Referat Portretul Vitoriei Lipan

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Portretul Vitoriei Lipan si de asemenea puteti face Download Referat portretul Vitoriei Lipan

Citeste fragmente din Referat Portretul Vitoriei Lipan

Fiu al pământului glorios al Moldovei,Mihail Sadoveanu a fost un scriitor deosebit de profilic,lăsând posterităţii o operă monumentală care se întinde pe o jumătate de secol. Garabet Ibrăileanu concluziona încă din 1923 că literatura domnului Sadoveanu are amploarea unei întregi literaturi,a literaturii întergi a unui popor,ca şi cea populară. Iar mai târziu,G.Călinescu aprecia că esenţa operei lui Sadoveanu stă în dimensionalitate,în grandoare. La astfel de concluzii au ajuns toţi specialiştii din diferite generaţii care au studiat opera lui. Temele operei sadoveniene sondează "experienţa artei populare şi a celei culte,ele se repetă în variante".În primul rînd scriitorul se opreşte asupra vieţii satului românesc,rămânând credincios ideii mărturisite de scriitor :"Ţăranul a fost principalul meu erou". După Ion Creangă şi Ioan Slavici,Mihail Sadoveanu a îmbogăţit substanţial tradiţia prozei de inspiraţie rurală. Mihail Sadoveanu este creatorul romanului de evocare istorică.Scriitorul asociază trecutului natura,folclorul şi filosofia popular,care se constituie în permanenţe ale fundalului istoric. Considerat un mare poet al naturii(G.Călinescu),prin întreaga sa literatură dezvăluie frumuseţea şi armonia peisajului natural românesc,comuniunea adâncă a omului cu natura. Creând epopeea naţională,prin opera sa monumental,Mihail Sadoveanu este o conştiinţă eternă a neamului românesc. Iubirea şi admiraţia pentru ţăranul român apar în Baltagul, roman ce propune un model uman de neuitat,este întruchipat prin Vitoria Lipan,figură reprezentativă pentru oamenii de la munte,păstrători ai unei vieţi arhaice. Acţiunea romanului are ca punct de plecare balada Mioriţa, după cum se vede din versul-moto,aşezat la începutul cărţii:"Stăpâne,stăpâne,/Mai cheamă ş-un câne… "Preluând viziunea mioritică a morţii,Sadoveanu realizează o nouă interpretare,adăugând o viziune tot mioritică a vieţii,a existenţei duale. Subiectul este simplu;sunt păstrate(fără oaia năzdrăvană) toate elementele baladei:cei trei ciobani,omorârea celui mai avut,însuşirea oilor,câinele;în locul măicuţei bătrâne,apare nevasta oierului,femeie energică şi curajoasă. Faptele din Baltagul se petrec spre sfârşitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX,înfăţişând o societate patriarhală,arhaică,care trăieşte schimbările aduse pătrunderea unei noi civilizaţii moderne. Titlul romanului este simbolic.În sensul basmului,baltagul este unealta magică şi simbolică însuşită de răufăcător şi redobândită de erou,care nepătată de sânge. Compoziţia e determinată de semnificaţia cărţii:înfăţişarea unei societăţi de tip vechi şi un individ reprezentativ a ei,o lume esenţializată,lumea oamenilor de la munte şi exponentul ei Vitoria Lipan.Aşa cum a observat criticul Gerge Gană,toată arta scriitorului,în ce priveşte compoziţia,stă în firescul întrepătrunderii continue a acestor doi termeni(lumea satului arhaic şi eroina). Naraţiunea simplă ar putea fi reţinută schematic în trei părţi:partea întâi,până la plecarea Vitorie în căutarea lui Lipan,prezentarea vieţii de la munte,a lui Nechifor Lipan, gospodăria familiei,întoarcerea argatului Mitrea şi a lui Gheorghiţă,coborât la vale,cu oile,asini şi dulăii la iernat,într-o baltă a Jijiei,în apropiere de târgul Ieşi.Neliniştea Vitorie pentru întârzierea bărbatului, peste obicei,cunoaşterea semnelor naturii,mersul femeii la părintele Dănilă,la biserică,să-i