Referat Vampiri 5.rtf

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Vampiri 5.rtf si de asemenea puteti face Download Referat vampiri 5.rtf

Citeste fragmente din Referat Vampiri 5.rtf

Pitita intre munti, de la barajul Vidraru mai la vale, batrina cetate Poenari, unul dintre marile mistere ale lui Vlad Tepes, isi tainuieste inca secretele, desi, mai nou, e scormonita caramida cu caramida de admiratorii modernului Dracula. In cautare de moroi viriti in pamint, spirite pitulate in iarba si risipa de singe in nopti de orgie, vinatorii de vampiri sint putin dezamagiti sa gaseasca, la capatul unui drum epuizant, doar citeva ruine roscate si tacute: zidurile care l-au aparat odinioara pe infricosatorul domn, aspru, dar, precum spune letopisetul, aparator de dreptate. Turisti americani, cercetatori, ziaristi si oricare alt impatimit de mistere, cu totii trebuie sa plateasca tribut greu pentru a ajunge in fieful temutului domn: 1.450 de trepte de beton, care serpuiesc pe coasta si-ti scot sufletul in drumul pina la virf. La capat, canonit ca de demon, obosit si cu respiratia grea, vizitatorul este intimpinat de Pompiliu Stan, paznicul cetatii. Batrinul respecta “patimile omului” si se lasa deranjat la orice ora de calatori in goana dupa vampiri si vrajitoare. Prea multe din povesti nu crede, pentru ca urmasii lui Dracula sint oameni linistiti, se pare, la locul lor si cu frica de Dumnezeu. Nici unul nu da semne ca ar fi mostenit setea de singe a inaintasului lor legendar. Asa ca satele ramin tacute si cuminti, iar povestile macabre nu tulbura linistea din regiune. O exceptie ar fi doar nea’ Matanie din Albesti, despre care umbla tot felul de vorbe, de i s-a dus buhul in satele din jur: ba ca si-ar fi cumparat doi draci, pe care i-a pus apoi la treaba, ba ca s-a smintit mai la batrinete... Fascinatia misterelor de altadataCu numai vreo cinci kilometri inainte de barajul de la Vidraru, spre sosea coboara citeva trepte de beton, sustinute de o balustrada. Putini ar banui ca la capatul drumului vor gasi unul dintre cele mai bine aparate dintre misterele lui Dracula. Faima unor castele care au fost la moda, precum cel de la Bran sau de la Hunedoara, au coplesit mai modesta cetate de la Poenari. In primavara, unul dintre cei mai consecventi cautatori ai lui Dracula, legistul german - poreclit Dr. Worm, “doctorul Vierme” - care a colaborat cu National Geographic, a facut o expeditie la Poenari, transformind locul intr-un fel de Mecca al amatorilor de senzatii tari. Ca Bram Stoker odinioara, Dr. Worm a lansat o noua moda, asa ca astazi treptele ivite in drum te cheama cu promisiuni misterioase. Este doar o capcana (a modernului Dracula!): dupa ce ai adunat, pas cu pas, un numar suficient de trepte, ajungi intr-un impas major: de la o anumita distanta incolo, nu-i drum nici inainte, nici inapoi. Vamile contelui insingeratDupa primii 500 de pasi spre cetate, multumesti lui Dumnezeu ca ti-a dat gindul cel bun sa-ti iei incaltaminte adecvata, blestemi ziua in care te-ai apucat de fumat si iti amintesti ca n-ai mai facut sport din adolescenta. Poteca din beton serpuieste pe coasta, brazdind-o de la stinga la dreapta, cind pitita prin iarba, cind cocotindu-se, pieptis, pe coastele calcaroase. Nu-i inalt muntele Albina, numai vreo 860 de metri, insa drumul e facut asa incit sa-ti sleiasca puterile. Calvarul celor 1.450 de trepte este, mai degraba, opera misteriosului Dracula, care, prevazind parca exodul care urma sa fie, a gindit niste vami care sa-i trieze pe impatimiti. Pentru drumetul singur, urcusul e prilej de ginduri. Nici jivina, nici oameni, doar frunzele picate din copaci, si betonul cenusiu si monoton. Fix la cea de-a 500-a