Referat Sapunuri
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Sapunuri si de asemenea puteti face
Download Referat SapunuriCiteste fragmente din Referat Sapunuri
SÃPUNURI
Sãpunurile sunt sãruri alcaline ale acizilor graºi superiori, care
rezultã prin substituirea atomului de hidrogen din grupa carboxil –
COOH, cu un metal alcalin, în special Na sau K.
Acizii superiori graºi care intrã cel mai frecvent în compoziþia
sãpunurilor de sodiu ºi potasiu (folosite cel mai mult) sunt acizii
saturaþi; stearic (C18), palmitic (C16) ºi dintre acizii graºi
nesaturaþi, acidul oleic (C18).
Prepararea sãpunurilor. Sãpunurile se pot prepara prin douã metode:
prin acþiunea NaOH sau Na2CO3 asupra acizilor graºi obþinuþi prin
hidroliza grãsimii;
prin saponificarea grãsimilor care se face, în general, cu hidroxid
alcalin (NaOH sau KOH).
Pentru fabricarea sãpunului se pot folosi cele mai diferite grãsimi,
cum sunt: grãsimile de bovine, ovine, uleiuri vegetale etc.
În industrie, sãpunul se obþine prin încãlzirea grãsimii cu
vapori de apã la 100o, introduºi direct în grãsime. Apoi se adaugã
treptat soluþie de hidroxid de sodiu. Sãpunul rezultat este separat de
apa care conþine glicerinã, prin adãugarea de sare. În soluþia
concentratã de sare, sãpunul este insolubil ºi se separã la
suprafaþã, iar la fund rãmâne un reziduu care conþine glicerinã.
Pentru a da sãpunurilor o consistenþã mai bunã, se adaugã în masa
de sãpun, încã lichidã, diferite materiale de umpluturã ca: talc,
colofoniu etc. Pentru întrebuinþãri speciale se fabricã sãpunuri cu
anumite adaosuri, substanþe colorate, parfumuri etc.
Proprietãþi fizice ºi chimice. Calitãþile sãpunurilor depind de
doi factori: a) de natura acidului gras superior ºi b) de natura
metalului care substituie hidrogenul din grupa carboxil, -COOH.
De pildã, acizii graºi superiori (C12-C18) conferã sãpunurilor cele
mai bune calitãþi de spãlare; acizii graºi saturaþi (solizi) dau
sãpunuri tari, în timp ce acizii graºi nesaturaþi (lichizi) dau
sãpunuri lichide ºi moi.
De asemenea, sãpunurile de sodiu sunt tari, pe când cele de potasiu
sunt lichide ºi moi.
Dupã consistenþa lor sãpunurile se pot clasifica în:
sãpun clei, obþinut prin una din metodele de preparare arãtate mai
sus, din care nu a fost separatã leºia rezidualã prin precipitare cu
electroliþi (NaCl);
sãpun de miez, sãpun tare de sodiu, obþinut prin saponificarea
acizilor graºi sau a grãsimilor, urmatã de precipitarea sãpunului cu
electroliþi;
sãpun lichid, obþinut prin diluarea cu apã a sãpunului pastã ºi
adãugarea de unor substanþe care împiedicã gelatinizarea
(glicerinã, alcool, sãruri de amoniu etc.).
Densitatea sãpunului este mai micã decât a apei.
Sãpunurile metalelor alcaline (Na ºi K) se dizolvã în apã.
Deoarece ele sunt sãruri ale unor acizi slabi (acizi graºi) cu
hidroxizi puternici (NaOH, KOH), prin dizolvarea în apã hidrolizeazã,
iar NaOH format poate ataca þesãturile de lânã, mãtase,
degradându-le. De aceea este contraindicat de a se spãla asemenea
þesãturi cu sãpun obiºnuit (de sodiu sau de potasiu). Sãpunurile de
potasiu se dizolvã mai bine decât cele de sodiu, în timp ce
sãpunurile metalelor alcalino-pãmântoase (sãpunurilor de calciu) ºi
ale metalelor grele (sãpunurilor de plumb) sunt insolubile în apã.
