Referat Ordonanta Presedentiala

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Ordonanta Presedentiala si de asemenea puteti face Download Referat Ordonanta presedentiala

Citeste fragmente din Referat Ordonanta Presedentiala

ORDONANŢA PREŞEDENŢIALĂ Conceptul de ordonanţă preşedenţială este folosit în doctrină în mai multe accepţiuni. Astfel într-o primă accepţiune prin ordonanţă preşedenţială se desemnează ansamblul de norme după care se conduc părţile şi instanţa în soluţionarea uznei cause urgente. Ordonanţa preşedenţială se înfaăţişează ca o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. Într-o altă accepţiune, ordonanţa preşedenţială evocă însăşi actul final şi de dispoziţie prin care instanţa statuează asupra cererii promovate de partea interesată. Conceptul de ordonanţă preşedenţială evocă în acest caz idea de act procedural. Procedura ordonanţei preşedenţiale este reglementată, în principal de art. 581-582 C. proc. civ. Ordonanţa preşedenţială are întotdeauna carater contencios chiar şi atunci cţnd se dă fară citarea părţilor. Condiţii (speciale) de admisibilitate a ordonanţei preşedenţiale Pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete caret intră în conţinutul acţiunii civile (formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea procesuală şi calitatea procesuală), adimisibilitatea ordonanţei preşedenţiale presupune şi îndeplinirea unor condiţii speciale care desprind din art. 581 alin1 C.proc.civ. Potrivit art. 581 alin 1 C. proc. civ. „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept ce s-ar putea păgubi prin întârtiere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înşăturarea piedicilorce s-ar ivi cu prilejul uneii executări”. În doctrină, s-a subliniat că textul de lege stabileşte două din situaţiile de admisibilitate a cererii de ordonanţă preşedenţială, anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum şi că, din această din urmă condiţie decurge o a treia de admisibilitate anume ca prin măsura luată să nu se prejudece cazul. I. URGENŢA Prima condiţie ce justifică folosirea ordonanţei preşedenţiale este urgenţa, care urmează a fi apreciată de către instanţă în concret, în raport cu circumstanţele obiective ale cauzei, criteriile subiective fiind, de regulă, irelevante. Tinem să subliniem că nu trebuie să se recurgă la o apreciere în abstracto, ci la una în concreto, adică la o estimare adaptată la împrejurările cauzei. Legea nu defineşte conceptul de urgenţă, ea indică doar situaţiile ce pot face necesară şi posibilă o intervenţie a justiţiei, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicelorivite cu prilejul executării. Condiţia urgenţei nu trebuie confundată cu celeritatea, chiar dacă unele texte din Codul de procedură civilă ar putea conduce la o asemenea confuzie. Celeritatea trebuie să fie o caracteristică a oricărui procescivil, în sensul finalizării acestuia într-un termen rezonabil. În schimb, urgenţa la care se referă art. 581 alin. 1 C. proc. civ. ţine de însăşi natura ordonanţei preşedenţiale, fără a exclude, ci dimpotrivă, presupunând celeritate. Însă nu în toate cazurile în care legea prevede că judecata are loc de urgenţă şi cu precădere (de exemplu art. 320. alin 1 şi art. 400 C. proc. civ.), se poate trage concluzia că judecata va avea loc pe calea ordonanţei preşedenţiale. Este necesar ca urgenţa să persiste pe tot parcursul judecăţii, astfel încât cererea de ordonanţă preşedenţială nu poate fi admisă dacă urgenţa există doar la data introducerii cererii, însă a dispărut ulterrior acestui moment şi înainte de pronunţarea hotărârii. Instanţa va arăta împrejurările din care a tars concluzia că este îndeplinită această cerinţă. Uneori, sarcina instanţei este simplificată, deoarece chiar legea apreciază existnţa urgenţei, de exemplu, în cazul suspendării execuţiei vremelnice art. 280, alin. final C. proc. civ., în cazul luării, în timpul procesului de divorţ, a unor măsuri