treapta intilnesti primul om, un soldat din echipa acelora care pazesc barajul. “Nu-i pericol in sus! Urcati fara grija”. Spre virf, destul de tirziu cit sa simti adrenalina, dar suficient de aproape incit sa nu te apuce disperarea, peisajul incepe sa se diversifice si apare casuta micuta, facuta din lemne, locuinta cavalerului ramas paznic al acestei cetati, Pompiliu Stan. Paznicul misterelor lui Dracula“Numai de vreo 33 de ani lucrez la cetate”, glumeste batrinul, a carui conditie fizica este de invidiat, judecind ca in toate aceste zile a urcat si a coborit sistematic sirul nesfirsitelor trepte, un mic antrenament obligatoriu inaintea monotonelor zile de munca. Are 61 de ani si le-a fost gazda tuturor, incepind de la excursionisti pina la americani ciudati (care nu voiau sa conceapa in ruptul capului ca nu-i nici o creatura bautoare de singe in zona) sau ziaristi in cautare de senzational. Vin mai ales de la posturi straine de televiziune. Unii vor sa prinda misterul, filmind la cele mai insolite ore, de la crepuscul pina la cele mai tirzii ore din noapte. “Ei cauta vampiri, dar eu le spun foarte clar adevarul. Poenari este o cetate de aparare si refugiu a lui Vlad Tepes (1456-1462 - a doua domnie a lui Vlad Tepes). Tot materialul de constructie a fost scos de jos de la riu si dat din mina in mina pina la virf, iar caramida a fost adusa de la cetatea din satul Corbeni, comuna Poenari”. Dupa ce treci de copacii pe care diversi indragostiti s-au gindit sa-i lase lui Dracula o marturie a trainicelor lor sentimente, apar cascada de caramizi rosii, care se revarsa din ziduri peste barele de metal moderne, si lampile ruginite care lumineaza la vreme de noapte. Putine au ramas in picioare, desi se vorbeste de o renovare anterioara. Poarta de intrare, trei turnuri de observatie si locuinta, cu trei foste camere (ne imaginam fala de odinioara, cind trei rinduri de camere erau cocotate pe trei niveluri). Linga casa, jos, pe stinca, se mai zareste fosta inchisoare si, linga celulele din caramida, se ghicesc contururile fostului bazin de apa. Stringeau apa de ploaie, ca alta posibilitate nu aveau. “Au muncit boierii pina s-au spart hainele de pe dinsii”“Tepes folosea Poenarii ca cetate de aparare. Cetatea de scaun o avea la Tirgoviste. Din cetatea asta a plecat el la Matei Corvin sa-i ceara ajutor, dar Corvin l-a tradat si l-a bagat la inchisoare”, spune paznicul cetatii. Salasul lui Vlad nu avea cum sa fie altfel decit salas de legende. “Dupa letopisetul Cantacuzinesc, in a doua perioada a domniei sale, Vlad Tepes i-a invitat pe boierii si tirgovetii din Tirgoviste la un ospat dat in cinstea lor in sfinta zi de Paste. In ziua de Paste, invitatii, imbracati cu fireturi, matasuri si giuvaiericale, dupa canoanele vremii, au urcat impreuna cu familiile in sala de ospete a caselor domnesti. In momentul in care au intrat, au fost incercuiti de soldati, iar Tepes i-a pus la grea incercare. Toti au fost dusi pe culmile muntelui Albina, la vechea cetate, si li s-a spus ca, daca pina in duminica Tomei nu vor termina de refacut edificiul de la Poenari, unde le stau picioarele, acolo le va sta si capul. Spune letopisetul ca “au muncit boierii pina s-au spart hainele de pe dinsii””, povesteste muzeograful conservator la muzeul din Curtea de Arges, Stefania Danaila. Soarta boierilor a fost crunta. Unii sint de parere ca Vlad i-a iertat si le-a rascumparat pacatele. Altii, printre care si unii istorici germani din vechime, isi imagineaza tepii ridicati spre ceruri pe culmile din jurul cetatii, inclinind sa creada ca boierii au primit pedeapsa legendara. “Nu-i nici un vampir aici”Am fi vrut sa stim cine a facut scarile si aflam ca Vlad urca muntii