Referat Succesiunea
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Succesiunea si de asemenea puteti face
Download Referat SuccesiuneaCiteste fragmente din Referat Succesiunea
BIBLIOGRAFIE:
STEFAN COCOS: Drept roman. Editura AU-Beck, Bucuresti 2000.
Mihai Vasile Jakota: Drept roman I. Editura Fundatiei ‘Chema-rea’,
Iasi 1998.
Veleriu M. Cnited: Lectii de drept roman, V-I, Editura ‘Polirom’
Iasi 1988.
Teodora simbreanu: Drept roman, Principii, Institutii si texte cele-bre.
Casa de editura si presa ‘Sansa-SRL’. Bucuresti 1994.
Emil Molcut: Drept roman, Editura ‘Pres-Mihaela’ SRL Bucure-sti
2000.
CARACTERISTICA GENERALA A SUCCESIUNILOR
Succesiunile - hereditas reprezinta o transformare a patrimoniului ce
a apartinut unei persoane care a murit, succesorilor sai.
Succesiunea inseamna continuarea unei situatii juridice a unei
persoane de alta persoana(1).
Materia succesiunilor cuprinde totalitatea normelor ce reglemen-teaza
transmiterea patrimoniului defectului de catre succesorii sai.
Hereditatea difunctului este continuata de succesorii sai. Privita in
lumina semnificatiei sale istorice, succesiunea ne apare ca un sistem
juridic prin care se inlocuieste o persoana care si-a insusit munca
altora, printr-o alta persoana apartinind aceeasi clase, iar cel mai
adesea chiar aceleasi familii(2).
Proprietatea nu s-a putut transmite din timpuri, pentru ca se facea
confuzii la dreptul de proprietate si insusi lucru la care se raporta.
La conceptia unei succesiuni care se poate transmite s-a ajuns mai
tirziu, cind s-a putut face distinctie intre transmiterea lucrului si
aceea adreptului si cind s-a admis posibilitatea de transmitere a unui
drept asupra lucrului altuia.
Institutia succesiunii este mult legata de cea aproprietatii private,
caci a aparut si s-a consolidat in procesul acapararii mijloacelor de
productie si a produselor de catre majoritatea dominata, constituind
principalul instrument juridic prin care s-a asigurat perpetuarea
sistemului exploatarii sclavagiste(3).
Romanii au ajuns la aceasta conceptie abia mai tirziu, in
procesul evolutia generale a ideilor privind transmiterea patrimoniului.
La origine, ei nu admiteau ideea tansmiterii patrimoniului de la defunct
la succesorii sai, asa cum nu admisese ideea transmiterii proprietatii
intre vii.
Pornind de la princiupiu ca nu exista patrimoniu fara
titular, vechii romani considerau ca patrimoniul unei persoane dispare
odata cu moartea sa.
In aceea epoca, raporturile dintre o persoana si patrimoniul
sau aparea ca o legatura materiala intemeiata pe ideea de puterea care
se stingea odata cu moartea titularului patrimoniului(4).
Emil Molcut: Drept roman. Editura ‘Press-Mihaela’ SRL Bucuresti
2000. P. 133.
Stefan Cocos: Drept roman. Editura AU-Beck, Bucuresti 2000. P.133.
Emil Molcut: op. cit. P.133.
Intrucit dreptul defunctului se stingea odata cu ea, romanii
considerau ca dobindesc un drept nou, un drept de proprietate-putere(5).
In epoca clasica, cuvintul succesiune era intrebuintat,
numai in intelesul de succesiune cu titlu universal.
In timpul lui Justinian, se vorbea de o succesio in res sau
in singulares res, in opozitie cu succesio per universitatem sau in
universitatem.
Heriditas se numeste si totalitatea bunurilor lasate de o
persoana decedata.
Herdelele nu este numai un succesor de bunuri lasate si
datorii, o heriditas cuprinzind si elemente nepatrimoniale.
TIPURI DE SUCCESIUNI, EVOLUTIE, INSEMNATATE.
Persoanele chemate a dobindi succesiunea sunt desemnate fie prin voita
legii si atunci cind avem de-a face cu succesiunea legala, fie prin
testament.
Succesiunea ab interstat(fara testament) se deschide atunci cind nu
exista succesori testamentari, fie pentru ca defunctul nu a lasat
testament, fie pentru ca testamentul nu a fost valabil intocmit.
Chiar din timpul legilor celor XII Table,care reglamenta riguros
succesiunea legala, succesiunea testamentara capata prioritate fata de
aceasta. Era nu numai un obicei, dar si un fel de demnitate
cetata-neasca ca cineva sa moara lasind testament(6).
