Referat Universul3
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Universul3 si de asemenea puteti face
Download Referat Universul3Citeste fragmente din Referat Universul3
Universul
O gaura neagra este un obiect prabusit, cum ar fi o stea, care a devenit
invizibila. Este o forta gravitationala asa mare incat nimic nu poate
scapa de pe suprafata ei. Gaurile negre sunt invizibile deoarece ele
inghit pana si lumina.
     Cele mai mari gauri negre se afla in centrul unor Galaxii,
dar originea lor nu este bine conoscuta. Gaurile negre sunt invizibile.
Timpul nu exista in interiorul lor. Gravitatia unei gauri negre este
atat de mare incat ea nu lasa nimic sa scape, nici chiar lumina. Odata
prins de o gaura neagra, nu mai exista nici o sansa de iesire. Este ca
un aspirator cosmic. Astronomii au detectat zeci de gauri negre imense
in centrul galaxiilor mai apropiate, ca si zeci de gauri negre stelare
in galaxia noastra. Pentru ca nu se vad direct, asemenea obiecte se
observa prin influenta pe care o au asupra altor stele in imprejurimi.
Gauri negre
Ce este o gaura neagra? O gaura neagra esteo regiune a spatiului de care
nimic nu poate scapa, nici chiar lumina.
Pentru a putea intelege mai bine, imaginati-va ca aruncati o minge de
tenis in aer. Cu cat o aruncati mai tare cu atat mai rapid se va deplasa
mingea si va ajunge mai sus inainte de a se intoarce. Daca o aruncati
destul de tare ea nu se va mai intoarce, Pamantul nemaiputand sa o
atraga. Viteza pe care ar trebui sa o atinga mingea ar trebui sa fie de
11 km/s. Cu cat un corp este compresat intr-un volum din ce in ce mai
mic aceasta viteza trebuie sa fie din ce in ce mai mare. Pana la unrma
este atins un punct unde nici chiar lumina nu calatoreste destul de
repede pentru a scapa. In acest moment nimic nu mai poate scapa. Aceasta
este o gaura neagra.
Exista ele cu adevarat? Este imposibil de vazut o gaura neagra direct
deoarece nici chiar lumina nu poate scapa.Cu toate acestea exista mitive
sa credem ca ele exista.
Cand o stea mare isi termina combustibilul, ea explodeaza intr-o
supernova. Materia lasata in urma se compreseaza pana cand devine un
corp extrem de dens cunoscut sub numele de stea neutron. Se stie ca
acestea exista deoarece au fost descoperite cateva cu ajutorul
radiotelescoapelor.
O supernova are loc in galaxia noastra o data la 300 ani. In galaxiile
vecine au fost identificate pana acum aproximativ 500 de astfel de stele
neutron.
Aceasta imagine surprinsa de telescopul spatial Hubble ne prezinta
galaxia NGC 4261. Portiunea mai alba o reprezinta centrul galaxiei unde
se gaseste un disc in forma de spirala. Acesta este aproximativ la fel
de mare ca sistemul nostru solar dar cantareste de 1200000000 ori mai
mult decat soarele nostru. Asta inseamna ca atractia gravitationala este
de 1000000 ori mai mare decat cea a soarelui. Mai mult ca sigur ca
aceasta este o gaura neagra. M87 este o galaxie activa, una in care
vedem numeroase lucruri interesante. In apropierea centrului galaxiei se
gaseste un disc in forma de spirala format din gaze. Cu toate ca acesta
nu este mai mare decat sistemul nostru solar, el cantareste de 3
miliarde ori mai mult. Aceasta inseamna ca gravitatia este asa de mare
incat nici chiar lumina nu poate scapa. Avem deci de a face cu o alta
gaura neagra.
Gaura neagra in NGC 4261
Telescopul spatial Spitzer apartinand NASA si-a indreptat "privirea"
spre o majora coliziune galactica si a fost martorul astfel formarii
unui cuib datator de viata.
Imaginea alaturata susprinsa de telescopul spatial Spitzer prezinta
populatii ascunse pana acum de stele abia formate chiar in mijlocul
acestei coliziuni. Cele doua galaxii cunoscute individual sub numele de
NGC 4038 si NGC 4039 se gasesc la aproximativ 68 de milioane ani lumina
de Terra si se afla in continuu proces de unificare de aproximativ 800
de milioane de ani.
In lungul proces de unificare, acestea au aruncat in spatiu nori
intunecati de praf. Cu ajutorul camerelor sale in infrarosu, telescopul
spatial a reusit sa patrunda acesti nori negri, descoperind astfel noua
populatie de stele tinere.
