Referat Stat De Drept

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Stat De Drept si de asemenea puteti face Download Referat stat de drept

Citeste fragmente din Referat Stat De Drept

Introducere Oricare ar fi realitatea mai aproape sau mai departe de ideea ca atare, conceptul statului de drept este bine conturat în doctrina despre statul de pretutindeni. Se observă mai ales în ţările eliberate de totalitarismul comunist abordarea “statului de drept” este o reacţie împotriva statului dictatorial, care l-a oprimat pe om, fie prin abuzul de ilegalitate, fie prin editarea şi aplicarea unor legi nedrepte. Chiar atunci cînd tratăm problematica statului de drept, vizînd finalităţi aplicative, practice, nu putem proceda altfel decît pornind de la clarificarea conceptului. Şi acesta cu atît mai mult cu cît, deşi desemnează una dintre spectaculoasele transformări în curs de desfăşurare în ţările Europei Centrale şi de Est, deci inclusiv în România, Republica Moldova. Conceptul statului de drept riscă deşi nu ar trebui să rămînă o simplă obstracţiune, o mare necunoscută pentru majoritatea oamenilor din ţările amintite. Se consideră că statul de drept înseamnă în mod permanent că dreptul încetează să fie un simplu instrument de ligitimare a puterii, înseamnă supunerea puterii dreptului, protejarea individului în faţa puterii, autolimitarea acţiunii statului în favoarea individului. Conceptul statului de drept are dimensiunea universalităţii indiferent de contextul naţional temporal al utilizării lui. Această dimensiune decurge din faptul că are ca trăsătură definitorie ocrotirea drepturilor individului decurgînd din natura umană pretutindeni şi oricînd aceiaşi. De aici şi posibilitatea şi necesitea aprecierii existenţei reale a statului de drept în diferite ţări, după standarte internaţionale unice. Însă şi utilizarea conceptului implică recunoaşterea, acceptarea unui minimum de trăsături esenţiale, în absenţa cărora statul de drept nu ar putea exista, iar conceptul însăşi ar fin un non sens. Statul de drept se caracterizează printr-o multitudine de trăsături, printre care se menţionează şi principiul separării puterilor, adică limitarea fiecăruia dintre cele trei puteri – legislativă, executivă, şi judecătorească de către celelalte două. O ierarhiezare a puterii executive şi a puterii judecătoreşti, care să permită controlul între autorităţile existente în sistemul aceleiaşi puteri. Savantul şi filozoful grec Aristotel, care în celebra sa lucrare “Politica” constată existenţa unui stat, a unor organe diferite cu atribuţii precis determinate, precum Adunarea Generală, Corpul Magistraşilor (funcţionarilor) şi Corpul Judecătoresc. Se observă, astfel, că descrierea lui Aristotel avea doar semnificaţia unei simple constatări a realităţilor de organizare a statului elen şi nu putea fi pusă în nici o legătură cu principiul separării puterilor. Ideea a fost prezentată în timpul evului mediu în tezele şcolii dreptului natural, în lucrările lui Groţius, Wolf, Pufendorf, care au constatat diferitele atribuţii ale statului, fără a intrezări, însă conceptul de separaţie. În Franţa a fost formulat pentru prima dată în secolul al XVI – lea de scriitorul Jean Bodin, în lucrarea sa “Tratat asupra Republicii”. Lui John Locke, filozof şi jurist englez, îi revine meritul de a fi cercetat pentru prima dată mai metodic şi într-o nouă lumină principiul separării puterilor. Montesquieu Charles Louis, în cartea sa "De L’espirit des lois”, dă o lămurire şi clară acestei teorii a separării puterilor, care va forma unul din punctele principale ale programelor revoluţiilor franceze. În fine, în această lucrare voi face o analiză şi o caracterizare mai desfăşurată a tezelor menţionate mai sus sau mai bine zis, separarea puterilor în condiţiile statului