cu armasari, pe poteci de pamint batatorit. Nu a existat un drum pietruit sau vreo scara veche, treptele de acum fiind construite intr-o epoca trecuta, dar nu indepartata, respectiv in momentul restaurarii, care a durat din 1965 pina in 1972. Din pacate, restaurarea evocata nu se mai vede, fiind ea insasi unul dintre misterele locului. Pina in 72 au fost consolidate zidurile si puntea, apoi a fost construit drumul de acces, respectiv treptele si bara metalica de sprijin. Azi, cetatea este deteriorata si-si asteapta eroii moderni, care sa-i redea stralucirea si dreptul la nemurire. In ciuda revoltei generale, Dracula ar putea fi salvatorul, avind in vedere ca lumea inca se incapatineaza sa-l caute. “Noi ne ducem vietile mai departe, zi dupa zi, pe drumul pina la cetate. Greu, usor, trebuie sa urci, ca sa maninci o piine. Am lucrat pina in 72 la baraj si, dupa aceea, la cetate. Multe filme a facut strainii pe aici. M-am descurcat cu ei, ca am avut ghid. Ii intereseaza de toate. Cei mai multi au venit la mine acasa, i-am omenit, le-am dat sa guste tuica, desi ei se cam feresc, si le-am spus povesti. Si noaptea au venit uneori, de am mers sus si am filmat, in fond, daca vine omul, ce sa-i faci, trebuie sa-l ajuti, nu este deranj. Ca doar nu vin sa se plimbe, vin sa munceasca”, povesteste paznicul cetatii. “Urc in fiecare dimineata pina in virf si in fiecare seara cobor in vale, merg acasa. Numai pe scari umblu, ca “motorasul” il am destul de bun, desi ma mai tulbura picioarele. Urmeaza o zi de singuratate, mai ales iarna, cind nu prea mai vin drumeti. Dar n-are de ce sa-mi fie urit, ca m-am invatat. Stau, ziua, mai citesc ziarul. Oricum, nu-i nici un vampir aici. Nici macar lighioane salbatice nu sint”, mai spune batrinul. Tuneluri secrete sapate in muntePompiliu Stan este din satul Arefu, care se intinde, pestrit, la poalele cetatii, locul in care Vlad a cautat odinioara sprijin si, pentru ca ai locului erau viteji si drepti, a gasit mereu alinare. “La vremea aceea, Tepes era inconjurat de dusmani si probabil ca isi cauta locuri mai sigure. La poalele muntelui Albina locuia batrina Haresoaia, care avea sapte fii. Fiecare unul si unul. In vreme de restriste, Vlad s-a intors la cetatea proaspat renovata, dar turcii l-au dibuit si au dat semne ca ar veni dupa el. Cei sapte feciori si-au dat seama de aceasta nenorocire, i-au facut potcoave pentru cai, si le-au batut invers, inducind in eroare cu privire la sensul de mers. Vlad a reusit sa fuga. Legenda spune ca a gasit scaparea prin tuneluri secrete sapate prin munti, refugiindu-se la prietenii lui din Ardeal. Turcii au venit si l-au cautat degeaba. De la numele batrinei Haresoaia provine numele Hares, asa este satul atestat. Mai tirziu, satul a devenit Arefu”, spune Eugenia Dobrin, invatatoare in Curtea de Arges, nascuta si crescuta in Arefu. Tunelurile secrete au infierbintat imaginatia multora, dar, din pacate, nimeni nu stie de ele. Paznicul refuza sa creada ca ar exista. “Nu-i nici un tunel secret. Exista legenda asta si multi au dorit sa stie mai multe. S-au facut sapaturi trei ani la rind, incepind din 74, dar nu au gasit nimic”, spune Pompiliu Stan. Tunelurile ramin inca un mister. Se stie insa ca fiii Haresoaiei au fost rasplatiti de Vlad, care le-a dat toti muntii din jur, pina sus, la Bilea. “Pitita” printre caramiziDesi multi dintre tinerii din satele din jur sau din Curtea de Arges spun ca nici n-au fost vreodata la cetate si nici prea mare interes sa o vada n-au, sint unii care pastreaza cu grija povestile locului, din respect pentru istorie si pentru strabuni. Cetatea lui Vlad este locul in care copiii locului se joaca, verile, “pitita”. “Pe vremea mea, cetatea