temperaturade 50-600C, descompunînd celuloza, lignina si alte materiale rezistente; limita superioara a stadiului termofil poate fi la 700C si este necesar sa se mentina temperatura ridicatacel putin o zi pentru a asigura distrugerea patogenilor si contaminantilor; • faza 3, îl constituie stadiul de maturare, unde temperaturile se stabilizeazasi se continua unele fermentatii, convertind materialul degradat în humus prin reactii de condensare si polimerizare; ultimul obiectiv este de a produce un material care este stabil si poate fi judecat cu privire la raportul C:N; materialele bine compostate au un raport C:N redus; de ex. raportul C:N poate scadea de la 30 la începutul procesului de compostare la 15 în compostul matur. În timpul compostarii active, descompunerea aeroba genereaza bioxid de carbon si vapori de apa. Descompunerea anaeroba activa genereaza bioxid de carbon, metan si alte produse de fermentatie care creeazamirosuri neplacute, pH redus în gramada de compostare si inhiba cresterea plantelor. Numerosi factori afecteaza generarea de mirosuri: cantitatea de oxigen din gramada, caracteristicile materialelor supuse compostarii, pH –ul initial al amestecului si materialele utilizate ca aditivi. Chiar daca exista o aprovizionare buna cu oxigen (obtinut prin difuzie, remaniere ori aerare fortata) în gramada de compostare tot ramân unele pungi mai mici ori mai mari în care procesul se desfasoara în conditii anaerobe. Produsele din aceste pungi anaerobe se vor descompune în momentul în care ele ajung în conditii aerobe în gramada de compostare. La conditii de pH în jur de 4,5 sau mai mici, microorganismele aerobe mor, se corodeaza echipamentele de lucru si apar mirosuri. pH-ul coborât si aparitia mirosurilor sunt cei mai buni indicatori ai nevoii de oxigen. O gramada de compostare este predominant aeroba daca concentratia oxigenului în gramada de compostare este distribuita uniform si are valori peste 5-6 %. La valori ale oxigenului sub 3 % apar mirosurile si începe procesul de anaerobioza. Daca se întrerupe fluxul de aer în gramada chiar si numai 2 minute atunci când activitatea microbiana este ridicata în gramada pot sa apara procese anaerobe. În conditii anaerobe, apar mirosuri generate de alcolii si acizii organici volatili formati rapid, care coboara pH-ul gramezii. Restabilirea conditiilor aerobe printr-o aerare si porozitate corespunzatoare poate lua de la 2 la 6 zile. Organismele microbiene necesare pentru compostare apar natural în multe materiale organice. Totusi, sunt numerosi proprietari de produse vandabile pentru a activa ori a fi folosite ca starter în compostare. Adaugarea de culturi bacteriene ori alte produse se refera la inoculare ori însamântare. Cu toate ca folosirea stimulatorilor poate stimula compostarea (în special a subproduselor care sunt relativ sterile), cei mai multi producatori de compost le considera rareori necesare. Cele mai obisnuite tipuri de aditivi folositi pentru dirijarea compostarii si îmbunatatirea calitatii produsului final sunt: • folosirea compostului care nu si-a terminat maturarea si este înca bogat în microorganisme ca inocul (pânala 10 % din masa gramezii de compostare); • folosirea carbonatului de calciu pentru corectarea deficitului de calciu si corectarea reactiei acide; • folosirea sîngelui si fainii de coarne pentru a asigura azotul în absenta gunoiului de grajd; • faina de oase este utilizatapentru corectarea deficitului de fosfor si calciu; • solul argilos sau argila pura sunt folosite pentru a îmbunatati formarea compusilor argilo-humati, în special pentru composturile ce se vor folosi pe solurile nisipoase; • gipsul este recomandat pentru îmbunatatirea texturii solului; • roca fosfatica macinata se adauga pentru eliberarea lenta a fosforului accesibil; • nisipul si pulberea grosiera de granit (în cantitati mici) au rolul de reducere a texturii prea argiloase si îmbunatatire a drenajului; • faina de alge marine se recomandaca sursa de potasiu si microelemente; • organisme specifice ori preparate biodinamice; • roci macinate ori pudra aplicate pentru asigurarea microelementelor ori argilei; de asemenea acestea reduc mirosurile neplacute, îmbunatatesc formarea humusului si drenajul. Avantajele si dezavantajele compostarii. Principalele avantaje ale compostarii produselor reziduale zootehnice constau în: • asigura protectia mediului ambiant din apropierea complexelor zootehnice si în tot arealul în care acesta se aplica; • constituie o metoda eficienta de reciclare pentru reziduurile culturilor, reziduurile si mortalitatile din complexele zootehnice; • se înlocuieste un produs voluminos, cu umiditate ridicata, greu transportabil si pe o razamica în jurul complexului cu un produs concentrat, usor transportabil la orice distanta, fara miros, liber de agenti patogeni, capabil sa controleze dezvoltarea unor boli si daunatori din sol, usor de depozitat, nu creeaza probleme cu mustele sau cu buruienile, putând fi aplicat pe teren la momentul cel mai convenabil; • conserva elementele nutritive din gunoi; compostul contine o forma organica mai stabila a azotului, care este mai putin spalat în apele freatice; • produsul final cedeaza mai greu elementele nutritive accesibile pentru plante si poate fi aplicat pe teren o perioadamai îndelungata; • se obtine un îngrasamânt valoros pentru agricultura, mai ales pentru sectoarele legumicol si floricol, care poate substitui mari cantitati de îngrasaminte chimice: • se obtine un produs capabil sa reduca deficitul de materie organicasi microelemente în solurile agricole, sa amelioreze caracteristicile fizice, chimice si biologice ale solurilor si sa cresaca indicii de valorificare a elementelor nutritive din îngrasamintele minerale aplicate; • poate substitui asternutul; • se îmbina degajarea reziduurilor cu ameliorarea solului într-o maniera ‘’naturala’’, care nu cere un consum foarte mare de energie, dar solicita cel putin la fel de multa atentie ca operatiile de muls, mânuirea oualor, controlul bolilor, etc.: compostarea nu înseamna numai punerea în gramadaa unor produse reziduale si apoi sa astepti sa ai compost peste câteva saptamâni; • constituie o metodade îndepartare a excesului de elemente nutritive din • fermasi de reducere a suprafetei ocupate cu depunerea reziduurilor; • compostul se împrastie uniform pe terenul agricol cu masinile existente în dotarea unitatilor; • compostul este un excelent