Referat Marea Schisma De La 1054

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Marea Schisma De La 1054 si de asemenea puteti face Download Referat Marea schisma de la 1054

Citeste fragmente din Referat Marea Schisma De La 1054

MAREA SCHISMA DE LA 1054. CAUZE SI CONSECINTE PE PLAN TEOLOGIC, CULTURAL SI SOCIAL. Nu este prima ruptura între cele doua Biserici dar este cea mai grava,avand consecinte si în epoca moderna. Cât priveste caracterul ei,schisma este vazuta din Orient la început ca o rupere de raporturi oficiale obisnuite obisnuite între doua Biserici autocefale,precedata bine-nteles de o serie de cauze care au dus la o înstrainare si învrajbire crescânda si reciproca; din Apus,desi i se recunoaste complexitatea si vechimea cauzelor,este socotita o actiune unilaterala greceasca:rebeliune împotriva autoritatii papale,revolutie constienta,brusca si violenta,un act de sectarism de care se fac vinovati numai grecii,îndeosebi cei doi Patriarhi Fotie si Mihail. CAUZE POLITICE Schisma se poate constata si urmari mai bine de cînd Împaratul Diocletian (284-305) a împartit Imperiul ,în anul 286,în Imperiul de Rasarit,cu capitala la Nicomidia si Imperiul de Apus, cu capitala la Roma, întelegând ca exista o lume orientala,cu conceptiile si mentalitatea ei,deosebita de cea occidentala. Acest fapt l-a determinat pe Constantin cel Mare (306-337),sa mute capitala,pe data de 11 mai 330, de la Roma la Constantinopol;cetatea eternal,Roma fiind împinsa pe plan secund în Imperiu,istoricul Ferdinand Lot crede ca acest lucru este adevarata cauza a schismei. Împartirea Imperiului roman de catre Teodosie cel Mare (379-395),în395,între fiii sai, Arcadiu(395-408), care primeste Orientul si Honoriu(395-423),care ia Occidentul,se poate socoti înca una dintre cauzele politice ale schismei.Desi Imperiul s-a reunificat în parte, sub împaratul Justinian cel Mare(527-565),dar aceasta reunificare nu a putut dura sub urmasii sai. Consecinta acestui fapt a fost ca episcopii Romei,în calitatea lor de episcopus civitatis , vazând ca Imperiul de Rasarit nu este capabil sa apere Roma si Italia,au început sa-si îndrepte privirile catre popoarele din Apus , îndeosebi catre franci,cerîndu-le ajutorul. În 752,papa Ştefan II (752-757) face apel la regele francilor Pipin cel Scurt (741-756) ,care trece cu armata în Italia si distruge între 754-756 regatul longobarzilor din Italia centrala.Teritoriul cucerit de franci este daruit papei Ştefan II, sub denumirea de”Patrimonium Sancti Petri”. Astfel,s- a creat statul papal , condus de papa sub denumirea de Republica Romanorum ,care a durat pâna la 20 septembrie 1870 , când a fost desfiintat de statul Italian , spre a-si reface unitatea sa politica , apoi a fost iarasi reânfiintat , dar nu în limitele vechi , la 11 februarie 1929 , ci ca un stat papal minuscul . Romanii au folosit ca baza istorica a noului stat un fals document intitulat Donatio Constantini în care se spunea ca papa Silvestru I a primit de la Constantin , Italia si cetatile ei ca recompensa pentru vindecarea de lepra obtinuta prin botezul savârsit de papa ,lucru neadevarat caci Constantin se boteaza pe patul de moarte la 22 mai 337 lânga Nicomidia. O discordie si mai mare între Roma si Constantinopol a produs masura luata în 731-732 de împaratul Leon III Isaurul de a trece provinciile Iliricului oriental , Calabria,Sicilia si Creta sub jurisdictia patriarhului de Constantinopol , confiscând si veniturile Romei din aceste provincii. În anul 800 papa Leon III încoroneaza pe Carol cel Mare ca împarat roman al Apusului; aceasta fiind idea papei ; se pare ca încoronatul nici nu si-a dorit acest lucru dar papa avrut sa opuna un împarat capabil sa-l apere de un imperiu bizantin care nu vroia sau nu mai avea puterea necesara sa controleze Apusul ; în plus la acea vreme la