Referat Observarea Lunii

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Observarea Lunii si de asemenea puteti face Download Referat Observarea lunii

Citeste fragmente din Referat Observarea Lunii

Observarea lunii Luna este satelitul natural al Pamantului, nu are lumina proprie, ea reflecta lumina pe care o primeste de al Soare.Nu are atmosfera, iar departarea medie fata de Pamant este de numai 384 mii km. Luna se deplaseaza pe orbita sa cu o viteza medie de 1024 km/s, ceea ce inseamna ca, miscandu-se in jurul Pamantului, revine in dreptul aceleiasi stele dupa un interval de timp de 27 zile, 7 ore 43 minute si 11,47 secunde.Acest interval de timp se numeste perioada siderala. Pe de alta parte, Luna se roteste in jurul axei sale intr-o perioada de timp egala cu perioada de miscare in jurul Pamantului, fapt pentru care ea arata mereu aceeasi fata spre Pamant.In figura 1 am reprezentat soarele (S), Pamantul (T) si Luna (L), in pozitia initiala fiind socotite punctele : S,T1 si L1.Dupa un interval de timp egal cu perioada siderala a Lunii, cele trei corpuri se vor gasi in punctele : S,T2 si L2.Pentru ca Luna sa ajunga iarasi in pozitie coliniara cu Soarele si Pamantul, in L3, va trebui sa mai treaca un anumit interval de timp.In modul acesta se vede ca perioada sinodica - interval de timp dintre doua conjunctii este mai mare decat perioada siderala.Perioada sinodica se determina observational si este egala cu 29 zile, 12 ore, 44 minute si 2,8 secunde. Luna nu are lumina proprie, ea putand fi observata datorita luminii solare pe care o reflecta.De aceea, noi nu putem vedea decat portiunea iluminata de Soare, dar nici pe aceasta in intregime, ci numai partea care este orientata spre Pamant.Aceasta este cauza principala a fazelor lunii. Faza ,,Luna Noua“ o avem atunci cand spre Pamant este orientata suprafata neiluminata de Soare.Apoi apare o fasie iluminata, o ,,secere”, care creste din ce in ce mai mult pana cand Luna ajunge la 900 fata de pozitia corespunzatoare fazei ,,Luna Noua”.In acest timp spre observatorul terestru va fi orientata jumatate din jumatatea iluminata a suprafetei lunare si avem faza ,,Primul Patrar” In continuare, observatorul vede din ce in ce mai mult din suprafata iluminata, iar la 1800 de la faza ,,Luna Noua” lumina Soarelui va ilumina intreaga suprafata pe care Luna o arata Pamantului, avem faza ,,Luna Plina”.Urmeaza apoi faza ,,Ultimul Patrar” , la care Luna prezinta observato-rului terestru jumatate din cealalta jumatate de suprafata iluminata, adica iarasi este vizibil numai un sfert din suprafata Lunii. In ultimul timp, s-a dovedit ca si planetele Mercur si Marte au relieful asemanator cu acela al Lunii, fapt de mare importanta pentru o serie de cercetari cu privire la trecutul sistemului solar. In vederea descrierii discului aparent al Lunii, trebuie sa facem urmatoa-rele precizari : se numeste terminator curba care, pe discul lunar, separa partea iluminata de partea obscura; se numeste limb limita discului lunar.Din cauza fazelor lunare, limbajul Lunii poate sa fie un arc de cerc, semicerc sau cerc, pe cand terminatorul are curbura variabila. Relieful lunar se poate pune in evidenta cu multa usurinta daca se fac observatii printr-o luneta oricat de mica sau chiar printr-un binoclu.In modul acesta, observatia ne arata ca suprafata Lunii este acoperita cu neregularitati care se observa foarte bine in vecinatatea terminatorului, unde aspectul Lunii are un caracter dantelat. De la terminator spre limb, relieful este mai putin pronuntat, deoarece exista mai multa lumina solara, motiv pentru care nu se pot distinge bine toate detaliile. O examinare mai amanuntita arata ca relieful lunar este alcatuit din trei categorii de formatiuni : mari, continente si cratere. Marile sunt regiuni vaste mai intunecoase si netede.Ele sunt denumite impropriu asa, deoarece pe Luna nu exista urme de apa. De asemenea si denumirea de continente este tot improprie, acestea din urma fiind regiuni deluroase sau muntoase care inconjura “marile“.Exista lanturi de munti care au inaltimea de 5-6 mii de metri, cum sunt Muntii Alpi, de exemplu. Craterele sunt formatiunile care intr-adevar caracterizeaza relieful lunar.Ele sunt de forme si dimensiuni diferite, de la cele mai mari care pot depasi 200 km in diametru, cum este de exemplu Craterul Clavius si pana la cele de dimensiuni ,,microscopice”. Relieful este destul de bine cunoscut si exista harti foarte detaliate cu denumiriile formatiunilor respective.Dupa lansarea navelor cosmice au fost intocmite harti si pentru partea ,,invizibila” a Lunii, este vorba de acea fata a Lunii care nu se poate observa de pe Pamant.Hartile cu relieful lunar ar fi deosebit de utile pentru astronomii amatori mai avansati care ar dori sa faca o supraveghere a suprafetei Lunii si, eventual, sa surprinda fie eruptia unui vulcan, fie caderea unui meteorit mai remarcabil. Mentionez aici faptul ca la 26 octombrie 1956, in conul central al Craterului Alphonsus, astronomul sovietic N.A Kozirev de la Observatorul astrofizic din Crimeea, a observat o mica eruptie vulcanica.Este vorba de o izbucnire de gaze care au antrenat cu ele si praful lunar, observatia respectiva fiind efectuata vizual, printr-o luneta cautatoare prin care privea in timpul in care fotografia Luna. Pe bolta cereasca Luna se deplaseaza de la est spre vest ca o consecinta a miscarii diurne.In plus Luna poate fi reperata si fata de stele pe un firma-ment in raport cu care ea are o miscare de la vest spre est, aceasta miscare fiind cauzata de miscarea ei orbitala in jurul Pamantului.Prin urmare, un astronom amator ar putea determina traiectoria Lunii “printre stele’.Apoi, avand in vedere faptul ca de la o faza la alta trecerea se face treptat, s-ar putea urmari procentajul de suprafata iluminata de Soare si vizibila la diferite momente. In miscarea sa pe bolta cereasca, Luna acopera unele stele. In fine, un observator mai pretentios ar putea efectua observatii asupra miscarilor de libratie ale Lunii, libratia fiind un fel de “balansare” a satelitului nostru natural.Ea produce usoare oscilatii ale globului lunar in jurul unei pozitii mijlocii, care ne permit sa vedem cu ceva mai mult decat jumatate din suprafata Lunii. 쥁