Referat Sistemul Solar 4

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Sistemul Solar 4 si de asemenea puteti face Download Referat Sistemul solar 4

Citeste fragmente din Referat Sistemul Solar 4

SISTEMUL SOLAR SISTEMUL SOLAR s-a format acum, aproximativ 4 miliarde de ani in consta in SOARE, cele nouă planete care se învârt in jurul lui şi sateliţii lor. Aceste planete sunt: MERCUR, VENUS, PAMANT, MARTE, JUPITER, SATURN, URANUS, NEPTUN, si PLUTO. Sistemul solar s-a format, probabil, dintr-un nor de gaze si praf care s-a desprins dintr-un nor mai mare. Forţele gravitaţionale au făcut ca norul să se învârtească si să se contracte. Centrul, devenind foarte compact, dens si extrem de fierbinte, a format SOARELE. Celelalte materiale au format un disc, care ingrămădindu-se, au format corpuri. In urma ciocnirii corpurilor si răcirii lor s-au format planetele. SOARELE SOARELE este o masă gazoasă, de mărime medie care are căldură si lumină proprie, si care conţine 99.9% din toată materia din sistemul solar. Toate planetele, inclusiv PAMANTUL, fac o mişcare de revoluţie in jurul SOARELUI. Cu toate că mai puţin de jumătate din a miliarda parte din energia SOARELUI ajunge pe PAMANT in fiecare secundă, este deajuns să susţină viaţa.Petele solare, care apar pe suprafaţa SOARELUI ca nişte pete negre, sunt regiuni mai reci de pe SOARE. Explozile solare - erupţii de gaz si particule asociate cu petele solare - pot distruge comunicaţiile si sistemul electric de pe PAMANT. Vântul solar, un şuvoi de particule electrizate, străbate tot sistemul solar, cauzând AURORA BOREALA. MERCUR MERCUR este cea mai apropiată planetă de SOARE. De pe suprafaţa uscată a planetei, SOARELE apare de doua ori mai mare ca de pe PAMANT. Temperaturile de pe suprafaţa planetei, care variază cel mai mult din sistemul solar, pot ajunge amiaza la 427 de grade Celsius si pot scădea noaptea până la -184 grade Celsius. Suprafaţa lui MERCUR este acoperită de cratere, provenite din bombardamentele cu meteoriţi si comete. MERCUR pare a fi făcută in majoritate din fier. Din cauza miezului de fier, planeta are câmp gravitaţional, dar este prea mic si prea slab pentru a sustine mai mult de o subţire atmosferă de vapori de sodiu si heliu. VENUS VENUS este a II-a planetă de la SOARE. Cu toate că distanţa până la SOARE este de două ori mai mare faţă de cea a lui MERCUR, VENUS este cea mai caldă planetă din sistemul solar. O atmosferă subţire si noroasă formată din dioxid de carbon, reţine călduta solară si invăluie planeta cu un strat de acid sulfuric cauzat de erupţiile vulcanice. Suprafaţa planetei este formată din câmpii intinse si regiuni muntoase modelate de vulcani si de râurile de lavă. Se crede că vulcanii continuă să erupă. Deoarece cantitatea dioxidului de sulf variază, s-au depistat regiunile calde de pe planetă. PAMANTUL Este a III-a planetă de la SOARE. Datorită distanţei la care se află de SOARE, prezenţa unei atmosfere protectoare si a unui amestec corect de substanţe organice, PAMANTUL este singura planetă din sistemul solar care poate susţine viaţa. Este deasemenea singura planetă pe care o substanţă (ca apa) există in stare gazoasă, lichidă si solidă. PAMANTUL este extrem de dinamic a cărui scoarţă se reciclează constant, datorită mişcării continue a platfornelor. MARTE Este a IV-a planetă de la SOARE avind ca dimensiune jumătate din mărimea PAMANTULUI. Deasemenea este inclinată pe o axă care are ca rezultat existenţa anotimpurilor. Aceste anotimpuri schimbătoare crează pe planetă vânturi care ating 161 k/h si care cauzează puternice furtuni de praf. MARTE are 2 sateliţi care sunt probabil asteroizi capturaţi, emisfera sudică a planetei este o suprafaţă stabilă cu multe cratere. Si totusi, pe emisfera nordică se observă râuri intinse de lavă si vulcani gigantici consideraţi ca fiind cei mai mari din sistemul solar. O uriaşă deschidere, numită Valles Marineris, este de cinci ori mai lungă si de două ori mai lată faţă de Alpi. Nenumate canale ramificate străbat câmpiile care sunt strânse in apropierea Ecuatorului. Aceste canale se aseamănă sistemului de râuri găsit pe PAMANT si s-ar fi putut