Referat European Ombudsman

Mai jos puteti citi fragmente din Referat European Ombudsman si de asemenea puteti face Download Referat European Ombudsman

Citeste fragmente din Referat European Ombudsman

European Ombudsman I. Istoric şi generalităţi În ultimele decenii, tot mai multe ţări au introdus în sistemul juridic naţional o instituţie receptată din practica parlamentară suedeză, care are ca rol soluţionarea plângerilor ce i se adresează de către cetăţenii care pretind că drepturile lor au fost încălcate de funcţionai sau autorităţi ale administraţiei publice. Este vorba de instituţia „Ombudsmanului” Iniţial instituţia ombudsmanului s-a format în Suedia în anul 1809. Anterior însă, în această ţară exista practica ca Parlamentul (Riksdag) să numească un împuternicit al său, investit cu prerogativa de a cerceta şi soluţiona plângerile persoanelor vătămate în drepturile lor prin abuzuri ale administraţiei regale. Ombudsmanul avea sarcina de a promova aplicarea uniformă a legilor, şi de a semnala inadvertenţele legislative. Avea posibilitatea de a îşi îndeplini atribuţiile prin efectuarea de inspecţii şi prin primirea de plângeri. În limba suedeză „ombud” înseamnă mandat, procură, împuternicire. Prin raportare, ombudsman desemnează instituţia învestită de Riksdag printr-un mandat de reprezentare să examineze plângerile ce i se adresează de cei ce pretind că le-au fost încălcate drepturile garantate de Constituţie. Ombudsmanul poate fi definit ca autoritatea numită de Parlament şi răspunzător faţă de acesta, căruia i se conferă prin Constituţie sau printr-o lege specială dreptul de a soluţiona plângerile ce i se adresează de către cetăţenii care pretind că organele executive le-au încălcat sau nesocotit drepturile recunoscute la nivel constituţional. Urmând modelul suedez Finlanda a creat postul de Ombudsman Parlamentar în 1919. Prin urmare instituţia Ombudmanului din Finlanda a fost a doua înfiinţată din lume. Instituţia Ombudsmanului s-a răspândit în toate ţările nordice la jumătatea secolului 20. În Danemarca instituţia Ombudsmanului poporului a fost creat în 1955 iar în Norvegia primul Stortingets Ombudsman a fost creat în 1962. În ambele ţări, puterile Ombudsmanului sunt mai limitate decât ale instituţiilor similare din Suedia şi Finlanda. Mai târziu instituţia s-a răspândit în alte părţi ale lumii, în special urmărind modelul Danez. Treptat instituţia Ombudsmanului se răspândeşte în toate părţile lumii. Anii 1970 au demonstrat că instituţia Ombudsman –ului a găsit terenul potrivit pentru a se răspândi în Noua Zeelandă şi provinciile canadiene şi statele australiene. Până în prezent instituţii asemănătoare au fost înfiinţate în aproape toate ţările europene. Instituţii asemănătoare funcţionează în unele ţări africane dar şi în state central şi sud americane. Conform IOI (International Ombudsman Institute) în prezent în aproximativ 140 de ţări funcţionează Ombusdman-i. În unele ţări aceste instituţii sunt regionale sau locale, Italia sau Germania de exemplu sunt ţări care nu au o instituţie parlamentară a Ombudsman. Practic instituţia Ombudsmanului a căpătat caracter universal fiind întâlnită pe toate continentele, indiferent dacă este consacrată la nivel naţional sau regional, sau dacă atribuţii generale sau specializate pe domenii. Denumirea instituţiei diferă de la o ţară la alta : Mediateur de la Republique (Franţa), Defensor del Pueblo (Spania), Provedor de Justica (Portugalia), Volksanwaltscheft (Austria), Diwan el Mezalem (Egipt), Difensore Civoco (Italia), Parlamentarz Commisoner for Administration (Marea Britanie) etc. Uniunea Europeană a creat postul Ombudsmanului European în anul 1995. Rolul Ombudsmanului European este de a supraveghea activităţile instituţiilor uniunii europene şi de a se asigura că acestea respectă principiile unei bune guvernări. Primul titular al acestui post a fost Jacob Söderman care anterior îndeplinise aceiaşi funcţie în Parlamentul Finlandez . În doctrina şi practica constituţională recentă este constant subliniată importanţa instituţiei Ombudsmanului pentru garantarea şi, îndeosebi, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Ombudsmanul este numit de Parlament pentru un mandat a cărui durată diferă de la stat la stat. De obicei, mandatul ombudsmanului este de patru ani. Parlamentul deţine, totodată dreptul de a revoca pe ombudsman înainte de expirarea mandatului dacă acesta s-ar face vinovat de încălcarea Constituţiei sau a legilor, ori ar avea o conduită reprobabilă. În principiul Ombudsmanul îşi desfăşoară activitatea la nivel naţional. Aceasta nu este însă o regulă. De pildă, în Statele Unite nu a fost înfiinţată o asemenea instituţie la nivel federal. În schimb există un număr foarte mare de ombudsmani la nivelul unor state federale, al unor municipalităţi sau chiar în instituţii sau companii. De asemenea, există ombudsmani având o jurisdicţie materială specializată. De asemenea, nimic nu împiedică ca Guvernul să instituie un organism guvernamental având ca atribuţie, să analizeze şi să soluţioneze plângerile împotriva Cabinetului sau împotriva unor departamente sau agenţii executive şi să aplaneze, astfel, conflicetle între cetăţean şi administraţia publică centrală şi locală. Se înţelege că o asemenea instituţie, ar avea o sferă mai îngustă de activitate şi, oricum, autoritatea sa ar fi mult inferioară a celei a ombudsmanului parlamentar. În principiu, puterea ombudsmanului se reduce la dreptul de a face recomandări autorităţilor publice vinovate de încălcarea drepturilor unor persoane, de a controla activitatea organelor administraţiei publice cărora le revin atribuţii în domeniul drepturilor omului, de a inspecta instituţii de deţinere (penitenciare, instituţii – şcoli de reeducare, centre de internare a