conditionator de sol, îmbunatateste structura solului, are un aport important de materie organicasi reduce potentialul pentru eroziunea solului; este fertilizantul ideal pentru gradina si este recomandat în special pentru rasad; compostul are un potential antifungic; • existenta unei piete a compostului face din acesta un produs foarte atractiv; principalii cumparatori sunt gradinarii, legumicultorii, cei ce se ocupa cu agricultura peisajera, cultivatorii de plante ornamentale, cei ce întretin terenurile de golf, etc.; • compostul poate fi folosit ca material pentru biofiltre; • compostarea ofera posibilitatea reutilizarii elementelor nutritive si a fractiei organice din reziduurile din fermasi conduce la obtinerea unui produs nou, vandabil, solicitat pe piata, capabil samareascacantitatea si calitatea prodictiei agricole. Ca la orice alta activitate si în cazul compostarii pot sa existe si dezavantaje. Acestea constau în: • necesita timp si bani; compostarea necesita echipament, muncasi management; daca s-ar folosi numai echipamentele din ferma ar creste consumul de forta de munca; se impune deci pentru fermele mijlocii si mari sa se procure echipamente speciale pentru compostare al caror cost variaza de la minimum 10.000 $ la peste 100.000 $ pentru a putea începe operatiunile de compostare; • necesita teren pentru desfasurarea activitatii; suprafetele necesare pentru depozitarea materiilor prime, a compostului finit si pentru desfasurarea procesului de compostare pot fi foarte mari; • este posibil sa apara mirosuri, cel putin în prima fazaa procesului; produsele supuse compostarii emana deseori mirosuri neplacute, mai ales daca sunt depozitate pentru un timp înainte de pornirea procesului, unele locuri pot cere masuri de reducere a mirosurilor; mirosurile pot fi generate si printr-un management necorespunzator; • vremea poate afecta sau prelungi compostarea; vremea rece si umeda poate prelungi procesul de compostare prin reducerea temperaturii în gramada de compostare si prin cresterea umiditatii; zapada în cantitate mare si pe termen lung poate chiar bloca procesul de compostare; • este nevoie de un studiu de marcheting si de aplicare a acestuia; aceasta inplica un inventar al potentialilor cumparatori, reclama, însacuire, transport la punctele de vânzare, un management al echipamentelor si mentinerea calitatii produsului; • sunt îndepartate de la productia agricola gunoiul de grajd si resturile vegetale si orientate în alte directii; • sunt posibile pierderi potentiale de azot din gunoiul de grajd; deseori compostul contine mai putin de jumatate din azotul prezent în gunoiul de grajd proaspat; • compostul cedeaza lent elementele nutritive pentru plante; • exista riscul ca activitatea sa fie tratata ca o intreprindere comerciala. Atât gunoiul de grajd cât si compostul sunt buni conditionatori de sol si au o anumita valoare fertilizanta. De obicei gunoiul de grajd se aplica direct pe teren asigurând ameliorarea calitatilor solului la fel ca si compostul. Acest lucru face sa para nejustificat procesul de compostare. Totusi sunt unele avantaje care impun compostarea: • compostarea converteste continutul de azot din gunoiul de grajd în forme organice mai stabile; chiar daca acest lucru presupune unele pierderi de azot, ceea ce ramâne este mai putin susceptibil la spalare si pierdere sub formade amoniac; • generarea de caldura în timpul procesului de compostare reduce numarul semintelor de buruieni din gunoiul de grajd; • într-un numar din ce în ce mai mare de ferme zootehnice, gunoiul este mai mult o povara decât un lucru valoros; depunerea gunoiului provoaca mari probleme mai ales fermelor ce cumpara o mare parte din hrana, sau acolo unde numarul de animale este necorelat cu suprafata de teren disponibil pentru aplicarea gunoiului, sau în zonele cu o densitate mare a populatiei; multe griji sunt provocate de scurgerile de gunoi de pe terenul înghetat si contaminarea cu nitrati a apelor din fântâni; compostarea are posibilitatea sa reduca aceste probleme; compostarea converteste elementele nutritive în forme ce sunt mai greu levigate catre apa freatica sau sunt mai greu antrenate de scurgerile de suprafata; • utilizarea compostului conduce la reducerea poluarii difuze din agricultura; • solurile fertilizate numai cu compost ofera un surplus de elemente nutritive plantelor în lunile mai-septembrie si un deficit în restul timpului, ceea ce impune aplicarea împreuna cu îngrasamintele minerale. Compostul constituie cel mai bun mulci si amendament natural al solului si el poate fi folosit în locul fertilizantilor comerciali. Dar cel mai important lucru este ca este un produs ieftin. Folosirea compostului conduce la îmbunatatirea structurii solului, ameliorarea texturilor excesive, îmbunatatirea aerarii si cresterea capacitatii de inmagazinare a apei, creste fertilitatea solului si stimuleaza dezvoltarea unui sistem radicular sanatos al plantelor. Materia organica aplicata prin compost asigura hrana pentru microorganisme, care pastreaza solul în conditii de sanatate. Azotul, potasiul si fosforul vor fi produse natural prin hranirea microorganismelor, deci nu va fi necesara aplicarea de amendamente pentru sol sau acestea vor fi putine. Metode de compostare. În SUA se practicacel putin 5 metode de compostare: A. compostarea pasivaîn gramadadeschisa; B. compostarea pe platforma, în sire sau în gramezi folosind un încarcator pentru întoarcere, amestec si mânuire ; C. compostarea pe platforma folosind echipamente speciale de remaniere a gramezii; D. sisteme de gramezi statice aerate folosind conducte perforate; E. sistem de compostare în container. Primele trei metode se practica de obicei în aer liber, iar ultimele doua în spatii închise pentru a avea un mai bun control al umiditatii, tratamentului si captarii mirosurilor. A) Compostarea pasiva în gramada deschisa este pretabila pentru fermele de dimensiuni mici sau moderate, cu un management mai redus. Metoda implicaformarea gramezii de materiale organice si lasarea ei nederanjatapânacând materialele sunt descompuse în produse stabilizate. Aceste gramezi mici au avantajul miscarii naturale a aerului. Datorita fermentarii active gramada se încalzeste în interior, aerul cald se ridicasi se pierde la suprafata superioara a gramezii, fiind înlocuit cu aerul rece ce patrunde pe la baza gramezii.si pe lateral, împrospatând astfel aerul în gramada. În