Referat Companiile De Tip E

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Companiile De Tip E si de asemenea puteti face Download Referat companiile de tip E

Citeste fragmente din Referat Companiile De Tip E

UNIVERSITATEA DE VEST TIMISOARA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE COMPANIILE DE TIP E – BUSINESS. MANAGEMENTUL LOR MOK ROLLAND AN. II. FR-MF “Cheia este în măna fiecăruia, totul e să ştii să o foloseşti” Thorwald Dethlefsen COMPANIILE DE TIP E – BUSINESS. MANAGEMENTUL LOR În cel mai simplu sens al cuvăntului e-business este folosirea Internetului pentru a reînnoi si transforma căile de comerţ tradiţionale. Multe companii au înţeles acest lucru şi au început evoluţia de la afacerea tradiţională la cea de e-business. Cele mai multe sunt pe calea cea bună. Accesibilitatea la Internet au schimbat pentru totdeauna aşteptările clienţilor faţă de suport, promptitudine şi disponibilitatea continuă. În căţiva ani din bune motive e-business a devenit din concept o realitate. Funcţionează pentru toată lumea: clienţi, afaceri si guvern. Valorile cele mai importante ale e-business sunt reducerea costurilor, satisfacerea clienţilor. Acestea sunt doar o picatură din ocean. Realizând beneficiile e-business-ului multe companii cauta sa-şi introducă afacerea pe Internet. Încă de la începutul anilor 1990, termenul de “Societate Informaţională” a început să fie utilizat pentru a descrie numeroasele şi variatele schimbări în economie, politică, cultură şi, în general, în ansamblul societăţii, de dezvoltarea rapidă a tehnologiilor moderne de informaţii şi comunicaţii. Semnalată de mai multă vreme, era informaţională ia treptat locul celei industriale şi societatea tradiţională este înlocuită de societatea informaţională. Procesul este imperceptibil şi se petrece practic sub ochii noştrii. Fiinţa umană este făcută să comunice. În noua societate, cea de tip informaţional, comunicarea, transferul şi schimbul de informaţii se desfăşoară prin intermediul sistemelor tehnice. Atunci când se vorbeşte despre societatea informaţională se are în vedere înainte de toate conectarea unui număr nelimitat de computere prin intermediul reţelelor de telecomunicaţii. Punerea la un loc a datelor stocate digital, textelor, suntetului şi imaginii ( multimedia au condus la răspândirea utilizării sistemelor moderne de telecomunicaţii, a computerelor personale şi serviciilor electronice de informaţii. Internetul, o reţea globală de informaţii, s-a transformat în platforma globală de telecomunicaţii. Cetăţenii societăţii industriale europene sunt în faţa necesităţii de a reconsidera modalităţile de transfer a informaţiilor, adaptându-le noilor cerinţe şi tehnologii. Societatea informaţională va fi dominată în principal de industria de calculatoare, telecomunicaţii şi media. Aceste industrii vor deveni industrii de bază în următoarele decenii, având un rol stimulator pentru celelalte. Bănci, intreprinderi de producţie, agricultură şi servicii vor fi afectate de această dezvoltare fundamentală. Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu statele lumii. Competitivitatea globală a acestora va fi direct legată de capacitatea de a dezvolta infrastructura de comunicaţii şi de a asigura conectarea la reţelele globale de infomraţii. Noua societate informaţională aduce cu sine o serie de oportunităţi deosebite: constrângerile spaţiale şi temporale ( de graniţe şi timp) în materie de comnicaţii au fost mult reduse, informaţiile pot fi prelucrate, stocate şi transferate rapid, preţurile serviciilor legate de transferul informaţiei sunt în continuă scădere. Entuziaştii societăţii informaţionale au descoperit mijloacele pein care au creat o comunitate, o lume virtuală, pentru a contrabalansa constrângerile societăţii industriale. Pe de altă parte, scepticii deplâng prăpastia de cunoştinţe între elitele informaticii şi grupurile dezavantajate social şi critică slaba calitate a datelor pe mereu congestionatele autorute ale informaţiei. Unicul mod de a obţine acceptarea din partea oamenilor este dezvoltarea competenţelor la nivelul mediu şi accesul democratic la informaţii. Există astăzi un larg consens în a se considera de către academicieni, politicieni şi oameni de afaceri ca progresul în domeniul tehnologiilor informaţiilor şi comunicaţiilor va afecta în mod substanţial structura societăţii umane. Societatea informaţională nu numai că va deschide noi canale de comunicaţie între oameni ci va avea un impact important asupra modului în care trăim, învăţăm, muncim, consumăm, interacţionăm cu administraţia şi ne distrăm. Având în vedere impactul noilor tehnologii asupra societăţii, educaţia şi perfecţionarea vor juca un rol crucial în familiarizarea oamenilor cu schimbarea. Tranziţia către societatea informaţională, globalizarea, progresul ştiinţific şi viteza sa nebună, toate acestea fac ca oamenii să fie confruntaţi cu o avalanşă de informaţii. În societatea informaţională individul va fi asaltat de un flux uriaş de informaţii. Uşurinţa în utilizarea reţelelor infomaţionale şi cunoaşterea conţinutului bazelor de date reprezintă însuşiri de bază pentru contemporanul erei informaţionale. Scurta istorie a Internetului şi World Wide Web arata importanţa contribuţiei paginilor Web la dezvoltarea activităţilor comerciale pe Internet. Prin Web sunt introduse programe şi aplicaţii care oferă posibilitatea simplificării orientării şi căutarii pe Internet, făcându-l mult mai accesibil pentru scopuri comerciale şi private. Prima reţea de comunicare electronică a fost înfiinţată în 1969, când 4 universităţi din Statele Unite ale Americii, împreună cu Departamentul Apărării al SUA, au dezvoltat o reţea cunoscută sub denumirea de ARPANET, pentru a asigura accesul mediului academic la schimbarea anumitor programe pe calculatoare. ARPANET s-a dezvoltat permiţând discuţii on-line, accesul la diverse baze de date comune, schimburi de fişiere şi trimiterea de e-mail-uri cu începere din 1972. Internetul este o reţea mondială de zeci de mii de computere de mare capacitate, conectate între ele. Persoane particulare şi oameni de afaceri intră pe Internet prin intermediul unui furnizor local de servicii Internet, care oferă astfel