forma când condiţiile de pe MARTE erau foarte diferite de cele de astăzi. JUPITER A V-a planetă de la SOARE, JUPITER este cea mai mare planetă din sistemul solar. Suprafaţa lui JUPITER este de două ori mai mare decât suprafaţa totală a celorlalte planete laolaltă. Inconjurat de 16 sateliţI, JUPITER seamănă cu un sistem solar in miniatură. La fel ca o stea, este compus in majoritate din gaze si isi generează propria-I căldură. Oamenii de stiinţă speculează că dacă JUPITER ar avea de 70 sau de 100 de ori mai multă materie, ar fi o stea. Atnosfera planetei este făcută din benzi miscătoare, de gaze. Dominanta “MAREA PATA ROSIE”, având diametrul de trei ori mai mare fată de cel al PAMANTULUI, este o furtuna uriasă care a existat cel puţin de când telescoapele observă JUPITERUL. O rotaţie foarte rapidă - odată la 10 ore - dă lui JUPITER cele mai scurte zile din sistemul solar si ajută la formarea unui puternic câmp magnetic care este de nenumărate ori mai mare fată de cel al PAMANTULUI. Noaptea pe JUPITER este departe de a fi intunecoasă: cerul este luminat de cei 16 sateliţi, o auroră strălucitoare cauzată de câmpul magnetic si strălucirea fulgerelor gigantice. SATURN Planeta SATURN este a VI-a planetă de la SOARE. Este inconjurat de nenumărate inele formate din bucăţele mici de rocă si gheaţă. Acestea pot fi resturile de la un satelit care a fost fărâmiţat intr-o coliziune cu un alt corp ceresc. SATURN are cel puţin 24 de sateliţi iar unii dintre ei au urmele unor astfel de coliziuni. Densitatea uriaşei planete este atât de mică incât poate pluti pe apă, un indiciu că este făcută in majoritate din gaze de hidrogen si heliu. SATURN isi generează propria-I căldură, probabil, deoarece gazele se separă in interiorul lui, printr-un proces similar celui de separare a uleului de oţet. Această separare permite gazelor să transforme o parte din energia de mişcare, energie cinetică, in căldură. SATURN are un câmp magnetic puternic a cărui poli coincid cu polii geografici. URANUS Este a VII-a planetă de la SOARE. Cea mai caracteristică particularitate este că se roteşte pe o parte ajungând doar pe un singur pol lumina solară. O teorie sugerează că URANUS a fost lovit de un obiect mare,care l-a răsturnat. Obiectul a fost pulverizat iar resturile au format nori din vapori de apă si pulbere de rocă. Mai târziu aceste resturi s-au strâns formând cei 15 sateliţi si 11 inele care inconjoară planeta. O altă teorie susţine că inelele s-au format din resturile create când câtiva din sateliţii planetei au fost zdrobiti de meteoriţi mai mici. Ca si NEPTUN, in mare parte URANUS este un ocean murdar de apă sustinut de un miez de rocă. Atmosfera formată din hidrogen si heliu cu urme de metan dă planetei culoarea albastru-cenuşie. NEPTUN Planeta NEPTUN este a VIII-a planetă de la SOARE. Cu furtuni uriaşe care suflă cu o putere de zece ori mai mare decât cea a uraganelor - aproape deajuns să spargă bariera sunetului - NEPTUN este planeta din sistemul solar bântuită de vânturile cele mai puternice. V-a rămâne de determinat ce cauzează aceste vinturi puternice. De patru ori mai mare decit PANANTUL îI puďin mai mica decit URANUS, NEPTUN probabil, nu are limite bine definite intre straturi. Are un mic miez de roca topita inconjurata de un ocean amestecat cubucaďI de roca îI noroi. Partea superioara a oceanului se gradeaza treptat intr-o atmosfera compusa din hidrogen îI heliu. O mica cantitate de metan da planetei culoarea albastruie - gri. PLUTO Este a IX-a planeta de la SOARE, cu toate ca orbita ei eliptica o aduce mai aproape ca NEPTUN de SOARE. Mica planeta (25 de planete ca PLUTO incap in MERCUR, urmatoarea planeta ca micime) PLUTO pare a fi mai mult un asteroid facut dintr-un amestec deroca, ghiaďa, amoniac îI metan. PLUTO îI singurul ei satelit funcďioneaza ca o planeta dubla. CHARAN, satelitul lui PLUTO, este aproape jumatate din marimea planetei îI ar parea de pe cerul lui PLUTO ca fiind aproximativ de îase ori marimea LUNII. Cele doua corpuri se rotesc ذn jurul unui punct balansat care se afla intre ele. Cele doua corpuri impart chiar atmosfera subďire de nitrogen a lui PLUTO. 쥁