Referat Julius Popper

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Julius Popper si de asemenea puteti face Download Referat Julius Popper

Citeste fragmente din Referat Julius Popper

Julius Popper Primii ani Julius Popper s-a născut într-o familie de intelectuali evrei din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti" o "Bucureşti" Bucureşti , originari din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Polonia" o "Polonia" Polonia . Tatăl său, Naftalí C. Popper ( HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1820" o "1820" 1820 - HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1891" o "1891" 1891 ), era un intelectual care cunoştea mai multe limbi străine şi, printre altele, a înfiinţat prima şcoală israelită din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Bucure%C5%9Fti" o "Bucureşti" Bucureşti , cu o programă avansată pentru acea epocă. Pentru a nu scandaliza majoritatea ortodoxă evreiască, nu se studia în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_ebraic%C4%83" o "Limba ebraică" limba ebraică , ci în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Idi%C5%9F" o "Idiş" idiş , română şi germană. Tatăl său se mai ocupa şi cu gazetăria; el edita săptămânalul bilingv româno-idiş Timpul, de factură liberală şi care a funcţionat doar trei luni deoarece nu a fost acceptat de către sectorul iudaic mai conservator. Aşadar viaţa nu era uşoară pentru un tânăr aparţinând comunităţii evreieşti de la mijlocul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Secolul_XIX" o "Secolul XIX" secolului al XIX-lea . Popper a studiat la colegiul tatălui său, dar acesta a fost ulterior închis. Colegiul a fost închis pentru că nu respecta programa şcolară stabilită de Ministerul Educaţiei din acea vreme şi studiile făcute la acest colegiu nu erau astfel validate. Astfel că vrând să se înscrie la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Universitatea_Politehnic%C4%83_din_Bucure% C5%9Fti" o "Universitatea Politehnică din Bucureşti" Universitatea Politehnică din Bucureşti , nu este acceptat datorită nerecunoaşterii studiilor. A optat în cele din urmă să emigreze în căutare de orizonturi mai bune pentru aspiraţiile sale. La 17 ani pleacă în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Fran%C5%A3a" o "Franţa" Franţa pentru a studia ingineria. A studiat la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Universitatea_Politehnic%C4%8 3_din_Paris&action=edit" o "Universitatea Politehnică din Paris" Universitatea Politehnică din Paris , la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C5%9Ecoala_Na%C5%A3ional%C4% 83_de_Poduri_%C5%9Fi_%C5%9Eosele&action=edit" o "Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele" Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele , pe care a absolvit-o ca inginer de mine. În această etapă a dat meditaţii pentru a-şi plăti cursuri suplimentare la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorbona" o "Sorbona" Sorbona în domeniul fizicii, chimiei, meteorologiei, geologiei, geografiei şi etnografiei. Având o afinitate deosebită pentru însuşirea limbilor străine, Popper vorbea fluent germana, româna, idiş şi franceza. De asemenea, avea noţiuni de italiană, latină şi greacă. Călătorii După absolvirea universităţii ajunge, în căutarea unei slujbe, la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantinopol" o "Constantinopol" Constantinopol , poarta de intrare spre Orient. De aici, trece în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Egipt" o "Egipt" Egipt , unde lucrează la întreţinerea HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Canalul_Suez" o "Canalul Suez" Canalului Suez . Călătoreşte apoi prin Orientul Mijlociu până în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/India" o "India" India , HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/China" o "China" China şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Japonia" o "Japonia" Japonia . Cu prilejul acestor călătorii, ca şi în tot restul vieţii, întreţine o strânsă corespondenţă cu secţia de geografie a Academiei Române. În anul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1881" o "1881" 1881 revine în România, însă numai pentru o scurtă perioadă în care îşi vizitează familia. Era pentru ultima oară când o vedea. A încercat să intre în legătură cu Societatea de Geografie din ţara