accesul la poşta electronică (e-mail) şi la sistemul de informare ” www” (World Wide Web). Internetul oferă potenţialilor clienţi posibilitatea de a “vizita” afacerea pe “web” şi să analizeze ofertele online de produse şi servicii ale firmelor. Utilizarea Internetului a crescut mai mult decât utilizarea oricărei alte tehnologii din istorie. Între 1993 şi 1997, numărul calculatoarelor conectate la Internet a crescut de la 1 milion la 20 de milioane. În 2001 se aştepta ca cifra acestora sa fie de 120 de milioane. Intensitatea utilizării Internetului reflectă nivelul dezvoltării economice. Statele Unite, Canada şi ţările nordice au adoptat tehnologia Internetului cel mai rapid. Uniunea Europeană, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Coreea, Singapore şi Hong-Kong au fost de asemenea printre primii în acest domeniu. Individual, diferite organizaţii şi companii din Asia de SE, China, India, Argentina şi Brazilia au avut acces la Internet din 1996. Se pare că Internetul are un impact mai mic în regiunile mai puţin dezvoltate cum ar fi ţări ale Africii şi Asiei, existând şi ţări unde utilizarea Internetului este interzisă. Internetul este un mijloc foarte puternic pentru derularea comerţului. Utilizarea Internetului la costuri scăzute, reducerea timpului de introducere pe piaţă a bunurilor şi serviciilor, posibilitatea transferului de informaţii despre bunuri şi servicii sub formă digitală, reducerea costurilor de distribuţie şi transport sunt doar câteva din avanatajele utilizării Internetului ca şi mijloc de realizare a comerţului. Internetul reprezintă o platformă globală comercială. Pe măsură ce tehnologia Internetului avansează şi apar probleme legate doar de viteza de transmitere a informaţiilor, se constată că acesta este cel mai convenabil mod de schimbare a informaţiilor despre bunuri şi servicii. Foarte multe firme consideră Internetul ca fiind unul dintre “anagajaţii” săi şi caută noi programe şi aplicaţii pentru managementul stocurilor care se aplică direct pe Internet. În plus, firmele pe lângă vânzarea pe care o fac prin Internet, utilizează acest sistem pentru supravegherea clienţilor, oferă informaţii pentru media, oferă documente despre vânzările efectuate, şi asigură transferuri de fonduri. Impactul adevarat al Internetului încă nu se vede. Internetul a afectat modul de conducere a afacerilor, învăţământul, relaţiile sociale şi politice. Ramuri industriale şi firme sunt influenţate de aplicarea acestui sistem, deja foarte multe persoane utilizând Internetul pentru comunicări interpersonale. Ariile comerciale converg. Marile creşteri în domeniul B2B şi B2C se vede în servicii precum edituri, media, finanţe, educaţie, divertisment, aprovizionare cu software specializat, şi cumpărarea de produse en detail cum ar fi îmbrăcăminte, încălţăminte, alimente şi articole igienice. Comunităţile mici şi rurale pot fi beneficiari direcţi ai oricărei afaceri promovate prin Internet. Costurile scăzute de acces crează oportunităţi pentru comunităţile rurale de afaceri pentru a se revitaliza. Internetul dă posibilitatea fermierilor şi micilor producători de a-şi creea portale pe Internet în vederea promovării produselor şi serviciilor pe care le oferă. Utilizarea pieţelor electronice pe Internet, devine o practică din ce în ce mai utilizată. O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme şi pentru a atrage clienţi. Firmele furnizează informaţii tehnice şi utilizează pagina de web ca o platformă pentru lansarea noutăţilor firmei. Folosind propriul website ca pe un magazin, ele oferă produse şi preiau comenzi. Atât clienţii cat şi firmele sunt foarte preocupaţi de diferitele incertitudini legate de comerţul electronic. Se constată lipsa de încredere în ceea ce priveşte securitatea datelor personale în timpul transferurilor în cadrul tranzacţiilor electronice. Clienţii sunt încă neîncrezători, dar experţii sunt de părere că tranzacţiile în comerţul electronic au un grad mai mare de siguranţă decât banalele cumpărături efectuate prin cardul de credit. Tranzacţionarea electronică a mărfurilor şi serviciilor constituie o extensie a comerţului actual. Se obţine astfel o eficienţă sporită, în sensul reducerii costurilor şi în ceea ce priveşte efectul marketingului şi se îmbunătăţeşte relaţia beneficiar-client. Comerţul electronic facilitează şi cooperarea între firme. Reduce costurile de marketing şi de livrare, susţine strategia de marketing a firmei şi oferă acces pe noi pieţe. În viitorul apropiat, comerţul electronic va avea un impact puternic asupra competitivităţii firmelor. Comerţul electronic nu este restricţionat de frontierele statelor dar depinde de existenţa sau inexistenţa reţelelor de computere. Comerţul electronic permite chiar şi celor mai mici furnizori, indiferent de provenienţa lor geografică, să fie omniprezenţi şi să facă afaceri în intreaga lume. Comerţul electronic influenţează pozitiv nu numai activitatea intreprinderilor mici şi mijlocii dar vine şi în sprijinul clienţilor, oferindu-le nenumarate opţiuni. Comerţul electronic se află încă în faza incipientă. Clienţii manifestă temeri în ceea ce priveşte furtul cardurilor de credit, a confidenţialităţii datelor personale, etc. Multe firme nu au adoptat modelul electronic potrivit pentru derularea comerţului lor electronic sau întampină dificultăţi în integrarea comenzilor şi a informaţiilor culese online, în activitatea curentă a firmei. Cu toate acestea, este o certitudine faptul că numărul clienţilor magazinelor electronice şi a firmelor care adoptă soluţiile comerţului electronic este în creştere. Mulţi furnizori de servicii Internet popularizează sistemul de cumpărare online tocmai pentru a induce un plus de încredere şi consideraţie. Pentru unele firme, comerţ electronic înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează tehnologia informatică. Pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de vânzări – inclusiv marketingul şi vânzarea propriu-zisă. Mulţi oameni consideră comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie comercială condusă electronic pentru cumpărarea unor produse cum ar fi cărţi, CD-uri, bilete de călătorie şi altele. Dar, comerţul electronic are, în sens