vremelnice referitoare la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei. Această condiţie de admisibilitate este reţinută constantă în practică, astfel s-a decis că evacuarea provizorie a chiariaşilor pentru efectuarea lucrărilor de consolidare a imobilului în care locuiesc poate fi dispusă pe calea ordonanţei preşedenţiale, însă, dacă din expertiza efectuată rezultă că imobilul necesită reparaţii, dar acestea nu sunt urgente, astfel încât în lipsa lor să se prăbuşească or să devină impropriu utilizării normale, nu se mai justifică evacuarea chiriaşilor pe calea ordonanţei preşedenţialepână la termninarea lucrărilor. II CARACTERUL VREMELNIC A doua condiţie de admisibilitate este a măsura ordonată de instanţă să fie vremelnică. Această condiţie se află într-o strânsă legătură cu neprejudecarea fondului cauzei. Ordonanţa preşedenţială este o instituţie pusă la dispoziţia părţilordoar pentru a se lua măsuri provizorii, adică în termenii legii a unor „măsuri vremelnice”, iar nu definitive. Ordonanţa preşedenţială nu are ca scop stabilirea definitivă a drepturilor părţilor şi, tocmai de aceea, partea nemulţumită de măsura luată prin ordonanţă are posibilitatea de a se adresa instanţei, pe calea procedurii de drept comun. În fapt, ar fi posibil ca măsurile luate pe calea ordonanţei preşedenţialesă rămână definitive, dacă partea împotriva căreia au fost luate, din diverse motive (de ex. convingându-se de justeţea lor), nu mai urmează calea dreptului comun. Această situaţie nu schimbă însă caracterul vremelnic al ordonanţei preşedenţiale, în sensul că există posibilitatea discutării fondului dreptului în instanţa de drept comun, deci ordonanţa îşi va produce efectele până la pronunţarea unei hotărâri pe fond. Caracterul vremelnic decurge fie din însăşi natrura măsurii luate, fie din cuprinsul ordonanţei care arată expres că aceasta îşi produce efectele numai un anumit timp, de exemplu, pe durata procesului de divorţ. III. NEPREJUDECAREA FONDULUI Cea de a treia condiţie de admisibilitate a ordonanţei preşedenţiale este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. Această condiţie decurge atât din condiţie refritoare la caracterul vremelnic al măsurtii ce urmează a fi dispusă, cât şi din prevederea legală conform căreia ordonanţa va putea fi dată de chiar şi atunci când există judecată asupra fondului. Când rezolvă o cerere de ordonanţă preşedenţială, instanţa nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părţi, dar, pentru ca soluţia să nu fie arbitrară, va cerceta aparenţa acestui drept. Împrejurarea că dreptul subiectiv este litigios nu împiedică pronunţarea ordonanţei preşedenţiale, întrucât aparenţa de drepteste suficientă pebtru ca instanţa să ordone o măsură urgentă şi vremelnică, urmând ca problema existenţeisau inexistenţei dreptului subiectiv să se rezolve pe calea procedurii de drept conmun, în cadrul unei judecăţi care vizează fondul. s-a decis că este inadmisibilă cererea prin care propreitaruil unei locuinţe solicită obligarea, pe calea ordonanţei, a celulilalt coproprietar să îi permită accesul în locuinţa respectivă pe care acesta din urmă o foloseşte în exclusivitate, reclamantul-proprietaravând locuinţa asigurată în alt imobil, deoarece nu este vorba de ocrotirea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, iar pentru soloţionarea pretinsului drept sunt necesare verificări de fond. Sfera de aplicare a ordonanţei preşedenţiale În materia executării silite Art. 581, alin. 1 C. proc. civ. permite folosirea ordonanţei preşedenţiale pentru înşăturarea piedicilor ce s.ar ivi cu prilejul unei executări. De asemenea art. 280, alin. 5 . proc. civ. dispune că suspendarea executării provizorii (vremelnice) poate fi încuviinţată vremelnic şi prin ordonanţa preşedenţială. š œ ® œ n n toodată, să nu prejudece fondul, dându-se acestor două condiţii de admisibilitate un înţeles special în această materie şi anume până la restabilirea