de drept. PLANUL Introducere Capitolul I Conceptul şi trăsăturile statului de drept § 1.1 Conceptul statului de drept apariţia statului de drept evoluţia statului de drept definiţii contemporane § 1.2 Exigenţele statului de drept. Capitolul II Separarea puterilor – teorie, principiu, condiţie a statului de drept. § 2.1 Evoluţia istorică a teoriei separării puterilor § 2.2 Conţinutul principiului separării puterilor la etapa actuală. § 2.3 Separarea puterilor în statele contemporane (Marea Britanei, SUA, Franţa, Polonia, Belgia, România). CAPITOLUL I. Conceptul şi trăsăturile statului de drept. § Conceptul statului de drept Statul de drept, termen juridic, folosit foarte fregvent în literatura de specialitate, apare ca concept a cărui realizare în prezent este o necesitate vitală pentru existenţa tuturor statelor democratice contemporane. Locuţiunea “stat de drept” reese din asocierea celor doi termeni – “Statul” şi “Dreptul”. Între stat şi drept există o relaţiei puternică. Statul şi dreptul constituie o unitate de contrarii. Referindu-se la problema aceasta, profesorul universitar N. Popa menţionează următoarele: “Dreptul are rolul de “corset” al forţei, de încadrare a acestei puteri în limitile de ordine, de “calmare” a tensiunilor ce se ivesc în procesul exercitării conducerii sociale prin intermediul activităţii de stat. Pe de altă parte, statul garantează realizarea dreptului şi reintegrează ordinea juridică lezată prin activităţi ilicite” 1 . Altfel spus, în timp ce dreptul furnizează regulile generale şi obligatorii, potrivit cărora se exercită puterea de stat, statul asigură obligativitatea normelor juridice, traducerea lor în viaţă. În această ordine de idei, evidenţiem şi remarca pe care o face savantul maghiar Impre Szabo: “În cea ce priveşte legătura dintre “stat” şi “drept” ghilimelele trebuie să fie plasate în mod corect, astfel dacă se vorbeşte de drept fără de stat, cuvîntul “drept” trebuie să fie pus între ghilimele, pentru că în acest caz, nu este în mod real dreprt; dacă se vorbeşte dimpotrivă de “drept statal”, atributul “statal” nu trebuie să fie Nicolae Popa, “Teria generală a dreptului”, Bucureşti, 1993, pag.100. pus în ghilimele, căci este de prisos. În orice caz prin intervenţia statului ia naştere dreptul. Fără stat nu există drept” 2. Cele expuse permit de a concluziona că “statul de drept”, în calitate de concept şi formă de exprimare, nu o simplă asociere de cuvinte. El exprimă o condiţie cu privire la putere, o mişcare de raţionlizare şi de ordonare a acesteia. 3 Căutarea principiilor, ideilor pentru stabilirea corelaţiei, interdependenţei dintre putere şi drept a început încă din perioada antică. În procesul dezvoltării concepţiilor despre drept şi stat s-a conturat ideea privind corectitudinea şi echitatea acestei forme de organizare a societăţii. Unele idei importante pentru dezvoltarea de mai departe a conceptului statului de drept, au fost expuse încă de autorii antici. Printre aceştea pot fi menţionaţi existenţa puterii legii ca o corelaţie dintre forţă şi drept (Aristotel) 4; deosebirea formelor de guvernămînt corecte şi incorecte, guvernarea mixtă şi rolul dreptului în tipologia formelor de stat (Socrate, Platon, Aristotel); 5 corelaţia dintre dreptul natural şi dreptul determinat de voinţa membrilor societăţii (Democrit, Sofiştii) 6; egalitaea oamenilor conform dreptului natural (unii sofişti, jurişti, romani) 7 În perioada dezvoltării feudalismului ideile statului de drept de pe poziţiile istoricismului le-au expus gînditorii progresişti ai timpului: Nicolo Machiavelli şi Jean Boden. 2 – Imre Szabo, “Les Fondements de la Theorie du Droit”, Budapest, 1973, citat după Boris Negru “Teoria generală a dreptului şi statului”, Chişinău, 1999, pag 302. 