4.Mihai Vasile Jakota: Drept roman. Editura ‘Fundatiei’ Chemarea’
Iasi. P.512.
Emil Molcut: op. cit. p. 134.
Evolutia generala a dreptului roman a cunoscut, din punct de vedere
succesoral, doua tendinte principale, astfel:
decaderea formalismului. Daca la origine actele juridice reclamate de
transmiterea patrimoniului defunctului catre succesorii sai erau
imbracate in forme solemne extrem de rigide, cu timpul, fata de
cerintele economice, in continua expansiune, formele se simplifica tot
mai mult, astfel incit, in final, constatam ca simpla manifestare de
vointa este suficienta pentru declansarea unor consecinte juridice.
ocrotirea rudeniei de singe, rudenie ce tine sa ia locul agnatiunii, ca
fundament al mostenirii. Fiul de familie emancipat nu-si putea
mosteni tatal, intrucit inceta sa mai fie ruda cu el(7).
Succesiunea este importanta din doua puncte de vedere:
interesul creditorilor care dobindesc in persoana heredelui un nou
debitor, avind mai multe sanse de a fi platit, intrucit averea
succesorului se alatura celui a defunctului.
interesul defunctului - bunurile vindute erau pe numele sau. Odata cu
moartea sa se sting uzufructul si datoriile ce rezulta dintr-un delict.
Pe linga cele doua tipuri de succesiuni, in dreptul roman exista si un
al treilea, respectiv succesiunea diferita contra testamentului.
Potrivit principiului libertatii de a testa, testatorul putea institui
sau dezmosteni pe descendentii sai, dupa cum credea de cuviinta, cu
conditia sa respecte formele solemne.
Emil Molcut: op. cit. p. 136.
Stefan Cocos: op. cit. p. 134.
PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE SUCCESIUNII
Nemo pro parte testatus, pro parte interstatus decedere protest - nimeni
nu poate muri in parte fara testament. Conform acestui principiu,
succesorul nu poat veni la succesiune decit dac este herede estamentar.
Pentru aceeasi succesiune el nu poate fi in acelasi herede
testamen-tar si herede ab interstat.
semel heres, semper heres - o data herede, totdeauna herede. Aceasta
inseamna ca sensul eredelui nu poate fi afectat prin sosirea unui termen
sau realizareanei conditii(8).
8.Emil Molcut: op. cit. p. 136.
SUCCESIUNEA LEGALA
1.Succesiunea legala reglementata de dreptul civil
Succesiunea ab interstat, dupa cum se arata in Legea celor
XII Table, se deschidea numai in cazul in care ‘deejus’ - defunctul
nu a lasat testament - si interstate moritur, ori testamentul lasat a
fost atins de o cauza de nulitate, fie herdele refuza sau devenea
incapabil sa primeasca mostenirea.
Aceasta lege prevedea urmatoarele categorii de mostenitori
civili: heredes sui, adnatus proximus si gentiles.
Exista principiu in conformitate cu care persoanele stabilite
de lege sa vind la mostenire erau indicate intr-o anumita ordine
preferintiala dupa cum urmeaza: sui heredes constituiau persoanele din
prima categorie ce aveau intietate, apoi urmau agnatus proximus, ce
veneau la mostenire, daca lipseau cei din prima, si in sfirsit gentiles
erau cei care constituiau persoanele din a treia categorie ce veneau la
mostenire persoanele care se aflau in grad cel mai apropiat de revedenie
conform regulei proximitatii. Aceasta nu se aplica intre sui heredes.
Heredes sui constitue persoanele care prin moartea lui pater
familias devin sui suris, si sunt chemati astfel la mostenirea
defuntului cu prioritatea dupa cum s-a vazut. Din aceasta categorie fac
parte: fii,fiicele,sotia casatorita cu manus, in calitate de fiica
precum si nepotii daca tatal lor a precedat bunicul(9).
Emil Molcut: op. cit. p.136-137.
Nu sint heredes sui sotia casatorita fara manus si fiul emancipat,
deoarece intre ei si parter familias nu existau legaturi civile in
momentul mortii acestuia.
Nepotii din fii vin la mostenire prin reprezentarea Agnatus proximus
constituie persoanele care sunt chemate la mostenire in lipsa herede
sui-lor.
Cu toate ca expresia agnatus proximus este formulata la singular, prin
ea se desemneaza fie o persoana fie un grup de persoane aflate in cel
mai apropiat grad de rudenie cu defunctul.
