Referat Principii Ale Observarii Statistice

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Principii Ale Observarii Statistice si de asemenea puteti face Download Referat principii ale observarii statistice

Citeste fragmente din Referat Principii Ale Observarii Statistice

Principii şi probleme ale observării statistice Observarea statistică (culegerea datelor statistice), constituie prima etapă a demersului metodologic al statisticii; reprezintă un proces complex de identificare, măsurare şi înregistrare a fenomenelor de masă, de tip colectiv, în forma lor individuală şi concretă de manifestare. Datele individuale obţinute prin observare statistică sunt supuse, apoi, prelucrării statistice, proces prin care îşi pierd individualitatea, regăsindu-se doar prin trăsăturile lor esenţiale cristalizate, prin generalizare şi abstractizare, în informaţii statistice. Cunoaşterea şi stăpânirea fenomenelor şi proceselor economico-sociale depinde de informaţia de care dispunem. Pe informaţie se fundamentează decizia în orice obiect de activitate. O decizie bună este posibilă numai dacă dispunem, pentru fundamentarea ei, de o informaţie adecvată, autentică care să descrie profund şi complex fenomenele şi legăturile dintre ele. 1. Principii de bază ale observării statistice Formarea informaţiei statistice are ca punct de plecare observarea statistică. Realizarea unei observări statistice presupune respectarea unor principii riguros urmărite, dintre care subliniem în mod deosebit asigurarea autenticităţii datelor şi eficienţa procesului de observare. asigurarea autenticităţii datelor reprezintă principiul de bază al observării statistice; de respectarea acestui principiu depinde autenticitatea informaţiei statistice şi, implicit, calitatea deciziei. Respectarea acestui principiu presupune asigurarea concordanţei dintre datele înregistrate şi dimensiunea reală a fenomenului observat şi cere îndeplinirea condiţiei de volum şi a condiţiei de calitate pentru toate datele obţinute prin observare statistică. îndeplinirea condiţiei de volum asigură intrarea în acţiune a legii numerelor mari; o informaţie insuficientă ca volum nu va permite manifestarea legii numerelor mari pe seama căreia să aibă loc compensarea influienţei factorilor aleatori, iar prelucrarea datelor nu va duce la descoperirea legităţilor obiective. condiţia de calitate cere obţinerea unei informaţii cu un conţinut real, care să reflecte realitatea aşa cum este; nerespectarea acestei condiţii conduce la erori de înregistrare. obţinerea informaţiei în timp util; obţinută cu întârziere, o informaţie, deşi corespunzătoare ca volum şi calitate, nu mai poate fundamenta o decizie care să asigure conducerea şi orientarea eficientă a unei activităţi. eficienţa procesului de observare; presupune culegerea numai acelor date care să ducă la obţinerea informaţiei necesare asupra colectivităţii observate. Datele inutile fac ineficient procesul observării care, chiar în condiţiile unei înregistrări selective a unei colectivităţi, solicită forţe umane mari şi cheltuieli materiale şi băneşti apreciabile. 2. Surse de date statistice Producerea şi gestionarea informaţiei statistice oficiale se realizează prin intermediul sistemului informaţional statistic (S.I.S.) – subsistem al sistemului informaţional economico-social. S.I.S. cuprinde, în sens larg, ansamblul mijloacelor şi procedeelor necesare realizării culegerii, validării, transmiterii, prelucrării, memorării, regăsirii şi analizei informaţiei statistice. În sens strict, se compune din ansamblul datelor statistice înscrise, respectiv, păstrate pe suporturi de informaţie de tip document şi/sau magnetice şi informaţia de descriere a datelor statistice şi a fluxurilor informaţionale statistice. Ansamblul informaţiilor de descriere a datelor statistice şi a fluxurilor informaţionale statistice este denumit sistem metainformaţional statistic şi cuprinde: clasificări statistice, nomenclatoare statistice, norme metodologice statistice, norme tehnice statistice, documentaţie de prelucrare statistică. Partea principală a sistemului informaţional statistic o constituie ansamblul datelor statistice. Acestea se obţin folosind ca surse de date: sistemul informaţional curent şi observări statistice special organizate, precum şi publicaţii statistice şi bănci de date statistice. Prin sistemul informaţional curent se culeg, în mod curent, continuu, prin rapoarte statistice, date înscrise în documentele de evidenţă primară tehnico-operativă, contabilă şi statistică. În condiţiile sistemului informaţional modern a apărut şi se dezvoltă o nouă sursă de date, şi anume, băncile de date, gestionate la nivelul diferitelor verigi ale sistemului informatic naţional. Băncile de date sunt ansambluri constituite dintr-o bază de metadate statistice şi o bază de date statistice. Băncile de date sunt astfel gestionate încât să asigure accesul la date, cu viteză maximă şi în mod repetat, ori de câte ori este nevoie, precum şi memorarea datelor agregate periodic în baza de date statistice primare. Când necesităţile unei cercetări o impun, se pot folosi, ca sursă de date, publicaţii statistice. Când datele necesare nu se găsesc în sursele prezentate se recurge la observări special organizate cum ar fi recensământul sau observările realizate prin sondaje statistice. Datele culese din documentele existente în sistemul informaţional sau din publicaţii formează materialul faptic vechi, în sensul de existent, înregistrat deja. Datele înregistrate prin observări special organizate se constituie ca material faptic nou. Materialul faptic, indiferent din ce sursă se culege, se prezintă sub formă brută, primară. Pentru a deveni informaţie statistică, materialul faptic – datele statistice – este supus proceselor de prelucrare şi analiză statistică. z reprezentat de Central Statistical Office care este un organism foarte lejer. În România, după 1989, se înregistrează o deconcentrare a S.I.S. Acesta este organizat în cadrul Comisiei Naţionale pentru Statistică, al Direcţiilor Judeţene pentru Statistică şi al departamentelor şi organismelor de sinteză. 