nu era restaurata si nu avea nici paznic. Am pastrat in suflet vremurile de atunci, iar acum, cu fiecare generatie de copii, prima excursie pe care o fac este la cetate”, povesteste Eugenia Dobrin. “Pe vremuri, era un loc de joaca la indemina noastra, iar cei mai voinici dintre copii se incumetau sa faca pe coama muntelui vreo patru kilometri pina in virf. Povestea locurilor acestora s-a transmis din generatie in generatie. La noi, Tepes a fost adesea invocat pentru actiunile lui de dreptate, a fost cel care a atestat documentar satul nostru”, mai spune invatatoarea. Plictisitorul DraculaCit despre Dracula, lumea a aflat de potlogariile sale abia dupa decembrie 89 si nu s-a lasat cine stie ce sedusa de poveste, in ciuda interesului pe care strainii par sa-l aiba pentru subiect. Elitele pacatuiesc, poate, prin incapatinarea cu care refuza povestile profitabile, iar oamenii de rind au vazut cu ochii lor ca vacile nu pierd laptele din senin, nimeni nu a fost muscat de git si nici morti intorsi de pe lumea cealalta nu i-au deranjat pina acum, prin urmare nu prea pleaca urechea la mituri moderne. “Aia care vrea sa creada, n-au decit. Sa caute strigoi cit or pofti, nu-i opreste nimenea”, spune un batrin din Arefu. “Noi sintem usor indignati de toate povestile cu Dracula. Nu s-a stiut asa ceva la noi, decit dupa 90, cind au luat amploare istoriile astea. In copilarie noi nu am auzit niciodata asa ceva, si va rog sa ma credeti ca am auzit foarte multe. Mi se pare nedrept pentru Vlad Tepes. Ideea ca ar fi un vampir nu are nici o legatura cu personajul. Sigur, era din neamul Draculestilor. Vlad Dracul a fost medaliat cu Ordinul Dragonului. De la un ordin cavaleresc pina la un vampir este cale lunga”, spune Eugenia Dobrin. “Pe Dracula il lasam sa vina... Daca ne aduce bani, poate sa vina in fiecare zi”, adauga reprezentantul muzeului local. La munca, cu demonii de la Albesti La casa vrajitorului din Albesti este si acum coada. “Asta nu-i nimic”, imi spune soferul de ocazie, un om din partea locului. “Sa fi vazut cu citiva ani in urma, cind un italian ii facuse reclama pe la televizor, ce puhoi de lume era la usa lui. Veneau din toate colturile tarii. Si straini veneau si-si lasau banii pe aici, ca sa-si lege si sa-si dezlege cununii”. Ai locului spun ca Matanie a cumparat un drac, pe care l-a botezat Marcu. Dupa aceea a cumparat si o dracoaica, sa fie pereche, dar nu a apucat sa o “prezinte” consatenilor. Nu se stie daca intunecata pereche se poate inmulti, dar stiu sigur ca Matanie poate sa-i vinda pe amindoi, daca-i vine cheful, cind se va fi saturat de ei. Deocamdata insa ii tine, pentru ca par folositori si-si face treaba cu ei. Dupa spusele localnicilor, sint buni la te miri ce: aduc acasa soti ratacitori, gasesc diverse obiecte pierdute, dau o sansa in plus in litigii cui ii roaga, desigur, in cazul in care rugamintea este insotita de o taxa semnificativa catre “stapin”. Daca Matanie nu are chef de lucru intr-o zi, ii bate lui “Marcu” in usa. “Hai, ma, Marcule, scoala-te, ca au venit oamenii astia”, ii spune. Dupa care, fara vlaga, se intoarce la credula adunare, anuntind ca e inchisa sesiunea de comunicare, pe motiv ca Marcu n-are nici un chef. Cu putina publicitate, lui Matanie i s-a dus renumele si in tara, de unde au inceput sa curga, riuri-riuri, naivii si credulii, amatorii de povesti cu vrajitoare, care se voiau mintuiti de intunecatul “slujbas“ cumparat. Ai locului nu prea se dau in vint nici dupa Dracula, daramite dupa dracii lui Matanie! Nu prea mai cred in trasnai, desi Marcu s-a dovedit a fi harnic, in orice caz suficient de muncitor incit sa-i fi adus ciudatului lor stapin o vila impozanta, masina si alte acareturi.