3 – Giorgio del Veechio, “Lecţii de filosofie juridică”, Europa-Nova, 1995, pag 56 4 - Giorgio del Veechio, “Lecţii de filosofie juridică”, Europa- Nova, 1995, pag 51,53,59. 5 - Giorgio del Veechio, “Lecţii de filosofie juridică”, Europa- Nova, 1995, pag 50. 6 - Giorgio del Veechio, “Lecţii de filosofie juridică”, Europa- Nova, 1995, pag 50. 7 - Giorgio del Veechio, “Lecţii de filosofie juridică”, Europa- Nova, 1995, pag 50,63. În teoria sa, Machiavelli a încurcat să lămurească principiile politicii cu scopul de a determina imaginea statului de drept care ar fi oglindit cerinţele timpului. Scopul statului el îl vedea în folosirea liberă a proprietăţii şi garantarea securităţii fiecăruia. Prioritaea era acordată republicii ca formă de stat, deoarece anume republica răspunde cerinţelor egalităţii şi libertăţii. 8. Boden determină statul ca o administrare juridică cu mai multe familii şi cu patrimoniul lor. Scopul statului constă în asigurarea drepturilor şi libertăţilor. 9 În concepţia lui Grotius scopul statului de drept este protecţia proprietăţii private prin intermediul unor norme juridice, care ar asigura fiecărui om folosirea liberă a proprietăţii sale cu acordul tuturor. 10 Un alt ghînditor al timpului Hobbes se prezintă ca un adept al monarhiei absolute în Anglia. Cu toate acestea, el a înaintat un şir de idei ce presupun dominaţia dreptului în viaţa socială, care mai tîrziu au fost dezvoltate de către alţi cercetători în materie. Printre aceste idei putem menţiona egalitatea formală în faţa legii şi egalitatea contractelor. Hobbes a înaintat conceptul de a face tot ce nu-i interzis de lege şi prin aceasta a stabilit baza teoretică a principiului cel mai efectiv de reglementare a realaţiilor sociale prin intermediul dreptului. 11 Jocke menţionează la rîndul său că statul, format cu scopul protecţiei drepturilor inalienabile ale omului crează lege pentru stabilirea şi administrarea proprietăţii şi foloseşte forţele obşteşti pentru realizarea acestor legi şi pentru apărarea de un pericol extern. 8 - Хроранюк В.Н. «Теория Государства и право», Москва, 1996, pag 73. 9 – Giorgio del Vecchio, op.cit, pag 58. 10 – Гроций Т. «О праве войны и мира», Москва, 1956, pag 39 11 – Гоббе Т., «Левиафан или материя, форма или власть», Москва, 1936, p 41. Într-un asemenea stat domină legea ce asigură drepturile fundamentale din sfera patrimonială, libertăţi individuale şi inegalităţi. Liberatea oamenilor în condiţiile statului de drept, scria Jocke, constituie regula de bază, stabilită de către puterea legislativă, esenţa căreia se exprimă în liberatea de a se exprima, în libertatea de a proceda conform propriei voinţe în toate cazurile, cînd legea nu se pronuţă altfel şi de a nu fi dependent de o permanentă, nedeterminată, necunoscută voinţa autoritată a altui om. 12 Conform ideilor savantului francez Montesquieu preîntîmpinarea abuzelor de putere este necesară respectarea strictă a legilor de către toţi. “Liberatea este dreptul de a face tot ce este permis de lege. Dacă cetăţeanul ar putea face tot ce interzic aceste legi, atunci el n-ar avea libertate, deoarece la fel ar proceda şi alţi cetăţeni” 13 Libertatea politică pentru Montesquieu înseamnă instaurarea libertăţii şi securităţii. Se obţin astfel de condiţii prin separarea puterilor în legislaţia executivă şi judecătorească, concentrate la diferite organe şi care reciproc se autofalimentează şi se echilibrează una pe alta. Această idee s-a realizat în constituţiile diferitelor state civilizate ale lumii. Autorul “Declaraţiei de independenţă a Statelor Unite ale Americii” Thomas Jefferson a realizat în practică ideile statului de drept pe continentul american. De pe poziţiile contractului social şi drepturilor inailinabile ale oamenilor el supune criticii monarhia ca formă de guvernămînt. În declaraţie se proclamnă solemn drepturile inailinabile ale omului pentru asigurarea cărora se foloseşte statul. 