Soluþiile apoase de sãpun conduc curentul electric. Sãpunurile dau
reacþii de dublu schimb. Astfel, cu apele dure (care conþin Ca(HCO3)2,
MbCl2, etc.), în urma unui schimb ionic, se formeazã sãpunurile de
calciu ºi de magneziu, insolubile, care se depun pe þesãturi. De
aceea se spune cã apa durã nu face spumã cu sãpunul (nu spalã
rufele). Soluþiile sãpunurilor , prin tratare cu acizi minerali pun
în libertate acizii graºi respectivi.
Proprietatea de curãþire a sãpunurilor se numeºte putere detergentã
(de la cuvântul latinesc detergere – a curãþi), sãpunurile fiind
cei mai vechi detergenþi (agenþi de spãlare) cunoscuþi.
Puterea de spãlare a sãpunului se datoreazã structurii speciale a
moleculelor sale, ele fiind alcãtuite din douã pãrþi distincte:
o grupã hidrofobã care nu se dizolvã în apã (aceasta o respinge),
dar este uºor solubilã în uleiuri, este nepolarã; ea poate fi o
catenã hidrocarbonatã lungã, având 8-18 atomi de carbon:
CH2-(CH2)N; N=8-18 ºi
o grupã hidrofilã, care se dizolvã în apã, este polarã; aceasta
poate fi: -COOH, grupa carboxil, etc.
Moleculele de sãpun, în soluþii foarte diluate sunt ionizate:
R-COÕNa+
De exemplu, stearatul de sodiu (sãpunul de sodiu al acidului stearic)
poate fi reprezentat astfel:
CH3-(CH2)16-COO- (Ionii de sodiu, Na+ sunt în soluþie).
În timp ce catena hidrocarbonatã (grupa hidrofobã) este nepolarã,
ºi nu exercitã nici o atracþie asupra moleculelor de apã, grupa de
carboxilat, având sarcinã electronicã negativã, atrage moleculele de
apã polare (înconjurându-se cu un strat de molecule dipolice de
apã).
Cu o soluþie de sãpun vine în contact cu grãsime lichidã sau ulei,
moleculele de sãpun se fixeazã pe suprafaþa acestora, ºi se
orienteazã în aºa fel încât partea lor hidrofilã se va dizolva în
lichidul polar (ex. Apa), iar cea hidrofobã în lichidul neapos (în
ulei), care se divide în picãturi foarte mici formând cu apa o
emulsie, astfel cã practic lichidul neapos (uleiul) se dizolvã în
apã.
În cazul particulelor solide, soluþia de sãpun formeazã cu acestea
suspensii, care nu se mai depun pe fibrã.
Acþiunea mecanicã din timpul spãlãrii favorizeazã îndepãrtarea
murdãriilor de pe þesãturi.
Sãpunurile de sodiu ºi de potasiu, fiind solubile în apã, se
întrebuinþeazã ca agenþi de spãlare.
În prezent se fabricã o categorie de agenþi de spãlare denumiþi
detergenþi.
Detergenþii au proprietatea de a micºora tensiunea superficialã a
apei ºi drept consecinþã de a mãri puterea de udare, de spumare, de
emulsionare, de curãþire si de spãlare.
Ei conþin drept grupã hidrofobã o catenã liniarã de 12-18 atomi de
carbon ºi o grupã hidrofilã care poate fi un rest de ester al
acidului sulfuric sau o grupã sulfonicã.
Sunt douã tipuri de detergenþi:
ester de alcool superior (C12-C18) cu acidul sulfuric:
CH2-(CH2)N-O-SO2H
ºi
alchil-aril-sulfonat:
CH2-(CH2)N- -SO2Na
La noi în þarã se fabricã un detergent de tipul
alchil-aril-sulfonat cu numele de dodecil-benzensulfonat de sodiu (DBS.
sau detersin) cu formula aproximativã.
În prezent, în þara noastrã detergenþii se fabricã din
alchilaril-sulfonaþi, pe bazã de benzine de cracare termicã
(produsele de tip Alba, Dero etc.), pentru scopuri menajere, cât ºi
industriale (în industria textilã). Puterea de spãlare a
detergenþilor fiind superioarã aceleia a sãpunurilor.
ì¥Â@
