Referat Inflatia
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Inflatia si de asemenea puteti face
Download Referat InflatiaCiteste fragmente din Referat Inflatia
INFLATIA LA NIVELUL SISTEMULUI PIETEI
SI A CELUI PLANIFICAT
Inflatia-fenomen de dezechilibrare structurala a mecanismului economic,
monetar si financiar reflectand existenta in circulatie a unei mase
monetare ce depaseste nevoile economice. Consecinte: cresterea
preturilor si scaderea de cumparere a banilor.
Sistemul pietei sufera de pe urma inflatiei-datorita unor majorari de
durata a preturilor. Totusi, o astfel de inflatie nu este inerenta
sistemului, deci remedierea este posibila.
Producatorul individual din sistemul pietei isi orienteaza activitatea
dupa preturile pe care nu le controleaza. Daca cererea este destul de
mare, preturile urca. In realitate, aceasta cerere va fi generata fie de
imprumuturile acordate de banci peste economiile existente, fie de
cheltuielile facute de administratia de stat peste veniturile realizate
prin impozite. Remediul ambelor cazuri consta in: reducerea creditului
de catre banca centrala, majorarea impozitului sau reducerea
cheltuielilor facute de catre administratia de stat, sau aplicarea
conjugata a celor doua masuri.
Sindicatele pot ingreuna situatia. Dar ele lipsesc intr-o parte
importanta a sistemului pietei. Aici, munca este indeplinita de catre
antreprenori, care sunt proprii lor patroni, sau de catre cativa
angajati neorganizati. Acolo unde exista sindicate, producatorii nu
controleaza preturile. Daca cererea este restrnsa iar preturile, ca o
consecinta, scad, se va opune rezistenta revendicarilor sindicale pentru
majorarea salariilor.
In cateva industrii din sistemul pietei, in special in acelea din
domeniul confectiilor si al constructiilor, numerosi oameni de afaceri
de mica anvergura cad la invoiala cu unul sau cateva sindicate
puternice. In aceste ramuri, majorarile de salariu exprima preturile; o
majorare de salariu la nivel industrial sau colectiv ii obliga pe cei
care angajeaza sa accepte, de fapt, o marire de preturi. Astfel,
sindicatul detine puterea de a fixa preturile, putere de care cei care
angajeaza sunt privati. Totusi situatia depinde mult de modul in care
sindicatele respective sunt constranse de scumpirea costului vietii si
de exemplul salariilor platite in alte domenii.
Situatia e cu totul alta in sistemul planificat, unde firma are puterea
de a-si controla preturile. Unul din importantele obiective ale acestei
puteri este de a trece pe seama societatii cheltuielile ce decurg din
salarii. In felul acesta sunt ocrotite obiectivele de aparare ale
tehnostructurii - in sensul ca are certitudinea ca majorarile de salariu
nu vor antrena o reducere prejudiciabila a profiturilor. Mai sunt si
alti factori care fac mai putin decat probabila opozitia fata de
revedicarile de salariu.
Cand profiturile au atins plafonul maxim si cand sunt incasate chiar de
catre antrepenor, majorarile de salariu reduc veniturile, reducerea
afectand asadar tocmai veniturile aceluia care trebuie sa decida in
privinta acordarii sau neacordarii majorarilor. Fapt care ii sporeste
aversiunea fata de o majorare de salariu ceruta, asa ca este de presupus
ca se va opune. Cand autoritatea apartine tehnostructurii, decizia e
luata de o persoana distincta de cel care suporta plata respectiva. Iar
daca profiturile nu au atins inca plafonul maxim - daca mai exista inca,
in fapt, o cale neutilizata pentru obtinerea unui castig monopolist - se
poate adesea intampla ca majorand preturile, profiturile sa ramana la
nivelul lor anterior.
In anii 50- 80 toate tarile industrializate au reusit sa tina sub
control instabilitatea descendenta a sistemului planificat. Spectrul
spiralei descendente cumulative a salariilor, preturilor si productiei a
mai palit. In schimb, tarile industrializate s-au gasit in mod uniform
confruntate cu instabilitatea ascendenta - inflatia. Si, aidoma
recesiunii cumulative, aceasta inflatie s-a revarsat din sistemul
planificat si asupra sistemului pietei, unde a dezechilibrat structurile
de salarii si alte costuri, precum si asupra sectorului public al
economiei.
Va rezulta clar ca predispozitia economiei la recesiune si la inflatie
deriva din aceleasi cauze - dezvoltarea sistemului planificat cu
corolarul sau, aparitia sindicatului modern.
Problema inflatiei a fost de asemenea privita ca un produs secundar al
actiunii impotriva instabilitatii descendente. A existat intotdeauna
pericolul ca sprijinul acordat economiei sa intreaca masura - adica sa
determine o cerere mai mare sau sa stimuleze o cheltuiala mai mare decat
putea sa acopere sistemul economic la preturile curente. In astfel de
situatii preturile urcau dupa cum urca si costul mainii de lucru sau al
acelei maini de lucru mai putin oferita pe piata. Economia, potrivit
expresiei specifice cunoscatorilor, era "supraincalzita". Intrucat s-a
apreciat ca putera pietei ramanea deplina, cererea agregata putea fi
totusi stabilizata sau redusa printr-o ingradire sau reducere a
cheltuielilor publice, impozitele ramanand aceleasi, sau printr-o
majorare a impozitelor, cheltuielile ramanand aceleasi, sau, in fine,
printr-o ingradire a cheltuielilor pariculare din fonduri imprumutate.
Aceasta s-ar reflecta prin stabilitatea pietei fata de firma, urcarea
preturilor oprindu-se. Iar prin preturi stabile sau mai coborate ar
disparea cererea de lucru deficitara, s-ar putea opune rezistenta la
majorarile de salariu, si revendicarile ar fi mai putin insistente.
Instrumentul cu care a fost tratata insuficienta cererii, folosit in
sens invers, va inlatura inflatia. Tranzitia de la incurajarea la
ingradirea cererii se va face relativ fara suferinta. Conform spuselor
unui reprezentant optimist dar apreciat al acestei optici, "printr-o
restaurare gradata a stabilitatii rezonabile a preturilor, cresterea
somajului poate fi redusa, iar recesiunea nu trebuie sa fie neaparat
inclusa in reteta"(Arthur M. Okun).
Bibliografie: John Kenneth Galbraith - "Stiinta economica si interesul
public"
ì¥Â@