sa, dar setea sa de aventură îl mână mai departe, fără a avea un loc stabil unde să locuiască. Începe un nou periplu care îl duce în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Siberia" o "Siberia" Siberia , de acolo în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Alaska" o "Alaska" Alaska , apoi în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Canada" o "Canada" Canada , pentru a ajunge în cele din urmă în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Statele_Unite_ale_Americii" o "Statele Unite ale Americii" Statele Unite ale Americii . Aici rămâne o perioadă la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=New_Orleans&action=edit" o "New Orleans" New Orleans , participând la programul de canalizare şi urbanizare al oraşului. În anul următor, îl găsim în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Cuba" o "Cuba" Cuba , pe atunci o colonie spaniolă. Acolo realizează un proiect de sistematizare a oraşului şi portului HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Havana" o "Havana" Havana . Trece în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Mexic" o "Mexic" Mexic , unde face lucrări de cartografiere şi debutează ca ziarist la publicaţia emigranţilor Diario de Los Forasteros. În anul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1885" o "1885" 1885 , Julius Popper se afla în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Brazilia" o "Brazilia" Brazilia când află ştirea despre descoperirea de aur în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Argentina" o "Argentina" Argentina , la Cabo Vírgenes (Capul Fecioarelor), provincia Santa Cruz, cu ocazia sosirii transportului naţional Villarino din călătoria sa în sudul continentului american. Fără să ezite, tânărul în vârstă de 28 de ani pleacă la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Buenos_Aires" o "Buenos Aires" Buenos Aires . Asemenea conchistadorilor spanioli de altădată, Julius Popper visează să cucerească fabuloasele bogăţii ale acestui nou El Dorado. În Ţara de Foc Provincia Ţara de Foc din sudul continentului american. Partea de vest aparţine statului Chile, iar partea de est Republicii Argentina. La sfârşitul anului 1885, în timpul perioadei cunoscute sub denumirea de „febra aurului”, Popper călătoreşte la Buenos Aires. Acolo, el studiază cu atenţie informaţia şi posibilităţile existente. La scurt timp intră în relaţii cu societatea politică şi cu oamenii de afaceri din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Argentina" o "Argentina" Argentina cărora le expune planul său. Descoperirea aurului din Santa Cruz, într-o regiune pe drept numită de Popper „râpa dezolării”, a adus ţinutul îndepărtat şi misterios al HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=%C5%A2ara_de_Foc&action=edit" o "Ţara de Foc" Ţării de Foc în prim-planul celei mai interesante etape din istoria exploatării aurului din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Argentina" o "Argentina" Argentina . În epocă, după semnarea Tratatului Frontierelor cu statul vecin HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Chile" o "Chile" Chile , în anul 1881, Ţara de Foc devenise pentru Republica Argentina un important areal geopolitic. El a fost introdus în programele naţionale de colonizare începând din anul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1884" o "1884" 1884 , primul său guvernator, Senor Felix M. Paz, stabilindu-şi reşedinţa la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ushuaia&action=edit" o "Ushuaia" Ushuaia . Guvernul naţional argentinian şi Administraţia Guvernului Teritorial aveau în vedere stimularea colonizării regiunii, dar aceasta a fost influenţata în mod negativ de „febra aurului”. Procesul a fost afectat şi de către căutătorii de aur chilieni de dincolo de frontieră, care acţionau în regiune încă de pe la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1879" o "1879" 1879 , adică pe timpul expediţiei lui HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ramon_Serrano&action=edit" o "Ramon Serrano" Ramon Serrano şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Montaner&action=edit" o "Montaner" Montaner , dar şi mai târziu, după sosirea în regiune a căutătorilor de aur argentinieni în anul 1881. Pe de altă parte nu mai puţin importantă era şi existenţa întregului teritoriu neexplorat al Ţării de