cetească.Semnele care i se arată Vitoriei îi întăresc bănuiala care intrase în ea ca viermele,mersul la baba Maranda,care avea unele "tainice ştiinţi şi meşteşuguri",drumul la Piatra,popasul la mănăstire,la icoana Sfintei Ana,drumul la autorităţi pentru aşi spune necazul. Partea a doua,începută cu cap.VII,când Vitoria are într-însa ştiinţa morţii lui Nechifor Lipan şi crâncenă durere .Părintele Dănilă îi scrie jalba către autorităţi,trimite fata pe Minodora ,cu zestre la mănăstirea Văraticului,la călugăriţa Melania,soră a mamei Vitoriei.Lasă gospodăria în mâna lui Mitrea şi pleacă în căutarea soţului. Popasurile Vitoriei în căutarea soţului au fost:la Bistriţa,la Bicaz,la han la Donea la Călugăreni,nu departe de Piatra Teiului,la crâşma lui Iorgu Vasiliu,la Cruci,la Vatra Dornei şi înapoi.Găsirea câinelui Lupu,în sat la Sabasa,aflarea rămăşiţelor lui Nechifor Lipan între Sabasa şi Suha. A treia,şi ultima parte,stă sub semnul actului justiţiar,prezintă acţiunile Vitoriei pentru îndeplinirea datinei creştine şi pentru cinstirea mortului.Dovedirea şi pedepsirea vinovaţilor,îndeplinirea actului justiţiar încărcat de semnificaţii moral-religioase,datoria faţă de norma morală colectivă. Vitoria Lipan,de la Măgura-Tarcăului,trăieşte viaţa aspră a oamenilor de la munte.În timp ce bărbaţii îşi câştigau pâinea cu toporul ori cu caţa,forte pricepuţi în meşteşugul oieritului,cunoscând taina laptelui acru ş-a brânzei burduf,femeile trăgeau lâna în fusalăi. Uneori,Vitoria se ducea singură la câmpie şi încărca făina de păpuşoiîn desagi pe cinci căluţi.Pe cel din frunte,călărea bărbăteşte. Viaţa femeilor de la munte este grea,uneori stau văduve înainte de vreme,ca dânsa. Vitoria,eroina principală a romanului, nu e o individualitate,ci un exponent al speţei.Ea se înscrie în principiile etice fndamentale ale poporului român,prin calităţile ei:cultul adevărului,al dreptăţii,al legii strămoşeşti şi al datinei. Scriitorul dezvăluie neliniştea eroinei datorată întârzierii peste obicei,a lui Nechifor Lipan,dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani,plecat la Dorna să cumpere oi. ¤ ţire şi de aici decurg acţiunile ei. Manifestările exterioare ale femeii vorbesc de frământările ei:"Ochii ei căprii,în care se răsfrângea lumina castanie a părului,erau duşi departe".Fusul se învârtea harnic,dar singur(…)În singurătatea ei,femeia cerca să pătrundă până la el.Nu putea să-I vadă chipul dar îi auzise glasul. Mergând la părintele Dănilă pentru sfat,ea aduce în sprijinul grijii şi al neliniştii sale,dragostea eistatornică pentru bărbatul căruia ajunsese să-i ştie drumurile si întoarcerile.Poate zăbovi o zi,ori două,cu lăutarii şi petrecere,ca un bărbat ce se află,însă după aceea vine la sălaşul lui.Ştie că-l doresc şi nici nu i-am fost urâtă. Munteanca îşi cunoaşte soţul aşa cum ştie semnele vremii.În aceste ceasuri de nelinişte ,marea descoperire a Vitoriei este păstrarea tinereţii dragostei.Călătorind după semnele ei,Vitoria Lipan trăieşte retrospectiv taina iubirii. "Tema fundamentală,axul romanului,în jurul căruia sunt polarizate timpul si spaţiul,este căutarea adevărului în labirintul său interior.Tensiunea lăuntrică de care e cuprinsă Vitoria o face să descopere un timp şi un spaţiu numai al ei ,din labirintul ei interior răzbat toate hotărârile şi mişcările ei "(Marin Mincu). Pentru Vitoria,timpul stătu,îl însemna însă cu vinerele negre,în care se purta de colo-colo fără hrană,fără apă,fără cuvânt,cu broboade cernită peste gură,e un chip al durerii,căci Vitoria se desfăcuse încet-încet de lume şi intrase oarecum în sine. Plină de gânduri,de patimă şi durere,ea se socotea moartă,ca şi omul ei care nu era lângă dânsa(…) se curăţise de orice gânduri,dorinţi şi doruri în afară de scopu-I neclintit.Ea pare aceeaşi în exterior,dar viaţa ei interioară se adânceşte.