Constantinopol domnea împarateasa Irina , care se amestecase din plin în certurile iconoclaste ; aceleasi idei au dus la încoronarea lui Otto I în 962 dupa destramarea imperiului Carolingian , papa simtind nevoia unui sprijin politic mai ales în contextul certurilor din secolul al IX-lea ; dar lumea medievala nu concepea decât un singur împarat latin , cel încoronat de papa în timp ce bizantinii se considerau urmasii legitimi ai romanilor , apare astfel un conflict al legitimitatii , conflict care deseori era dublat de unul teritorial Conflictul s-a dus si pentru convertirea popoarelor migratoare asezate între cele doua imperii , misiunea crestina luând haina unei lupte politice ; în Europa granita dintre cele doua sfere de influenta pastrându-se sub diferite forme pâna în zilele noastre. Din secolul al VII-lea , Imperiul Roman de Rasarit se elinizeaza , devenind “Imperiul bizantin” în timp ce Occidentul se latinizeaza , limba Latina întinzându-se ca limba oficiala si la popoarele care nu facusera parte din Imperiul roman. Cele doua popoare , grecii si romanii , cu predispozitii si înclinatii deosebite , se priveau , din secolul al IX-lea , cu raceala si resentimente. CAUZE RELIGIOASE : Unitatea între Biserica Rasaritului si Biserica Apusului s-a mentinut pâna la sfârsitul secolului al V-lea . Chiar si atunci când Biserica era unita existau deosebiri privind constitutia Bisericii. În Rasarit existau patriarhate autonome recunoscute de sinoadele ecumenice pe de o parte siorganizare monarhica cu jurisdictie universala exercitata de episcopul de Roma pe de alta . Grecii erau aplecati spre filosofie si metafizica dând nastere la erezii ce afectau dogmele pe când latinii , mai practice , se vor ocupa de probleme de cult si de morala, profesând inovatii în aceste directii .Rupturi între cele doua Biserici au mai existat si înainte de 1054 , dar nu asa de radicale . În urma publicarii Henotikon-ului =Edict de unire ,din octombrie 482 de împaratul bizantin Zenon , pentru împacarea monofizitilor cu Ortodoxia , a izbucnit schisma religioasa dintre Roma si Constantinopol , cunoscuta sub denumirea de schisma acachiana , dupa numele patriarhului Acachie al Constantinopolului . O noua raceala între Roma si Constantinopol s-a produs când patriarhul Ioan IV Postitorul (582-595) si-a luat titlul de Patriarh ecumenic , în sinodul local de la Constantinopol din 588 , fapt care l-a suparat pe papa Grigorie I cel Mare(590-604) , care în semn de smerenie crestina , si-a luat titlul de servus servorum Dei , considerându-se patriarh al întregului Apus . La sinodul quinisext catolicii sunt acuzati de celibat ,de consum de animale sugrumate si de sânge ,de postire în zi de sâmbata,ca picteaza pe Mântuitorul sub chip de mile ; papa a primit hotarârile sinodului numai sub presiunea împaratului ,ele fiind considerate ca o prima declaratie de razboi împotriva Apusului . La acestea , s-au adaugat si altele , pe care le aflam din Enciclica patriarhului Fotie catre scaunele arhieresti din Rasarit din primavara anului 867 , dintre care cea mai importanta este învatatura gresita a purcederii Duhului Sfânt de la Tatal si de la Fiul –Filioque ,introdusa de latini în Simbolul niceo-constantinopolitan .Adaosul Filioque este semnalat pentru prima oara la sinodul I de la Toledo din 447 , apoi la sinodul III de la Toledo din 589 de unde s-a introdus apoi în Franta ,Germania , Anglia si Italia de nord . În sinodul din noiembrie 809 de la Aachen , prezidat de împaratul Carol cel Mare , adaosul a fost impus în tot Imperiul Carolingian . La Roma , papa Leon al III-lea(795-816) a protestat împotriva adaosului Filioque , poruncind sa se scrie pe doua placi de argint Simbolul de credinta fara Filioque , în greaca si latina , pe care le-a asezat pe usa intrarii catedralei Sfântul Petru , sub care a pus sa