larg, un impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai noile achiziţii comerciale ci şi totalitatea activităţilor care susţin obiectivele de marketing ale unei firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzări, plăţi, activităţi post-vânzare, servicii către clienţi, etc. Ca urmare, s-a lărgit gama de servicii care sprijină şi acordă asistenţă acestui nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referă la furnizorii de Internet, la sistemele de securitate şi semnăturile electronice, la tranzacţiile online sau reţelele de magazine, precum şi la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanţa, designul de pagini web, elaborarea site-urilor, s.a. Această evoluţie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveşte crearea de noi intreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra potenţialului pieţei forţei de muncă şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor. Datorită acestei diversităţi a condiţiilor de piaţă ce cuprinde un mare număr de furnizori de servicii şi care este într-o permanentă schimbare, se impune ca o necesitate punerea la dispoziţia intreprinderilor şi în special a intreprinderilor mici şi mijlocii, a unei ”surse” unde să găsească sprijinul adecvat pentru aplicarea soluţiilor comerţului electronic în activitatea proprie. Industria comerţului electronic face, în general, distincţie între tranzacţiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) şi tranzacţiile Business-to-Consumer (B- 2-C sau BTC): B-2-B cuprinde toate tranzacţiile ce se efectuează între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri. Aceste tranzacţii se bazează, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce înseamnă că partenerii de afaceri acţionează pe Internet prin utilizarea de nume şi parole pentru paginile de web proprii. B-2-C se referă la relaţiile dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerţ electronic cu amănuntul. O noua opţiune în comerţul electronic este tranzacţia Business-to-Employee (B-2-E), care se refera la tranzacţiile din interiorul unei firme, destinate personalului angajat al firmei şi efectuate prin sistemul intranet propriu. MODELE DE AFACERI PE INTERNET Modelul care va fi utilizat este prima decizie ce trebuie luată atunci cand vrem să demarăm o afacere pe Internet. Există deja multe modele pentru derularea afacerilor pe Internet. Acestea pot fi clasificate în funcţie de numărul de furnizori, prestatori de servicii către clienţi, astfel: 1-către-1 (e-shop), mai mulţi-către-1 (e- mall), mai mulţi-către-mai mulţi (e-licitatie). Se constituie astfel, un lanţ de servicii în cadrul căruia fiecare element poate fi dominant. Un prim element este furnizorul de produse sau servicii, al doilea este furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispoziţie de la spaţiu pe pagina web până la posibilitatea integrarii într-un e-mall. Al treilea element al lanţului este clientul, având o anumită formare profesională, interese proprii şi preferinţe. Acest client poate fi un consumator (B-2-C), o altă firmă (B-2-B), administraţia publică (B-2-A) sau un angajat (B-2-E), în contextul tranzacţiilor interne din cadrul unei firme. Prezentăm în continuare, în linii generale, câteva modele de afaceri pe Internet: magazinul electronic (e-shop), magazinul universal electronic (e-mall), achiziţia publică electronică (e-procurement), licitaţia electronică (e-auction), comunitatea virtuală (virtual community), prestări servicii electronice (e-service providing), brokeraj de informaţii, modele de publicitate. Magazinul electronic (e-shop) Ideea de bază a comerţului electronic este aceea de a transpune afacerea fizică, materială, în pagina de Internet. Astfel, firma îşi prezintă catalogul de produse precum şi serviciile prin Internet. Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preţ, ţinând seama de tendinţa clienţilor de a testa calitatea, viteza şi eficienţa livrării înainte de a decide să cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializarii prin Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu uşurinţă şi nu necesită folosirea simţului tactil: bilete de avion sau de concert, CD-uri, cărţi, software, unelte, piese de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme. Pe de altă parte, produse care au fost considerate iniţial ca nefiind potrivite pentru comercializarea pe Internet – cravatele, spre exemplu, se vând acum foarte bine pe Internet. Preţurile produselor vândute prin Internet ar trebui să fie mai mici decât cele practicate pentru comenzile clasice. Există diferite variante de gazduire a unui e-shop, astfel: pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deţinătoare a unui e-shop) destinat unor pagini ample şi complexe de web; acesta va fi localizat în cadrul firmei dacă frecvenţa modificărilor ce trebuie făcute este mare (ex. ştiri, preţuri, etc.) sau dacă este necesar un trafic intens între firmă şi serverul aferent e- shop, pe un server virtual (un spaţiu deţinut de firma proprietară a unui e-shop, pe un hard disk al unui computer furnizor de web); in corelaţie cu un spaţiu mai mare de tipul www.yourshop.com, soluţie preferată de majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii. În cadrul unui magazin universal electronic (e-mall) Alegerea variantei optime pentru magazinul dumneavoastră electronic depinde de costurile de telecomunicaţie, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, grupul ţintă, mărimea, structura şi obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop. În măsura în care este posibil, un e-shop ar trebui să poată fi accesat pe mai multe căi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt-cheie publicitar în cadrul motoarelor de căutare sau în cadrul prezentării pe Internet a informaţiilor generale despre întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamă de produse şi o fereastră a acestui site în cadrul unui e-mall – toate acestea concomitent. În plus, o idee interesantă ar fi să se stabilească denumiri de genul ”www.produs1.com” pentru grupele de produse, cu link exact la pagina corespunzatoare din cadrul magazinului electronic. Magazinul universal electronic (e-mall). Un e-mall oferă un front