Referat Impozitele Directe
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Impozitele Directe si de asemenea puteti face
Download Referat Impozitele directeCiteste fragmente din Referat Impozitele Directe
Impozitele directe
1. Impozitele
1.1. Continutul si rolul impozitelor
Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile
si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in
vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in
mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa
din partea statului.
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca
plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor
fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau
poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza
impozit.
Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor
fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa
prevazuta de lege.
Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si
social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe
plan fi-nancar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de
procurare a resur-selor financiare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice. Pe plan so-cial, rolul impozitelor se
concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor, stat-ul procedeaza la
redistrubuirea unei parti importante din produsul intern brut intre
grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.
1.2. Elementele impozitului
Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare,
economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este
necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de
organele fiscale, cat si de contribuabili.
Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul),
suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de
impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata, etc.
Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau
juridica obligata prin lege la plata acestuia.
Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta
efectiv impozitul.
Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La
impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.
Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul.
Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii
obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem intalni: unitatea
monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de teren, bucata,
kilogramul, litrul, etc
Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei
unitati de impunere.
Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea
masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect
impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii
materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului.
Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat
statului.
2. Caracterizarea generala a impozitelor directe
Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au
practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o
diversi-ficare mai mare au cunoscut abia in capitalism.
Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in
sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau
averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se
incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte
stabilite.
Impozitul funciar
Impozitul pe cladiri
Impozite reale Impozitul pe activitati industriale, comerciale si
profesii libere
Impozitul pe capitalul mobiliar sau banesc
Impozite
directe
Impozite Impozite pe veniturile persoanelor fizice
pe venit Impozite pe veniturile societatilor de capital
Impozite
personale
Impozite pe averea propriu-zisa
Impozite
pe avere Impozite pe circulatia averii
Impozitul pe sporul de avere
Impozitele directe pot fi grupate in impozite reale si impozite
personale.
3. Impozitele reale
Impozitele reale se stabilesc in legatura cu anumite obiecte materiale
(pamantul, cladirile, fabricile, magazinele, etc.), facandu-se
adstractie de situatia personala a subiectului impozitului. Ele mai sunt
cunoscute si sub denumirea de impozite obiective sau pe produs, deoarece
se asaza asupra produsului brut al obiectivului impozabil, fara a se
face nici o legatura cu situatia subiectului impozitului.
4. Impozitele personale
Impozitele personale se intalnesc sub forma impozitelor pe venit si pe
avere, in stransa legatura cu situatia personala a subiectului
impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute si sub denumirea de
impozite subiective.
4.1. Impozitele pe venit
Impozitele pe venit sunt forma de baza a impozitelor personale si au
putut fi introduse atunci cand s-a inregistrat o suficienta diferentiere
a ve-niturilor realizate de diferite categorii sociale.
Subiectele impozitului pe venit sunt persoanele fizice si cele juridice
(societatile de capital) care realizeaza venituri din diferite surse.
Impozitele pe profitul persoanelor juridice
La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au
domi-ciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele
nerezidente, care re-alizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul
acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege. De la plata
impozitului pe venit se acorda unele scutiri, astfel in mod frecvent
sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si familiile
regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia
reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele
fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.
In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor
pe veniturile persoanelor fizice.
Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui
im-pozit unic pe venit, care permite o impunere diferentiata pentru
fiecare ca-tegorie de venit in functie de natura acestuia, fie prin
instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul
obtinut dintr-o anumita sursa.
Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent intalnit si presupune
cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent
de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulat unui singur
impozit.
Din compararea celor doua sisteme de impunere, rezulta ca impunerea
separata permite tratarea diferentiata a veniturilor, in ceea ce
priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece
acestea din urma difera in functie de sursa de provenienta a
veniturilor.
Persoanele care realizeaza venituri dn mai multe surse sunt avantajate,
deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii,
care se fac simtite prin cumularea veniturilor practicata in sistemul
impunerii globale.
Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi
utilizate cote proportionale sau progresive. In unele tari, venitul
impozabil este supus mai intai impunerii la cote proportionale si apoi
impunerii in cote progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea
in cote progresive pe transe de venit.
Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula,
anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul
impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se
inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. Incasarea
impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente,
etc. se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar
impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la
contribuabili.