Foc. HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ushuaia&action=edit" o "Ushuaia" Ushuaia se bucura desigur de o poziţie geografică ideală pentru dezvoltarea unei localităţi, fiind situată pe ţărmul unui port natural bine protejat şi înconjurată de păduri bogate în esenţe de interes industrial. Ea era însă izolată de partea cea mai bogată a teritoriului prin munţi înalţi. Acesta era contextul istorico-instituţional în care avea să se desfăşoare unul dintre cele mai importante momente din trecutul Ţării de Foc, un trecut ce se poate constitui într-un reper dătător de speranţe pentru viitorul exploatării bogăţiilor minerale din această regiune. La începutul anului 1886, Compania Anonimă „El Dorado” (aflată în proces de înfiinţare) îl trimite pe Popper pentru a inspecta exploatările lor miniere de la Cabo Vírgenes. Reîntors în Argentina, ajunge la ideea că exploatarea auriferă ar fi mai productivă în Ţara de Foc decât la Santa Cruz. Din acest motiv, începe să strângă personal şi materiale pentru organizarea unei explorări ştiinţifice în Ţara de Foc. Expediţia lui Popper în Ţara de Foc Locul unde dorea Popper să-şi organizeze expediţia sa se afla în partea de nord a Insulei Mari a Ţării de Foc. La HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/7_septembrie" o "7 septembrie" 7 septembrie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1886" o "1886" 1886 , el a plecat către oraşul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Punta_Arenas&action=edit" o "Punta Arenas" Punta Arenas cu un vapor englez care venea de la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Montevideo" o "Montevideo" Montevideo . Elemente cum ar fi instrumentar geologic, arme, aparate fotografice, o duzină de catâri, alimente, îmbrăcăminte de iarnă şi câţiva cai, făceau parte din echipamentul expediţiei lui Popper. Grupul era format din Julius Popper, în calitate de şef, inginer, căpitan, mineralog, cronicar al expediţiei şi fotograf, din Julius Carlson, inginer minier şi metalurgist, câţiva colaboratori pe partea tehnică şi un grup de salahori (peoni) recrutaţi din Punta Arenas; în total 18 oameni buni la toate. Popper ceruse autorizaţie pentru a transporta şi oameni înarmaţi. Aceasta însemna după el să instruiască o gardă personală care să fie trimisă pe acele pământuri necunoscute. Vagonet pentru transportul nisipului aurifer la exploatarea El Paramo, 1887. Imagine din Muzeul de Ştiinţe Naturale şi Istorie din oraşul Rio Grande, Ţara de Foc argentiniană. Traversează HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Str%C3%A2mtoarea_Magellan" o "Strâmtoarea Magellan" Strâmtoarea Magellan şi după o scurtă oprire la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Punta_Arenas&action=edit" o "Punta Arenas" Punta Arenas ( HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Chile" o "Chile" Chile ), debarcă în golful Porvenir şi traversează insula, ajungând în golful Inútil a San Sebastián, stabilindu-se în nordul golfului aflat la Oceanul Atlantic în punctul unde începe peninsula care închide golful prin partea de est. Aşa cum prevăzuse, plajele atlantice ale Ţării de Foc conţin aur. Surpriza este că aici metalul preţios se găseşte într-o cantitate mai mare decât în restul Patagoniei. Studiile şi observaţiile pe care le întreprinde au fost de mare importanţă. A fost primul care a acreditat descoperirea aurului în Golful San Sebastián. El descrie caracteristicile fenomenului în următoarea manieră: „Aurul se găseşte amestecat în nisipul adus de apă din munţi, iar spălarea acestuia o realizează periodic valurile enorme de pe ţărmul Oceanului” Ziarele La Nación şi La Prensa anunţă, împreună cu alte periodice, într-o formă extinsă că inginerul Julius Popper va organiza prima sa conferinţă publică sub auspiciile Institutului Argentinian de Geografie. La HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/5_martie" o "5 martie" 5 martie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1887" o "1887" 1887 , prin cuvinte simple şi convingătoare, şi ajutat de o colecţie mare de fotografii, hărţi, arme, ustensile indigene şi mostre de nisip aurifer aduse din Ţara de Foc, a trezit un interes nesperat de participare la subscripţia publică de acţiuni pentru înfiinţarea companiei anonime „Lavaderos de Oro del Sud”. Această societate era destinată strângerii fondurilor necesare exploatării