Referat Naveta Spatiala

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Naveta Spatiala si de asemenea puteti face Download Referat Naveta spatiala

Citeste fragmente din Referat Naveta Spatiala

NAVETA SPAÞIALà NAVETA SPATIALA, s.f. Vehicul aerospaþial reutilizabil, conceput pentru asigurarea deservirii statiilor spatiale de pe orbitã joasã, dar putând sã asigure si alte tipuri de misiuni pe orbitã. Timp de exact 20 de ani (aprilie 1961— aprilie 1981), un singur tip de vehicul spatial a fost utilizat pentru lansarea astronauþilor ºi cosmonauþilor în spaþiu: capsula. Aceasta, în pofida numeroaselor inconveniente, oferea douã avantaje majore: simplitate a conceptiei si un cost relativ limitat. Dar, la 12 aprilie 1981, SUA au pus in functie un nou sistem de lansare din care un element — orbitorul— este reutilizabil; acesta este primul vehicul spatial de acest tip. Loc de viaþã si de activitate pentru echipaj, vehiculul poate transporta panã la 30t incãrcãturã utilã (sateliþi, laborator, elemente ale statiilor orbitale...). El decoleazã ca un Iansator (vertical), graviteazã ca un satelit artificial, pentru ca apoi sã revinã pe Pãmânt ca un planor. Incapabil sã decoleze prin propriile mijloace, acest avion spaþial trebuie în mod obligatoriu sã fie pus pe orbitã de un sistem propulsor de mare putere. SUA au ales solutia sã inalþe orbitolulul ºi voluminosul sãu rezervor, cu ajuorul a douã propulsoare auxiliare cu combustibil solid. Dar aceasta nu constitie singura posibilitate deoarece, la naveta ruseascã, orbitorul era prins de o parte a lansatorului Energias, in timp ce în proiectul navetei europene, azi abandonat, avionul spaþial (Hermes) trebuia sã fie plasat la extremitatea lansatorului Ariane 5. Orbitorul (planor hipersonic) se aseamanã cu un avion cu aripi delta (Iungime:37 m; anvergura: 24 m; masa netã: 70 t). Structura sa este realizatã dintr-un aliaj de aluminiu. Aripile si fuzelajul sunt acoperite cu o protecþie termicã adaptabilã pentru partea supenioarã — sau cu þigle de siliciu — pentru partea inferioarã. Botul ºi marginea de atac a aripilor si a derivei, expuse in mod deosebit fluxului termic ridicat in timpul reintrãrii atmosferice, sunt acoperite cu carbon. Partea dinainte a orbitorului este constituitã din habitaclu, unde stã echipajul. Douã etaje sunt locuibile: puntea superioarã (cu postul de pilotaj ºi comandã a orbitorului) si puntea intermediarã, unde se gãsesc cuºetele, bucãtãria, closetul, avionica si un sistem de ecluzã, presurizat, pentru iesirile extravehiculare. 0 punte infenioarã cuprinde diferite echipamente (pompa de apã, climatizarea, purificatorii de aer etc.) Habitaclul este presurizat (aici se lucreazã fãrã costum scafandru, iar aerul respirat este identic cu cel al atmosferei terestre) si poate gãzdui maxim opt astronauþi pentru misiuni de o duratã maximã de 12 zile. Volumul habitaclului este de 71 m3. Partea centralã a orbitorului este ocupatã de un buncãr, cu volumul de 300 m3 (lungime:37 m; diaimetru: 4,5 m), in care este instaIatã incãrcãtura utilã, a cãrei naturã variazã de Ia o misiune Ia alta. Un braþ telemanipulator, de 15 m lungime, fixat pe peretele intern al buncãrului, permite manipuIarea sateliþilor (pentru extragerea Ion din buncãr sau, din contra, pentru a-i amplasa in buncar) sau poate servi ca platformã pentru astronauþi in timpul activitãlilor extravehiculare. Camere de luat vederi ºi proiectoare uºuneazã folosirea lui. In partea din spate a orbitorului, sistemul propulsor cuprinde cele trei motoane 215 I WATIALA, sf. Aparat. sr Jg.jsiiit. destinat zborunilon in s WETA AMERICANA. Se compune es mai multe eleinente pnincipale: un rsitor, rezervorul sSu exterior si douS nroulsoare de completare (boosters). NAVETA SPATIALA principale (forsþa de propulsie unitarã:1670 