12 – Локк Дж, « Избранные филосовские произведения» Т.2, Москва, 1960, pag 16-17. 13 – Монтескьё Ш., «Избранные произведения», Москва, 1955, pag 289. Kant, la rîndul său a elaborat şi a motivat baza filozofică a teoriei a statului de drept, în care locul principal îl ocupă omul, personalitatea. O importantă teză formulată de Kant este: “Fiecare persoană reprezintă o valoare absolută, nimeni nu poate fi considerat ca mijloc de îndeplinire chiar şi a celor mai nobile planuri”. 14 Ca principiu de bază al dreptului public filozoful german consideră, prerogativa poporului de a avea dreptul de participare la procesul de instaurarea a ordinii de drept prin adopatrea constituţiei, ce i-ar exprima voinţa. Cînd statul are la bază dreptul constituţional, ce exprimă voinţa poporului, atunci există un stat de drept, nu pot fi limitatea drepturile cetăţeanului în domeniul libertăţii personale, constituţiei, ghîndirii şi activităţii comerciale. În statul de drept cetăţeanul trebuie să posede aceiaşi posibilitate de impunere a guvernanţilor la executarea exactă a legii, pe care o au şi guvernanţii, referitor la cetăţean. 15 Condiţii progresiste în sfera de existenţă a statului de drept întîlnim şi la alţi cercetători. Jhering de exemplu, consideră că statul de drept, poate exista numai acolo, unde însăşi puterea de stat, singură se supune ordinii prescrise de ea, ce capătă o stabilitate juridică definitivă. Numai dominaţia dreprtului poate dezvolta bunăstarea naţională, comerţul şi meşteşugurile, forţele mintale şi morale ale poporului. 16 În concepţia lui Jellinec, statul este considerat ca reprezentat al intereselor generale ale poporului său, 14 - Пигалкина А. С. «Oбщая теория права», Москва, 1996, p 333. 15 – Кant I., “Screri moral – politice”, Bucureşti, 1991 16 – Алексеев С. С., «Основные понятия теории госсударства и права», Свердловск,1986, p. 47. ca o uniune dominantă a poporului, ce se prezintă ca o personalitate juridică, care satisface interesele individuale, naţionale în general umane în direcţia dezvoltării progresive a societăţii. 17 În tratatul lui I. Deleanu “Drept constituţional şi instituţii politice” se evidenţiază realizarea în practică a conceptului statului de drept, în conformitate cu trei modele: Conform modelului englez Rule of low, ideea statului de drept s-a implantat progresiv în ambianţa suveranităţii, monarhului şi a încercat să limiteze această suveranitate, iar în cele din urmă s-a manifestat prin consfinţirea suveranităţii Parlamentului. Rezultatele s-au conturat în două direcţii: limitarea împuternicirelor monarhului şi recunoaşterea lor prin intermediul dreptului pozitiv ca a “unei puteri constituitive”; necesitatea instituirii actelor executivului direct sau indirect în baza autorităţii Parlamentului. Astfel , atotputernicia Parlamentului, nu întîlnea în calea ei, mai ales după căderea în descertitudine a dreptului de veto, legislativ al şefului statului, nici o piedică, abstracţie făcînd de forţa morală considerabilă a unei opinii publice deosebit de geloasă de tradiţiile liberale ale ţării. Însă statul de drept, în varianta engleză – Rule of Low, presupune mai degrabă principiul egalităţii în faţa legii decît cel al legalităţii, adică obligativitatea tuturor de a se supune legii şi justiţiei. Faţă de stringenţa orientării statului de drept în statele aflate în perioada posttotalitară, în 17 – Еллинек Т., «Общее учение о госсударстве», СПС., 1908, pag 287. direcţia principiului Rule of Law, ni se pare util să evidenţiem că, în literatura de specialitate sînt prezentate ca elemente constituitive ale principiului Rule of Law. prioritatea normelor fundamentale faţă de simpla opurtunitate politică, prioritate