Aceasta descoperire vine odata cu celebrarea unui an de cand a fost
lansat in spatiu, acesta deschizand o noua fereastra catre cunoasterea
universului.
In urma ultimelor observatii, cercetatorii au observat ca in locul
coliziunii dintre cele doua galaxii se formeaza un numar mult mai mare
de stele decat in restul galaxiilor. Aceste galaxii sunt un exemplu
clasic de coliziune galactica. Aceasta oliziune va continua sa dea
nastere la noi stele, cercetatorii afirmand ca pana la urma in urma
acestui proces se va forma o singura galaxie gigant in forma de elipsa,
ramand putine indicii despre trecutul celor doua galaxii.
Coliziunile galactice sunt destul de frecvente in univers si joaca un
rol important in evolutia universului. Acest lucru poate intampla si
galaxiei noastre care cel mai probabil va intra in coliziune cu cel mai
apropiat vecin al nostru, Andromenda.
Mediul Interplanetar
Spatiul dintre planete este departe de a fi gol. El contine radiatii
electromagnetice, plasma (electoni, protoni si alti ioni) cunoscuta si
sub numele de vant solar, particule microscopice de praf, raze cosmice
si campuri magnetice (in principal cel al Soarelui).
In timp ce radiatiile solare sunt obisnuite, celelalte componente ale
mediului interplanetar nu au fost descoperite pana de curand.
Temperatura mediului interplanetar este de aproximativ 100000oC. Are o
densitate de aproximativ 5 particule/cm3 in apropierea Pamantului si
scade odata cu cresterea distantei fata de Soare. Oricum, desitatea
acestuia poate atinge si 100 particule/cm3.
Cu toate ca este aproape inobservabil, acesta afecteaza in mica masura
si traiectoria navetelor spatiale, lucru deloc de neglijat.
Exceptand vacinatatea catorva planete, cea mai mare parte a acestui
spatiu interplanetar este dominat de campul magnetic al Soarelui. Unele
planete (ex. Pamantul, Jupiter, etc.) au propriul lor camp magnetic ce
creaza "mici" magnetosfere ce domina influenta solara asupra lor.
Magnetosfera lui Jupiter este este foarte mare, extinzandu-se la peste
un milion de km in toate directiile, pana la orbita lui Saturn in
directie opusa Soarelui. Magnetosfera Pamantului este mult mai mica,
intinzandu-se pe doar cateva mii de km, dar avand un rol capital,
protejandu-ne de efectul vantului solar si a radiatiilor acestuia.
In cazul celorlalte corpuri ceresti fara camp magnetic (sau foarte
slab), vantul solar cade direct pe suprafata acestora.
Particulele cu cea mai mare energie din acest mediu interplanetar sunt
supranumite raze cosmice. Unele dintre acestea sunt de origine solara,
dar cele mai incarcate energetic dintre acestea isi gasesc originea in
cadru unor procese in afara sistemului nostru solar, in adancul
spatiului.
Interactiunea dintre vantului solar si campul magnetic terestru duce la
producerea de aurore. Acelasi fenomen are loc si in cazul altor planete
cu un camp magnetic semnificativ (ex. Jupiter).
Fenomenul OZN
Undeva deasupra localitatii Corona, Iulie 1947...
In vara anului 1947, o nava capabila de calatorii interplanetare de
origini necunoscute s-a prabusit in desertul din New Mexico in timpul
unei puternice furtuni langa micul orasel Corona. Un cioban local a
gasit resturi ale acesteia in timp ce iesise cu oile in ziua urmatoare
incidentului. La indemnul prietenilor si vecinilor care l-au sfatuit sa
caute un avantaj material din acest lucru, a strabatut peste 120 de
kilometri pana in orasul Roswell pentru a arata aceste resturi atat
civililor cat si armatei si mass-mediei locale. Ziarul Roswell Daily
Record a publicat peste cateva zile un articol pe prima pagina in care
mentona ca o "farfurie zburatoare" a fost capturata de catre armata in
apropiere de Roswell, nu Corona, si din aceasta cauza acest incident a
ramas in istorie ca "Incidentul Roswell" in loc de "Incidentul
Corona"...
In cele ce urmeaza, vom incerca sa aducem la cunostinta celor interesati
si care vor sa afle adevarul din spatele evenimentelor petrecute cu mai
bine de 50 de ani in urma. O musamalizare a acestui eveniment de catre
armata S.U.A. a avut loc imediat, lucru care inca nici pana in ziua de
azi nu a fost facut public in mod oficial.