se scrie : Haec Leo posui amore et cautela orthodoxae fidei –Eu , Leon , am pus aceasta din dragostea si grija pentru credinta ortodoxa .Un sinod tinut la Worms în 868 acuza pe greci de erezie cu privire la Sfânta Treime . În Enciclica lui Fotie latinii mai sunt acuzati ca îsi rad barba ca junghie de Pasti un miel pa altar ca evreii , ca pregatesc Sf. Mir cu apa de râu si ca ridica diaconi la rangul de episcope adunându-se 28 de acuzatii .Acuzatiile reciproce sporesc continuu ajungându-se în 1054 la 80 ; papa Nicolae I acuza pe Fotie ca este un simplu laic , nega autoritatea patriarhiei de Constantinopol si îsi aroga dreptul de a judeca chiar sip e patriarhi .Grecii au fost acuzati în anatema din 1054 ca sunt simoniaci , ca fac eunuci si-I ridica la rangul deepiscopi , ca reboteaza ca arienii pe cei cu botez în numele Sfintei Treimi ca pretind ca donatistii ca numai biserica lor este adevarata , ca permit casatoria preotilor , ca pretend ca Legea lui Moise este blestemata ca sustin ca numai pâinea da viata si ca au scos Filioque din crez . Dar în fruntea cauzelor schismei trebuie asezate lipsa dragostei crestine si mai ales conceptiile diferite referitoare la fiinta si unitatea Bisericii. Cea mai importanta cauza a dezbinarilor a fost dorinta nemarturisita a papalitatii de a-si întinde stapânirea peste întreaga Biserica . În 1054 papalitatea ca putere politica s-a asociat cu împaratul bizantin încercând sa-l sileasca la supunere totala fata de Roma . Papa prezenta pretentiile sale politice ca dogme religioase si de aceea Biserica ortodoxa lupta în fapt pentru respingerea unei false dogme , a dogmatizarii puterii lumesti universale a papei . PRIMA FAZA A SCHISMEI. Primul conflict care a facut inceputul schismei si constituie prima ei faza a izbucnit intre patriarhul Fotie si papa Nicolae I.Pentru linistirea spiritelor agitate in Bizant din cauza inlaturarii evlaviosului patriarh Ignatie, in 859, noul patriarh Fotie, un mare invatat si om de stat, a convocat un sinod la Constantinopol, care s-a tinut in doua sesiuni, in care se aproba alegerea si intronizarea patriarhului Fotie , dar a respins pretentiile papei Nicolae I de aimpune primatul universal si asupra Bisericii Rasaritului.Papa Nicolae I insa, instiintat de Leon, trimisul imparatului Mihail al III-lea, a dezaprobat atitudinea trimisilor sai la sedinta sinodului din 861 si in sinodul tinut la Roma, in 863, a excomunicat pe patriarhul Fotie si tot clerul sau. Astfel, papa Nicolae I a facut primul pas spre schisma. Patriarhul Fotie n-a raspuns indata la provocarile papei. Situatia s-a complicat insa din 866, cand papa Nicolae I,grabindu-se sa satisfaca cererea tarului bulgar Boris-Mihail I,de a-i trimite episcope si preoti latini, a trimis in Bulgaria pe episcopii Paul si Formosus,cu un numar de clerici si un raspuns la cele 106 intrebari puse de bulgari, sub titlul Responsa ad consulta Bulgarorum. Indignat de atitudinea latinilor, prin Enciclica sa din primavara anului 867, adresata patriarhilor din Rasarit ,patriarhul Fotie acuza pe latini ca au intrat in Bulgaria , distrugand munca si eforturile preotilor greci,si au introdus in Biserica lor o serie de inovatii doctrinare si liturgice, dintre care cea mai grava inovatie este introducerea adaosului la Simbolul de credinta. In vara anului 867, patriarhul Fotie a convocat un sinod la Constantinopol, care a excomunicat pe papa Nicolae I si a condamnat inovatiile latine ca eterodoxe. Hotararile sinodului nu au impresionat pe nimeni in Apus. Moarea lui Nicolae I –nov.867 si asasinarea lui Mihail al-III-lea au mai calmat spiritele. Patriarhul Fotie nu-l impartaseste pe Vasile I Macedoneanul sub pretextul ca a participat la uciderea lui Mihail si este exilat. Intre schisme raporturile dintre Biserici erau formale, fara a fi regulate si stranse. La Roma