garantată, autonomia puterii judecătoreşti şi răspunderea juridică a guvernului; consacrarea prin norme juridice fundamentale a drepturilor cetăţenilor, considerate ce drepturi naturale, inalienabile; existenţa unui mediu favorabil indeplinirii celor două condiţiii enumărate mai sus, Rule of Law, reprezentînd un standart după care poate fi guvernată numai o societate democratică şi nu una totalitară. Conform modelului german al statului de drept accentul se pune pe respectarea legalităţii din partea administraţiei şi controlul jurisdicţional al activităţii ei. Republica de la Vaimar a consfinţit această idee în legea sa fundamentală, devenind astfel “stat constituţional”, deşi în realitate a rămas un “stat legal”, legislativul rămănînd înafara oricărui control. În conformitate cu modelul francez statul de drept apare, după cum menţiona carre de Malbero un “stat legal” care propagă principiile legalităţii. 18 I.Deleanu evidenţiază o particularitate a fenomenului statului de drept foarte importantă: “Receptarea statului de drept” şi felul de a-l realiza prin intermediul diferitor instituţii diferă foarte mult de la o ţară la alta, indicînd traseul de la o înterpretare formală şi limitativă la una materială şi extensivă. În aşa ţări ca Italia, Spania, Portugalia, Grecia, România etc se evidenţiază afirmări materiale ale statului de drept. 18 – Grewe C., fabr H.R., “Droit constitutionnels europeens”, PUF., Paris, 1995, p.22. În alte state, de exemplu Norvegia, sînt consfinţite numai unele dintre principiile statului de drept ca neretroactivitatea legii, interzicerea revizuirii totale a constituţiei ei.19 Ne convingem că edificarea unui stat de drept în diferite ţări este însoţită de anumite particularităţi în aspect local, care totuşi nu se permit de a vorbi despre diferite noţiuni ale statului de drept. “Statul de drept exprimă o condiţie cu privire la putere, o mişcare de raţionalizare şi de ordonare a acesteia, dar şi o nouă concepţie cu privire la drept, cu privire la funcţiile şi rolul acestuia” 20 Ideea referitoare la putere, în sistemul de exigenţe, ale statului de drept, dezvoltă în genere limitarea puterii prin drept. Limitarea puterii de stat presupune interpretări importante, noi, şi anume o concepţie corespunzătoare cu privire la raporturile dintre individ şi stat, o concepţie proprie şi umanistă referitoare la democraţie, o concepţie bine gîndită şi moderată referitoare la rolul statului în societate. Se observă că mai ales în ţările eliberate de totalitarismul comunist abordarea “statului de drept” este o reacţie împotriva statului dictatorial care l-a oprimat pe om, fie prin abuzul de egalitate, fie edificarea şi aplicarea unor legi nedrepte. 21 În raport cu natura dreptului în vigoare, doctrina statului de drept a indicat diferite niveluri – sau forme de ideficare şi de evoluţia ale acestuia. 22 Prin primul nivel sau tendinţă a procesului de interactivitate a statului şi dreptului se evidenţiază statul poliţienesc (Polizeitstaat), comparat de multă vreme cu o formă de organizare 19- Deleanu I., “Drept constituţional şi instituţii poilitice”, Bucureşti, 1996, p.101. 20- Deleanu I., Op.Cit., p 103. 21 – Lupu Gh., Avornic Gh., Tteoria generală a dreptului”, Chişinău, 1997, p-48. 22 – Deleanu I., “Drept constituţional şi instituţii politice”, vol I, Bucureşti, 1996, p.104. statală care neagă dreptul şi care confundă spontan şi artificial una din instituţiile administrative – poliţia – cu noţiunea de putere discreţională. În realitate, “statul poliţiniesc” constituie una din formele statului de drept, numai că, într-un altfel de stat, dreptul aplicabil este cel al guvernului, al executivului. Dreptul este impregnat de ideea inegalităţii părţilor în raportul juridic. 