comun pentru mai multe e-shop-uri şi poate fi realizat utilizând diverse modele de tranzacţii, în funcţie de tipul de servicii pe care proprietarul mall-ului doreşte să le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupă şi de marketingul aferent mall-ului, astfel incât alegerea mall-ului potrivit este o decizie esenţială pentru deţinătorul unui magazin. Pentru unele domenii este benefică participarea în cadrul unui mall alături de produse competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la creşterea traficului în mall şi astfel la creşterea cifrei de afaceri a fiecărui magazin din structura acestuia. Pe de altă parte, deţinătorul mall-ului poate obţine profit din reclamă, taxe percepute membrilor şi/sau taxe asupra tranzacţiilor. Achiziţia publică electronică. Achiziţia publică prin modelul B-2-B este aplicabilă în cazul în care organisme guvernamentale sau mari organizaţii lansează apeluri pentru licitarea achiziţionării de bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitaţiilor tipice include de la serviciile din construcţii şi bunurile pentru investiţii până la studii şi alte lucrări ample. Achiziţiile publice prin Internet pot include negocierea electronică, contractarea şi licitarea în colaborare, spre exemplu. Pentru ca acest model să poată fi şi la îndemana intreprinderilor mici, s-au înfiinţat platforme sau consorţii în cadrul cărora vânzătorii acţionează împreună pentru a obţine oferte mai avantajoase de la producători. Spre exemplu, industria modei este un important utilizator al acestor consorţii. Licitaţia electronică (e-auction). Licitarea produselor şi obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare succes. Poate fi utilizat atât pentru comerţul electronic B-2-B cât şi pentru cel B-2-C şi, datorită faptului că este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea integrat şi în e-shop-urile obişnuite. Produsele vândute prin licitaţia electronică pot fi produse de ultimă oră, de suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecţionari specializaţi şi includ de la bunuri materiale, metale şi materii prime agricole, la obiecte de artă unicat. Spre exemplu, firmele de hardware vând prin licitaţii electronice specializate şi deja bine cunoscute, atât modele noi cat şi produse folosite. Comunitatea virtuală (virtual community). Pe Internet – exact ca şi în realitate, oameni având interese comune se întrunesc în comunităţi pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri – cum sunt forumul de discuţii, grupul de discuţii interactiv (chat) sau lista de corespondenţi (mailing list) – sunt utile atât pentru timpul liber cat şi pentru comunicările de afaceri şi sunt denumite “comunităţi virtuale”. Instrumentele menţionate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, în scopul sporirii traficului pe pagina de Internet şi pentru stimularea ataşamentului emoţional faţă de aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face şi prin intermediul unui serviciu contra cost. Canalul de comunicare directă sau video-conferinţele sunt instrumente atractive care reduc costurile de calatorie şi sunt utilizate de firmele mari atât pentru comunicări ştiinţifice cât şi pentru cele comerciale. Brokeraj de informaţii. Informaţiile competente sunt necesare pe tot parcursul lanţului valoric de furnizori de servicii. Aceasta necesitate nu mai poate fi în prezent satisfacută de cunoscutele motoare de căutare sau de cataloage, astfel încât deţinătorii de baze de date consacrate au migrat catre web oferind arhive indexate pentru publicaţii periodice, brevete şi informaţii de piaţă, dar şi literatură ştiinţifică de specialitate. Unele dintre aceste servicii comerciale sunt prestate contra cost, fie în baza unui sistem de abonament, fie prin intermediul banilor electronici de tipul e-cash sau cybercash. Au fost infiinţate unităţi şi agenţii de cercetare care încearcă să creeze mecanisme de detectare semantică, dar serviciile de informare care au la bază experienţa umană, respectiv experţi în domeniu, rămân in continuare servicii de importanta capitala pentru lumea afacerilor. Noţiunea de “pagină de Internet” a devenit foarte comună şi mulţi consideră că a avea o astfel de pagină înseamnă, inevitabil, succesul asigurat. Da, putem lua în considerare această ipoteză dar numai pentru perioada de început a Internetului, când existau doar câteva pagini de Internet; astăzi însă, când există milioane de afaceri pe Internet, a avea o pagină WEB nu înseamnă nimic în sine, chiar dacă concepţia de bază a acesteia este strălucită. Pentru a obţine rezultate eficiente, proprietarul paginii trebuie să-şi stabilească obiective tangibile şi realiste şi să elaboreze un plan pentru a le îndeplini şi chiar pentru a depăşi previziunile făcute. Aparent, se consideră că a face afaceri pe Internet nu costă mult dar această concluzie poate fi înşelătoare. Şi totuşi, potenţialul Internetului de a ajunge la clienţi este mare, dar aceştia rămân totuşi clienţi potenţiali. Înzilele noastre, a fi o firmă inovatoare nu mai este sinonimul cu a fi prezent pe Internet cu o pagină a firmei. Ceea ce contează este modul de utilizare efectivă şi inovatoare a paginii de Internet. Astfel, trebuie avute în vedere mai multe aspecte, care sunt cruciale pentru ca prezentările pe Internet să răspundă aşteptărilor clienţilor. Există în lume peste 50 de milioane de pagini de Internet ( ianuarie 1999). ÎĂn aceste condiţii, aspectul decisiv îl reprezintă valoarea adăugată pe care firma o poate oferi pe Internet grupului său ţintă. În general, comerţul electronic are impactul cel mai puternic asupra sectoarelor implicate în transmiterea primară de informaţii ( servicii poştale, de comunicaţii, radio şi TV) şi asupra sectoarelor care furnizează informaţiile ( finanţe, cultură, agenţii de turism sau oameni de afaceri). Ca urmare, ofera electronică de produse, cum ar fi aplicaţiile soft, serviciile de turism, activităţile recreative şi financiare deţine supremaţia atât pe piaţa B2B cât şi pe cea B2C. Cu toate acestea, în etapa actuală se bucură de succes şi oferta de mărfuri adecvate promovării pe Internet, cum ar fi: cărţile, CD-muzica, articole mici care pot fi livrate cu uşurinţă. Mărfurile