minorilor), spitale, şcoli ş.a. În unele sisteme constituţionale, însă, ombudsmanul are dreptul de a acţiona în justiţie, în condiţiile prevăzute de lege, funcţionarii care s-au făcut vinovaţi de încălcarea unor drepturilor unor persoane. Dreptul de acţiune judiciară se bazează, în acest caz pe investirea, prin Constituţie, a ombudsmanului cu atribuţia de a veghea la respectarea legilor în domeniul drepturilor omului. Dreptul la acţiune judiciară este recunoscut ombudsmanului în Suedia, Finlanda şi Danemarca. În exercitarea atribuţiilor sale, ombudsmanul nu se substituie altor organisme cărora le sunt conferite atribuţii privind apărarea drepturilor omului. Avem în vedere, îndeosebi, organele judiciare. În ceea ce priveşte statutul său şi raporturile cu autorităţile publice, trebuie menţionat că ombudsmanul este independent faţă de toate celelalte autorităţi publice, inclusiv faţă de Parlament, care îl numeşte şi îl poate revoca înainte de expirarea mandatului său. De altfel, nu este permisă nici o ingerinţă în activitatea ombudsmanului, nici chiar din partea Parlamentului. Deşi este independent faţă de celelalte autorităţi publice, ombudsmanul prezintă însă anual un raport Parlamentului privind cazurile pe care le-a investigat, soluţiile date, etc. De asemenea, în raportul anual pot fi făcute recomandări Parlamentului şi Guvernului privind perfecţionarea legislaţiei în materie sau a activităţii unor departamente sau alte autorităţi guvernamentale ori ale administraţiei publice care interesează drepturile omului. Pentru a consolida independenţa ombudsmanului, legislaţia referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiei stabileşte o serie de incompatibilităţi între calitatea de ombudsman şi orice alte funcţii publice sau private. Pentru a-şi exercita în condiţii corespunzătoare activitatea, ombudsmanul are nevoie de concursul celorlalte autorităţi publice. Constituţia sau după caz, legile de organizare şi funcţionare a instituţiei ombudsmanului prevăd, în acest sens, obligaţia autorităţilor publice de a pune la dispoziţia ombudsmanului toate datele, informaţiile şi documentele de care acesta ar avea nevoie pentru a-şi exercita atribuţiile. Obudsmanul îşi exercită atribuţiile la plângerea persoanelor ale căror drepturi au fost vătămate sau din oficiu, când are informaţii, date prind încălcarea unor drepturi cetăţeneşti sau când constată el însuşi asemenea încălcări. În general, excede competenţei de investigaţie a ombudsmanului membrii Guvernului, parlamentarii şi membrii aleşi ai administraţiei publice locale. Motivul unei asemenea derogări este că deputaţii, senatorii, membrii aleşi ai organelor administraţiei publice locale sunt reprezentanţi ai poporului iar miniştrii răspund politic în faţa Parlamentului. Cererile care se adresează Ombudsmanului trebuie făcute în scris şi semnate. În principiu, anonimele nu se iau în considerare, ceea ce nu împiedică însă ca o plângere anonimă să fie motivul sesizării din oficiu al ombudsmanului şi punctul de declanşare al unei expertize de rutină. În legislaţia statelor referitoare la organizarea şi funcţionarea instituţiei ombudsmanului, se prevede că nu se iau în considerare plângerile cetăţenilor ale căror drepturi au fost încălcate cu unu sau după caz, cu doi ani înainte de sesizarea ombudsmanului. Activitatea ombudsmanului este în principiu publică, ceea ce nu împiedică ca persoanele lezate să solicite ombudsmanului caracterul confidenţial al plângerii. De asemenea, ombudsmanul poate decide din proprie iniţiativă caracterul secret al activităţii sale pentru motive temeinice (ex. Apărarea secretelor militare, a ordinii publice, a moralei, etc). Nu trebuie exclus nici dreptul unor instituţii publice de a solicita pentru motive temeinice confidenţialitatea unor investigaţii ale ombudsmanului. Actele emise de ombudsman pot fi decizii, cereri, recomandări, citaţii, etc. Actele emise de ombudsman în exercitarea atribuţiilor sale sunt acte de autoritate. II. Instituţia Ombudsmanului European – European Ombudsman Instituţia Ombudsmanului European a fost înfiinţată prin Tratatul de la Maastricht în 1992. În 1995 Parlamentul European a ales primul Ombudsman European, în persoana domnului Jacob Söderman, care a fost avocat al poporului şi ministru al justiţiei în Finlanda. În octombrie 1999 Parlamentul European l-a reales pe domnul Söderman pentru un mandat de cinci ani. În prezent, Ombudsmanul European este P. Nikiforos Diamandouros, Acesta a fost avocatul poporului naţional al Greciei şi a fost ales de Parlamentul Europei şi deţine postul începând cu 1 aprilie 2003. Ombudsmanul European îşi îndeplineşte îndatoririle în conformitate cu competenţele conferite instituţiilor şi organismelor comunitare prin Tratate. Ombudsmanul European nu poate interveni în cazuri deferite tribunalelor şi nu poate pune sub semnul întrebării fundamentarea hotărârilor pronunţate de un tribunal. În cadrul instituit de Tratatele menţionate anterior şi de condiţiile prevăzute în acestea, Ombudsmanul European ajută la descoperirea cazurilor de proastă administrare din activitatea instituţiilor şi organismelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă atunci când acţionează în calitate juridică, şi face recomandări în vederea stopării acestora. Nici o acţiune a unei alte autorităţi sau persoane nu poate face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului European. Ombudsmanul European investighează plângerile privind administrarea incorectă în instituţiile şi organele Uniunii Europene. Instituţiile includ, de exemplu, Comisia Europeană, Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European. Agenţia Europeană a Mediului şi Agenţia Europeană pentru Siguranţa şi Sănătatea la Locul de Muncă constituie exemple de organe ale