Referat Anton Golopentia

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Anton Golopentia si de asemenea puteti face Download Referat Anton Golopentia

Citeste fragmente din Referat Anton Golopentia

Anton Golopenţia = “cuvântul care vine dinspre sociologie” Volumul “Geopolitica”, publicat de Editura “Ramuri” din Craiova în 1940, reuneşte unele studii importante ale coordonatorilor lucrării: Ion Conea, Anton Golopenţia şi M. Popa-Vereş. Studiul lui Ion Conea: “Geopolitica. O ştiinţă nouă”, publicat în deschiderea volumului, se încheie cu precizarea: “să aşteptăm, totuşi, şi cuvântul care să vină dinspre sociologie”. Studiul lui A.Golopenţia, intitulat “Însemnare cu privire la definirea preocupării geopolitice”, merita cu adevărat să fi fost anunţat drept cuvântul care vine dinspre sociologie… Un cuvânt modern şi actual nu numai pentru timpul când a fost rostit, ci şi pentru vremurile noastre; un cuvânt aplicat, ce pune punct tuturor tentativelor de a circumscrie geopolitica unui demers de tip academic; un cuvânt ce smulge geopolitica de pe tărâmul strict al geografiei, plasând-o în miezul problemelor sociale şi politice. Două sunt, credem, izvoarele acestei viziuni. În primul rând, o lectură mai adâncă a operei întemeietorului geopoliticii. Statul, în viziunea lui Kjellen, este o “formă vie”, o unitate indisolubilă dintre ţară (studiată de geografie politică) neam şi populaţie (studiate de demografie), economie (studiată de ecopolitică) etc. Această “teorie empirică a statului” pretinde o reunire a perspectivelor de studiu care, până atunci, erau fragmentate, pentru a sesiza cu adevărat esenţa, funcţionarea, performanţa, dinamica, tendinţele de evoluţie ale statului. Sociologul român era preocupat, în acelaşi timp, de dinamica situaţiei internaţionale, de rapida schimbare a unor conjuncturi, de nevoia vitală a statelor de a cunoaşte la timp aceste prefaceri din imediata vecinătate şi din lume, pentru a afla răspunsuri potrivite. Or dinamismul este un loc geometric, o rezultantă, el nu poate fi surprins doar urmând un singur unghi de analiză, oricât de important ar părea el la un moment dat. Cuplarea acestor două perspective îl conduce pe Golopenţia să-şi precizeze concepţia despre obiectul geopoliticii. Pentru sociologul român obiectul geopoliticii “îl constituie potenţialul statelor (subl.ns). Acesta este rezultanta însuşirilor tuturor factorilor constitutivi pentru un stat: a teritoriului, a neamului, a populaţiei, a economiei acestuia, a structurii sociale, a modului cum e guvernat, a mediului său politic. Cercetarea geopolitică nu este, deci, numai geografică, ori numai economică, ori numai politică, ci este concomitent geografică, demografică, economică, socială, culturală, politică” (“Însemnare cu privire la definirea preocupării geopolitice”, vol. “Geopolitica”, pag.106). De aici decurg şi alte trăsături ale cercetării geopolitice. Cercetarea de acest gen “este întâi de toate informativă”, întrucât urmăreşte lămurirea faptelor în individualitatea lor şi rezultă din nevoia de a face faţă consecinţelor pe care le pot avea evenimentele care se produc în străinătate pentru un stat sau altul. “Ea este cercetare, nu analiză teoretică”, cu alte cuvinte urmăreşte să surprindă situaţia de la un anumit moment dintr-o ţară şi nu să facă teoria statului în genere. Destinatarii acestor cercetări sunt conducătorii unui stat: prin urmare, rezultatele sunt naţionale, nu în sensul lipsei de obiectivitate, ci datorită alegerii şi analizei temelor respective din perspectiva statului pentru care se face cercetarea. Întrucât statele sunt realităţi istorice, iar rezultatele cercetării cu privire la ele îşi pierd actualitatea, cercetarea geopolitică este continuă, “reluată într-una, aşa cum e refăcut zi de zi buletinul meteorologic. Cercetarea geopolitică năzuieşte să realizeze un echivalent pe plan politic al acestor buletine” (“Însemnare cu privire la definirea preocupării geopolitice”, vol. “Geopolitica”, pag.107). L ž cademic pentru geopolitică, aş