Referat Misterele De Pe Luna

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Misterele De Pe Luna si de asemenea puteti face Download Referat Misterele de pe luna

Citeste fragmente din Referat Misterele De Pe Luna

Misterele de pe luna Odatã cu observarea prin instrumente tehnice care au amplificat tot mai mult imaginea ºi detaliile "astrului nopþii ",întrebãrile ºi rãspunsurile au evoluat rapid , ºi apoi la acest început de erã cosmicã,risipind miturile expediþiile lunare au condus la adevãrate culmi spectaculare ale cunoaºterii ºi realizãrii umane. 1. Originea astrului nopþii a fost întotdeauna un mister.Este oare Luna desprinsã cândva din masa Pãmîntului,poate chiar din marea groapã a oceanului Pacific_Sau poate este ea o sorã mai micã a Terrei,desprinsã în urmã cu peste 4,5 miliarde de ani -odatã cu globul planetei noastre-din marea nebuloasã a sistemului solar aflat în plinã organizare gravitaþionalã ameteriei respective?Este oare Luna un corp cerestru format în altã parte a sistemului planetar,sau… poate …chiar în altã parte a Galaxiei…,ce a fost prins ulterior de gravitaþia terestrã? Treptat ,specialiºtii noii ºtiinþe a selenologiei au pãrãsit ideea " ruperii " Lunei din corpul globului pãmântesc , întrucât bogata recoltã a monstrelor de sol aduse de expediþiile americane ºi sovietice ,a venit sã susþinã o altã origine a satelitului natural al Terrei.De fapt, s-a plecat în primul rând de la un argument teoretic ,specialiºtii stabilind cã la astfel de ruperi ,masele corpurilor astrale respective ar trebui sã fie în raport de 9 la 1 ; dar masa Lunei este numai a 18-a parte din masa globului nostru! Mai evidente au fost însã rezultatele analizelor de monstre chimice ºi compuºii acestora ce dominã în compoziþia solului lunar.Cele câteva sute de kilograme de roci aduse cu greu din diferite locuri ale suprafeþei selenare au demonstrat faptul cã elementele preponderente sunt : calciul ,siliciul, aluminiul, magneziul ;surpriza a fost constituitã însã de abundenþa titanului , care pe planeta noastrã este suficient de rar ;dealtfel chiar ºi procentele de uraniu,thoriu, stronþiu ºi bariu s-au demonstrat a fi mai ridicate decât cele întâlnite în materia terestrã.Faptul cã luna are mai puþin fier ºi plumb decât structura masei Pãmântului a contribuit ºi el la acceptarea formãrii separate a Lunii ,în urmã cu circa 4,6 miliarde de ani… 2 O altã mare întrebare , rãmasã în parte neclarificatã ,se referã la viaþa geologicã a globului selenar.În cursul miliardelor de ani , acesta s-a rãcit oare total ,sau mai are poate o inimã fierbinte -un nucleu central topit- , în stare sã alimenteze activitãþi vulcanice?Judecând dupã valoarea foarte redusã a intensitãþii câmpului sãu magnetic ºi dupã o anumitã liniºte a straturilor din profunzime zona centralã a Lunii ar trebui sã fie rece .Dealtfel ,s-a stabilit în principiu ºi faptul cã ultimul mare val de lavã bazalticã a fost împins din adâncimi acum 3-3,3 miliarde de ani .Anumite zone cu lavã rãcitã la suprafaþa solului , care ar avea vârste mai recente , sunt puse pe seama cãderii unor corpuri meteoritice grele ,în urma impactelor respective fiind împinse spre suprafaþã însemnate mase de roci topite instantaneu.Taina cãldurii interioare a globului selenar , care a generat numeroase discuþii contradictorii între diferiþi cercetãtori , a condus la determinarea prin diverse metode de studiu .Astfel mãsurîndu-se modificãrile câmpului magnetic spaþial generat de Soare ,sub influenþa masei Lunii , specialiºtii respectivi au putut stabili caracteristicile magnetice ale astrului nopþii ; apoi pe aceastã cale ,s-a dedus treptat temperatura întregului glob selenar ºi in fine temperatura intregului glob selenar ºi în fine temperatura profunzimilor.Concluzia trasã prin intermediul metodei respective a fost aceea cã la mare adâncime ,Luna este cu mult mai rece decât Pãmântul (la Lunã=327,5 C ; La Pãmânt =3600-6000 C ).Determinãriile respective au permis sã se afirme cã Luna ar fi fost un corp suficient de rece încã de la începutul existenþei sale.Mãsurãtorile directe efectuate de cãtre diferiþi cosmonauþi ,care au avut ºi aceastã sarcinã în programul lor,au oferit date care sprijinã ,în continuare ipoteza nucleului rece; astfel , termo-metrele plasate de aceºtia la nivelul solului prezentau valori în jur de 67 C ;dupã introducerea acestoa în foraje mici ,la adâncimi de 2 metri valoarea mãsuratã era de numai 15 C.Numai într-un singur loc la poalele munþiilor Apenini , în forajul fãcut de cosmonauþii David Scott ºi James Irvin valoare a fost ceva mai ridicatã totuºi de 3 ori mai micã decât pe Pãmânt deºi radiaþia solarã era cu mult mai fierbinte.