situaţiei anterioare. Menţionăm, că în doctrină, soluţia se propune mai ales în cazurile în care executarea silită a constat în evacuarea sau în predarea unui bun, însă, în ce ne priveşte, apreciem că o asemenea soluţie este totuşi forţată. În schimb, în mod justificat, s-a decis că nu se poate dispune, pe calea ordonanţei preşedenţiale, anularea formelor de excuatre silită. În materie locativă se recurge frecvent la folosirea ordonanţei preşedenţiale, lucru posibil ori de câte ori sunt întrunite condiţiile art. 581C. proc. civ. În practică au fost admise ordonanţe preşedenţiale pentru: - constatrea stării locuzinţei închiriate; - asigurarea folosirii paşnice a locuinţei; - eliberarea accesuluila camera reclamantului; - a se permite efectuarea unor reparaţii necesare şi urgente; - încetarea unor abuzuri de folosinţă, etc. Cât priveşte evacuarea locatarului, soluţia de principiu eferită de jurisprudenţă este în sensul că această măsură nu poate fi dispusă pe calea ordonanţei preşedenţiale, deoarece vizează fondul dreptului, iar nu o măsură vremelnică. În materie comercială Datorită celerităţii cu care se desfăşoară operaţiunile comerciale, există tendinţa de a se recurge frecvent la proceduar ordonanţei preşedenţiale în materie comercială. Astfel s-a putea recurge la procedura ordonanţei preşedenţiale dacă se solicită: - Oprirea unor acte de concurenţă neloială; - Suspendarea din funcţie a administratorului unei societăţi comerciale; - Încetarea faptelor prin care se împiedică folosirea unui spaţiu comercial; - Permiterea accesului la spaţiile comerciale. În schimb nu s-ar putea obţine pe calea ordonanţei preşedenţiale: - obligarea la plata unor despăgubiri pentru actele de concurenţă neloială săvârşite; - stabilirea valabilităţii unui contract comercial; - revocarea din funcţie a unui administator al societăţii comerciale; - înregistrarea în registrul de acţiuni a cesiunii unor acţiuni; - stabilirea dreptului de proprietate asupra unor spaţii comerciale; - obligarea unei persoane să se asocieze cu o altă persoană etc. Ordonanţa preşedenţială îşi găseşte o eficientă şi amplă aplicaţie în cadrul raporturilor de dreptul familiei. Adeseori ordonanţa este folosită în procesele de divorţ, chiar legea referindu-se la o atare posibilitate. În acest sens art. 613² C. proc. civ. precizează că: „instanţa, poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedenţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei”. Mai mult, unele măsuri vremelnice pot fi luate în baza art. 581 C. proc. civ., chiar dacă între soţi un proces de divoţ. Aşa este, bunăoară, cazul izgonirii di locuinţă a unuia dintre soţi. Pe calea ordonanţei preşedenţiale, în măsura în care sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate, se poate obţine: restituirea bunurilor de uz personal sau a celor necesare exercitării profesiei; reintegrarea soţului alungat, eventual şi a copiilor, în locuinţa comună; evacuarea provizorie a soţului tulburent; împărţierea provizorie a folosinţei locuinţei comune; stabilirea unui program provizoriu de vizitare a minorului pânăî la definitivarea procesului privind stabilirea domiciliului minorului etc. SPEŢE 1. Suspendarea judecării cauzei. Imposibilitatea suspendării judecării ordonanţei preşedenţiale. Prin încheierea civilă nr. 3/ 03.07.2002, Judecătoria Topliţa a dispus suspendarea judecării cauzei din dosarul nr. 912/20002, pe motiv că pe rolul instanţei se află spre soluţionare cauza penală în care reclamantele l-au chemat înb judecată pe pârât pentru infracţiunea de tulburare în posesie prevăzută de art. 220 C. penal. Împotriva încheierii au declarat recurs reclamantele, solicitând admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei din dosarul nr. 912/2002. Recurentele motivează că, faţă de obiectul acestui proces, au solicitat luarea unei măsuri vremelnice, şi anume aceea de a intra în curte la garaj şi de a se folosi de acea intrare, cazul fiind