functie de marimea gramezii curentii de aer pot împrospata mai repede sau mai încet aerul din gramada activând procesul de fermentatie. Pentru un schimb eficient de aer mai ales în perioada de vara si daca se composteaza materiale ce dagaja mai multa caldura cum este cazul gunoiului de la cabaline, înaltimea gramezii va fi de numai 0,9 – 1,2 m. Costul muncii si echipamentului necesar pentru a forma si amesteca gramada constituie cheltuielile operationale cele mai mari. Încarcatoarele din fermasi masinile de împrastiat gunoi sunt de obicei cele folosite în ferma. Compostarea pasiva ori nederanjata este de obicei folosita pentru compostarea carcaselor animalelor din ferma. Dezavantajul acestei metode consta în faptul ca gramada devine de negospodarit fiind prea umeda, prea uscata, prea compactata, putând deveni repede anaerobasi foarte mirositoare. B) Compostarea pe platformaîn siruri si gramezi este cea mai comunaformade compostare. Pentru un management activ al procesului sirurile si gramezile sunt remaniate cu ajutorul unei masini speciale ceea ce evita compactarea gramezii, îmbunatateste schimbul de aer, aduce la suprafata gramezii materialul din interior si introduce în gramada materialul de la suprafata gramezii. În acest mod pot fi distruse prin compostare semintele de buruieni, agentii patogeni si larvele de muste, ele ajungând în mijlocul gramezii unde temperatura este foarte mare. Întorcând si amestecând din nou cu ocazia remanierilor materialele supuse compostarii acestea se fragmenteaza în particule mai mici si le creste suprafata activa biologica de contact. Excesul de remanieri poate conduce la reducerea porozitatii gramezii daca marimea particulelor devine prea mica. Marimea gramezii (a sirului) este data de caracteristicile echipamentului ce realizeaza remanierea gramezii. La noi în tara au detinut astfel de utillaje numai unii cultivatori de ciuperci. Este timpul sa se importe astfel de echipamente daca vrem sa avansam în acest domeniu. Modul nostru de lucru, pe care îl recomandam si acum este foarte greoi si se apropie mai mult de prima varianta de compostare decât de aceasta, din lipsa de echipamente specifice. Este de preferat ca platforma de compostare sa fie înconjurata de un sant pentru colectarea scurgerilor. Lichidul colectat poate fi folosit pentru umectarea gramezii la remaniere dacaacest lucru este necesar sau se poate aplica pe terenul agricol ca fertilizant lichid. În cazul unor întreprinderi mici si medii, ce composteaza de la câteva sute la câteva mii de metri cubi, în lipsa echipamentului specific de remaniere a gramezii se poate utiliza un tractor cu cupa de încarcare (tip fadroma) si benzi transportoare pentru a se putea realiza amestecul. Masinile de distributie a gunoiului pot fi utilizate si pentru distributia compostului. Un echipament pentru remaniere poate amesteca între 400 si 4000 t pe ora. Chiar daca se dispune de acest echipament pentru remaniere tot este necesar un încarcator tip fadroma pentru organizarea initiala a gramezii, pentru încarcarea compostului în masinile de transportat sau de împrastiat, etc. C) Compostarea pe platformafolosind echipamente de remaniere specializate se practicaîn unitatile mari producatoare de compost. Este identica ca mod de organizare cu metoda B – compostare pe platforma în siruri si gramezi, dar este obligatorie prezente echipamentului special de remaniere. D) Sistemul de gramada statica aerata cu conducte perforate – se poate dezvolta în spatii deschise sau închise. În gramada sunt încorporate catre baza conducte perforate pentru aerare. Gazele fierbinti din interiorul gramezii se ridica, iar aerul rece patrunde prin conducte în interiorul gramezii. Se poate practica si aerarea fortata folosindu-se un suflator de aer în conductele de la baza gramezii care face ca circulatia aerului sa fie mai rapida. Sistemul de fortare a aerarii permite cresterea gramezii si un control mai bun al procesului de compostare. Aranjamentele de presiune negativa (în interiorul conductelor perforate) permit exaustarea aerului direct prin filtre biologice daca mirosurile devin o problema. Gramezile statice aerate au la baza aschii de lemn, paie tocate ori alte materiale poroase. Materialul poros de la baza încorporeazasi conductele perforate pentru aerare. Selectarea si amestecul initial al materiilor prime supuse compostarii sunt esentiale, deoarece trebuie sa aibe o structura buna pentru a-si mentine porozitatea pe întrega perioada de compostare. Aceasta cerinta generala este asigurata prin folosirea unui agent de mentinere a densitatii, cum sunt paiele sau aschiile de lemn. Înaltimea initiala a gramezii statice aerata este de 1,5-2,5 m. În iarna gramezile mai mari ajuta la mentinerea caldurii . Un strat de compost finisat acopera gramada de compost. Lungimea gramezii statice aerate este limitata de distributia aerului prin conductele de aerare. Pentru gramezile statice aerate amestecul materialelor depuse în gramada este esential deoarece gramada se formeaza o singura data. Amestecarea gramezii se face cu ajutorul unui încarcator frontal de tip fadroma prin amestecare de câteva ori într-o alta gramada si depunere apoi în gramada finala a materialelor amestecate. Se recomanda ca amestecarea si formarea gramezii sase facape o suprafatabetonata. E) Sistemul de compostare în (vas) container implica închiderea materialelor de compostare activa într-un container, cladire, etc. Sistemul în (vas) container are cel mai agresiv management si în general cel cu investitia cea mai mare de capital, dar ofera cel mai bun control al procesului de compostare. Cele mai multe metode în container implica o varietate de sisteme de aerare fortatasi tehnici de întoarcere mecanica conducând la intensificarea procesului de compostare. Unele sisteme de compostare în containere (un sac enorm) include materialele de compostare fara întoarcere. Sistemul de compostare în containere mici care sunt instalate pentru folosirea timp de circa un an sunt accesibile pentru compostare într-o varietate de ferme ce genereaza materiale organice inclusiv pasari moarte si gunoi de grajd. Multe din aceste sisteme combina atributele platformei cu echipament de întoarcere si pe cele ale metodel pilei statice aerate. Indiferent de metoda de compostare practicata, abilitatea gramezii de compostare de a se încalzi si a mentine o temperatura ridicata este dependenta de 7 factori: • compozitia fizicasi biologica a materialelor supuse compostarii; • accesibilitatea elementelor nutritive, inclusiv a carbonului pentru microorganismele ce produc compostarea; • nivelul umiditatii în materialele supuse compostarii; • structura gramezii (marimea particulelor, textura si densitatea aparenta); • rata de aerare în gramadaori în sira; • marimea gramezii de compostare, si • conditiile mediului ambiant (temperatura, vânt, umiditate, etc.). Pentru realizarea unei statii de compostare este necesar sa avem în vedere: • panta terenului sa fie între 2-4 %; • panta terenului sa fie catre bazinul de colectare a scurgerilor lichide; • terenul safie pavat sub gramada de compostare; • sa se construiasca berme în jurul gramezii de compostare pentru a controla scurgerile în afara perimetrului sau spre interiorul perimetrului; • sa exista suprafete plane pentru stocarea materiilor prime, procesare, compostare, mutare, stocare, amestecare si comercializare a produsului final; • pastrarea echipamentelor într-o locatie convenabila pentru procesul de compostare; • construirea peretilor de retinere pentru gramada de stocare; • dezvoltare unei perdele de protectie în jurul locului (gard din scândura, plante, arbusti, arbori); • constructia unui gard si a unei porti de acces în statia de compostare; • instalarea utilitatilor necesare în functie de metodasi procese (un debit minim de 5 cm de apa , stocare si instrumente de constructii, oficii si laboratoare, soproane de protectie); • obtinerea permiselor necesare (acestea sunt obligatorii): • local, zonal, constructie, folosirea terenului; • statal: descarcarea apelor, compostare, transport , aer, departamentul de sanatate. Prezentarea unei metode de compostare. Materia prima pentru prepararea compostului. Toate produsele reziduale în stare solida provenite din complexele zootehnice si fermapot fi utilizate ca materie prima pentru compostare. Ele se vor composta împreuna cu resturi vegetale tocate, raportul dintre acestea fiind în functie de umiditatea produsului rezidual. Fiecare tip de reziduu zootehnic are propriile caracteristici fizice, chimice si biologice. Gunoiul de la bovine si cabaline, atunci când este amestecat cu asternut are calitati bune pentru compostare. Namolul de porc, care este foarte umed si de obicei neamestecat cu asternut necesita amestecare cu paie sau alt material energetic. Gunoiul de pasare necesita de asemenea sa fie amestecat cu materiale bogate în carbon, de preferat cu continut mic de azot cum ar fi rumegusul si paiele. În general, descompunerea rapidasi temperaturile ridicate în timpul compostarii produc produse libere de miros, usor de mânuit, omogene si stabile biologic Materialul energetic. Utilizarea unui material energetic în procesul de compostare are trei scopuri principale: -reducerea umiditatii produsului rezidual zootehnic, aerarea gramezii de compostare . Ca material energetic se pot folosi paie, coceni de porumb, vreji de soia, fasole sau mazare, tulpini de floarea soarelui, etc. tocate la dimensiuni de 2-5 cm astfel încât sa se poata amesteca cât mai bine cu produsul rezidual, sa aiba suprafata de contact cât mai mare, sa aereze bine gramada. Unele materiale pot necesita un proces de sortare ori de macinare. În gramada de compostare trebuie sa intre toate resturile organice din ferma, ce nu îsi gasesc utilizare în hrana animalelor. Folosirea unor produse umede, furaje cu continut ridicat de azot, mere, tescovina, si reziduuri de cartofi, poate cere aplicarea unui amendament din cenusa de lemn, zgura macinata ori alte produse de amendare cu var pentru a creste pH-ul initial al amestecului. Unele materiale ce trebuie compostate care au un continut ridicat de carbonat de calciu ori continut alcalin cum sunt unele asternuturi de la animale (taurine) actioneazaca tampon la nivele coborâte de pH ale furajelor. Pentru realizarea unei umiditati optime se determina umiditatea produsului rezidual zootehnic si a materialului energetic. Se calculeaza un amestec care sa dea umiditatea optima de 65 %(cu variatii de la 60 la 70 %). Pentru obtinerea unui compost de calitate este necesar ca raportul produs rezidual:material energetic safie de 3-9:1 la cantitatea bruta. Obtinerea unui compost de calitate este dependenta de realizarea în gramada de compostare a unui raport C:N optm (20-40:1) care sa favorizeze nu numai pornirea si desfasurarea fermentatiei în asa fel încât sa se obtina o descompunere rapida a amaterialelor supuse compostarii, ci sa se realizaze si o sintezade materii humice, care constiotuie de fapt partea valoroasaa compostului. Materiale cu continut ridicat de azot Gunoi de cabaline 30:1 Namol orasenesc 6-16 : 1 Gunoi de porcine 30:1 Resturi alimentare 15 : 1 Guniu de bovine 19:1 Gunoi de la broiler 14 : 1 Iarbataiata 19:1 Reziduuri de legume 12 : 1 Gunoi de la curcani 16:1 Materiale cu continut ridicat de carbon Hârtie de ziar 398 – 852:1 Celulozapentru hârtie 90 : 1 Cartoane ondulate 563:1 Frunze 40 – 80 : 1 Rumegus, aschii de lemn 442:1 Reziduuri de fructe 35 : 1 Scoartade copac 100 – 130:1 Este strict necesar sa se mentina o aerare corespunzatoare în gramada, cu un continut optim de oxigen pentru a asigura activitate biologica aeroba. Daca aeratia este insuficienta în orice etapa a procesului de compostare, se vor dezvolta conditii anaerobe si pH-ul va scadea pâna la aproximativ 4,5 deranjând procesul de compostare. În cele mai multe cazuri aerarea sau remanierea gramezii poate preveni conditiile anaerobe pH-ul ajungând la valori aproape neutre. Adaosul de resturi vegetale asigura totodatasi suportul fizic care sa permita construirea de gramezi înalte (pentru economie de teren în statia de compostare si pentru a reduce influienta factorilor climatici externi). Cele mai bune rezultate s-au obtinut prin folosirea ca material energetic a paielor tocate. Biopreparate În vederea intrarii rapide în fermentatie si a ridicarii bruste a temperaturii peste 600 C pentru a surprinde unii agenti patogeni în forma vegetativa este necesar sa se trateze cu biopreparate. Biopreparatele sunt culturi microbiene selectionate în acest scop si cuprind specii bacteriene din familia Enterobacteriacee, Pseudomonadaceae, Bacillaceae si Actinomicete, mezo si termofile. Rezultate bune s-au obtinut prin utilizarea unor culturi microbiene apartinând genurilor: Pseudomonas, Escherichia, Micrococcus, Bacillus si Streptomyces obtinute pe