Nu sunt supuse impozitarii:
pensiile care nu depasesc 5 000 000 de lei pe luna si ajutoarele primite
in cadrul sistemului asigurarilor sociale;
alocatiile de stat pentru copii;
pensiile de intretinere;
bursele acordate elevilor, studentilor si doctoranzilor;
dobanzile acordate pentru titlurile de stat si cele aferente depunerilor
la vedere in conturi la societati bancare;
sumele sau bunurile primite ca ajutor;
donatiile;
sponsorizarile (la persoanele care le primesc);
sumele primite de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri
sau persoane;
veniturile obtinute din tranzactionarea valorilor mobiliare, etc.
Impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca
diferenta intre totalul veniturilor incasate din activitatea desfasurata
si cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor. Pentru a se
determina venitul impozabil, contribuabilii trebuie sa depuna, pana la
data de 31 ianuarie a fiecarui an, declaratia de impunere pentru
veniturile realizate in anul fiscal precedent.
Pentru calcularea impozitului cuvenit statului asupra venitului anual
impozabil se aplica cote progresive compuse al caror nivel minim este de
15% pentru veniturile de pana la 3 000 000 lei. Cota de impunere maxima
este de 35% si se aplica asupra veniturilor care depasesc 12 000 000
lei. Tot pe baza acestor cote se calculeaza si impozitul pe veniturile
obtinute din drepturi de autor, din cesionarea, inchirierea si
valorificarea unor astfel de drepturi dobandite prin mostenire.
Pentru veniturile obtinute din inchirierea, subinchirierea si din
constituirea dreptului de uzufruct, impozitul se calculeaza prin
aplicarea unei cote de 15% asupra venitului anual impozabil, care se
obtine prin deducerea din veniturile incasate la nivelul unui an a
impozitului pe cladiri, a primelor de asigurare platite si a impzitului
pe teren aferente spatiului inchiriat. Daca este vorba de inchirierea
sau subinchirierea de camere mobilate, se mai deduce si o cota forfetara
de cheltuieli de 20% din venitul rezultat in urma scaderii impozitelor
si a primelor de asigurare mentionate.
Impozitul pe profitul persoanelor juridice
Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele
juridice (societatile de capital), in unele tari se foloseste acelasi
sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se
practica un sistem distinct. Modul in care se realizeaza impunerea
profitului realizat de persoanele juridice este determinat de
organizarea acestora, ca societati de persoane sau ca societati de
capital.
In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se
face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice,
deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din
persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.
La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre
averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii deoarece
actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele
partii de capital pe care o detin. Profitul obtinut de o societate de
capital se repartizeaza atat actio-narilor sub forma de dividende
(proportional cu participarea lor la capital), cat si la dispozitia
societatii pentru constituirea unor fonduri. Aceasta repar-tizare a
profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de
impunere a veniturilor realizate de societatile de capital si anume:
a) se impune mai intai profitul total obtinut de societatea de capital
si apoi separat profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende.
In acest caz, considerat clasic, partea din profit repartizata
actionarilor este impusa de doua ori impozitarii (o data la societate si
a doua oara la actionari sau asociati);
b) se impun numai dividendele, iar partea din profit lasata la
dispozitia societatii de capital este scutita de impozit. Practicarea
acestei metode este avantajoasa pentru societatile de capital si vizeaza
simularea acestora in plasarea profitului realizat in noi investitii;
c) se impune numai partea din profit care ramane la dispozitia
societatii de capital, iar dividendele repartizate actionarilor nu sunt
impuse impozi-tarii. In acest caz se incalca principiul echitatii
fiscale, deoarece se exone-reaza de la impunere dividendele realizate de
actionari;
d) impunerea separata, mai intai a dividendelor repartizate actionarilor
si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital.
In vederea stabilirii venitului impozabil al societatii de capital, se
pleaca de la rezultaele de bilant ale acesteia, la care se adauga:
soldul stocurilor (soldurile de la inceputul anului, plus intrarile din
productie, minus iesirile), veniturile din castiguri de capital,
dobanzile la conturile curente, veniturile din dobanzi la creditele
acordate, veniturile din chirii, etc. Pentru a se stabili venitul
impozabil, urmeaza ca din veniturile brute astfel dereminate sa se
scada: cheltuielile de productie, dobanzile platite, prele-varile la
fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege,
pier-derile din activitatea anului curent si eventual din anii
precedenti, anumite prelevari pentru scopuri social-culturale.
Conditiile si limitele in care pot fi facute aceste scazaminte difera de
la tara la tara.