metalului galben şi la fondarea ei au participat personalităţile capitalei argentiniene. În concluziile prezentate de el, Popper afirmă: 4 6 > @ B D ¶ ¸ À  B D V X °óâ÷â÷¼÷â÷â÷¼÷â÷â÷¼÷â÷ „Ţinând cont de caracterul general al ţării [se referea la Ţara de Foc, n.n.], înclin să cred că viitorul său este reprezentat de două industrii importante. Prima dintre ele, cea mai productivă, constă în exploatarea zăcămintelor aurifere şi va servi pentru introducerea celei de-a doua, mai pozitivă şi fecundă, care este creşterea ovinelor”. HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Popper" l "_note-0" o "" [1] În acel timp, guvernul argentinian era interesat să populeze zonele îndepărtate ale ţării. Înarmat cu actele de concesionare a terenurilor aurifere descoperite, românul debarcă, la sfârşitul anului HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1887" o "1887" 1887 , în golful San Sebastian. În această regiune foarte neprietenoasă, bătută de vânturi din toate direcţiile, construieşte instalaţii de spălare a aurului şi locuinţe pentru o comunitate numeroasă în punctul aflat la 53° 1´20´´ sud şi 68° 15´ vest. El întemeiază astfel o colonie căreia îi dă un nume semnificativ: El Páramo (Pustiul) - astăzi Río Grande - cea mai importantă dintre aşezările miniere pe care le-a avut Popper în Ţara de Foc. Până în anul 1891 au fost angajate la El Páramo 540 persoane, iar după moartea sa încă vreo 750, unii dintre mineri stabilindu-se definitiv în acea regiune. În jurul instalaţiei de separare a aurului construieşte o clădire administrativă, o baracă cu 80 de paturi pentru lucrători, depozite, o bucătărie. Instalaţia de separare a aurului include: staţia de pompare a apei marine, acţionată de doua motoare cu aburi, sistemul de jgheaburi şi site, forja şi o linie HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Decovil&action=edit" o "Decovil" decovil pentru transportul vagonetelor cu nisip. Pentru a economisi forţă de muncă inventează o instalaţie care valorifică forţa uriaşă a valurilor. În câteva săptămâni, reuşeşte să producă aproape un kilogram de aur pe zi. Ştirea se răspândeşte cu repeziciune şi încep să sosească şi alţi căutători de aur din sudul Patagoniei, ceea ce nu-i place deloc lui Popper. Spre El Páramo se îndreaptă o mulţime de aventurieri şi oameni de joasă speţă - marinari dezertori, puşcăriaşi evadaţi - nu întotdeauna cu intenţii bune. Cei mai mulţi vin din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Punta_Arenas&action=edit" o "Punta Arenas" Punta Arenas , unde se ocupau cu creşterea vitelor sau căutau aur în nisipurile râurilor din apropiere. Pentru a-şi proteja exploatările de asaltul acestor certaţi cu legea, Popper organizează, în anul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1888" o "1888" 1888 , o armată ale cărei uniforme sunt copiate după cele prusace. Partea argentiniană a Ţării de Foc. Călătoreşte la HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Buenos_Aires" o "Buenos Aires" Buenos Aires pentru a obţine garanţii, obţinând aprobarea de a înfiinţa primul comisariat de poliţie la San Sebastián, şi desemnarea fratelui său Maxim Popper drept comisar de poliţie, cu 12 jandarmi aflaţi la ordinele sale. Dar când revine, Popper găseşte aşezarea El Páramo cu totul abandonată. Toţi oamenii săi plecaseră luând cu ei 24 kilograme de aur! Popper recuperează aurul şi îi urmăreşte pe fugari. Reîncepe lucrările, extinzându-şi activitatea şi la alte colonii din Ţara de Foc, cum ar fi Beta, Cullen şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Carmen_Sylva" o "Carmen Sylva" Carmen Sylva , unde înfiinţează noi exploatări. Cum totul era sub controlul său, Popper achiziţionează o ambarcaţiune, "María López", şi o dedică pasiunii sale: explorarea ţinuturilor necunoscute. Navighează prin canalele din sudul insulei. Reîntors la El Páramo, au loc o serie de înfruntări cu un grup de căutători de aur, răufăcători veniţi din zona chiliană a Ţării de Foc. Aceştia se instalaseră în apropierea coloniei Beta. Românul, împreună cu doi camarazi, îi atacă din flanc, punându-i pe fugă cu focuri de armă. Cei care reuşesc să scape răspândesc în HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Punta_Arenas&action=edit" o "Punta Arenas" Punta Arenas zvonul că Popper ar fi un despot crud. Pe HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/9_august" o "9 