medii de cultura sintetice. Rolul acestor culturi este si acela de a hidroliza rapid o parte din substraturi pregatind astfel conditii favorabile dezvoltarii unor microorganisme active în procese fiziologice speciale cum ar fi: fixarea azotului, degradarea celulozei, etc. Pentru obtinerea de substante humice se introduc si unele culturi de Arthrobacter sp. si Bacillus megaterium care devin active într-un stadiu mai avansat al compostarii. Obtinerea maielei pentru inoculare Culturile microbiene sunt trecute într-un macerat de urzica pregatit dupa metoda prezentata în cele ce urmeaza. Pentru pregatirea unei gramezi mame de 2 t se pune la macerat o cantitate de 10-15 kg urzica proaspata (sau 1,5-2 kg urzica uscata) în 100 l apa curata. Fermentarea se face la umbra, de preferinta în butoaie de lemn sau material plastic. Se agita zilnic. Dupa 4-5 zile solutia degaja un miros caracteristic indicând ca este buna de folosit. Atunci se adauga 10 l lapte degresat (sau zer sau lapte sintetic) si se lasa pâna a doua zi. În ziua urmatoare se dilueaza totul cu 100 l apa (volum total realizat =200 l), se introduc culturile bacteriene, inclusiv mediile de cultura agarizate si se agitacircular, schimbând din când în când sensul girator, timp de o jumatate de ora. Executarea gramezii mama. Marimea gramezii mama este de 10-15 % din greutatea gramezii de compostare. La cantitati mai mici (sub 10 t) se poate practica asezarea manuala în straturi succesive a componentelor: materialul energetic 2/3, produsul rezidual 1/3 din greutatea totala a gramezii si maiaua. La cantitati mai mari (peste 10 t) se folosesc benzi transportoare, maiaua fiind aplicata prin stropire cu ajutorul unei pompe cu furtun. Gramada mama are forma prismatica cu latimea la baza de circa 2 m, înaltimea de circa 2 m si lungimea dupanevoi. Microorganismele introduse în gramada încep sa se dezvolte pe suprafetele resturilor vegetale, iar temperatura creste. Umiditatea trebuie astfel reglata încât sa nu depaseasca 60 %, în caz contrar gramada se remaniazasi se adauga cantitati mici de apa sau material energetic uscat. Remanierea se face, de obicei, dupa 3-4 zile, cu ajutorul unui încarcator hidraulic TIH-445. Durata gramezii mama este de 6-10 zile dupa care ea poate fi folosita pentru inocularea gramezii propriuzise de compostare. Cercetarile au aratat ca biopreparatele încorporate în gramada de compostare accelereaza si mentin totodata la un nivel superior procesele vitale de descompunere si humificare a materiilor organice supuse compostarii. Daca microorganismele termofile celulolitice si ligninolitice pot fi facute sa predomine, viteza de compostare este mai mare si temperatura mai înalta, temperaturile peste 550 C timp de 24 de ore ducând la o distrugere aproape completaa agentilor patogeni. Executarea gramezii de compostare Gramada de compostare propriu-zisa are forma unei sire cu o coama tesita cu latimea la baza de 3-6 m, înaltimea de 2-3 m si lungimea dupa nevoie si cuprinde un amestec cât mai omogen de reziduu zootehnic, material energetic si compost din gramada mama. Durata fermentarii este de minimum 3 luni în sezonul cald si 4-5 luni în sezonul rece. În acest timp se practica remanieri din 30 în 30 de zile. Remanierea se executa cu masina de pregatit compost pentru ciupercarii, cu încarcatorul TIH sau cu alt utilaj specializat. În aceasta etapa ar fi timpul sa cumparam un set de masini specializate pentru compostare pentru a face mai atractiva aceastaactivitate. De fiecare data când se face remanierea se fac observatii asupra nivelului de umiditate a materialului ce se composteaza, asupra mersului biodegradarii materialelor si în caz ca umiditatea a scazut sub 50 % se procedeaza la stropirea materialelor cu apa, de preferinta apa uzata, pâna ce umiditatea ajunge la 60-70 %. La remaniere se va avea grija ca materialul de la suprafata gramezii sa ajunga în mijlocul gramezii iar cel din mijloc catre suprafata. Masina cu care se face remanierea trebuie sa asigure o omogenizare cât mai buna a materialului supus compostarii. Daca sezonul este prea ploios se vor lua masuri de acoperire a gramezilor pe coame pentru a se evita impregnarea cu apa si trecerea la compostarea anaeroba, care se recunoaste dupa dezvoltarea unei temperaturi inferioare (sub 500 C) în masa compostului. Temperatura în masa compostului se ridica înca din primele zile la peste 55-600 C si este permisa pâna la 700 C. Daca tinde sa depaseasca acest plafon se umezeste. O umiditate prea ridicata poate conduce la conditii anaerobe în gramadasi aceasta va genera mirosuri neplacute, întârzieri în încalzirea gramezii si scurgeri nedorite. Accesibilitatea carbonului în diferite materii prime este diferita, în functie de suprafata de contact, determinata de marimea particulelor si gradul de lignificare. Lignina datorita structurii sale complexe si varietatii legaturilor chimice este rezistenta la descompunere. În consecinta carbonul din aschii sau rumegus este mai putin accesibil decât cel din paie, chiar daca raportul C:N este similar. Porozitatea este esentiala, deoarece determina cît de mult aer va intra si difuza în gramada. Porozitatea este în strânsa legatura cu umiditatea. O aprovizionare buna cu materiale energetice si de crestere a volumului gramezii este importanta, mai ales atunci cînd se composteaza cantitati mari de namoluri umede. Densitatea aparenta initiala a gramezii nu trebuie sa depaseasca 600 kg/m3. O densitate aparenta mai mare poate fi un semnal caamestecul este prea umed sau contine materiale prea dense ceea ce conduce la compactarea gramezii si la lipsa de aerare. Ca materiale folosite pentru afânarea gramezii se pot utiliza si aschiile de lemn, rumgusul or surcelele de lemn, fânul, etc. Un compost de calitate se obtine în perioada martie–octombrie. Daca se porneste la compostare cel mai târziu la 1 octombrie, se executa o singura remaniere la 1 noiembrie (daca vremea este buna, cu temperaturi peste 100 C, apoi nu se mai remaniaza datorita temperaturilor prea coborâte. Ultima faza a procesului de compostare, care difera ca perioada de la o metoda la alta în functie de intensitatea metodei alese, o constituie definitivarea compsotului sau maturarea acestuia. Mirosurile pot fi minimizate prin pornirea compostarii materialelor cât mai repede posibil si prin mentinerea compostarii în conditii aerobe. Urmatoarele recomandari vor ajuta la minimizarea mirosurilor: • receptionarea unor bune materiale pentru compostare si mentinerea lor bine amestacate; • stocarea materiilor prime pentru cel putin unitatea de timp necesara pentru procesul de compostare, • tinerea gramezii la o înaltime de circa 1,5 m; • mentinerea umiditatii în gramadala circa 55%; • remanierea gramezii de douaori pe saptamâna; • preveniti baltirea si stagnarea apei (locuri de activitate anaeroba); • minimizati praful (el transportamirosurile); • pastrati gramezile de stocare acoperite si uscate; • pastrati toate facilitatile curate. Mirosurile pot fi controlate prin alegerea materiei prime sau prin acoperirea gramezii cu un material capabil sa absoarba aceste mirosuri. De exemplu, amplasarea la suprafata gramezii aerate de compostare a unui strat de compost finit sau a unui strat de turba va permite captarea mirosurilor neplacute. De asemenea, amestecul cu o mare cantitate de rumegus, compost finit ori turba va absorbi mirosurile venite de la alte ingrediente. Controlul mirosurilor se poate face mai usor în unitatile ce folosesc aerarea fortata. Aerul exhaustat paraseste gramada si este directionat într-un filtru de adsorbtie a mirosurilor. Deseori o gramada de compost finit sau o gramada de turba poate fi folosita ca filtru. Sitarea compostului Dupa încheierea perioadei de fermentare se executa o prelucrare finala care consta în eliminarea materialelor grosiere (fragmente de tulpini nedescompuse, materiale straine întâmplatoare, materiale inerte cum sunt cele de sticla, plastic, metal, etc., materiale cu dimensiuni mari) prin cernere. Materialele organice eliminate pot fi trecute la compostare într-o alta gramada. Înainte de cernere, uneori este nevoie de o umectare a compostului printr-o stropire fina pentru a reduce la minim degajarea prafului care ar putea sa provoace neplaceri, sa stânjeneasca operatiile potentiale, sa descreasca eficienta masinilor sau sa afecteze sanatatea operatorilor. Trebuie însa evitat excesul de apa ce ar putea conduce la reducerea eficientei sitarii. Umiditatea optima de sitare este între 35 si 45 % în functie de tipul de sitafolosit. Sunt accesibile (în SUA) 4 tipuri de site: stationare, vibratoare, disc si rotative. În alegerea tipului de sita este necesar sa se tina cont de: marimea ochiurilor, capacitatea, costul, compatibilitatea cu echipamentele existente, eficienta în asigurarea nivelului dorit de separare si susceptibilitatea la blocare (astuparea ochilor sitei cu materialul de cernere). Sitele obisnuite au dimensiunile de 0,6 – 1,2 cm, în functie de materialul ce trebuie sitat si folosirea compostului. Sitele cu dimensiuni mai mici au un risc mai mare de blocare. Stocarea compostului Compostul astfel obtinut se depoziteaza în gramezi mari si se acopera pentru a fi ferit de umditate sau uscaciune excesiva. Stocarea este necesara pentru a armoniza timpul dintre momentul terminarii compostarii si momentul de folosire. Pentru fermele tipice perioada de stocare este de 3 sau mai multe luni. Stocarea se poate face în gramezi mai mari decât cele utilizate pentru compostare ori pentru maturare. Chiar si compostul finit care a fost produs si maturat în conditii bune mai are înca o slaba activitate biologica. Aceasta impune ca gramezile de stocare sa nu fie ignorate si trebuie sa se adopte un management care sa evite recontaminarea, contaminarea cu buruieni si pericolul de foc. Pentru evitarea autocombustiei este necesar ca gramada sa nu depaseasca 3,5 m înaltime. Evitarea contaminarii cu agenti patogeni sau cu seminte de buruieni în timul stocarii se poate face daca se asigura protectia gramezii împotriva animalelor cum sunt pasarile. Acest lucru poate fi realizat prin acoperirea gramezii cu materilale textile care sa permita respiratia în gramada. În permanentase va monitoriza evolutia temperaturii în gramadasi dacaaceasta creste se va trece la remanierea gramezii. Toate spatiile de depozitare a compostului vor fi bine drenate, cu suprafata de scurgere canalizata în afara gramezii. Adaposturile deschise sunt ideale pentru pastrarea compostului. Pentru pastrare timp îndelungat umiditatea redusa este cea mai indicata deoarece se reduc mult procesele biologice. Stocarea unui compost imatur fara aerare suficienta conduce la aparitia de mirosuri neplacute. Daca se aplica la un mediu de crestere (ex. cuburi nutritive, substraturi de cultura, ghivece, etc.) compostul imatur va interfera cu cresterea plantelor prin imobilizarea azotului si producerea de toxicitate amoniacala ori producând deficienta de oxigen în solurile plantate. Compostul ce urmeaza a fi folosit în ghivece trebuie sa fie mai stabil decât cel ce este destinat amestecului cu solul. În timpul stocarii umiditatea nu va depasi 45-50 %, iar aceasta se va mentine prin întoarcere, amestecare si adaosuri de lichide daca este necesar. Daca pentru însacuire sau împrastiere se solicita un compost cu umiditate redusa trebuie evitat adaosul de apa în timpul perioadei de definitivare (maturare). Înainte de folosire cu câteva saptamâni se recomanda sa se restocheze compostul din gramada mare în gramezi mai mici. Aceasta permite sa se stocheze compostul în conditii de aerare naturalasi sase disipeze si compusii toxici ce pot fi prezenti. Însacuirea compostului Compostul însacuit se vinde la un pret mai mare decât cel în vrac. Însacuirea trebuie practicata numai când volumul vândut justifica cheltuielile facute cu echipamentul de însacuire si cu forta de munca. Compostul va fi depus în box-paleti pentru stocare mai usoara înainte de livrare si pentru transport. Însacuirea necesita un compost foarte stabil, cu un continut de apa de 40-45 %. Sitarea se va face prin sita de dimensiuni mai mici pentru compostul ce se însacuieste. Deoarece compostul respira, se recomandaca însacuirea sase facachiar înainte de trimiterea compostului. Calitatea compostului Compostul este considerat bun daca are urmatoarele caracteristici: • Se prezintaca un produs omogen de culoare brun închis sau negru. • Mirosul este de pamânt reavan faraalte mirosuri neplacute. • Marimea particulelor este mai micade 1,2 cm. • Este un produs stabil (capabil safie stocat pentru o perioadarezonabilade timp farasaîsi piarda eficienta ca amendament al solului). • Nu contine seminte viabile de buruieni. • Nu contine fitotoxine ori contaminanti vizibili, si • Are pH-ul între 6,0 – 7,8. Desi nu exista standarde curente pentru aprecierea calitatii