Îşi adaptează comportamentul în funcţie de stările interioare.Acolo,în sine,se hotărăşte totul. Întreaga strategie a Vitorie se desfăşoară între două coordonate fundamentale ale cunoaşterii:stiinţa semnelor,vocea anotimpului,în deplin acord cu vocea experienţei morale,care se completează şi se desfăşoară paralel.Primele arătări rău prevestitoare sunt visele.Cel dintâi care a împuns-o în inimă ş-a tulburat-o i-l arată pe Nechifor Lipan călare,cu spatele întors către ea ,altă dată l-a visat rău,trecând o apă neagră..Era cu faţa încolo. Un semn este şi glasul lui Lipan,venit din memoria ei afectivă,dar nu putea să-i vadă chipul,deci sincronozarea nu are loc.Vitoria nu măsoară vremea cu calendarul,ci cu semnele cercului. Elementele şi fenomenele naturii îndeplinesc o funcţie simbolică:ploaia,vântul,ceaţa,zăpada au un rol hotărâtor în cunoaşterea intuitivă.Mai ales vântul dă semne:"trecu şuşuind prin crengile subţiratice ale mestecenilor;pădurea de brad dădu şi ea zvon;brazii sunt mai negri decât de obicei". "Are să vremuiască, pentru că dumbrăvencile zboară în cârduri sub soare;dar mai ales nourul către Ceahlău e cu bucluc- de -acu vine iarna;oamenii spun că promoroaca în ziua de bobotează arată an îmbelşugat. " Şi alte fapte vin din vremuir imemoriale:"cucoşul,aşezat pe prag,se întoarce cu pliscul spre poartă,dă semn de plecare,deci Lipan nu va veni".Datina impune un comportament tradiţional în monentele fundamentale ale vieţii.Invitată la o cumătrie Vitoria pune rodin sub pernă mamei şi bani pe fruntea copilului.Când întâlneşte o nuntă,închină cu olăcarii,după cuviinţă şi discută despre calendarul cel nou,în care rânduiala sărbătorilor se schimbă.La înmormântarea lui Nechifor Lipan pune un pumn de ţărână,dă o găină peste groapă,aduce pomeni,se poartă prapurii şi crucea,face praznic şi precizează parastasele rânduite după datină. Vitoria este o sinteză de spirutualitate străveche românească,ea respectă neabătut datina moştenită de demult,manifestată în viaţa cotidiană,cu automatismele ei,sau la evenimente cruciale. Toate acţiunile ei poartă pecetea ceremonialului,au un caracter solemn,sacru:Vitoria îşi lasă fata la mănăstire,se mărturiseşte preotului,ia sf împărtăşanie,sf baltagul pentru Gheorghiţă,feciorul său. Proiectată în realitatea contingentă,monografică şi mitică a romanului,Vitoria este,aidoma eroilor baladeşti şi epopeici,un om al acţ,neproblematizant(Z.Sângeorzan). Tot efortul eronei,adică acţ ei ,constă în a restabili ordinea normală a lucrurilor,căci crima a tulburat echilibru lumii. Ponind de la semnele ce i se arată şi pe care le citeşte,Vitoria caută,în drumurile ei,confirmări în lumea din jur.Sadoveanu regizează magistral invazia derutei feminine. Cuvintele-cheie în jurul cărora se concentrează discursul narativ al romanului au valoare simbolică,definind eroina:rănduială,semn,întuneric,lumină. Deznodământul ilustrează reacţiile etice fundamentale sufletului ţărănesc patriarhal.Vitoria îşi îngroapă bărbatul după datină.Restabilirea justiţiei se împlineşte cu o măreţie rituală. În comportamentul eroinei se cuprinde o întreagă filosofie de viaţă(ca şi ciobanul din Mioriţa),un echilibru şi o măsură în toate,fără nici o tânguire,moştenite din asprimea vieţii din vremuri imemoriale. Dramă omenească,povestea din Baltagul poartă totuşi un pronunţat accent de mare baladă romanţată,de mister cosmic,aici rezolvându-se epic,după cum în HANU ANCUŢEI se rezolvă feeric. PAGE 1 PAGE 8 쥁`