Fie din greseala sau cu intentie, armata a declarat ca a recuperat o
"farfurie zburatoare" si ca va fi transportata spre cercetare intr-o
alta locatie, cu un grad superior de securitate. La cateva ore de la
aceasta, armata a scimbat declaratia spunand ca atat autritatile locale
cat si respectivul fermier s-au inselat, ceea ce gasise acesta fiind
nimic altceva decat resturile unui balon metorologic. Pentru a intari
aceasta noua versiune asupra incidentului, armata a recurs la intimidari
si mituiri ale martorilor, la noi indatoriri si noi misiuni "de
securitate nationala" in cazul martorilor din cadrul armatei, pana la
amenintari cu moartea in cazul civililor, incluzand si a membrilor
familiilor acestora. In cea mai mare parte aceasta strategie a avut
efect, insa nu in intregime.
De atunci, armata a admis ca a mintit in legatura cu balonul
meteorologic. In noua versiune, armata declara ca resturile gasite
provin in urma prabusirii unui balon din cadrul programului strict
secret (pe atunci) - Proiectul Mogul - care incerca sa detecteze testele
nucleare ale Uniunii Sovietice cu ajutorul acestui balon de inalta
altitudine, dotat cu aparatura sofisticata. Mai mult, pentru a combate
speculatiile pe baza corpurilor gasite, armata a declarat in cadrul unei
conferinte de presa in iunie 1997 ca aceste "povesti" isi au originea in
faptul ca armata a testat parasute de inalta altitudine folosind
manechine, teste efectuate in acea perioada.
Cele mai populare carti ce au dezvoltat acest subiect au fost scrise de
persoane ce au cercetat individual acest incident si nu de martori
oculari. In pamfletul sau "Ce se va intampla cand nu vom mai fi",
referindu-se la martorii oculari, Robert Shirkey spune: "Cineva incearca
sa induca in eroare publicul... In viitorul nu foarte indepartat, noi
cei cu parul alb si capul chel (referindu-se binenteles la martorii
oculari) nu vom mai fi aici... Imediat guvernul si armata vor putea sa
spune ce vor dori in legatura cu acest caz fara frica de a mai fi
contrazisi. Nimeni nu va trai sa le mai numere minciunile si sa le spuna
"AM FOST ACOLO!"...
Din acelasi motiv si-a intitulat cartea din 1999 "AM FOST ACOLO".
Impreuna cu Frank Kaufmann (care lucra in armata in acel timp, fiind
apoi insarcinat sa lucreze in civil ca observator/spion, pentru
urmatorii 30 de ani), au realizat un documentar intitulat de asemenea AM
FOST ACOLO. Acesti doi oameni au participat la recuperarea navei si la
musamalizarea cazului. Ei au vazut si corpurile extraterestrilor si au
putut face o descriere a acestora. Deasemenea, il cunosteau si pe
legistul Glen Dennis de mult timp, inainte si dupa incident.
Shirkey a mai spus ca a fost chemat la baza militara de acolo cu cateva
zile inainte, impreuna cu alti specialisti pentru a analiza semnale
ciudate receptionate de radarele de acolo. Au stiut inca de atunci ca
una dintre aceste nave s-a prabusit si au stiut si locul unde s-a
intamplat aceasta. Mai spune si ca a doua zi au fost la fata locului si
au colectat ramasitele navei si corpurile gasite acolo, inscenand un alt
loc al prabusirii pentru a putea lucra in liniste in adevaratul loc. Au
fost folosite pentru aceasta parti dintr-un avion pe care apoi le-au
ridicat in fata martorilor si pe care le-au transportat la baza de acolo
ziua in amiaza mare, toata lumea stiind astfel ca s-a prabusit un avion.
Aceasta strategie a avut efect, asa cum se intampla de fiecare data cand
ascunzi ceva in fata tuturor. Era vineri, 4 iulie. Toata lumea era acasa
si sarbatorea (ziua nationala). Totul mergea conform planului. Asta pana
Duminica, 8 iulie, cand Mac Brazel a ajuns in oras cu resturile gasite
de el. Se pare ca acestea proveneau de la un alt loc decat cel stiut de
armata, unde se pare ca nava a atins solul initial de unde a ricosat
pana in Corona, New Mexico, unde s-a prabusit definitiv. Atunci cei
implicati si-au dat seama ca secretul se gasea acum in mainile civililor
si ca avea sa se raspandeasca rapid.
Pentru prima data in presa, subiectul a aparul abia in data de 8 iulie
1947, timp in care cei implicati, incercand sa musamalizeze cazul, au
dat explicatia balonului meteorologic.
