Referat Dati-mi Un Trup, Voi Muntilor
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Dati-mi Un Trup, Voi Muntilor si de asemenea puteti face
Download Referat Dati-mi un trup, voi muntilorCiteste fragmente din Referat Dati-mi Un Trup, Voi Muntilor
Dati-mi un trup, voi muntilor
Poezia "Dati-mi un trup, voi muntilor" face parte din volumul "Pasii
profetului"
(1921) si da un suflu liric impetuos vitalismului expresionist, puterii
launtrice dezlantuite de "strasnicul suflet" al poetului, care isi cere
o materialitate pe masura, depasind, in propensiunea sa catre absolut,
cu mult pe cea trecatoare, terestra: "Numai pe tine te am trecatorul meu
trup,/ si totusi/ flori albe si rosii, eu nu-ti pun pe frunte si-n
plete,/ caci lutul tau slab/ mi-e prea stramt pentru strasnicul suflet/
ce-1 port." Poetul nu cade in extazul laudei inutile pentru "lutul slab"
al trupului uman, nu-i pune pe frunte coroana de "flori albe si rosii",
in baza aceleiasi antinomii ireductibile intre alcatuirea fizica
precara, efemera si o energie vitala desprinsa dintr-o dezlantuire
dionisiaca, nietzscheeana a fiintei.
Trupul nou, cel dorit cu frenezie, reprezinta o extensie cosmica a
fiintei, intr-un strigat vital, biruitor, der Schrei-ul expresionist,
izvorat din adancurile firii umane. intruparea combina elemente ale
perenitatii, telurice si neptunice: "Dati-mi un trup,/ voi muntilor,/
marilor,/ dati-mi alt trup sa-mi descarc nebunia/ in plin!/ Pamantule
larg, fii trunchiul meu,/ fii pieptul acestei naprasnice inimi,/
prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc,/ fii amfora eului meu
indaratnic!" Proiectia enorma a eului liric transforma mersul poetului
printre astri intr-un dans cosmic, dionisiac: "Prin cosmos/ auzi-s-ar
atunci maretii mei pasi/ si-as apare navalnic si liber/ cum sunt,/
pamantule sfant." Omul cosmic dobandeste o maretie titanica, repetand
intruparile mitologice ale unui panteism planetar si depasind conditia
efemera " corpului muritor; prin iubire, extinsa la dimensiuni astrale,
comuniunea cu universul e totala, figurata prin hiperbole si simboluri
memorabile: "Cand as iubi,/ mi-as intinde spre cer toate marile/ ca
niste vanjoase, salbatice brate fierbinti,/ spre cer/ sa-1 cuprind,
mijlocul sa-i frang,/ sa-i sarut sclipitoarele stele." Iubirea,
sentiment de profunda contopire cu neptunicul si uranicul, reprezinta,
pentru acest homo cosmicus, energia primara a universului.
Sentimentele antinomice ale acestui trup extins la dimensiuni cosmice au
si potentialul unor scenarii terifiante: "Cand as uri,/ as zdrobi sub
picioarele mele de stanca/ bieti sori/ calatori/ si poate-as zambi."
Iubirea si ura, sentimente contrare, cu efecte sublime sau devastatoare,
transfigureaza binele si raul ca dimensiuni antitetice ale oricarei
geneze, poetul aparand, in proiectia sa expresionista, intr-o ipostaza
demiurgica, repede infranta, in finalul poeziei, de realitatea fiintei
efemere a omului: "Dar numai pe tine te am, trecatorul meu trup." Versul
nud, fara extensii figurate, incepand cu o conjunctie adversativa,
neinsemnata, care frange marele elan dionisiac, inchide brusc poezia,
spatiul iluziilor celui care sufera la nesfarsit consecintele caderii
ingerilor damnati, inchis in singuratatea trupului sau degradabil,
lipsita de imortalitate.
ì¥Â`