ince epoca pornocratiei, titularii erau pusi si depusi de aristocratie, printer ei numarandu-se si femei.La Constantinopol puterea politica devine foarte influenta si patriarhii vor fi frati sau apropiati ai imparatului. Raporturile bisericesti depend de interesele politice.Un fapt demn de semnalat este punerea lui Nicolae Misticul(901-907 si 912-925) de catre Leon VI sub pretextul ca nu a vrut sa-i dea acestuia binecuvintarea pentru cea de-a patra casatorie.Papa a binecuvintat-o dar si-a atras oprobiul Orientului si a fost scos din diptice. In 920 ,dupa moartea imparatului, Nicolae a fost reabilitat de un sinod si lucrurile au reintrat in normal. SCHISMA DIN 1054 Biserica romana era roasa de doua vicii profunde:simonia si concubinajul preotilor.Din manastirea Cluny porneste un amplu current reformator si antibizantin, cel mai important reprezentant al sau fiind papa Leon IX, om mandru, luptator neobosit pentru a ridica autoritatea Romei. La Constantinopol era Mihail Cerularie, ambitios, autoritar, energic, iar pe tron se afla Constantin IX Monomahul, un imparat slab si infuentabil. De Constantinopol tineau in acea perioada si 5 mitropolii si 31 de episcopii sufragane din Sicilia si Italia de sud, cele care vor face obiectul multor dispute si vor aprinde flacara divergentelor. Caci sprijinit de imparatii germani, papa lupta pentru alungarea normanzilor si a arabilor din sudul Italiei , in una dintre lupte cazand chiar prizonier. In lupta contra concubinajului papa se loveste de preotii greci, casatoriti, sichiar impune ritul latin si celibatul si pe teritoriul fostei arhiepiscopii grecesti din sudul Italiei pe care o desfiintase. Cerularie indeamna pe Leon de Orhida, un episcop foarte invatat sa scrie o scrisoare contra romanilor dar pe care o adreseaza episcopului latin Ioan de Trani. Catolicii erau sfatuiti pentru inceput sa renunte la azima, la animale sugrumate si spurcate, la sarbatorirea sambetei si sa cante aliluia in Paresimi. Scrisoarea ajunge in mainile lui Humbert cardinal secretar de stat al papei si cel mai inversunat dusman al grecilor,si ale papei. Papa raspunde prin trei scrieri: o scrisoara lui Celularie, Dialogul lui Humbert, si o colectie de texte patristice in favoarea practicilor romane.In Dialogul lui Humbert, acesta ii acuza pe greci intre altele si de simonie, contrazicandu-se deoarece in lucrarea “Adversus Simoniacos”, incercand sa combata aceasta plaga din Biserica Romano-Catolica, lauda pe greci ca respecta hotararile privitoare la persoanele si la lucrurile bisericesti.Papa spunea in scrierile sale:”Daca cineva se desparte de Biserica Romana acela nu mai formeaza Biserica, ci conciliabul de eretici,o adunare de schismatici,o sinagoga a satanei. Sa stie patriarhul ca fara aprobarea papei , nici nu are drept sa existe, caci asa cum Constantin cel Mare a predat papilor puterea sa conduca pe principii pamantesti, tot asa raspunde si de Biserica… Apostolul Petru si urmasii sai pot judeca toata Biserica, dar pe ei nu-i judeca nimeni. Imparatul insusi trebuie sa fie un fiu ce se intoarce umilit la maica sa.” Papa accepta invitatia imparatului si in ian. 1054 trimite pe Humbert, cancelarul Frederic si arhiep.Petru de Amalfi sa discute divergentele intre Biserici.Astazi si istoricii catolici recunosc ca delegatia nu avea sanse de succes datorita caracterului lui Humbert si ca ea nu fusese trimisa ca sa negocieze,ci sa impuna vointa latina la Constantinopol. Patriarhul Mihail Cerularie,intelegand ca nu se poate astepta la nimic bun din partea delegatilor latini, le-a comunicat ca toate chestiunile si neintelegerile dintre cele doua Biserici vor fi discutate in sinod.Simtindu-se jignit,pierzandu-si rabdarea si fiind incurajat de atitudinea sovaitoare a imparatului,Humbert,fara autorizarea prealabila a papei Leon al IX-lea, care murise