23 Totuşi nu putem afirma că dreptul este ignorat: “Ca stat de drept şi spre deosebire de guvernămîntul dispotic sau arbitrar, statul poliţienesc acordă un mare rol dreptului, dar acesta este lipsit de orice element de ambivalenţă, de orice caracter de reciprocitate plasat sub semnul unilateralităţii, el nu este decît expresia supremaţiei statului acoperit de puterea sa.” 24 În statul poliţiniesc există o dominaţie a dreptului, dar a unui drept format, desigur, de stat şi absolut numai pentru stat. Ne convingem, că, deşi există o dominaţie a dreptului, încă nu este vorba de un stat de drept. E nevoie de accentuat ce fel de drept există în acest stat. În statul de drept legea nu este numai un mijloc de acţiune a statului, dar şi un vector de limitare a puterii lui. Statul poliţiniesc desigur, numai convenţional îl putem privi ca şi pe oricare alt stat, ca pe o treaptă a procesului de edificare a statului de drept. Statul de drept apare în opoziţie cu cel al tipului precedent de “Stat Prezidenţial” sau “stat poliţie”. 25 Un alt nivel al procesului de edificare a statului de drept este statul legal, ce şi-a găsit exprimarea mai ales în Franţa din perioada celei de a treia şi a patra Republici. Prezenţa statului legal este că în stat se asigură “domnia legii” sau “suveranitatea legii”. 23 – Negru B., “Teoria generală a dreptului şi statului”, Chişinău, 1999, p. 303. 24 – Chevallier J., “L”Etat de droit, Montchrestien”, Paris, 1992, p. 329. 25 – A Delvexxhio, Lecţii de folozofie juridică”, Europa Nova, 1995, p.291. Unul din promotorii consecvenţi ai acestui stat a fost Raymond Carri de Malbera care consideră că “nimic nu este posibil sau valabil decît prin lege” şi că “nu există în Franţa putere superioară puterii legii”. 26 Prezenţa statului legal şi deosebirea de statul poliţienesc se manifestă prin cîteva particularităţi: cu toate că există şi în statul poliţiniesc o “putere de reglementare autonomă”, mai este prezent şi principiul legalităţii ce implică o strictă conformitate a actelor administraţiei cu legea. “Legea nu este doar limitată activităţii executive, dar şi condiţia acesteia, organele administrative mărginindu-se la executarea legilor.” 27 separaţia puterilor apare la o condiţie necesară a libertăţii; dezvoltarea statului legal trece dezvoltarea instituţiilor respective. “ Reprezentarea proporţională şi Parteinstaat sunt fructele naturale ale statului legal” 28 Însă după cum menţionează I. Deleanu, două fenomene contradictorii şi la fel de îngrijorătoare pot să rezulte de aici: fie accentuarea suveranităţii parlamentului şi alunecarea sistemului spre un guvernămînt de adunare, fie criza statului legal, determinată de criza parlamentalizmului, ceea ce s-a întîmplat în Italia, începînd cu anul 1924, în Germania după 1933, în Spania în 1936 etc. 29 Un al treilea nivel al procesului de edificare a statului de drept şi cel mai avansat este statul constituţional. Statul constituţional încearcă să completeze lacunele statului legal “să răspundă incapacităţii parlamentului de aşi suporta criza”. 30 26 – Malourie Philipe, “Antologia gîndirii juridice”; Bucureşti, 1997, p.313. 27 – Deleanu I., “Drept constituţional şi instituţii politice”, vol I, Bucureşti, 1996, pag 105. 28 – Claudi Emeri, “l Etat de droit dans les sistemes polzar chiques europeens”, p 31. 29 – Deleanu I., “Drept constituţiona şi instituţii politice”, vol I, Bucureşti, 1996, p 106. 