compostului, au fost folositi multi parametri conventionali, inclusiv urmatorii: • pH 5,5 – 7,5; • continutul în materie organica; • saruri solubile (sub 5 mmhos/cm); • umiditatea (35 – 55%); • continutul în elemente nutritive; • marimea particulelor (1 – 3 cm); • capacitatea de înmagazinare a apei; • densitatea aparenta(sub 600kg/m3); • stabilitatea. În general, compostul trebuie sa fie bogat în materie organica, cu continut redus de saruri solubile, sa îndeplineasca toate standardele ce reglementeaza utilizarea lui în agricultura, sa nu contina seminte de buruieni, sa nu aibe miros respingator, sa aibe pH-ul în zona neutrasi sa aiba umiditatea sub 50%. Aprecierea momentului terminarii compostarii Daca dupa remaniere temperatura în gramada de compostare nu mai creste se poate aprecia ca procesul de compostare este încheiat si compostul poate merge la locul de depozitare unde se matureaza. În acest timp activitatea biologica în gramada a scazut suficient pentru a permite pastrarea îndelungata în gramada fara o mânuire semnificativa. Daca procesul de compostare a fost condus corect materialul este liber de agenti patogeni si inofensiv. Timpul suplimentar adaugat prin procesul de maturare permite o mai buna stabilizare a materialului si descompunerea acizilor organici urât mirositori si a fitotoxinelor ce au putut fi generate în timpul compostarii initiale. Gramezile cu compostare activa pot fi gata pentru trecere la maturare dupa 3 saptamâni. Totusi cele mai multe recomandari sunt de 3 luni, si uneori mai mult. O atentie deosebita trebuie acordata descresterii temperaturii în gramada activa si verificarii daca nu cumva acesta este rezultatul unor limitari cum ar fi umiditatea insuficienta sau excesiva. O metoda simpla de verificare a finalitatii procesului de compostare consta în recoltarea într-o punga de plastic a unei probe de compost ce apreciem ca este gata pentru trimitere la maturare, umectarea usoara a acesteia si pastrarea acestei probe închisa la temperatura camerei (20 – 300 C). Daca dupa o saptamâna la deschiderea pungii aceasta nu degaja miros neplacut se poate considera ca acest compost poate fi trimis la maturare. Maturarea este mentinuta atât cât este necesar pentru a atinge nivelul dorit de stabilitate a compostului. Aceata poate dura de la câteva saptamâni la 8 luni sau mai mult. Terminarea procesului util de compostare este marcat de aparitia nitratilor (în jur de 200 ppm) consecintaa reactivarii microflorei aerobe mineralizatoare a materiei humificate. Imediat dupa perioada de compostare activa, cea mai mare parte din azotul accesibil din compost este sub forma de amoniu. Desi multe plante horticole absorb azotul sub forma amoniacala, multe pot fi afectate de concentratiile ridicate de amoniu. Cromatografia specifica reprezinta un alt test pentru stabilirea stadiului de compostare. Totusi determinarea raportului C:N ramâne în continuare un test care stabileste gradul de compostare. Microfauna creste numeric dupa prima luna de compostare odata cu scaderea temperaturii. La începutul fermentarii materialele din compostr sunt populate cu Amoeba limax, Cercobo agila, Amoeba gracila, Colpoda steini, Colpoda maupasi, Colpoda fastigata. Dupa 3 luni acestea dispar fiind înlocuite de Bodo sp., Bodo augustus, Oicomonas termo, Cercobo longicauda, Vorticella microstoma, Colpoda inflata, Eonostomium affina, Vorticella putrina, acestea fiind un indice al terminarii procesului de compostare. Se demonstreza ca procesele respiratorii descresc pe masura avansarii compostarii, fapt ce se coreleazasi cu evolutia numarului de bacterii. Asupra numarului de ciuperci microscopice (fungi) care creste spre sfârsitul stagiului de compostare trebuie sa mentionam dificultatile de metoda care duc la falsificarea realitatii în anumite stadii de dezvoltare a fungilor. Ciupercile microscopice având doua stari sub care se prezinta (miceliu si spori) determina posibilitatea ca în plina expansiune vegetativa numarul de unitati biologice sa fie mic si totusi sa reprezinte o biomasa puternic dezvoltata, iar în cazul unor conditii neprielnice de viata sa produca spori, care în cazul numaratorii pe placi cu mediu nutritiv sa dea impresia unui numar mare de unitati biologice, dupa numarul sporilor care germineaza, dar care nu numai careprezintao biomasa infima, dar se prezinta în acelasi timp si inactivadin punct de vedere biologic. Din punct de vedere calitativ zonele bine aerate din gramada de compostare au fost populate cu specii de Arthrobacter cu pigment galben si cu actinomicete , lipsind în totalitate bacteriile intestinale si Pseudomonas aeruginosa cunoscuta ca patogena. Aceasta dinamica a microflorei aerobe este normala si oglindeste de fapt procesele de transformare a materiei organice. Descompunerea materiei organice si formarea biomasei microbiene ca si sinteza simultana a substantelor humice se produc cu intensitate descrescânda pâna la stabiliorea unui echilibru dat de noua calitatea a materiei organice – compost matur si finit. Urmatoarele metode ar putea fi folosite pentru apecierea maturitatii compostarii: • Consumul de oxigen – va avea valori mici în compostul matur. • CO2 respirat – va avea valori mici în compostul matur. • Abilitatea de autoîncalzire – va fi coborâtaîn compostul matur. • Potentialul redox – va avea o valoare mare a raportului oxidare/reducere. • Raportul NO3 / NH3 – va avea valori mai mari de 1. • Testul humusului – va evidentia o proportie relativ ridicata a compusilor humusului cu greutate micala mare. • Testul de crestere – semintele de creson (Lepidium sativum), orz, mazare verde ori ridichi vor germina în compostul matur în timp normal si vor produce plante viguroase si sanatoase; • Testele de nitrat si amoniu – valorile nitratilor nu vor fi mai mari decât 200 ppm, si nu se vor putea detecta valori semnificative ale amoniului în compostul matur. Caracteristicile compostului Compostul are miros de pamânt reavan si este bine structurat. Multe companii din SUA au extins vânzarea compostului dupa amestecarea cu alte materiale pentru vânzare cu amanuntul cu o valoare mai ridicata, pentru un scop specific. Echipamentul de sitare existent poate fi echipat cu pulverizator sau mixer, aplicînd astfel în mod uniform amendamente, îngrasaminte, nisip, etc. În general amestecurile de compost au urmatoarele caracteristici: • au caracteristici uniforme si predictibile (necesitacerinte specifice