In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net obtinut
de societatile de capital, practica internationala permite evidentierea
urmatoa-relor situatii:
a) in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de
proprie-tarul capitalului social;
b) cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura
activitatilor din care se obtine profitul;
c) nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de
afaceri a societatilor comerciale;
d) utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un
venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale;
e) utilizarea unei singure cote de impunere.
Dupa cum rezulta din cele prezentate, impozitul pe profitul
societatilor de capital se calculeaza pe baza unor cote proportionale
carora li se pot aplica anumite corective.
Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de
regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea.
4.2. Impozitele pe avere
Institurea acestor impozite a fost facuta din cauza ca diferite
persoane fizice si juridice au drept de proprietate asupra unor bunuri
mobile sau imobile.
In practica fiscala din diferite tari, impozitele pe avere se intalnesc
sub urmatoarele forme:
impozite asupra averii propriu-zise;
impozite pe circulatia averii;
impozite pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise pot fi intalnite atat ca impozite
stabilite asupra averii, dar platite din venitul obtinut de pe urma
averii respective, cat si ca impozite instituite pe substanta averii.
Impozitele asupra averii propriu-zise care se intalnesc mai frecvent
sunt:
impozitele pe proprietatile imobiliare;
impozitele asupra activului net.
Impozitele pe proprietatile imobiliare se intalnesc cel mai adesea sub
forma impozitelor asupra terenurilor si cladirilor. Aceste impozite au
ca baza de impunere fie valoarea de inlocuire sau valoarea declarata de
proprietar, fie veniturile capitalizate privind bunurile respective.
Cotele de impunere sunt in general scazute si sunt diferentiate atat in
functie de categoria de folosinta a terenului, cat si de amplasamentul
acestuia.
Impozitele asupra activului net au ca obiect intreaga avere mobila si
imobila pe care o detine un contribuabil. La plata acestui impozit in
unele tari sunt supuse atat persoanele fizice cat si cele juridice, iar
in altele fie numai persoanele fizice, fie numai societatile de capital.
Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea
dreptului e proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile de la o
persoana la alta. In aceasta categorie de impozite, se afla:
impozitele pe succesiuni;
impozitele pe donatii;
impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile;
impozitele pe hartiile de valoare (actiuni, obligatiuni, etc.);
impozitele pe circulatia capitalurilor si a efectelor comerciale.
Impozitele pe succesiuni au ca obiect al impunerii averea primita drept
mostenire de o persoana fizica si vizeaza numai circulatia bunurilor
intre persoanele fizice. Impozitul poate fi stabilit fie global pentru
toata averea lasata mostenire, fie separat pentru partea de avere ce
revine fiecarui mostenitor. Calcularea impozitului se face pe baza unor
cote progresive, iar nivelul acestora este diferentiat atat in functie
de valoarea averii care face obiectul succesiunii, cat si in functie de
gradul de rudenie existent intre persoana decedata (decujus) si
mostenitorii acesteia (impozitul este mult mai mare cu cat succesorul
este ruda mai indepartata cu persoana decedata).
Impozitele pe donatii au fost introduse pentru a preveni ocolirea
platii impozitului pe succesiuni, in cazul in care are loc efectuarea de
donatii de avere in timpul vietii. Impozitul cade in sarcina persoanei
care primeste donatia (donatar) si se calculeaza pe baza unor cote
progresive. Nivelul progresivitatii este influentat de valoarea averii
donate si de gradul de rudenie dintre donator si donatar.
Impozitele pe actele de vanzare-cumparare a unor bunuri imobile cad in
sarcina cumparatorilor. In unele tari pentru calcularea impozitului se
utilizeaza cote proportionale, iar in altele cote progresive.
Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii au ca
obiect sporul de valoare pe care l-au inregstrat unele bunuri in cursul
unei perioade de tmp. Ca impozite de acest gen putem mentiona:
impozitul pe surplusul de valoare imobiliara;
impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi..
Impozitul pe surplusul de valoare imobiliara a fost introdus pentru
impunerea sporului de valoare inregistrat de anumite bunuri imobiliare
in intervalul de timp de la cumparare si pana la vanzare, fara ca
proprietarul sa fi efectuat o cheltuiala in acest scop.
Impozitul pe sporul de avere realizat in timp de razboi are ca obiect
averea dobandita in timpul sau ca urmare a razboiului. Cu toate ca
impozitul se calcula in cote progresive, el n-a avut un randament prea
ridicat, deoarece existau numeroase cai de sustragere de la impunere si
se platea in moneda depreciata in urma inflatiei.