30 – Negru B., “Teoria generală a dreptului”, Chişinău, 1999, pag 303. La început statul constituţional apare nu atît pentru a proteja drepturile şi libertăţile omului, cît pentru a preveni conflictele ce pot apărea în cadrul federalismului. Astfel, iniţial statul constituţional e preocupat de ideea repartizării atribuţiilor ce revin autorităţilor federale şi autorităţilor subiectelor federaţiei, interacţiunea optimală a acestora. Cu timpul, însă, statul se cristalizează ca formă modernă a statului de drept, prin intermediul unui mecanism de stabilire a supremaţiei legilor şi în primul rînd a celei fundamentale. Conceptul stat de drept deseori e privit ca o creaţie teoretică a filozofiei germane inspirat de dreptul raţional a lui Kant. 31 O astfel de interpretare a conceptului dat nu e lipsită de adevăr, Kant, pe bună dreptate, fiind considerat patriarhul statului de drept.În acelaşi timp, însă, suntem absolut de acord cu profesorul universitar Ion deleanu, care consideră că “ideea statului de drept nu este specific germană…..Ea îşi află originea antică în filozofia dreptului natural, iar apoi n memorabilele Magna Carta Libertatum (1215), Petiţia Drepturilor (1627), Habeas Corpus Act (1679), Bulul Drepturilor (1688), care, deşi stătea procedurii de protecţie ale cetăţenilor englezi, au avut vocaţia universalităţii şi perenităţii” 32 Analizînd esenţa statului de drept, specificul dezvoltăriii conceptului în şcolile engleză, germană şi franceză, analizînd treptele sau nivelurile procesului de edificare a statului de drept, am ajuns la momentul cînd este nevoie de dat o definiţie mai exactă a acestui fenomen. Interesul deosebit acordat conceptului “stat de drept” a determinat, evident şi un număr mare de cercetoti în acest domeniu. 31 – Emil Moroianu, “Cîteva noi remarci privind statul de drept – Studii de drept românesc”, 1993, nr 1, pag 28 32 – Deleanu I., “Drept constituţional şi instituţii politice”, vol I, Bucureşti, 1996, pag 108. La rîndul său acest fapt a determinat şi prezenţa unui număr impunător de noţiuni ale statului de drept. Vom prezenta anumite definiţii ale statului de drept întîlnite la diferiţi specialişti în materie: “Statul de drept semnifică subordonarea statului faţă de drept” 33; este statul, care îşi subordonează acţiunea sa asupra cetăţenilor, regulilor, care determină drepturile acestora şi fixează mijloacele pe care el este autorizat să le întrebuinţeze”;34 “este statul legal prin drept, statul care respectă dreptul” 35 “statul în care puterea e subordanată dreptului, toate manifestările statului fiind legitimate şi limitate prin drept” 36; “statul de drept înseamnă limitarea puterii prin drept” 37; “statul dreptului corespunde unei ordini de tip legal – raţional, despersonalizării puterii” 38; “statul de drept înseamnă garanţii fundamentale libertăţilor publice, protecţia ordinii legilor” 39; “statul de drept implică existenţa regulilor constituţionale, care se impun tuturor” 40; “statul de drept este ordinea juridică ierarhizată şi sistematizată” 41 Ne putem convinge că conceptul statului de drept este tratat în mod diferit de specialiştii în domeniu. Însă din această totalitate de difiniţii ale statului de drept putem selecta ideile principale referitoare la acest fenomen social. În primul rînd acest fenomen îi este caracteristică limitarea statului de drept, deoarece existenţa principiului legalităţii tuturor în faţa legii presupune şi respectarea din partea statului a normelor de drept create de către însuşi statul În al doilea rînd, fenomenul statului de drept nu poate exista real fără 33 – Giquel J., “Droit constitutionel et institutions publiques”, 10 ed Montchrestien, Paris, 1989, pag 3. 34 – Avril P., Giquel J., “Lexig’que. Droit constitutionel”, PUF., Paris, 1986, p.49. 35 – Redor marie – Joelle, “de lţEtat legal a lţEtat droit”, Economia, PUF., 1982, p.16. 36 – redor Marie – Joelle, op,cit. Pag 10. 37 – Claude Emeri, “L Etat de droit dans les sistemes polzarchiques europeens” in “Revue francaise de droi constitutionnl”, 1992, n 9, p. 29. 38 – Claude Emeri , op.cit, p. 30. 39 – Qzermanne J Louis, “les regimes politiquies occidentaux”, Ed du senil, Paris, 1968, pag 107. 40 – Duhamel Oliviⱥ錠敬⁳牡档潥阠戠湯灡牡楴瑳獥Ⲕ沓⁥潍摮