la 19 aprilie1054, a compus un act de excomunicare pe care il depune la ora 9 dimineata in 16 iulie 1054 inainte de Liturghie pe masa altarului Sfintei Sofii, prin care anatematiza pe patriarhul Cerularie, pe clericii si credinciosii Bisericii Ortodoxe.Clericii din altarul Sfanta Sofia l-au rugat de mai multe ori sa-si retraga scrierea dar acesta a refuzat.Se pare ca patriarhul ar fi vrut sa nu o dea publicitatii,dar ea fusese deja vazuta de ipodiaconii catedralei.Cerularie a cerut imparatului sa-i cheme inapoi pe legatii papali pentru a discuta ,dar acestia au refuzat categoric.Patriarhul a tinut un sinod cu un numar de episcopi prezenti in capitala care a hotarat sa fie anatematizati cei care au blasfemiat impotriva credintei ortodoxe, adica legatii papali si purtarea lor la 24 iulie 1054 . Originalul odiosului act a fost rupt in mod simbolic in sinod dar s-a pastrat o copie in arhiva patriarhiei.Cu acesta fapte schisma se socoteste incheiata. Contemporanii acelor zile n-au acordat importanta cuvenita evenimentelor consummate in zilele de16 si 24 iulie 1054, pentru ca lumea crestina era obisnuita cu frecventele frictiuni si divergente dintre Roma si Constantinopol. CONSECINTE ALE SCHISMEI De retinut ca latinii au aruncat primii anatema, ca patriarhul s-a mentinut pe terenul principiilor, criticand idei si fapte si nu personae cum au procedat catolicii. Legatii au acuzat personal pe patriarh si Biserica greaca de toate ereziile din trecut, au trecut apoi la amenintari si fapte reprobabile.Daca anatema catolica osindeste pe patriarh si pe toti credinciosii sai,cea greaca doar pe legatii papali si pe complici lor. Prin citita concomitent in ziua de 7 dec. 1965, in catedrala Sfintul Petru din Roma si in catedrala Sfintul Gheorghe a Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol , patriarhul ecumenic Atenagora I si papa Paul VI au ridicat reciproc anatemale rostite la 16 si 24 iulie 1054 , care au provocat schisma cea mare . Dupa schisma grecii au avut din ce in ce mai mari probleme cu apararea imperiului gasindu-se intr-o situatie penibila si apoi disperata . Ajutorul apusean era totdeauna conditionat de acceptarea primatului , lucru care facea si mai mare ruptura dintre cele doua tabere.Dorinta de putere politica a papalitatii a fost adevarata cauza a schismei si ea s-a dovedit in timp .Adevarata si iremediabila ruptura intre cele doua biserici s-a produs prin cucerirea Constantinopolului din 13 aprilie 1204 de catre cruciati , fapt care conduce la slabirea grava a Imperiului bizantin aceasta fiind una din cauzele principale ale cuceririi lui de catre turci la 29 mai 1453. Din nefericire , schisma cea mare din1054 dureaza pina in zilele noastre desi au existat mai multe incercari de unire de-a lungul timpului insa fara rezultate concrete . Datorita miscarilor ecumenice din secolul nostrum , s-a pus problema refacerii unitatii tuturor Bisericilor crestine , in primul rand refacerea unitatii dintre Biserica Ortodoxa a Rasaritului si Biserica Romano-Catolica. In ultimul timp s-a constatat o reluare a discutiilor pe tema unirii intre cele doua Biserici , Roma fiind dispusa sa renunte la unele articole divergente din dogma pe care le impunea de fiecare data cand se reluau discutiile despre unire , adoptand idei din dogma ortodoxa ,probabil in scopul reintregirii Bisericii pentru a-i reda vitalitate si rezistenta in fata fenomenului sectar ce se dezvolta din ce in ce mai mult in zilele noastre. BIBLIOGRAFIE ISTORIA BISERICEASCA UNIVERSALA PR.PROF.DR.IOAN RAMUREANU-BUC.1992 SCHISMA SI UNIREA BISERICII PROF.POPESCU ADRIAN-BUC.1954 RUPEREA PECETILOR PR.PROF.MILAN SESAN-BUC.1956 B ‚ DESPRE ORTODOXIE SI CATOLICITATE PR.PROF.MILAN SESAN-ORT.1/1962 ACTIUNEA PAPALA…LUPTA DE VEACURI A ORTODOXIEI IMPOTRIVA EXPANSIUNII PAPALE PR.PROF.LIVIU STAN B.O.R.4-5/1952 쥁@