5. Dubla impunere juridica internationala
Cunoasterea temeinica a practicii fiscale internationale are o
impor-anta deosebita in realizarea procesului de largire a cooperarii
economice si financiare dintre acestea. Dubla impunere juridica
internationala poate de-veni, la un moment dat, o piedica in
amplificarea relatiilor economice, financiare, de credit, etc. dintre
diferite tari.
5.1. Continutul dublei impuneri juridice internationale
Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la impozit
a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de
catre doua autoritati fiscale din tari diferite. Dubla impunere poate
aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri
pe teritoriul altui stat.
Dubla impunere juridica internationala poate aparea numai in cazul
impozitelor directe (al impozitelor pe venit si al celor pe avere).
In practica fiscala internationala pot fi intalnite mai multe criterii
care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii, si anume:
criteriul rezidentei (domiciliului fiscal);
criteriul nationalitatii;
criteriul originii veniturilor.
Potrivit criteriului rezidentei, impunerea veniturilor se efectueaza de
autoritatea fiscala din tara careia apartine rezidentul, indiferent daca
veniturile sau averea sunt obtinute sau se afla pe teritoriul acelui
stat sau in afara acestuia.
Conform criteriului nationalitatii, un stat impune rezidentii sai, care
realizeaza venituri sau poseda averi din (in) statul respectv,
indiferent daca ei locuiesc sau nu in tara lor.
In cazul criteriului originii veniturilor, impunerea se face de catre
organele fiscale din tara pe al carei teritoriu s-au realizat veniturile
sau se afla averea, facandu-se abstractie de rezidenta sau de
nationalitatea beneficiarilor de venituri.
Modul in care aceste criterii sunt aplicate duce la aparitia dublei
impuneri internationale.
Consecintele negative pe care le are dubla impunere asupra dezvoltarii
relatiilor economice si financiare dintre diferite tari au facut
necesara gasirea unor solutii pentru inlaturarea ei.
5.2. Metode pentru evitarea dublei impuneri juridice internationale
Evitarea dublei impuneri se poate face fie pe baza unor masuri
legislative unilaterale, fie prin incheierea de acorduri bilaterale sau
multilaterale intre diferite state, iar solutia cea mai potrivita este
incheierea de conventii bi sau multilaterale intre state.
Conventia pentru evitarea dublei impuneri se aplica impozitelor pe
ve-nit si pe avere, iar sub incidenta ei intra atat persoanele fizice
cat si cele juridice.
Pentru evitarea propriu-zisa a dublei impuneri, in practica fiscala
internationala se aplica mai multe metode sau procedee tehnice:
scutirea totala;
scutirea progresiva;
“creditarea†ordinara a impozitului;
“creditarea†totala a impozitului.
Conform procedeului scutirii (exonerarii) totale, venitul realizat in
strainatate de rezidentul unui anumit stat si care a fost supus
impunerii acolo, nu se mai include in venitul impozabil in statul de
rezidenta.
In cazul procedeului scutirii (exonerarii) progresive, venitul obtinut
de rezidentul unui stat in strainatate se adauga la veniturile realizate
de acesta in statul de rezidenta, urmand apoi ca la venitul total astfel
obtinut sa se stabileasca cota progresiva aferenta.
Procedeul “creditarii†(imputarii) ordinare consta in aceea ca
impozitul platit statului strain pentru venitul realizat pe teritoriul
acestuia, de rezidentul altui stat, se deduce direct din impozitul
datorat statului de rezidenta, dar numai pana la limita impozitului
intern ce revine la un venit egal cu venitul obtinut in strainatate.
In cazul procedeului “creditarii†(imputarii) totale impozitul
platit in strainatate pentru venitul realizat acolo se deduce integral
din impozitele datorate in statul de rezidenta. Deducerea integrala se
face inclusiv in situatiile in care impozitul platit in strainatate este
mai mare decat impozitul aferent aceluiasi venit in statul de rezidenta.
Aplelarea la unul sau altul din aceste procedee permite, dupa caz,
diminuarea impozitelor datorate statului de rezidenta sau recunoasterea
impozitelor platite in strainatate.
Bibliografie:
Finante Publice - editia a II-a - 1999
Acad. prof. univ. dr. Iulian Vacarel
Prof. univ. dr. Gabriela Anghelache
Prof. univ. dr. Gh. D. Bistriceanu
Prof. univ. dr. Tatiana Mosteanu
Prof. univ. dr. Florian Bercea
Prof. univ. dr. Maria Bodnar
Conf. univ. dr. Florin Georgescu
PAGE
PAGE 1
ì¥Â@