care necesită o informare mai minuţioasă, spre exemplu produsele sofisticate din punct de vedere tehnic, pot fi şi ele promovate pe Internet dacă activităţile de marketing aferente paginii de Internet se adresează audienţei specifice ( ţinta). Variantele de comerţ electronic oferă avantaje punctuale, reciproce, care pot fi sintetizate astfel: avantaje pentru client: - comoditate sporită ; opţiuni multiple informaţii uşor de găsit pagini personalizate avantaje pentru comerciant: - atragerea de noi clienţi prin intermediul unui nou canal de distribuţie - vânzări sporite către clienţii existenţi -vânzare la cerere - cheltuieli reduse de inventariere şi de operare De la marketing la vânzări. Sistemul Internet este marcat, în zilele noastre, de o dezvoltare uimitoare şi oferă, astfel, noi dimensiuni de extindere a oportunităţilor de afaceri. Evoluţia din ultimii câţiva ani demonstează că Internetul a devenit o importantă piaţă care permite oamenilor de afaceri să patrundă pe noi pieţe şi să-şi prezinte paginile web indiferent de mărimea firmei proprii sau de amplasarea ei geografică. Condiţiile create de aceasta nouă eră a tehnologiei, permit intreprinderilor mici şi mijlocii să concureze acum giganţii industriei. Există raţiuni importante ce determină firmele să iniţieze strategii de marketing şi de vânzări prin paginile de Internet aşa cum, multe firme au convingerea că Internetul este locul potrivit pentru a oferi servicii clienţilor. Ele furnizează informaţii despre produse şi răspund online, de exemplu, solicitărilor primite. Dar, din ce în ce mai multe pagini de Internet sunt destinate să îndeplinească mai mult decât obiective de marketing: rolul paginilor de Internet evoluează de la marketing spre vânzarea directă. Comerţul electronic, în forma lui cea mai simplă, necesită prezenţa într-o reţea de bază, promovarea firmei, furnizarea de servicii premergatoare vînzării şi servicii post-vânzare. Mii de intreprinderi mici şi mijlocii pot confirma deja, că aceste condiţii minime pot fi asigurate fără dificultate şi cu cheltuieli reduse, prin utilizarea tehnologiilor tradiţionale de Internet. Prin contrast, comerţul electronic în forma complexă ridică probleme de ordin legal, cultural şi tehnologic. Pentru a atinge acest nivel, se impune ca firma să-şi creeze sisteme proprii de comandă. Datorită costurilor aferente realizării comerţului electronic, pionieratul în acest nou domeniu de afaceri aparţine doar firmelor mari şi care au resursele financiare necesare. Cu toate acestea, în timp, noţiunea de “tranzacţie tradiţională” va include treptat şi formele complexe de comerţ electronic. Cei mai mulţi oameni consideră comerţul electronic o modalitate de a face cumpărături “online” – respectiv, accesarea unui magazin electronic pentru a comanda un cadou, în ultimul moment, pentru o aniversare (a soţului sau soţiei) de care au uitat. Dar, cumpărarea “online” este doar o mică parte a comerţului electronic. Acesta include şi tranzacţiile de bursă şi de obligaţiuni sau achiziţionarea în direct a aplicaţiilor electronice fără a fi necesară deplasarea la un magazin. În plus, comerţul electronic acoperă şi relaţiile de tip “B-2-B” care facilitează achiziţiile pentru marile corporaţii. Există 3 motive principale care conduc la utilizarea comerţului electronic în afaceri: iniţierea unei noi strategii de marketing, protecţia consumatorilor şi sporirea vânzărilor. Multe firme au înţeles că Internetul este o resursă de excepţie prin care se pot oferi servicii consumatorilor, se pot prezenta detalii despre produsele proprii, se poate răspunde la întrebările frecvente şi nu în ultimul rând, se pot vinde produse şi servicii. Acesta trebuie să fie obiectivul paginii de Internet. Multe pagini de Internet au fost realizate cu scopul de a depăşi simpla prezentare generală de marketing. Acestea nu numai că prezintă un produs, dar primesc şi comenzi “online”. Paginile de Internet mai sofisticate sunt prevazute cu un sistem accesibil de procesare a comenzii, cuprinzând calculaţia şi informaţii detaliate despre taxele de livrare şi cele de vânzare; altele, mai performante, permit şi o opţiune ce oferă informaţii despre acceptarea şi confirmarea cărţii de credit, în timp ce clientul este conectat “online”. În sprijinul intreprinderilor mici şi mijlocii care doresc să demareze afaceri proprii pe Internet şi venind în întâmpinarea nevoilor lor specifice a fost elaborată, în cadrul unui proiect susţinut de Comisia Europeană, o pagină de Internet www.e-gateway.net care oferă diverse informaţii din domeniul comerţului electronic: o bază de date cuprinzând furnizori de software, hardware, publicitate, de servicii suplimentare şi consultanţi; ştiri şi noutăţi în domeniu; studii de caz, rapoarte şi exemple din experienţa firmelor - un ghid “pas cu pas” de comerţ electronic; un calendar de evenimente din sfera comerţului electronic, desfaşurate în întreaga lume Cuprinzând informaţii “cheie” despre comerţul electronic pagina de Internet menţionată se adresează atât utilizatorilor cu puţină experienţă cât şi celor cu experienţă în domeniu. Există numeroase adrese Internet care pot oferi informaţii necesare pentru comercianţi şi pentru derularea comerţului electronic. Vom reda mai jos câteva adrese care pot fi accesate de cei care doresc să cunoască date şi informaţii despre pieţe străine. CIA World Fact Book – publicaţie a CIA SUA, oferă informaţii politice, geografice, de infrastructură, ca şi indicatori economici pentru diverse ţări – disponibilă la adresa http://www.idci.gov/cia/publications/factbook/index.html · Country Commercial Guide - publicaţie a Departamentului de Stat al SUA, oferă informaţii despre mediul economic, comercial, economic, politic şi analize de piaţă despre diferite ţări disponibilă la adresa: http://www.state.gov/www/about_state/businessom_guides Index to Trade Information Sources on the Internet, editată de Centrul Internaţional al Comerţului UNCTAD/WTO – oferă în secţiunea Informaţii de piaţă noutăţi de presă, baze de date de referinţă, etc. pe ţară – disponibilă la adresa http://www.intracem.org EDUCAŢIA ŞI FORMAREA PROFESIONALĂ „ ^„ lor de date reprezintă însuşiri de bază pentru contemporanul erei