tipic unei ordonanţe preşedenţiale. Cauza penală promovată tot de recurente are ca obiect tulburarea de posesie solicitâmndu-se condamnarea inculpatului. Soluţionarea cauzei civile – ce presupune o anumită urgenţă -, nu are nici o autoritate de lucru judecat în cauza penală, cum susţine instanţa de judecată. Recurtsul a fost admis ca fondatm, pentru următoarele considerente. Recurentele au calitatea de reclamante în cauza a cărei judecată s-a suspendat, solicitând, pe cale de ordonanţă preşedenţială, eliberarea căă de acces la garajul unde îşi ţine autoturismul. Tot recurentele, în calitate de părţi vătămate, au formulat plângere penală împotriva aceleiaşi persoane care are ca obiect tulburarea de posesie prevăzută de art. 220 C. pen. Hotărârile pronunţate în procedura specială a ordonanţei preşedenţiale sunt vremelnice, executorii, procesele având caracter de urgenţă, în cauză neprejudecându-se fondul. În aceste condiţii, existenţa pe rol a unui dosar penal, chiar dacă se referă la încălcarea aceluiaşi drept, nu are drept consecinţă aplicarea prevederilor de art. 244, pct.2 C. proc. civ., tocmai datorită caracterului vremelnic al hotărârii că în această cauză nu se rezolvă fondul. Trib. Harghita, decizia civilă nr. 885 din 14.08.2002 2. Ordonanţa preşedenţială. Aparenţa dreptului. Admisibilitate. Judecătoria Sighetu Marmaţiei, prin Sentinţa civilă nr. 1057 din 16.08.2002, a admiscererea de ordonanţă preşedenţială formulată de reclamanţii P.S.S. şi P.V. împotriva pârâţilor P. Gh., P.D.F. şi B.V. şi a obligat pârâţii să sisteze lucrările de demolare a casei de locuit până la soluţionarea dosarului de fond privind imobilul în litigiu. Tribunalul Maramureş, prin decizia civilă nr. 591/R/24.06.2002, a admis recursul pârâţilor P.S. şi P.E.F., a modificat sentinţa Judecătoriei Sighetu Marmaţiei şi a respins cererea de ordonanţă preşedenţială, reţinând următoarele. La 14.01.2002, între reclamnţi şi numita B.V. s-a încheiat un contract sub semnătură privatănumit „contract de vânzare - cumpărare”, prin care primii au cumpărat de la vânzătorul B.V. casa de lucuit şi terenul aferent. Ulterior vânzătorul a încheiat un contract de vânzare cumpărare în formă autentică prin care a vândut terenul de mai sus părţilor P.G. şi P.E.F. cu preţul de 75.000.000 lei. Pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedenţială, potrivit art. 581 C. proc. civ. se cer a fi întrunite următoarele condiţii: urgenţă, păstrarea unui drept care s-ar păgubiprin întârziere, prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. În materia ordonanţei preşedenţiale se pune păroblema examinării aparenţei dreptului a cărui apărare se solicită. În cauza de faţă, ambele părţi opun una alteia un titlu de proprietate sau de deţinere. În astfel de situaţii, instanţa nu are dreptul să examineze validitatea titlurilorinvocate de părţi, întrucât prin aceasta ar rezolva fondul, ci ea trebuie să se mărginească la stabilirea, în raport cu probele prezentate de părţi, a părţii în favoarea căreia există aparenţă de drept. Pârâtul a prezenat contractul autentic de vân-cumpărare, autorizaţia de desfinţare a construcţiei, iar aparenţa de drept este în favoarea acestuia. Mai mult, pârâtul a recunoscut dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra casei ce o demolează, angajându-se să protejeze materialele rezuktate şi să le predea proprietarului. Neexistând aparenţa de drept invocată de reclamanţi şi nici situaţia producerii unei pagube care nu s-ar putea repara, nu sunt îndeplinite condiţiile ordonanţei preşedenţiale reglementate de art. 581 C. proc. civ., astfel că cererea trebuia respenă. Tribunalul Maramureş, decizia civilă nr. 581/R/24.06.2002 BIBLIOGRAFIE - Virel Ciobanu, Gabriel Boroi - Drept procesual civil – curs selectived. All Beck, Bucureşti 2005; - Ioan Leş – Codul de procedură civilă – comentarii pe articole, editura C.H. Beck, Bucureşti 2007; - Culegere de practica judiciară Ed. All Beck 쥁`