de aplicare); • contin ingrediente mult mai scumpe (cum sunt nutrienti specifici ori microelemente), si • conduc la un pretde vânzare mai ridicat. Amestecarea este deseori aplicata pentru a înbunatati caracteristicile fizice si creste continutul de materie organica a compostului vândut. S-au produs amestecuri de compost pentru pepiniere, terenuri de golf si amenajari peisagistice. Caracteristicile biologice ale compostului. Organismele patogene pot fi prezente în produsele supuse compostarii ceea ce face ca însasi compostul sapoatacontine agenti patogeni si saconstituie un risc pentru sanatate. În sistemele de compostare bine conduse temperaturile cele mai mari sunt produse în stadiul initial, cu descresterea gradata a temperaturii spre sfârsit. Aceste temperaturi initiale ridicate sunt de asemenea importante în asigurarea distrugerii tuturor agentilor patogeni si degradarii materialelor grosiere. Cei mai multi agenti patogeni sunt omorâti în mai putin de 3 zile cînd sunt introdusi în compost. Urmarind influienta compostarii asupra microorganismelor patogene s-a ajuns la urmatoarele concluzii: • Reactiile termice împreuna cu procesele biologice petrecute în reziduul zootehnic în timpul prelucrarii lui prin compostare duc la o diminuare temporara sau definitiva a numarului total de bacterii aerobe mezofile, distrugerea într-un timp scurt (pâna la 7 zile) a salmonelelor si într-un interval mai lung (pâna la 60 zile) a lui Escherichia coli, fara a influienta sensibil Clostridium perfringens si numarul probabil de bacterii coliforme. • Procesul de compostare, desi nu are efect sterilizant pentru toate bacteriile potential patogene, poate fi totusi considerat ca una dintre cele mai eficiente metode de decontaminare a produselor reziduale destinate fertilizarii solului. Rareori agentii patogeni umani sunt o grija deosebita pentru reziduurile generate în ferma. Totusi specii de Giardia si Cryptosporidium parvum au fost raportate în complexele zootehnice. Acestea sunt protozoare care pot cauza diareea la om si animale, în special la cei cu un sistem imunitar scazut. Protozoarele sunt transmise de la animalele infectate ca cisti dorminzi în materiile fecale. Cistii persista în mediul ambint chiar în conditii de mediu adverse. Complexele pot fi infectate cu acesti paraziti prin ingerarea hranei ori a apei contaminate de catre fecalele provenite de la animalele infectate, domestice sau salbatice. Animalele tinere sunt mai susceptibile la infectie datorita practicilor curente de management care grupeaza animalele tinere în tarcuri. Totodata ele prezinta mai greu semnele clinice ale infectiei. Când animalele au diaree datorita protozoarelor gunoiul are un mare numar de cisti de protozoare. Animalele care nu prezinta semne de infectie pot transporta protozoarele si depune cistii în fecalele lor. Aceste protozoare sunt distruse prin expunere la temperaturi de 600 C în 30 minute. În timp ce temperatura în gramada de compostare poate depasi 600 C, în materialul de la suprafata gramezii acest lucru nu se întâmpla. Întoarcerea (remanierea) gramezii îmbunatateste potentialul pentru ca Coliformii fecali sunt un indicator bun pe termen lung pentru bacteriile patogene. tot materialul supus compostarii sa atinga aceasta temperatura. Literatura sugereaza ca expunerea protozoarelor la temperaturi sub 600C pentru câteva zile conduce la moartea acestor organisme. Cercetarile efectuate au aratat ca prin compostarea dirijata a namolului de porc se asigura distrugerea tuturor germenilor patogeni, microbieni si parazitari, în conditiile realizarii si mentinerii temperaturii de 600 C timp de o luna. Mentinerea timp de 6 zile a unor temperaturi de peste 60o C conduce la inactivarea virusilor din compost. Testele efectuate pentru urmarirea viabilitatii oualor de Ascaris suun au aratat inhibarea evolutiei acestora si chiar distrugerea daca s-au realizat temperaturi de 50-60 0 C timp de 30 zile. În ceea ce priveste calitatea biologica, compostul realizat prin fermentare dirijata este superior celui obtinut prin fermentatie spontana; compostul realizat prin fermentatie dirijat a cu biopreparate reprezintasi o solutie practicapentru evitarea poluarii solului, aerului si apelor, prin înlaturarea efectelor negative: miros pestilential, focar de raspândire a agentilor patogeni pentru om si animale, datoritaacumularii sau folosirii directe pe sol a namolului. Caracteristicile chimice ale compostului. Compozitia chimica a compostului este în functie de compozitia chimica a materialelor supuse compostarii, raportul dintre aceste materiale si modul de desfasurare a procesului de compostare. Cercetarile efectuate au aratat ca un compost obtinut din dejectii de pasare a avut un continut de azot total de 6,2%, iar cantitatea de azot organic mineralizat a fost între 33,7% si 39,3%. Pentru alte tipuri de compost cantitatea de N organic mineralizat într-un ciclu experimental de 150 zile variaza între 12 si 15%. Cuplarea acestei informatii cu faptul ca în compost exista 0,04% azot accesibil (tot ca nitrat) si 0,8% azot organic, sugereaza ca acest produs nu constituie o sursaabundentade azot. Pentru aprecierea calitatii compostului s-au stabilit limitele de încarcare cu metale grele care pot fi folosite ca specificatii pentru piata pentru orice compost sau amendament de sol destinat folosirii publice. Daca concentratiile de metale din compost nu depasesc aceste limite compostul este apreciat ca fiind de calitate ridicata. Valorificarea compostului Compostul este gata de a fi folosit daca temperatura din masa de compostare se stabilizeaza aproape de cea a mediului ambiant si concentratia de oxigen din mijlocul gramezii ramâne la valori peste 5% pentru câteva zile. Aceste masuratori trebuie facute cînd masa de compost are umiditatea cel mult 50% si suficient volum pentru ca încalzirea sa poata apara. Pentru a se putea aplica culturilor în timpul sezonului de crestere compostul trebuie sa fie descompus corespunzator. Materia organica cu un raport C:N ridicat intra in competitie cu radacinile plantelor pentru azotul accesibil din sol. Microorganismele care minerealizeaza carbonul din materia organica au o afinitate mai mare pentru azot decât radacinile plantelor. Acesta poate fi mai daunator când se aplica în jurul plantelor tinere, plantelor ce au fost recent transplantate ori al semintelor ce au germinat recent. Plantele crescute în soluri or