3. Programul unei observări statistice Programul unei observări statistice cuprinde metodologia şi modul de organizare a procesului de culegere a materialului faptic nou. Programul unei observări statistice vizează toate cele trei momente ale procesului de observare unite într-un întreg şi anume: i. identificarea elementelor, unităţilor concrete din colectivitatea ce urmează a fi înregistrată; ii. măsurarea caracteristicilor cuprinse în cercetare pentru fiecare unitate a colectivităţii observate; iii. înregistrarea fiecărei unităţi din colectivitatea considerată cu valoare numerică sau atributivă a caracteristicilor statistice incluse în programul observării. Elaborarea programului unei observări statistice este impusă de necesitatea de a realiza o observare statistică prin care să se obţină date care să corespundă cerinţei de autenticitate, de continuitate şi de comparabilitate, în timp şi în spaţiu şi din punct de vedere metodologic. Asigurarea acestor cerinţe presupune să se găsească soluţii pentru o serie de probleme metodologice, precum şi pentru o serie de probleme cu caracter organizatoric. Probleme metodologice ale programului unei observări statistice Această categorie de probleme vizează: delimitarea colectivităţii statistice, definirea unităţilor statistice, alegerea caracteristicilor ce urmează a fi înregistrate, elaborarea formularelor necesare înregistrării, alegerea timpului şi locului de înregistrare. Delimitarea colectivităţii. Colectivitatea statistică care urmează a fi studiată, fiind finită, trebuie delimitată în timp şi spaţiu, pentru a nu se ajunge la situaţii neclare în operaţia de înregistrare. În acest scop se apelează la nomenclatoarele şi clasificările existente sau se stabilesc criterii care permit delimitarea colectivităţii supuse observării. Definirea unităţilor statistice. Unităţile statistice sunt elementele componente ale unei coletivităţi, sunt elementul de observare şi de înregistrare statistică a colectivităţii. Prin însumarea lor se obţine volumul colectivităţii. De aici necesitatea de a nu omite o parte din unităţi, în cazul observării totale, sau a unor unităţi reprezentative, în cazul observării prin sondaj statistic. În cazul unităţilor complexe se fac delimitări şi în interiorul acestor unităţi în scopul precizării tipurilor şi elementelor ce pot fi diferenţiate în cadrul lor. Alegerea caracteristicilor ce urmează a fi înregistrate. Caracteristicile exprimă trăsăturile, aspectele sub care există şi se manifestă unităţile unei colectivităţi. În mod practic, într-o înregistrare statistică nu pot fi cuprinse toate caracteristicile pe care le posedă unităţile unei colectivităţi. Se aleg numai acele caracteristici care concordă cu scopul cercetării. În acest scop, se întocmeşte un program al înregistrării, respectiv o listă în care se enumeră şi se precizează ştiinţific caracteristicile ce urmează a fi înregistrate pentru fiecare unitate de observare. În program sunt precizate nivelurile cifrice sau variantele calitative (modalităţile) sub care se pot înregistra caracteristicile unităţilor care compun colectivitatea. Formulare statistice. Sunt elaborate în scopul observării. Formularele folosite în practica observării pot fi de tip fişă sau de tip listă. Fişa este un formular pentru înregistrarea unei singure unităţi de observare şi se foloseşte când programul de observare este bogat sau când unităţile statistice sunt dispersate în spaţiu. Lista este un formular pentru înregistrarea caracteristicilor pentru mai multe unităţi la un loc. Formularele de înregistrare reprezintă instrumentul tehnic prin care se efectuează culegerea datelor noi. Cuprind un sistem de indicatori ce urmează a fi completaţi, cazul rapoartelor statistice, sau un set de întrebări, cazul chestionarului. Pentru a se realiza o înţelegere unitară a modului de completare a lor, formularele sunt însoţite de norme metodologice şi tehnice prin care se precizează metodologia de efectuare a înregistrării. Completarea formularelor se efectuează pe baza datelor obţinute din evidenţa primară curentă sau a datelor obţinute prin observări directe ale persoanelor care efectuează înregistrarea sau pe baza declaraţiilor făcute de persoanele care sunt chemate, în cadrul unei cercetări statistice, să răspundă la întrebări. Formularele completate cu date statistice devin purtători de informaţii. Cu acest conţinut, ele reprezintă punctul de plecare în prelucrarea statistică. Timpul observării. Acesta vizează două aspecte: pe de o parte, timpul la care se referă datele, pe de altă parte, timpul înregistrării. Timpul la care se referă datele este timpul în care există, se manifestă, respectiv se defineşte în timp colectivitatea studiată.Timpul înregistării este timpul în care se face efectiv înregistrarea. De exemplu, la recensământul populaţiei României din 7 ianuarie 1992, momentul critic a fost ora zero dintre 6 şi 7 ianuarie, iar timpul înregistrării a durat 8 zile, între 7 - 14 ianuarie. Timpul la care se referă observarea se alege în aşa fel încât fenomenul observat să fie surprins într-o stare normală, caracteristică. Timpul în care se face înregistrarea se precizează în programul observării şi trebuie să fie cât mai scurt pentru a asigura operativitatea datelor. Se alege într-o perioadă în care fenomenul poate fi înregistrat în cele mai bune condiţii. Locul observării coincide cu locul de existenţă al fenomenului. Bibliografie: Jaba, E., "Statistica" – Editura Economica 쥁`