acum l-ar fi avut geografia politică, cel puţin în viziunea întemeietorului său, Fr. Ratzel. Caracterul academic al geografiei politice şi al geopoliticii în fazele sale de început ţine mai mult de statutul disciplinei: acela de fundamentare, de delimitare şi de stabilire a identităţii proprii. Faptul că o ramură a geopoliticii, cea germană, a trăit experienţa cu totul nefericită a apropierii de nazism nu ar trebui să inhibe efortul de fixare a finalităţilor practice. Ar trebui să ne întrebăm dacă o disciplină care îşi propune drept obiectiv studiul expres al politicii poate evita atingerile cu practica politică şi dacă da, cu ce costuri? Academismul fad nu oferă perspective reale de dezvoltare acestei discipline. Concepută într-un mod echilibrat şi inteligent, geopolitica poate oferi argumente care să stea la baza actului politic. Greşeala nu constă în acest efort, după opinia noastră, cu totul întemeiat, ci în pretenţia de a oferi o justificare completă a actului şi măsurii politice. Punctul de intersectare între geopolitică şi activitatea practică a liderului politic este de altfel subliniat chiar de întemeietorul disciplinei, deci înainte de apariţia oricăror deformări ideologice. În Prefaţa la “Marile Puteri de dinainte şi de după războiul mondial” (1935), Kjellen precizează că nu trebuie studiate numai componentele geografice, etnice, economice, sociale şi juridice ale politicii, ci şi componentele subiective, ce idee are despre sine un popor, cum vede el lumea din jur, capacitatea oamenilor politici de a folosi împrejurările şi momentele favorabile. “Cu acestea”, afirmă Kjellen, “am ajuns la limita pe care se opreşte ştiinţa şi de la care începe activitatea practică a şefului politic” (I. Conea, “O poziţie geopolitică”, în “Geopolitica şi Geoistoria”, martie-aprilie 1944). De altfel, pe filieră anglo-saxonă, geopolitica a dobândit un caracter aplicat şi pragmatic. Să ne referim în acest context la lucrarea lui Dean Minix şi Sandra Hawley, “Global Politics”, apărută în 1998. Autorii consideră că specialiştii în relaţiile internaţionale ar trebui să devină un gen de meteorologi politici. “Este necesar să descriem schimbările care au loc în climatul politic. Trebuie să explicăm aceste prefaceri în mediul nostru politic, astfel încât să le putem evalua şi categorisi pentru utilizarea lor ulterioară. În cele din urmă, bazându-ne pe analizele noastre asupra evenimentelor şi a prefacerilor pe care le prefigurează, putem spera să prevedem în timp orice alte procese similare care urmează să aibe loc în viitor şi cum aceste prefaceri politice vor afecta viaţa noastră” („Global Politics”, pag. 8). Dean Minix şi Sandra Hawley apreciază pe bună dreptate că, în mijlocul unei furtuni politice în lume, ar fi nepotrivit să scoatem o hartă pentru a vedea încotro ne îndreptăm. Datoria specialiştilor demni de acest nume este, dimpotrivă, să arate şi să convingă că diverse crize şi tensiuni nu înseamnă şi nu pot fi echivalate cu haosul, dezordinea şi dezorientarea. Ei chiar imaginează un asemenea buletin care să surprindă meteorologia politică a unor zone fierbinţi, precum Balcanii, Orientul Mijlociu, regiunea Asia- Pacific. Cu atât mai proeminent ni se pare meritul lui Anton Golopenţia de a fi surprins virtuţile practice ale cercetării geopolitice, de a fi făcut acest lucru acum mai bine de o jumătate de secol în termeni pe care literatura de specialitate îi foloseşte în mod obişnuit astăzi, de a fi relevat finalităţile cercetării geopolitice într-o perioadă în care nazismul era la zenit, de a fi avut temeritatea să deosebescă destinul unei discipline de asocierea, prin forţa lucrurilor temporară, a unor reprezentanţi ai ei cu o orientare politică extremistă. De altfel, viziunea lui Golopenţia despre geopolitică ni se pare chiar foarte puţin valorificată. Este suficient să facem trimitere la câteva încercări contemporane de caracterizare a geopoliticii ca să ne dăm seama cât de departe a gândit Golopenţia, depăşindu-şi în mod limpede epoca. 쥁`