Comunităţii pe care acesta le poate investiga. Doar Curtea de Justiţie şi Tribunalul de Primă Instanţă activând în rolul lor juridic nu cad sub incidenţa acestei jurisdicţii. De obicei Ombudsmanul European conduce cercetările în baza reclamaţiilor, dar poate demara cercetări şi din proprie iniţiativă. Ombudsmanul investighează cazurile de administrare neproductivă sau incorectă. Multe din plângerile adresate Ombudsmanului European privesc întârzieri administrative, lipsa de transparenţă sau refuzul la accesul la informaţii. Câteva se referă la relaţiile de muncă dintre instituţiile europene şi agenţiile acestora, angajarea de personal şi desfăşurarea concursurilor. Altele sunt legate de relaţiile contractuale dintre instituţiile europene şi firmele private de exemplu cazuri de terminare neaşteptată a contractelor. Întrucât Ombudsmanul European, care poate acţiona şi din proprie iniţiativă, trebuie să aibă acces la toate elementele necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor sale; în acest scop, instituţiile şi organismele comunitare sunt obligate să îi furnizeze Ombudsmanului European, la cererea acestuia, orice informaţii pe care acesta li le solicită, cu excepţia cazurilor în care există motive suficient de temeinice pentru păstrarea secretului, şi fără a aduce atingere obligaţiei Ombudsmanului European de a nu divulga astfel de informaţii. Autorităţile statelor membre sunt obligate să îi furnizeze Ombudsmanului European toate informaţiile necesare, cu excepţia cazurilor în care informaţiile respective sunt acoperite de dispoziţii legale sau de reglementare privind păstrarea secretului sau de dispoziţii care împiedică comunicarea lor. Dacă Ombudsmanul constată că asistenţa solicitată nu este oferită cu solicitudine, acesta informează Parlamentul European, care adoptă măsurile corespunzătoare; Ombudsmanul European şi personalul acestuia sunt obligaţi să trateze în condiţii de confidenţialitate orice informaţie pe care o dobândesc în îndeplinirea îndatoririlor lor. Cu toate acestea, Ombudsmanul European are obligaţia să informeze autorităţile competente cu privire la faptele pe care le consideră că ar putea intra sub incidenţa dreptului penal şi care i-au parvenit pe parcursul anchetelor sale; Parlamentul European trebuie să numească Ombudsmanul European la începutul mandatului său şi pe durata acestuia, alegându-l dintre persoane care sunt cetăţeni ai Uniunii şi care prezintă toate garanţiile necesare privind independenţa şi competenţa. Ombudsmanul European trebuie să îşi îndeplinească îndatoririle păstrându-şi independenţa totală şi trebuie să se angajeze solemn în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene că va acţiona în acest mod în îndeplinirea îndatoririlor sale; Orice cetăţean al Uniunii Europene, orice persoană fizică sau juridică având sediul într-un stat membru al Uniunii poate să depună o plângere prin poştă, fax sau prin e-mail la Ombudsmanul European. Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică având sediul social într-un stat membru al Uniunii poate transmite în mod direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, Ombudsmanului European o plângere privind un caz de proastă administrare în activitatea instituţiilor sau a organismelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă atunci când acţionează în calitate juridică. Ombudsmanul European informează instituţia sau organismul în cauză imediat ce îi este adresată plângerea. Plângerea trebuie să permită identificarea persoanei care o depune şi a obiectului plângerii; persoana care depune plângerea poate solicita ca aceasta să rămână confidenţială. Plângerile se depun în maximum de doi ani de la data la care faptele pe care se bazează intră în atenţia persoanei care o depune şi trebuie să fie precedate de demersurile administrative adecvate pe lângă instituţiile şi organismele în cauză. Ombudsmanul European poate sfătui persoana care depune cererea să o adreseze altei autorităţi. Plângerile adresate Ombudsmanului European nu afectează termenele de apel din cadrul procedurilor administrative sau juridice. Ombudsmanul European informează cât mai curând posibil persoana care depune plângerea asupra acţiunii pe care a întreprins-o cu privire la aceasta. Ombudsmanul European are vaste puteri de investigare. Instituţiile şi organismele Comunităţii sunt obligate să-i furnizeze informaţiile solicitate sau să-i permită accesul la dosarele în cauză. De asemenea, statele membre sunt obligate să-i furnizeze informaţiile care pot ajuta la clarificarea cazurilor de proastă administrare a activităţilor instituţiilor sau organismelor Comunităţii Europene. Ombudsmanul European nu poate investiga plângeri împotriva autorităţilor naţionale, regionale sau locale, chiar dacă plângerile privesc chestiuni legate de Uniunea Europeană. Exemple de asemenea autorităţi sunt departamentele guvernamentale, agenţiile statului şi consiliile locale. Ombudsmanul nu constituie un organ de apel pentru deciziile luate de tribunale sau de ombudsmani naţionali. Ombudsmanul European nu poate investiga plângerile împotriva unor activităţi sau persoane private. Este necesar doar ca Ombudsmanul să informeze instituţia în cauză în privinţa unei reclamaţii pentru ca aceasta să rezolve problema. Dacă cazul nu este rezolvat satisfăcător pe parcursul investigaţiilor, Ombudsmanul va încerca să găsească o soluţie amiabilă care rezolvă situaţia de administrare incorectă şi satisface plângerea. Dacă încercarea de conciliere dă greş, Ombudsmanul poate face recomandări de rezolvare a cazului. Dacă instituţia nu acceptă recomandările acestuia, el poate înainta un raport special către Parlamentul European. Dacă, din cauza procedurilor juridice aflate în desfăşurare sau finalizate privind faptele