Desigur, dezbaterile pe tema vietii pe alte planete ramane inca
deschisa. Daca ceea ce s-a intamplat in iulie 1947 in New Mexico este
sau nu adevarat, probabil nu vom sti niciodata. Poate ca e timpul ca cei
ce inca mai cerceteaza cazul sa se axeze mai mult pe viitor si nu pe
trecut, pentru ca oricum mai multe decat se stiu pana in prezent nu se
vor mai scoate la iveala... Si oricum sunt multe alte cazuri de
"intalniri de gradul III" raportate anual si care sunt sustinute de
dovezi mai putin circumstantiale decat cele din cazul Roswell...
EUROPA - este cel de-al saselea satelit a lui Jupiter. Europa este putin
mai mica decat Luna. A fost descoperita de Galileo si Marius in 1960.
Suprafata Europei este diferita de a oricarui alt obiect din Sistemul
Solar; este foarte moale. Pe Europa exista foarte putin crateri, dintre
care doar 3 cu un diametru mai mare de 5 km. Acest lucru pare sa indice
o suprafata tanara si activa. Imaginile suprafetei de pe Europa seamana
cu marile de gheata de pe Pamant. Este posibil sa existe un strat de apa
probabil mai adanc de 50km. O derie de dungi intunecate acopera intreaga
suprafata; ultima teorie a originii acestor benzi propaga ideea unor
eruptii vulcanice sau gheizere. Atmosfera Europei este compusa din
oxigen. Dintre cele 61 de luni din Sistemul Solar, doar 4 au o asemenea
atmosfera (Io, Ganymede,Titan, Triton). Spre deosebire de oxigenul din
atmosfera Pamantului, oxigenul din atmosfera Europei, nu are origine
biologica, este mai degraba generat de de lumina Soarelei care
incalzeste suprafata inghetata a Europei astfel producandu-se vapori de
apa, din care hidrogenul este eliberat, ramanad astfel oxigenul.
Cometele sunt corpuri mici, care se rotesc in jurul Soarelui.
Majoritatea cometelor au trei parti:
(1) un nucleu solid centru alcatuit din gaze inghetate si praf,
   (2) o coama rotunda sau cap, care inconjoara nucleul, formata din
particule de praf si gaze, (3) o coada lunga de praf si gaze in
prelungirea capului.
Multe comete se afla pe marginea exterioara a Sistemului Solar. Unele
vin langa Soare, unde capetele lor luminoase si cozile lor lungi si
stralucitoare constitue o vedere spectaculoasa.
Luna este obiectul cel mai apropiat de Pamant. Ea se afla la o distanta
de 384.400 km. Pana acum cateva decenii oamenii nu i-au putut vedea
decat o singura fata, deoarece ea parcurge complet o orbita exact in
timpul in care efectueaza o rotatie completa in jurul axei sale,
27,32166 zile terestre.
     Masa Lunii este echivalenta cu 0,0123 mase terestre, iar
diametrul ei nu este decat 0,27 diametre terestre. Este atat de mica
incat acceleratia gravitationala la suprafata ei nu este decat 0,166 g,
ceea ce este foarte relaxant pentru viitorii colonisti ai Lunii
(imaginati-va ca un cetatean de 72 kg cantareste acolo numai 12 kg).
     Din pacate, neavand HYPERLINK
"javascript:window.Detail( ../gloss/glos.html" \l "ancora4 , 500, 400)"
atmosfera , temperaturile variaza foarte mult, intre + 130 o C ziua si
- 160 o C noaptea. Pentru a scapa de sub atractia Lunii este suficienta
atingerea vitezei de 2,4 km/sec.
     Acest obiect ceresc, singurul pe care omul a pus piciorul, a
fost vizitat pentru prima oara de catre doi din cosmonautii echipajului
misiunii HYPERLINK "javascript:window.Detail( ../gloss/glos.html" \l
"ancora2 , 500, 400)" APOLLO12 . Este vorba despre HYPERLINK
"javascript:window.Detail( ../gloss/glos.html" \l "ancora3 , 500, 400)"
Neil Armstrong si HYPERLINK
"javascript:window.Detail( ../gloss/glos.html" \l "ancora1 , 500, 400)"
Edwin Aldrin , care au debarcat in Marea Linistii pe 11 iulie 1969 (sa
nu il uitam pe HYPERLINK "javascript:window.Detail( ../gloss/glos.html"
\l "ancora6 , 500, 400)" Michael Collins care, desi nu a coborat pe
Luna, a avut un rol important in succesul primei misiuni lunare).
Suprafata Lunii:
Tema:
ì¥Â`