informaţionale. Noile tehnologii de comunicaţie, care au devenit un vector important al comunicării umane, pot contribui la crearea unei reţele sociale şi de solidaritate originală. Un exemplu în acest sens îl constituie comunicaţiile on-line utilizate de şcoli, asociaţii şi comunităţi, în scopuri pedagogice sau pentru schimbul de informaţii. Un nou tip de angajat. Societatea de servicii este bazată pe relaţiile umane mult mai mult decât producţia de bunuri materiale. Aceasta solicită abilităţi de management, abstractizare (înţelegerea strategiilor de afaceri, a sistemului de producţie)şi comunicare ( lucrul în echipă, relaţiile cu clienţii). Răspândirea intrroducerii tehnologiilor informatice şi de comunicaţii la locul de muncă, accentuează această tendinţă şi solicită angajaţilor să aibă cel puţin cunoştinţe de bază despre calculatoare ( aproximativ o treime din slujbele în domeniul industrial solicită cunoştinţe avansate în domeniul computerelor). Deci abilitatea de a utiliza informaţii înlocuieşte din ce în ce mai mult forţa musculară şi mecanică. Chiar şi în domeniile tradiţionale cum ar fi agricultura, utilizarea calculatoarelor şi sateliţilor contribuie la optimizarea procesului de producţie. Un rol important îl vor avea pregătirea polivalentă şi multidisciplinară. Mâine practic noţiunea de “profesie” se va pune sub semnul întrebării. Copii noştri vor ignora probabil noţiunea de slujbă permanentă bazată pe calificarea şi însuşirile acumulate şi reflectate de un curriculum vitae la care se adaugă o diplomă. În fapt, luând în consideraţie cît de rapid se schimbă necesităţile industriei, importanţa specializărilor de nivel înalt şi cunoştinţele tehnice vor suferi un declin, proprităţile devenind, din ce în ce mai mult, flexibilitatea, creativitatea şi adaptabilitatea. Introducerea noilor tehnologii vor modifica nu numai competenţele solicitate ci şi relaţiile profesionale. Ca rezultat, succesul integrării noilor tehnologii la locul de muncă va depinde fundamental de acceptarea de către angajţi şi conducători a noilor metode de muncă. Un nou tip de întreprindere. Trecerea la societatea informaţională va împărţi practic intreprinderile în organizaţii moderne “concentate”, care utilizează noile tehnologii şi organizaţii tradiţionale. În multe ţări ale lumii, lipsa de deschidere face ca firmele să nu utilizeze noile tehnologii. Trăsătura cheie a organizaţiei de muncă a viitorului va fi înlocuirea ierarhiei primadale tradiţionale cu o ierarhie orizontală. Deci rolul managerului se va muta din ce în ce mai mult, de la simpla luare a deciziilor la optimizarea creativităţii, a capaităţii de innovare şi pregătirii intelectuale ale subordonaţilor. Aceasta înseamnă că lucrul în echipă, colaborarea şi cooperarea între angajaţi va fi trăsătura cheie a organizaţiei viitorului. Aceasta va însemna, probabil, în multe locuri, schimbarea generaţiilor la nivelul conducerilor. Competitivitatea intreprinderii va depinde, în cele din urmă, de capacitatea de a trece de la caracterul ierarhic şi individual la locul de muncă la promovarea muncii în comun. Această evoluţie ca fi în mod necesar acompaniată de recrearea încrederii reciproce între companie şi angajaţi, deci o nouă relaţie de proporţionalitate între individualism şi solidaritate, două trăsături majore ale societăţii europene, şi va deveni un nou bun în faţa marilor noştri competitori, în particular America, unde individualismul este valoarea supremă, dar solidaritatea este extrem, de slabă, şi Asia, unde grupurile se transformă în individual. Într-adevăr iniţiativa individuală şi solidaritatea ( colaborarea şi încrederea reciprocă la locul de muncă) vor fi factorii determinanţi ai succesului în societatea informaţională. Inerţia socială, rezistentă la schimbare la locul de muncă şi relaţiile ierarhice pot explica lipsa de impact în productivitatea globală a introducerii noilor tehnologii. Transformarea societăţii în societate informaţională a devenit de câţiva ani buni o prioritate pentru guvernele din statele avanasate ale lumii. În 1994 AL Gore definea magistralele informaţiei ca proiect central de politică internă a administraţiei Clinton, ceea ce conferea SUA impulsuri suplimentare pe lângă supremaţia tehnologică deja existentă. Un obiectiv declarat al politicii americane a fost acela că, începând cu anul 2010, toţi cetăţenii majori să ştie să utilizeze cu dexteritate computerele, comunicaţia digitală şi televiziunea digitală. Aceste mijloace vor fi la fel de familiare la serviciu ca şi acasă, utilizarea lor comparându-se cu utilizarea telefonului. Noile tehnologii informaţionale au un impact profund asupra modului în care ne obţinem informaţiile, comunicăm şi abordăm propria instruire. Noile aptitudini care înspţesc aceste tehnologii – tehnice , intelectuale şi sociale – devin esenţiale pentru viaţa, munca şi participarea activă într-o societate a cunoaşterii. Amploarea acestor aptitudini se extinde mult peste “operare computer” şi fac parte din catego “noilor aptitudini de bază”, cum ar fi limbile străine, spiritul antreprenorial, utilizarea noilor tehnologii, şi care trebuie dobândite printr-un proces de învăţare pe tot parcursul vieţii. Sunt necesare strategii ferme prin care să se poată asigura forţa de muncă calificată în acest domeniu şi care lipseşte nu numai pe piaţa romînească ci şi la nivel european, situaţie care poate împiedica dezvoltarea economiei europene. Astfel, în anul 1999 exista o cerere de 800.000 de persoane calificate în sectorul tehnologiei informaţionale, aşteptându-se la o creştere până la 1.700.000 persoane. Abilitatea de a utiliza tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie este esenţială în multe sectoare de activitate, iar prioritatea în momentul de faţă este definirea lor cu claritate, astfel încât învăţământul şi sistemele de instruire profesională să le poată îngloba în programele lor. “e” – Viitorul prefix al vietii noastre. Într-o lume dominată de micul e, într-o lume care nu conteneşte a vorbi despre e-business ( afaceri electronice, e-commerce ( comerţ electronic, o lume care devine practic e-everzthing ( e-orice, există un concept interesant care pune în evidenţă una dintre cele mai