august" 9 august HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1888" o "1888" 1888 are loc o manifestaţie publică în piaţa oraşului HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Punta_Arenas&action=edit" o "Punta Arenas" Punta Arenas , unde populaţia cere „capul” lui Popper. La toate acestea, se adaugă şi acordul argentiniano-chilian din anul 1881 când s-a stabilit cu claritate limitele teritoriale ale insulei, iar coloniile lui Popper se aflau fără îndoială pe teritoriul argentinian. Căutătorii de aur din zona chiliană nu erau însă singurii duşmani ai lui Popper: autorităţile argentiniene îşi simţeau subminată autoritatea (Popper emiţând propriile monede şi timbre poştale), iar cele din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Punta_Arenas&action=edit" o "Punta Arenas" Punta Arenas (aflat în zona chiliană) se temeau că el şi-ar putea extinde controlul asupra întregii insule. Minerii, simţindu-se sprijiniţi de opinia publică, atacă colonia HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Carmen_Sylva" o "Carmen Sylva" Carmen Sylva , distrugându-i instalaţiile şi dându-i foc. În ianuarie 1889, Popper atacă încă o dată în conflictul care este cunoscut astăzi drept „lupta din colonia Beta”. Triumful lui Popper s-a datorat mai mult ingeniozităţii sale decât puterii militare: trimite în primul flanc cai pe care se aflau câteva manechine deghizate în soldaţi, procedând la fel ca regele dac HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Decebal" o "Decebal" Decebal în timpul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboaiele_daco-romane" o "Războaiele daco-romane" războaielor cu romanii , în timp ce căutătorii de aur îşi irosesc muniţia contra acestor manechine. Popper îi atacă apoi, după ce aceştia îşi terminaseră muniţia şi obţine o mare victorie. Aceste succese militare îi conferă lui Popper un prestigiu ireal. Începând cu bătălia de la colonia Beta, nu a mai fost nimeni care să încerce să-i atace teritoriile. I se acordă unele privilegii: nu doar dreptul de a dispune de o armată proprie, cu uniforme şi armament, are monede proprii din aur de 1 şi 5 grame şi, în anul 1891, îşi imprimă propriile timbre poştale de 10 centavos care purtând iniţiala numelui său îi creează evident probleme cu autorităţile locale. În anul HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/1891" o "1891" 1891 Popper îşi brevetează cu nr. 830 celebra sa „maşină de separare a aurului” („Cosechadora de Oro”) care, după el, este capabilă să spele 75 de tone de nisip pe zi extrăgând 99,6% din aurul pe care-l conţine nisipul extras. O instalaţie de acest tip poate fi văzută şi astăzi în „Muzeul Capătului Lumii” din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ushuaia&action=edit" o "Ushuaia" Ushuaia , alături de alte obiecte legate de viaţa şi activitatea lui Popper. Monede emise Moneda de 1 gram Popper. În timpul şederii sale în Ţara de Foc, Julius Popper a bătut propria sa monedă de aur, care a purtat denumirea de Popper. Studenţii şi numismaţii care au cercetat această emisiune monetară neobişnuită şi foarte rară astăzi n-au reuşit să stabilească precis cantitatea de aur transformat în monede la exploatarea El Páramo dar pe care o consideră semnificativă pentru monedele de 1 gram şi mult mai mică pentru cele de 5 grame. În anul 1889 a emis două tipuri de monede din aur, cu greutatea de 1 gram şi de 5 grame. Nu se ştie exact cât aur a fost transformat în monede. Unele surse susţin că s-au emis 1.000 bucăţi din piesa de 5 grame şi circa 5.000 bucăţi din piesa de 1 gram la monetăria din El Páramo (piese mai grosolan realizate). Alte surse susţin că s-au mai emis şi la monetăria din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Buenos_Aires" o "Buenos Aires" Buenos Aires monede din circa 175 kg aur. În Casa de la Moneda s-au bătut două serii din monedele lui Popper. În cartea sa, Cine a fost cuceritorul patagonez Julius Popper apărută la Editorial Plus Ultra, 1974, Buenos Aires, pag. 121-122, Boleslao Lewin descrie tipurile de monede sau medalii: „Juan Angel Farini afirmă că în una din casele din El Páramo, Popper «a improvizat şi a adaptat maşinării, a confecţionat prese de batere şi prin intermediul acestor mecanisme atât de primitive, urmându-şi voinţa sa de neînvins şi temperamentul său impulsiv, s-au bătut, la adăpostul legii, primele monede de cinci şi de