ªi astfel oamenii de ºtiinþã au convenit sã considere Luna un ….corp rece. 3 Fenomene ciudate… Ca urmare a sesizãrii prin observaþii telescopice asupra producerii pe Lunã a unor lumini stranii "Societatea astronomicã regalã" din Anglia a organizat începând din anul 1867, peste 2000 de observaþii sistematice care au avut scopul de a elucida taina jocurilor luminoase semnalate .Problema a rãmas însã fãrã explicaþii…Dar în anul 1950 cunoscutul selenolog H P Wilkins comunicã în mod public cã pe Lunã au reapãrut fenomene luminoase de scurtã duratã.Peste câteva sãptãmâni existenþa fenomenelor era sã fie confirmatã fiind atribuite erupþiilor vulcanului Aristarchus ;Din 1963 pânã în iulie 1969 au fost apoi semnalate fenomene luminoase unele având culoare roºie (craterele Herodot ºi Gassendi) iar altele de un alb strãlucitor (Tycho). Dar dupã douã luni ,astronomii cât ºi corpul tehnic al NASA erau din nou în alertã ziarele relatând "Unul dintre astronauþi umblând pe Lunã.În fund se vedea pâlpâirea unei lumini , a cãrei provenienþã nu este încã explicatã " Dar fenoomenele luminoase de pe satelitul natural al Terrei par a fii cu mult mai stranii decât ar rezulta din simpla citire a presei .Misterul lor a devenit evident cînd unii astronomi au relatat în mod deschis despre observaþiile lor asupra unor deplasãri ºi respectiv a unor survolãri ale solului lunar de cãtre anumite surse luminoase ,ca ºi cum acestea ar fi fost , de fapt, niºte obiecte luminoase….În cadrul observaþiei sale din 30 martie 1950 Wilkins sesizeazã efectul respectiv ca fiind o formã luminoasã ovalã ce se aflã în deplasare.Revista de specialitate ºtiinþifica Sky and Telescope a publicat un ciudat document fotografic obþinut de astronomul Curtis; aceasta prezenta o neobiºnuitã formã de cruce luminoasã surprinsã în apropierea craterului Parry ,ale cãrei braþe mãsurau câteva mile. Ar putea sã existe vreo legãturã între straniile fenomene luminoase observate de-alungul deceniilor în interiorul unor cratere lunare ºi respectiv luminile sau mai bine zis -formele luminoase-remarcate ca survolând solul selenar?NASA a facut public un comunicat de la bordul navei Apollo 14."Rossa a anunþat centrul de urmãrire a zborului cã noaptea trecutã a vãzut în interiorul navei licãriri luminoase neobiºnuite; am vãzut ceva ca douã stele sclipitoare ,sau ca doi meteoriþi separaþi printr-un unghi de aproximativ 3 grade.".Doi ani mai târziu se face public un alt comunicat de la bordul navei Apollo 17:"Cei trei astronauþi americani aflaþi în drum spre Lunã au anunþat cã pe tabloul de bord nr.2 al cabinei spaþiale s-a observat un semnal luminos însoþit de un semnal sonor.Câteva secunde mai târziu ,ele au dispãrut fãrã ca astronauþii sã fi putut sã discearnã natura lor." De sigur cã astfel de prezenþe ale unori "meteori luminoºi" în spaþiul restrâns al unei cabine spaþiale ,care produceau în plus ºi efecte sonore ,au impresionat la timpul respectiv pe acei oameni temerari care fãureau epopeea cosmicã terestrã;dar imposibi- litatea realã a acestora de a determina structura ºi cauza apariþiei lor într-o navã total etanºatã ºi puternic ecranatã pentru multiplele radiaþii din spaþiu extraatmosferic prin pereþii metalici masivi ,a fost completatã ºi de olistã de posibilitãþi , la fel de realã , de interpretarea din partea specialiºtilor de la sol; în fond ,cu toþii se aflau în faþa unor fenomene cu totul neobiºnuite ,imposibil de studiat în rapida ºi îndepãrata lor manifestare. Ü¥hà