kN) ºi cele doua motoare secundare de manevrã (forþa de propulsie unitarã:26,7 kN), utilizate pentru dezorbitare. Rezervorul exterior (lungime: 47 m; diametru: 8,4 m) conþine ergolii criotehnici (aproximativ 600 t oxigen Iichid, 100 t hidrogen lichid) care alimenteaza cele trei motoare principale ale orbitorului. El este desprins Ia sfârsituI ascensiunii, chiar înainte de obþinerea vitezei de satelizare; apoi cade in ocean, sub forma de rãmãºiþe; este singurul element consumabil al navetei. Cele douã propulsoare de completare (boosters) cu combustibil solid, lungi 45 m, sunt umplute fiecare cu câte 500 t combustibil solid (forþa de propulsie unitarã: 12 900 N). Ele joaca rolul primului etaj. Desprinse dupã 130 s de la decolare, cad în mare; sunt ancorate de paraºute, aceasta permite recuperarea lor. PROCEDEUL DE UTILIZARE. Atunci când este gata de lansare, naveta — care cân- Tãreºte 2000 t — decoleaza sub actiunea de impingere a propulsoarelor cu combustibil solid (85%) si a celei a motoarelor pricipale ale orbitorului (15%). - zece minute mai târziu, dupã ce s-a fixat de propulsoare (2 min si lOs de la decolare) ºi de rezervorul sãu (9 min dupã decolare), orbitorul se gaseºte pe o orbitã joasã (la o altitudine între 250 ºi Nt miscându-se cu viteza de satelizare 28 000 km/h) (ca urmare a impingerii a celor douã motoare secundare), începe faza de exploatare proprie care poate cuprinde evenimente :scoaterea pe orbitã a mai multor sateliþi, satelizarea unui program de cercetari, ieºiri extra- vehiculare pentru repararea sau recuperarea unui satelit si aducerea sa Ia sol. Misiunea fiind indeplinitã, orbitorul se pregãteºte pentru revenirea pe Pãmânt; pentru aceasta, trebuie sã efectuieze o întoarcere de 180s in jurul sau, cele douã motoare secundare sunt folosite ca retrorachete pentru a reduce vitexa Ia aproximativ 300 km/h ºi pentru plasarea avionului pe o traiectorie de intrare in atmosfera terestrã. Orbitorul îºii reia in continuare atitudinea normala ºi atacã traiectoria sa de coborâre in atmosferã. În aceastã fazã orbitorul este un planor nereusit, cu o masa de cel pusin 80 t. În absenþa oricãrui motor suficient de puternic, el nu-ºi poate stãpâni coborârea ºi nici s-o reia din acelaºi punct. Aici intervine rolul profilului delta care îi va conferi posibibitatea pe care n-o aveau capsulele spaþiale clasice, care, Ia intoarcere, o data inceputã coborârea, îºi urmau pasiv traiectoriile balistice. In atmosferã naveta intra cu o traiectorie de zbor planat in regim hipersonic ºi, datoritã bunei sale manevrabilitaþi, poate sã se îndeparteze considerabil (pãnã la 2000 km) de o parte ºi de alta a traiectoriei de revenire. În permanenþã trebuie sã se satisfacã diferite exigenþe: sã se evite o reintrare atmosfericã cu acceleratie prea mare, ceea ce ar crea un flux termic prea ridicat, sau cu una prea micã, ceea ce ar antrena orbitorul dincolo de pista de aterizare; sã nu supunã echipajul la accelerãri prea mari (ele trebuie sa rãmâna sub nivelul de 1 ,5g) etc. Aceastã operaþie, de parcurgere a traiectoriei orbitei terestra — sol dureaza treizeci de minute pentru orbitor, faþã de numai cele cincisprezece minute (cu accelerari de ordinul 4—8g) în cazub capsulelor Apollo. Manevrele sunt efectuate automat, dar în orce moment piloþii pot lua comanda 217 manualã a aparatului. Când se vede pista de aterizare este scos trenul de aterizare ºi orbitorul se aºazã pe pistã. Dacã n-ar aterizat Ia baza sa de plecare (cazul cel mai frecvent), orbitorul va fi transportat pe spatele unui Boeing 747 special amenajat în acest scop. Supus unei revizii complete ºi repus in stare de funclionare, orbitorul este pregatit pentru o noua misiune. În paisprezece ani de exploatare a navetei (aprilie 1981 — aprilie 1995),NASA a realizat 68 de misiuni