avansate, Ombudsmanul European trebuie să declare că o plângere nu poate fi acceptată sau să oprească prelucrarea acesteia, rezultatul oricăror anchete desfăşurate până în momentul respectiv sunt clasate fără a se mai întreprinde alte acţiuni. Ombudsmanului European nu i se poate adresa nici o plângere privind relaţia dintre instituţiile şi organismele comunitare şi funcţionarii acestora şi alţi angajaţi decât dacă toate celelalte posibilităţi de depunere de cereri şi plângeri administrative interne, în special procedurile prevăzute în art. 90 alin. (1) şi (2) din Statutul personalului au fost epuizate de persoana în cauză, iar termenul pentru răspunsul autorităţilor abordate în acest mod a expirat. Dacă Ombudsmanul nu poate investiga plângerea – de exemplu dacă aceasta priveşte administraţii naţionale, regionale sau locale sau dacă nu este vorba despre administrare incorectă— el va depune toate eforturile să vă indice un alt organ care v-ar putea ajuta. Acesta ar putea fi un Ombudsman naţional sau regional sau un comitet care soluţionează petiţii. În cazul în care, în decursul investigaţiilor, plângerea nu este soluţionată în mod satisfăcător, Ombudsmanul poate încerca să găsească o rezolvare amiabilă care pune capăt cazului şi satisface reclamantul. Dacă această încercare de reconciliere nu dă rezultate, Ombudsmanul poate face recomandări pentru soluţionarea cazului. Dacă instituţia nu acceptă recomandările sale, Ombudsmanul European poate prezenta un raport special Parlamentului European în ceea ce priveşte cazul. III. Modul de soluţionare al anchetelor Din proprie iniţiativă sau în urma unei plângeri, Ombudsmanul European realizează toate anchetele pe care le consideră justificate pentru a clarifica orice suspiciune de proastă administrare din activităţile instituţiilor şi organismelor comunitare. Ombudsmanul European informează cu privire la o astfel de acţiune instituţia sau organismul în cauză, care îi poate prezenta orice observaţii utile. Instituţiile şi organismele comunitare sunt obligate să îi furnizeze Ombudsmanului European orice informaţii pe care acesta le solicită şi să îi permită accesul la dosarele în cauză. Instituţiile şi organismele comunitare pot refuza acest lucru numai din motive suficient de temeinice de păstrare a secretului. Acestea permit accesul la documente provenind dintr-un stat membru şi clasate ca secrete conform dispoziţiilor legale sau de reglementare numai cu acordul prealabil al statului membru respectiv şi numai Acestea permit accesul la alte documente provenind dintr-un stat membru după informarea statului membru în cauză. În ambele cazuri, Ombudsmanul European nu poate divulga conţinutul unor astfel de documente. Funcţionarii şi ceilalţi angajaţi ai instituţiilor şi organismelor comunitare trebuie să depună mărturie la cererea Ombudsmanului European; aceştia vorbesc în numele şi conform instrucţiunilor administraţiilor lor şi sunt supuşi în continuare respectării datoriei de păstrare a secretului profesional. Autorităţile statelor membre sunt obligate să îi furnizeze Ombudsmanului European, oricând acesta solicită, prin intermediul Reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre pe lângă Comunităţile Europene, orice informaţii care l-ar putea ajuta să clarifice cazurile de proastă administrare din cadrul instituţiilor sau organismelor comunitare, cu excepţia cazurilor în care astfel de informaţii sunt acoperite de dispoziţii legale sau de reglementare privind secretul sau de dispoziţii care împiedică comunicarea acestora. Totuşi, în cazul din urmă, statul membru în cauză poate permite furnizarea acestor informaţii Ombudsmanului European, cu condiţia ca acesta să se angajeze să nu le divulge. Dacă asistenţa cerută nu este oferită cu solicitudine, Ombudsmanul European informează Parlamentul European, care ia măsuri adecvate. În măsura în care este posibil, Ombudsmanul European încearcă să găsească împreună cu instituţia sau organismul în cauză o soluţie pentru eliminarea cazului de proastă administrare şi pentru satisfacerea plângerii. Dacă Ombudsmanul European constată că a existat un caz de proastă administrare, acesta informează instituţia sau organismul în cauză, prezentând, dacă este cazul, un proiect de recomandare. Instituţia sau organismul informate în acest mod trimit Ombudsmanului European un aviz detaliat în termen de trei luni. Ombudsmanul European trimite apoi un raport Parlamentului European şi instituţiei sau organismului în cauză. El poate formula recomandări în raport. Persoana care a depus plângerea este informată de Ombudsmanul European cu privire la rezultatul anchetelor, la avizul instituţiei sau al organismului în cauză şi cu privire la orice recomandări formulate de Ombudsmanul European. La sfârşitul fiecărei sesiuni anuale, Ombudsmanul European prezintă Parlamentului European un raport privind rezultatul anchetelor sale. Ombudsmanul European şi personalului acestuia pentru care se aplică art. 214 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, art. 47 alin. (2) din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi art. 194 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Electrice li se impune să nu divulge informaţiile sau documentele pe care le obţin pe parcursul anchetelor lor. Acestora li se impune, de asemenea, să trateze în condiţii de confidenţialitate orice informaţii care ar putea dăuna persoanei care a depus cererea sau oricărei persoane implicate. Dacă, pe parcursul anchetelor, ia la cunoştinţă existenţa unor acte pe care le consideră de natură penală, Ombudsmanul European informează imediat autorităţile naţionale competente prin intermediul Reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre pe lângă Comunităţile Europene şi, dacă este cazul, instituţia comunitară sub