importante facilităţi oferite de reţeaua Internet omenirii: capacitatea de comunicare dincolo de graniţe, de timp şi spaţiu. Această facilitate constă în creearea aşa numitelor comunităţi electronice sau comunităţi virtuale ( e- communities). Impactul extraordinar al tehnologiilor noi, revoluţionare, deci tot ceea ce este sau devine e, îşi pune amprenta asupra întregii vieţi economice, sociale, culturale a omenirii şi guvernează practic toată lumea modernă. NOTIUNEA COMERTULUI ELECTRONIC. Dezvoltarea fara precedent din ultimele doua decenii a tehnologiilor informationale determinate de necesitatea stocarii si a transmiterii rapide a informatiilor cu cele mai mici costuri, a revolutionat comertul global, comertul direct sau cu amanuntul, redefinind principiile clasice ale marketingului. Astazi, termenul de Comert Electronic a devenit sinonim cu cresterea profitului. Comertul electronic (E - Commerce), in conceptia Organizatiei Economice de Cooperare si Dezvoltare (OECD), reprezinta desfasurarea unei afaceri prin intermediul retelei Internet, vanzarea de bunuri si servicii avand loc offline sau online. In tranzactiile comerciale clasice distingem patru etape diferite: · informarea comerciala referitoare la tranzactie: cercetarea de marketing; · incheierea contractului comercial; · vanzarea produsului sau a serviciului; · plata produsului sau a serviciului; Comertul Electronic consta in derularea unei afaceri, ca activitate generatoare de valoare, avand ca suport reteaua Internet si utilizarea unor pachete de programe software specifice. Comertul Electronic este cheia competitivitatii intreprinderilor in era informationala, asigurand: · accesul la noi segmente de piata (noi clienti); · cresterea vitezei de derulare a afacerilor; · o flexibilitate ridicata a politicilor comerciale; · reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc.; · simplificarea procedurilor; Comert electronic inseamna, in acceptiune "traditionala", utilizarea in retele cu valoare adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente (EDI), a comunicatilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor in Internet, in toate segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a companiilor de a folosi aceste retele in aria unui nou tip de comert, comertul electronic in Internet, care sa apeleze - pe langa vechile servicii amintite - si altele noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea, consultand cataloage electronice "on" pe Web sau cataloage "off" pe CD-ROM si platind prin intermediul cartilor de credit sau a unor portmonee electronice. Pentru altii, comertul Internet reprezinta relatiile de afaceri care se deruleaza prin retea intre furnizori si clienti, ca o alternativa la variantele de comunicatii "traditionale" prin fax, linii de comunicatii dedicate sau EDI pe retele cu valoare adaugata.In fine, o alta forma a comertului Internet implica transferul de documente - de la contracte sau comenzi pro forma, pana la imagini sau inregistrari vocale. (1) O definitie succinta si larg acceptata este urmatoarea: Comertul electronic (e-commerce, pe scurt EC) este acea maniera de a conduce activitatile de comert care foloseste echipamente electronice pentru a mari aria de acoperire (locul in care se pot afla potentialii clienti) si viteza cu care este livrata informatia. (2) EC poate fi considerat un schimb electronic de informatii intre o afacere si clientii sai. Aceasta se poate face prin fax, telefon, voice-mail, email, extranet sau Internet, pentru a enumera doar citeva dintre mijloace. (3) Comertul electronic (E-Commerce) este o parte a Electronic Business (E-Business). A fost proiectat in mod special pentru a realiza schimbul de informatii intre clienti si furnizori. Informatia este un element esential in realizarea obiectivelor comerciale iar interactivitatea este la rindul ei un element cheie. In acest fel, mediul electronic de afaceri transcede spatiul deoarece nu mai conteaza unde se gasesc atat factorul ofertant cat si cel care reprezinta cererea. Comertul electronic poate lua o multitudine de forme si influenteaza profund activitatea de afaceri. Aplicatiile au fost alese dintr-o larga oferta de tehnologii. Datorita cresterii astronomice a Internetului in ultimii ani, comertul electronic s-a dezvoltat in mod deosebit. Aplicatii potentiale : · Regasirea si schimbul de informatie cum ar fi: detalii legate de produse si servicii, cataloage, intructiuni de folosire si briefinguri financiare. · Oferirea de produse si servicii precum si efectuarea de servicii cum ar fi comanda de carti si CD-uri sau abonamente la publicatii on-line. · Cresterea eficientei activitatii de afaceri prin: promovarea utilizarii postei electronice si a grupurilor de discutii pentru reducerea timpului petrecut in sedinte si furnizarea de acces la bazele de date ca o modalitate de facilitare a acumularilor de cunostinte. · Realizarea de tranzactii finaciare cum ar fi telebanking si digicash. EC ofera oportunitatea de a comercializa produse in intreaga lume, sporind numarul de potentiali clienti in primul rand prin eliminarea barierelor geografice dintre clienti si comercianti. Pentru intelege care este rolul si locul comunicatiilor si solutiilor informatice (IT) intr-un astfel de mecanism, sa studiem putin arhitectura unui sistem EC. Arhitectura unui sistem de comerţ electronic. Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme electonice/informatice) corespunzatoare urmatoarelor roluri: (a) Client. Un echipament, clasic un PC, conectat direct (via un ISP) sau indirect (o retea a unei corporatii) la Internet. Cumparatorul foloseste acest echipament pentru a naviga si a face cumparaturi. (b) Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regula la sediul comerciantului, care gazduieste si actualizeaza catalogul electronic de produse disponibile a fi comandate on-line pe Internet. (c) Sistemul tranzactional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu procesarea comenzilor, initierea platilor, evidenta inregistrarilor si a altor aspecte de business implicate in procesul de tranzactionare. (d) Dispecer plati. (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu rutarea instructiunilor de plata in interiorul retelelor financiar-bancare, cu verificarea cartilor de credit si autorizarea platilor; acest sistem joaca rolul unei porti care face legatura dintre reteaua globala Internet si subreteaua financiar-bancara (supusa unor cerinte de securitate sporite), poarta prin care accesul este controlat de un "portar" (gatekeeper); pe baza informatiilor specifice cartii de credit (tip_card, nr_card) din instructiunile de plata "portarul" redirecteaza informatia catre un centru de carduri (CC - un server certificat in acest scop si agreat de banca emitenta); in acest loc este identificata banca care a emis cardul iar instructiunile de plata sunt trimise mai departe catre serverul acestei banci conectat in reteaua interbancara; odata informatiile ajunse in reteaua bancii cu care lucreaza cumparatorul, sunt efectuate (automat) o serie de verificari privind autenticitatea si soldul disponibil in contul cardului implicat in tranzactie; in functie de rezultatul acestor verificari, banca decide fie efectuarea platii (transfer bancar - catre contul comerciantului care poate fi deschis la orice alta banca), fie refuza sa faca aceasta plata. In ambele cazuri, rezultatul deciziei (confimare plata sau refuz) este trimis in timp real, parcurgand acest lant de servere in sens invers, catre client. Cu alte cuvinte, in cateva secunde cumparatorul afla daca banca sa a operat plata sau nu. Odata acestea spuse, e bine sa mai facem precizarea ca pe baza acestor patru componente de baza s-au implementat diverse arhitecturi de comert electronic. Unele combina mai multe componente intr-un singur (sub)sistem informatic, pe cand altele implementeaza separat fiecare componenta in parte . Pentru definirea arhitecturii, proiectantii de sisteme EC fac o proiectare de ansamblu a sistemului pe baza unei selectii a principalelor cerinte/functii ale unui sistem EC. Detalii cum ar fi, de exemplu, functia de agregare care permite asamblarea articolelor intr-o comanda completa sunt lasate pe seama proiectarii de detaliu. Decizia de a integra aceasta functie de agregare la nivelul componentei client, comerciant sau tranzactionale se va lua in functie de cerintele specifice ale fiecarei implementari in parte. Important este insa ca in cazul unui sistem de EC, ca de altfel in cazul oricarui sistem complex, arhitectura sa fie clar definita la toate nivelele de detaliu. Pentru a asigura succesul pe termen lung al unui proiect de e-commerce, arhitectura acestuia trebuie proiectata cu grija tinand cont de toate aspectele de business cu care se va confrunta sistemul, lasand totodata portite care sa permita adaptarea sa in timp, pe masura ce apar noi provocari iar tehnologiile evolueaza. Prezentarea mecanismul de plati electronice privit din perspectiva comertului electronic: componente, actorii implicati, cerinte, modul de functionare si chiar o ponderare a costurilor. Dezvoltarea comertului electronic in Romania este strict conditionata atat din punct de vedere al implementarii masive a tehnologiei IT in dezvoltarea relatiilor comerciale, cat si din punct de vedere legal prin adoptarea unor acte normative absolut necesare legate de comertul electronic (semnatura electronica, certificate digitale, etc)..Reglementarile legislative trebuie sa aiba in vedere: · elaborarea si realizarea programelor de sensibilizare a intreprinzatorilor pentru a cunoaste si intelege comertul electronic; · promovarea utilizarii comertului electronic; · militarea pentru utilizarea echitabila a noilor tehnologii, respectandu-se dreptul utilizatorilor; · facilitarea si promovarea actiunilor si initiativelor regionale si internationale privind comertul electronic; · reprezentarea intereselor participantilor romani la comertul electronic pe plan european si mondial. IBM – Studiu de caz In ultimii zece ani cea mai importanta transformare in activitatea companiei IBM a fost marcata de introducerea conceptului “e-business ’’, care a avut un impact major asupra produselor IBM, a serviciilor si a solutilor informatice bazate pe tehnologii Internet oferite de IBM. Notiunea de e-business sau e-commerce au devenit deja familiare utilizatorilor de Internet. Iata insa, ca asa cum era si de asteptat, apar idei noi, solutii inovatoare contribuie la cresterea eficientei, sevicii mai bune si mai rapide, care sa contribuie la cresterea eficientei afacerilor. Compania IBM ne propune o gama noua de servicii denumite: “Web Self-Service”, care asigura crearea unei legaturi directe intre clienti, furnizori, parteneri, angajati si informatiile de care au nevoie. Beneficiile realizate prin folosirea acestor servicii constau in : reducerea costurilor servicilor oferite clientilor prin reducerea timpului de raspuns, cresterea eficientei interne prin asigurarea unei mai mari libertati in accesarea informatilor esentiale de catre angajati si furnizori, castigarea mai multor clienti si a noi piete. Solutiile IBM Web Self-Service sunt puternice, robuste si scalabile si pot fi adaugate cu usurinta proceselor de business, aplicatiilor sistemelor si datelor existente in cadrul unei organizatii. Printre uneltele ce stau la baza implementarii acestor solutii se afla IBM WebSphere Aplication Server IBM Web Sphere Studio, baza de date universale IBM DB2 , precum si produsele IBM Net. Commerce PRO, IBMMQSeries, IBMeNetwork FireWall, IBM Visual Age for Java si IBM WebSphere Performance Park, care contribuie la asigurarea unor performante sporite si la asigurarea securitatii informatilor. Solutile IBM ofera valoarea adaugata clientilor prin transformarea proceselor de afaceri organizationale, prin integrarea la nivelul organizatiei a acestor procese si prin infrastructura hardware si software robusta si scalabila oferita de IBM.Astfel prin transformarea acestor procese de afaceri prin intermediul tehnologiilor Internet, organizatiile devin mai productive si mai eficiente , facand fata mai usor unei piete competitive la nivel global. IBM , compania nr.1 in industria IT din Romania in ultimii 10 ani, pune un accent deosebit pe educarea pietei locale , iar in contextul e-business, initiativa “e-business Academy’’ de la Universitatea Politehnica Bucuresti este concludenta in acest sens. De asemenea I