cu ajutorul a cinci orbitoare (Columbia, Challenger, Discovery, Atlantis ºi Endeavour). Mai mult de doua sute de astronauli, aparþinând unui numãr de 15 nationaliºti, au cumulat aproxirnativ 63 000 de ore de prezenþã în spaþiu, adica echivalentul a sapte ani. Explozia în zbor a Iui Challenger, Ia 28 ianuarie 1986, a provocat moartea a sapte astronauþi si oprirea programului timp de 30 de luni. Lansãrile navetei au fost reluate totuºi in toamna anului 1988, cu un ritm mediu de aproximativ ºase pe an. La 24 julie 1991, vicepresedintele SUA, Dan Quayle, prezentând Ia Vandenberg noua politica spaþialã americanã, anunta ca nu va mai fi construit nici un alt orbitor, ca exploatarea ,.flotei” disponibile va fi prelungita, dar ca a venit timpul de a produce o noua familie de lansatoare clasice. consumabile, capabile sã satelizeze incarcãturi utile medii si grele. NAVETA RUSEASCA. La 15 noiembrie 1988 URSS procedeazã la prima lansare a navetei sale spatiale. Contrar celor ce se intâmpla în sistemul american, orbitorul rus nu participã Ia propulsarea iniþialã: el se comportã ca o încãrcãturã utilã pasivã, prinsã de lansatorul Energia. Oricare ar fi aspectul sãu exterior (avion cu aripa profil delta, derivã inapoi, protectia termicã 218 bicolorã...) sau caracteristicile sale generale (lungime: 36 m; anvergura: 24 m; diametrul fuselajului: 5,6 m; suprafata aripii: 250 m2 habitaclu de 70 m3 buncãrul cu o lungime de 18,3 m ºi un diametru de 4,7 m etc.), acest orbitor — denumit Buran — este foarte asemanator orbitoarelor americane. Masa sa poate atinge 105 t Ia decolare ºi 82 t Ia aterizare. El poate purta pânã Ia 30 t încarcatura utila pe orbita joasa ºi sã aduca pe Pamânt 20 t. Singura diferenþã notabilã: pe când sistemul propulsor al orbitoarelor americane este echipat cu trei motoare principale si cu douã motoare secundare, Buran nu are decât douã motoare fãrã rezervor exterior —, utilizate la sfârsitul ascensiunii (pentru obtinerea vitezei de satelizare) si Ia intoarcere (pentru dezorbitare). In prmul sãu zbor naveta ruseascã a fost testatã fãrã echipaj, intr-o manierã în întregirne automatã: în 3 ore ºi 25 minute Buran a fãcut de douã ori ocolul globului terestru ºi a revenit Ia Baikonur, Ia vreo 12 km distantã de aria sa de lansare. Dar se ºtie ca naveta ruseasca poate fi, de asemenea, pilotata de un echipaj de doi pânã Ia patru cosmonauþi. De Ia inceputul anilor ‘80 un grup de piIoþi a început antrenamentele în vederea zborului cu oameni al navetei. Autortãþile ruseºti au fãcut cunoscut cã acest prim orbitor nu va mai zbura ºi cã programul navetei a fost temporal întrerupt datoritã costurilor de exploatare ridicate. NAVICATIE, s.f. Arta de a conduce i vehicul* spatial Ia o destinatie anume, s determinarea pozisiei sale, prin ca1cu1axs traiectoriei sale optime si pnin ghidarei pnin referire Ia aceasta. NAVIGATIE SPAI gatte’ in spattu*. 2. .s ststeinelor’ spatiale. ExistS trei metode navigasie in spatiu: na’.s navigatia inertialS si -s vigasia astronomica unghiurilor intre axele spasiaI respectiv de as’-s (Soare’, planete*) sau sc Ic formeaz5 aceste ase cunoscute. Navtgati.i-.s pe calculul vitezet .spatial plecSnd de Ia .s.. fle Cu acceIerometrs .tparat, fie Cu ele disns..<. navigasie precisS) pe zata (—s PLATFORMA ‘.Es :n radionavigatie, pozi;rs spatial sunt detenDin: lion radio cu statiile Originea navtgatis 2anS Ia pnmul satelit 4nsat in 1957. N1ãs.-.s srestr5 frecventa de srcetStodi Laboratoru..L Ia Universitatea I SUA, au constatat ,s scesteia, pusS pe searrs ‘-s‘at de deplasarea rs.. sservatorilor de Ia scs rse ale fenomenuiu: t sJ determine orbitY DupS putin timp ei ae IT - igator ar putea s.ss-surSnd efectul bc. r?JeIe trimise ds - o anume frecvents s) orbitS cunoscut.s I sastS bazS a fos! mnsit*, Inlocuit in ss— 쥁