autoritatea căreia se află funcţionarul sau angajatul în cauză, care poate aplica art. 18 alin. (2) din Protocolul privind Privilegiile şi Imunităţile Comunităţilor Europene. De asemenea, Ombudsmanul European poate informa instituţia sau organismul comunitar în cauză cu privire la faptele care pun în discuţie comportamentul unui membru al personalului acestora din punct de vedere disciplinar. În măsura în care acest lucru contribuie la o mai mare eficienţă anchetelor sale şi la o mai bună salvgardare a drepturilor şi a intereselor persoanelor care îi adresează plângeri, Ombudsmanul European poate coopera cu autorităţile de acelaşi tip din unele state membre, cu condiţia să respecte legile naţionale aplicabile. Ombudsmanul European nu poate solicita în acest mod consultarea unor documente la care nu are acces. IV. Numirea şi revocarea Ombudsmanului European Ombudsmanul European este numit de Parlamentul European după fiecare alegeri pentru Parlamentul European pe durata mandatului parlamentar. Mandatul său poate fi reînnoit. Ombudsmanul European este ales dintre persoane care sunt cetăţeni ai Uniunii Europene, care au drepturi civile şi politice depline şi care oferă toate garanţiile privind independenţa şi îndeplinesc condiţiile necesare pentru exercitarea celei mai înalte funcţii juridice din ţara lor sau care dispun de experienţă şi competenţe recunoscute pentru a îndeplini îndatoririle Ombudsmanului European. Ombudsmanul European încetează să îşi îndeplinească îndatoririle fie la sfârşitul mandatului său, fie în urma demisiei sau a eliberării din funcţie. Cu excepţia cazurilor în care este eliberat din funcţie, Ombudsmanul European rămâne în funcţie până la numirea succesorului său. În eventualitatea întreruperii timpurii a îndeplinirii îndatoririlor, în termen de trei luni din momentul în care postul devine vacant este numit un succesor până la sfârşitul mandatului parlamentar. Ombudsmanul European care nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru îndeplinirea îndatoririlor sale sau care se face vinovat de o abatere disciplinară gravă poate fi eliberat din funcţie de Curtea Supremă de Justiţie a Comunităţilor Europene la cererea Parlamentului European. Ombudsmanul European îşi îndeplineşte îndatoririle în mod complet independent, în interesul general al Comunităţilor şi al cetăţenilor Uniunii. Pe parcursul îndeplinirii îndatoririlor sale, acesta nici nu încearcă să obţină şi nici nu acceptă instrucţiuni din partea nici unui guvern sau a altui organism. Acesta nu săvârşeşte nici un act incompatibil cu natura îndatoririlor sale. La preluarea îndatoririlor sale, Ombudsmanul European se angajează solemn în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene că îşi va îndeplini îndatoririle în mod complet independent şi imparţial, şi că pe parcursul mandatului său şi după încheierea acestuia va respecta obligaţiile care decurg din acesta, în special îndatorirea de a proceda cu integritate şi discreţie în ceea ce priveşte acceptarea unor funcţii, numiri sau beneficii după încheierea mandatului său. Pe parcursul mandatului său, Ombudsmanul European nu poate îndeplini nici un alt fel de îndatoriri politice sau administrative şi nu poate avea nici o altă ocupaţie, indiferent dacă acestea sunt cu titlu oneros sau nu. În privinţa remuneraţiei, a alocaţiilor şi a pensiei, Ombudsmanul European se situează la acelaşi nivel ca şi un judecător al Curţii Supreme de Justiţie a Comunităţilor Europene. V. Organizarea Instituţiei Ombudsmanului European Ombudsmanul European este asistat de un secretariat pentru care numeşte un funcţionar principal. Funcţionarii şi angajaţii secretariatului Ombudsmanului European sunt supuşi reglementărilor aplicabile funcţionarilor şi altor angajaţi ai Comunităţilor Europene. Numărul acestora este stabilit în fiecare an în cadrul procedurii bugetare. Angajaţii Comunităţilor Europene şi ai statelor membre numiţi în secretariatul Ombudsmanului European sunt transferaţi în interes de serviciu şi li se garantează repunerea automată în funcţie în instituţia din care provin. În problemele privind personalul său, Ombudsmanul European are acelaşi statut ca şi instituţiile în sensul art. 1 din Statutul Funcţionarilor Comunităţilor Europene. Sediul Ombudsmanului European este sediul Parlamentului European. Principiile directoare privind numărul membrilor personalului angajat de Ombudsmanul European şi statutul de personal angajat temporar sau pe bază de contract al celor care desfăşoară anchete sunt stabilite într-o declaraţie comună a celor trei instituţii. Parlamentul European include în bugetul său personalul şi dotările materiale necesare primului Ombudsman European pentru îndeplinirea îndatoririlor sale începând imediat după numirea acestuia. VI. Principalele preocupări ale Ombudsmanului European De la înfiinţarea sa în 1995, Ombudsmanul European s-a confruntat în activitatea sa cu peste 10 000 de plângeri. Problemele semnalate cuprindeau de la prevederi în domeniul fiscalităţii până la finanţări de proiecte şi de la legea concurenţei până la discriminare pe bază de sex. Problemele semnalate cel mai des se referă la întârzieri în efectuarea plăţilor, neînţelegeri contractuale, discriminare arbitrală şi lipsa accesului la informaţie. Apărarea drepturilor fundamentale Uniunea Europeană şi-a luat angajamentul ferm de a respecta drepturile fundamentale. În luna decembrie 2000, preşedinţii celor trei mari instituţii europene – Comisia Europeană, Parlamentul European şi Consiliul Europei – au adoptat la Nisa Carta Fundamentală a Drepturilor Omului. Acest document prezintă cetăţenilor ce drepturi fundamentale sunt obligate să respecte instituţiile şi organismele europene. Articolul 43 din cartă prevede dreptul de a se adresa Ombudsmanului European : „ Orice cetăţean al Uniunii şi orice persoană fizică sau juridică rezidentă sau care are sediul în unul din Statele Membre are dreptul de a semnala Ombudsmanului European cazuri de proastă administrare în activitatea instituţiilor şi organismelor Comunitare.....” A. Transpunerea prevederilor cartei în viaţa reală Ombudsmanul European a desfăşurat o activitate intensă în a se asigura că prevederile cartei sunt luate în serios de către instituţiile care au proclamat-o. În mod constant li se reaminteşte promisiunea făcută cetăţenilor europeni, şi în acelaşi timp se exercită presiuni pentru a se demonstra practic că respectă prevederile cartei în activitatea zilnică. Comisia Europeană a abrogat o regulă ce permitea discriminarea pe motiv de sex după o investigaţie a Ombudsmanului European. Regula interzicea experţilor naţionali aflaţi în concediu de întreţinere a copiilor să lucreze în sistem part-time şi avea efecte în sensul dezavantajării unui număr mult mai mare de femei decât bărbaţi. Ombudsmanul European a fost alertat de această problemă de către o persoană din Marea Britanie care dorea să se angajeze în sistem part-time în timpul concediului de îngrijire pentru a putea să se ocupe şi de copil. Ombudsmanul European a reamintit Comisiei Europene de prevederile art. 21 din carta care interzice discriminarea pe diferite criterii inclusiv pe bază de sex. Parlamentul European şi Comisia Europeană au abrogat prevederile referitoare la limita de vârstă necesară pentru angajare ca urmare a presiunii exercitate de către Ombudsmanul European. Ombudsmanul a argumentat că limitarea ca urmare a vârstei este asimilată discriminării, fapt ce contravine prevederilor art. 21 din cartă. După ce Ombudsmanul European a refuzat să semneze decizia pentru înfiinţarea Biroului de Recrutare European interinstituţional ca urmare a condiţionării de vârstă la angajare, Parlamentul European şi Comisia Europeană au căzut de acord să renunţe la această prevedere, cu efect imediat. Comisia Europeană a făcut progrese în vederea îmbunătăţirii libertăţii de exprimare a oficialilor ca urmare a criticilor venite din partea Ombudsmanului European. Cu referire la art. 11 din cartă care prevede dreptul la liberă exprimare şi informare, Ombudsmanul European a atras atenţia asupra insuficientei informări a oficialilor cu privire la drepturile şi obligaţiile lor în acest domeniu. Ca răspuns Comisia Europeană a propus un ghid care să explice personalului interesat regulile şi a convenit asupra unor modificări concrete a regulilor care cereau oficialilor să obţină autorizarea prealabilă pentru a face publice orice aspecte ale muncii lor. B. Dreptul fundamental la o bună administrare Carta prevede printre altele şi dreptul fundamental al fiecărui cetăţean de a avea acces la o administraţie de calitate. Ombudsmanul European a propus ca acest drept să fie prevăzut în cartă, argumentând că cetăţenii Uniunii Europene sunt îndreptăţiţi să aibă acces la o administraţie deschisă, răspunzătoare şi flexibilă. Pentru a clarifica ceea ce înseamnă o administraţie bună în practică, Ombudsmanul European a realizat Codul European al unui comportament bun în administraţie. Acesta prezintă cetăţenilor la ce au dreptul să se aştepte de la administraţia Uniunii Europene şi oferă indicaţii oficialilor asupra modului în care trebuie să se poarte în relaţia cu publicul. Oficialii care urmează prevederile codului pot fi siguri că vor evita investigaţiile ce au ca obiect proasta administrare. Serviciile oferite de către aceştia cetăţenilor europeni ar trebui să aibă drept consecinţă o îmbunătăţire semnificativă. Parlamentul European a aprobat acest cod în Septembrie 2001. Ombudsmanul European îl utilizează în prezent în investigaţiile sale ca urmare a plângerilor adresate de către cetăţenii Uniunii Europene prin care sunt semnalate cazuri de proastă administrare. Ombudsmanului i s-a cerut de către Comisia Europeană să propună o lege europeană a administraţiei bazată pe prevederile codului. Legea urmează a se aplica în egală măsură tuturor instituţiilor şi organismelor Uniunii Europene. Ombudsmanul European este foarte activ în a informa cetăţenii şi oficialii despre prevederile codului pentru ca aceştia în egală măsură să cunoască care sunt drepturile şi obligaţiile lor. Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) cu sediul în Salonic a adoptat măsuri care să asigure respectarea prevederilor codului în ceea ce priveşte activitatea sa ca urmare a unei investigaţii a Ombudsmanului European. Acesta a descoperit că Cedefop a utilizat un limbaj neadecvat la soluţionarea plângerilor ce i-au fost adresate. Acest fapt contravine principiului curtoaziei prevăzut de cod. Cedefop a fost de acord să instruiască personalul şi să publice pe pagina sa de web rezumate ale răspunsurilor la plângerile ce i-au fost adresate. Comisia Europeană a fost criticată de către Ombudsmanul European pentru că a omis să răspundă unei Organizaţii pentru Drepturile Omului din Portugalia. Organizaţia a formulat o plângere Comisiei Europene cu privire la faptul că autorităţile portugheze nu apără interesele membrilor săi, Ombudsmanul European a reamintit Comisiei că principiile unei bune administraţii prevăd obligativitatea unui răspuns adecvat la toate solicitările adresate şi de a informa cetăţenii despre stadiul dosarului lor. Ombudsmanul European a criticat Comitetul Regiunilor pentru că nu şi-a îndeplinit angajamentul luat faţă de un cetăţean olandez. Acesta a fost trecut pe lista de rezerve pentru a ocupa un post în European Alliance Group. Comitetul a promis că va informa cetăţeanul imediat ce un post va deveni vacant dar nu a făcut asta. Ombudsmanul European a reamintit Comitetului că reprezintă un act de bună administrare să respecte promisiunile