un gram din aur pur obţinut în Teritoriul Argentinian» HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Popper" l "_note-1" o "" [2] . Această primă batere de monede este caracterizată prin literele A şi B. Cele care poartă literele C, D şi E au fost bătute în Casa de la Moneda.” „Pe monedele lui Julius Popper figurează greutatea lor şi nu valoarea lor, ceea ce ne duce la concluzia că aceste monede pot fi considerate ca medalii. Acest lucru i-a servit de asemenea pentru ca faptele sale să nu fie considerate un delict, deoarece valoarea monedelor se reducea la greutatea lor şi la preţul metalului pe care îl reprezenta, prin aceasta extinzându-şi aria de circulaţie nu numai în Ţara de Foc.” HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Julius_Popper" l "_note-2" o "" [3] Prima monedă de un gram (12,5 - 13 mm) avea inscripţionat pe avers circular: „Tierra del Fuego - 1889” şi în mijloc, peste un cerc simbolizând o grămada granule de aur, „POPPER”; pe revers: „El Paramo - Un gramo”, iar într-un cerc interior care imită granulele de nisip aurifer sunt reprezentate încrucişat un ciocan şi un târnăcop. Sub acestea sunt trecute cu litere mici : „AU.864-AG 132” reprezentând titlul aurului (864 părţi aur şi 132 argint). Moneda de 5 grame (17,5-18 mm) are pe avers o inscripţie circulară „Tierra del Fuego - 1889” şi în mijloc, peste ciocanul încrucişat cu târnăcopul, situate într-un cerc interior, este scris „Popper”. Pe revers scrie circular „Lavaderos de oro-Del sud” („Compania pentru spălarea aurului din sud”, denumirea unei societăţi destinate strângerii fondurilor necesare exploatării aurului din sud şi care reunea personalităţile capitalei Argentinei). În centrul monedei, într-un cerc cu aceeaşi simbolistică, este cifra 5, iar peste acesta este inscripţionat „Gramos”. În partea de jos a cercului este trecut titlul „AU.864-AG 132”. „Asociacion HANIS” („Asociaţia pentru Istoria, Antropologia şi Mediul Natural din Insulele de Sud şi HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Antarctica" o "Antarctica" Antarctica ”) în calitate de consilier şi în cooperare cu Museo Fin del Mundo din HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ushuaia&action=edit" o "Ushuaia" Ushuaia , HYPERLINK "http://ro.wikipedia.org/wiki/Argentina" o "Argentina" Argentina (Decretul Teritorial Nr. 621/79) a reuşit în anul 1994 să construiască o matriţă care să permită o emisiune limitată, simbolică, a unei replici a monedei de 1 gram bătută de Popper, încredinţând realizarea ei companiei Auro Sur. Aceasta interesantă replică a monedei emise de Popper se vinde în mod curent în muzeu, înseriată şi certificată pentru autenticitate. În catalogul Krause („Standard catalog of world coins 1801-1900”, ediţia a III-a) aceste monede sunt evaluate pentru starea VF la 650 dolari piesa de 1 gram, şi 3.000 dolari piesa de 5 grame. Moneda de 5 grame Popper. Dar pentru a înţelege importanţa reală a baterii de monedă de către Popper, este necesar să ştim care a fost numărul de monede (sau medalii) care au fost lansate pe piaţă. Conform unul calcul efectuat de către Juan A. Farini, în El Páramo s-au bătut 1.000 monede de 5 grame şi 5.000 monede de 1 gram. Ţinând cont de faptul că aceasta a însumat 10.000 grame de aur nu este dificil de imaginat cam care ar fi cantitatea de aur extrasă de Popper din Ţara de Foc. Se poate admite ceea ce afirma Popper într-o scrisoare din iulie 1892 trimisă lui Don Bartolome Mitre y Vedia, fiul generalului Mitre: „[...] Lipsa de comunicaţii regulate între Ţara de Foc şi capitala Republicii, precum şi constantele fluctuaţii ale cursului hârtiei monedă [...] şi necesitatea de evita inconvenientele care provin din manevrarea prafului şi pepitelor din acest metal, a dat naştere la aceste bateri de monedă”. Dintr-un articol de presă reiese că aceste medalii aveau putere circulatorie în Ţara de Foc, beneficiind chiar de o primă faţă de valoarea sa intrinsecă în oraşul Punta Arenas. Astfel, prin intermediul articolelor unui organ de presă care nu îi era ostil, reiese că medaliile sale îndeplineau un rol important în circulaţia monetară. S-au păstrat de asemenea câteva matriţe ale monedelor fabricate fie în exploatarea minieră din Ţara de Foc, fie la monetăria din Buenos Aires. Acestea sunt păstrate la Museo del Fin del Mundo şi la Museo Numismatico del Banco de la Nacion din Buenos Aires 쥁`