făcute cetăţenilor. ° ² : ´ Ā ᰀile, participanţilor nu li se adusese la cunoştinţă rezultatul concursului. Ombudsmanul European a solicitat Parlamentului să prezinte scuze candidaţilor. Parlamentul a recunoscut că modul în care angajaţii săi au soluţionat cererile de informaţii ale candidaţilor au fost inacceptabile. Asigurarea unei administraţii responsabile şi deschise Transparenţa reprezintă o parte esenţială a democraţiei. În calitate de cetăţean, oricine are dreptul de a modul şi scopul în care sunt luate deciziile. Instituţiile europene sunt obligate să apere şi să promoveze principiul transparenţei. Articolul 1 din Tratatul instituind comunitatea europeană prevede că “ deciziile sunt luate cât mai deschis posibil” Această sarcină nu a fost întotdeauna îndeplinită. Multe dintre plângerile adresate Ombudsmanului European erau referitoare la lipsa transparenţei în unele dintre instituţiile europene. A. Facilitarea accesului la documente Ombudsmanul European a făcut eforturi pentru ca instituţiile europene să ofere un acces cât mai larg la informaţii. Anchetele sale referitoare la accesul public la documentele Uniunii Europene a condus la adoptarea şi publicarea de către aproape toate instituţiile şi organismele comunitare a unor regulii de acces la documente. A soluţionat multe cazuri ale cetăţenilor europeni care i-au adresat plângeri referitoare la refuzul de a primi informaţii. Numărul documentelor Uniunii Europene care au fot prezentate publicului a crescut ca urmare a soluţionării acestor anchete. Statewach, o grupare din Marea Britanie care monitorizează libertăţile civile în Uniunea Europeană, a obţinut de la Consiliul Europeni unele documente după intervenţia Ombudsmanului European. Consiliul a refuzat iniţial să ofere acele documente dar a revenit asupra deciziei ca urmare a argumentelor prezentate de către Ombudsman. Acesta a subliniat importanţa protejării accesului cât mai larg al cetăţenilor europeni la informaţii şi a necesităţii de a respecta regulile accesului la informaţii. În mai 2001, Parlamentul European şi Consiliul Europei au adoptat noi reguli referitoare la accesul public la documentele parlamentului şi consiliului. Aceste instituţii trebuie să alcătuiască un registru public al documentelor, care este accesibil în format electronic şi care trebuie actualizat mereu. Dacă instituţiile urmează cu stricteţe principiul accesului liber când aplică aceste reguli, cetăţenii vor putea înţelege mult mai uşor modul în care aceste instituţii îşi desfăşoară activitatea B. Tratamentul corespunzător în cazurile de încălcare a legilor Comisia Europeană este responsabilă pentru asigurarea faptului că Statele Membre respectă legile comunitare. În îndeplinirea acestei atribuţii, este cunoscută în mod neoficial ca „Apărător al Tratatului”. Se bazează foarte mult pe sesizări ale cetăţenilor pentru a identifica cazuri în care Statele membre nu respectă legile comunitare. Numeroşi cetăţeni au fost nemulţumiţi de modul în care Comisia Europeană a rezolvat aceste cazuri. Aceştia s-au adresat Ombudsmanului European susţinând că procedura a fost secretoasă şi timpul îndelungat de soluţionare, a fost o lipsă de informare cu privire la stadiul dosarului şi că Comisia Europeană a refuzat să dea motivele pentru care a clasat cazul. Constrâns de necesitatea unei mai mari transparenţe şi de nevoia ca cetăţenii să fie trataţi corespunzător, Ombudsmanul European a solicitat Comisiei Europene să îmbunătăţească procedurile sale. Ca răspuns, Comisia Europeană a acceptat să informeze persoana care a depus reclamaţia despre intenţia sa de a clasa un dosar, înainte de a lua decizia finală. După ce Ombudsmanul European a primit şi mai multe plângeri a solicitat Comisiei Europene să elaboreze un cod care să guverneze activitatea sa referitoare la relaţia cu cetăţenii în timpul investigaţiilor sale. În martie 2002, Comisia Europeană a înregistrat progrese în vederea îmbunătăţirii acestei situaţii. Comisia Europeană a adoptat măsuri menite să protejeze drepturile cetăţenilor în cazul încălcărilor legilor după ce Ombudsmanul European a criticat activitatea acestei instituţii. Acesta a descoperit că Comisia a informat greşit un petiţionar despre motivul pentru care a încheiat o investigaţie. De asemenea nu a oferit oportunitatea petiţionarului de a procura mai multe probe în sprijinul declaraţiei sale. Cazul se referea la o pretinsă violare a legilor comunitare de către autorităţile din Grecia în declararea câştigătorului pentru proiectul de construire a metroului în Salonic. C. Modalităţi de recrutare mai deschise Un alt obiect al plângerilor adresate Ombudsmanului European a fost secretul referitor la procedurile prin care instituţiile şi organismele Uniunii Europene recrutează personal. Aceste fapt este cu atât mai serios cu cât de obicei acesta este primul contact pe care oamenii îl iau cu administraţie comunitară. Ca urmare a activităţii Ombudsmanului European, în prezent, listele cu candidaţii admişi sunt publicate iar candidaţii pot verifica fişele de concurs şi pot afla cine a făcut parte din Comisia de Selectare. Aceste fapt este menit să sporească transparenţa în ceea ce priveşte recrutarea, să permită candidaţilor să aibă mai multă încredere în procedurile de angajare, conducând pe ansamblu la o mai bună impresie asupra instituţiei. Parlamentul European a fost de acord să dea tuturor candidaţilor la concursurile de recrutare o copie după fişa de examinare la cerere ca urmare a investigaţiei Ombudsmanului European. Câţiva candidaţi italieni s-au plâns Ombudsmanului European după ce în cadrul unei competiţii organizate de către Parlamentul European li s-a refuzat accesul la lucrările lor. Îmbunătăţirea serviciilor oferite de către instituţii Cetăţenii Uniunii Europene se aşteaptă ca administraţia publică pe care se bazează să funcţioneze corespunzător. Începând cu nerespectarea obligaţiilor contractuale şi până la întârzieri în efectuarea plăţilor, instituţiile europene nu au arătat întotdeauna un exemplu de practică corectă. Dar când Ombudsmanul European a ridicat în atenţia lor o problemă, acestea au acţionat constructiv pentru a pune lucrurile în ordine. Rezultatul a fost că serviciile oferite de către instituţiile europene s-au îmbunătăţit considerabil. În prezent, când un cetăţean se adresează Uniunii Europene va primi un răspuns în limba maternă. Acesta de asemenea poate insista ca oficialii să explice şi să justifice deciziile luate. Încetarea plăţilor cu întârziere Întârzierile în efectuarea plăţilor pot reprezenta o problemă pentru orice companie dar pentru companiile mici şi mijlocii acest lucru poate fi o problemă de supravieţuire sau de faliment. Ombudsmanul European a protejat plăţile pentru o mulţime de cetăţeni, societăţi sau asociaţii ale căror drepturi sau comisioane nu fuseseră achitate la timp. Unei firme de consultanţă din Germania i s-a plătit ultima rată din comisionul datorat împreună cu dobânda aferentă începând cu anul 1995, după ce aceasta s-a adresat Ombudsmanului European. Societatea încheiase un contract cu Comisia Europeană în 1994 şi a aşteptat şase ani pentru a i se plăti drepturile contractuale. Comisia a adoptat măsuri flexibile pentru a evita întârzierile în efectuarea plăţilor către sub-contractanţi ca urmare a unei investigaţii a Ombudsmanului European. Comisia a demarat procedurile în a rezolva o problemă referitoare la returnarea TVA-ului pentru o universitate din Irlanda ca urmare a intervenţiei în acest caz a Ombudsmanului European. Un profesor din Irlanda a adresat o plângere Ombudsmanului European prin intermediul căreia s-a plâns de faptul că Comisia Europeană a refuzat returnarea a 200.000 EURO ce reprezenta TVA-ul pentru contracte de cercetare. Comisia Europeană a replicat că această sumă va fi achitată imediat ce procedurile legale pentru această operaţiune vor fi încheiate. Deoarece problema s-a ivit pentru că sistemul Irlandez nu este complet aliniat la sistemul fiscal comunitar, Comisia Europeană a anunţat că a lansat o procedură de încălcare a regulamentelor comunitare împotriva Irlandei. Ca urmare a numeroaselor plângeri referitoare la întârzierile semnificative în efectuarea plăţilor de către Comisia Europeană, Ombudsmanul European a declanşat propria investigaţie. Ca răspuns, Comisia Europeană a propus să simplifice, să clarifice şi în general să îmbunătăţească modalităţile de plată către creditorii săi. Ca urmare, numărul plângerilor adresate Ombudsmanului European referitoare la întârzieri în efectuarea plăţilor a scăzut considerabil. B. Respectarea obligaţiilor contractuale Când un cetăţean sau o companie semnează un contract cu una dintre instituţiile Uniunii Europene, se aşteaptă ca administraţia să îşi respecte obligaţiile asumate. Părerile deseori diferă referitor la ceea ce părţile s-au angajat cu exactitate. Ombudsmanul European este întotdeauna atent să asigure că instituţiile Uniunii Europene respectă ceea ce s-au obligat. Comisia Europeană a fost de acord să despăgubească cu suma de 11.000 Euro unui om de ştiinţă german şi colegii acestuia ca urmare a plângerii adresate de aceştia Ombudsmanului European. Acesta a declarat că Comisia Europeană a refuzat să îl compenseze ca urmare a devalorizării yen-ului faţă de EURO. Aceasta însemna că el a primit mai puţin în comparaţie cu alţi oameni de ştiinţă care au sosit în Japonia cu un an în urmă sa pentru a lucra la acelaşi program de cercetare. Ombudsmanul European a garantat plata către un artist francez care a lucrat la o broşură informativă pentru Comisia Europeană. Artistul a adresat o plângere Ombudsmanului European prin care a semnalat faptul că Comisia Europeană a refuzat să îi plătească drepturile de autor când broşura a fost reeditată. În timpul investigaţiei Ombudsmanul European a propus o înţelegere financiară care a fost acceptată de artist. Comisia Europeană a retras o cerere de rambursare şi a fost de acord să efectueze plata finală a unei datorii ca urmare a intervenţiei Ombudsmanului European. Plata era datorată ca urmare a colaborării la realizarea unui CD în mai multe limbi de către şcoli din Franţa, Marea Britanie, Spania şi Olanda. Unul dintre destinatarii plăţii a transferat resursele înainte de finalizarea bugetului. Comisia Europeană a argumentat că acest lucru a fost nepotrivit. Ombudsmanul European a arătat că acest lucru era posibil în lumina prevederilor contractuale şi prin urmare a obligat Comisia să plătească. Ombudsmanul European a criticat Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Protecţie a Muncii cu sediul în Bilbao pentru că nu s-a asigurat că un contract pe care l-a încheiat nu era în concordanţă cu legislaţia spaniolă a muncii. Acesta a urmat unei plângeri formulate de un cetăţean spaniol care prin faptul că Agenţia nu a luat în considerare vârsta sa în evaluarea sa nu a respectat regulile Comisiei referitoare la personalul local, are au stat la baza întocmirii contractului. Agenţia a argumentat că legile din Spania nu permit luarea în consideraţie a vârstei. C. Instituţii care funcţionează mai bine Plângerile primite de către Ombudsmanul European au ajutat la descoperirea procedurilor ineficiente, metodelor învechite şi a practicilor discriminatorii ale instituţiilor comunitare. În replică, instituţiile au făcut progrese referitor la aceste neajunsuri, conducând la o administraţie mai corectă şi mai eficientă. După criticile formulate de către Ombudsmanul European, Comisia Europeană a înăsprit regulile de audit intern. Acesta ca urmare a declaraţiei a unui cetăţean danez despre