In consecinta, un agnat mai indepartat va fi cel mai apropiat agnat
cind nu exista o alta ruda mai apropiata de defunct. In aceasta
categorie trebuiem, de exemplu, a situa pe fratii si surorile
defunctului adica cei nascuti din aceeasi mama si din acelasi tata, sau
numai din aceolasi tata. Asadar, aceasta categorie de mostenitori nu
este fixa, ci mobila.
Gentiles constituie persoanele care sunt chemate la succesiune in
parti egale datorita lipsei primelor doua categorii de mostenitori.
2.Succesiunea legala reglementata de dreptul pretorian
Catre sfirsirul republicii erau cunoscute patru categorii de mostenitori
pretorieni, respectiv: bonorum possesio unde liberi, bonorum possesio
unde legitimi, bonorum possesio unde cagnate, bonorum possesio unde vir
et uxor.
Bonorum possesio unde liberi constituie categoria de mostenitori
formata din sui heredes, persoane luate in calitate de descendenti si,
deci, rude de singe ale defunctului, care suferind o capitis deminutio
au perdut drepturile succesoriale conform dreptului civil.
10. Emil Molcut: op. cit. p. 137-138.
Succesiunea legala reglementata de dreptul imperial
Imparatii romani , fie direct prin constitutii , fie indirect prin
senatusconsulte au mers mai departe pe drumul trasat de pretor largind
cercul rudeniei de singe.
Astfel , s-au adoptat prin initiativa acestora doua senatusconsulte
importante pentru dreptul succesoral roman de la acea vreme , respectiv
senatusconsultul Tertulian si senatusconsultul Orfitian.
Senatusconsultul Tertulian acorda un drept de succesiune mamei fata de
copii ei , chiar si nelegitimi , daca erau indeplinite anumite conditii
, cum ar fi copii sa fie sui iuris , deci sa aiba bunuri proprii.
In conformitate cusenatusconsultul Orfitian , aparut in vremea
imparatului Marc Aurelius , femeia maritata fara manus , straina fata
de copii sai dupa dreptul civil , ii poate chema la succesiune in baza
cognatiunii . De asemenea , sint chemati la succesiunea mamei chear si
copii nelegitimi.
Cele doua senatusconsulte au avut rolul de a aduce modificari esentiale
in sistemul succesoral legislativdupa cum urmeaza:
simplii cognati devin herezi civili chear dupa dreptul civil
copii nascuti in afara casatoriei devin herezi civili
mama , herede civil este exclusa de la succesiunea copiilor
Succesiunea testamentara
1.Testamentul
Definitie:
Testamentul este un act formal prin care o persoana numita
testator instituie in mod necesar unul sau mai multi succesori , cu
scopul ca acestia sa asigure executarea vointei sale dupa
moarte.
La origine numai un herede putea fi instituit succesor . Cind erau mai
multi herezi , testatorul avantaja pe unii in detrimentul altora . In
sarcina lui heredes intra executarea dispozitiilor din testament.
Ulpian denumea testamentul astfel: testamentul este mani-festarea , in
conformitate cu legea , a vointei noastre pentru a avea tarie dupa
moarte.(11)
Originea cuvintului testament - rezulta din latinescu testari - a lua
marturie, a desemna.
Testamentul indeplinea si alte roluri, cum ar fi numirea unui tutore sau
dezrobirea unui sclav, dar in nici un caz testamentul roman nu a avut
vreodata ca rol unic ingrijirea cultului privat.
Cu timpul pentru protectia succesorilor pretorieni s-a creat o exceptie
contra succesorilor indicate de dreptul civil. Astfel dreptul lui pater
familias de a dispune de bunurile sale prin testament, la inceput a
suferit restrictia pentru a asigura chiar contra vointei lor o parte din
bunurile anumitor persoane.
11. Teodor Sambreanu : Drept roman .Principii , institutii si texte
celebre . Casa de editura si presa ‘Sansa-s.r.l.’ Buc.1894
Cu timpul testamentul a suferit o interesanta evolutie nu numai in ceea
ce priveste solemnitatile sale externe , dar si structura continutului
Forme de testament :
In vechiul drept roman existau trei forme de testament si anume:
testamentul calatis comitiis ; testamentum in procinctu ; testamentum
per aes liberam.
Testamentul calatis comitiis imbraca forma unei legi votate de catre
comitia curiata , de unde se deduce ca la inceput romanii priveau cu o
anumita reticenta testamentul , act prin care succesiunea prevazuta in
lege putea fi modificata .
Comitiile calate erau intrunite intr-un scop religios , prin ele
infaptuindu-se totodata si adoptarea testamentelor . Ele se intruneau de
doua ori pe an , respectiv la 24 martie si 24 mai , pentru ca in zilele
de 23 ale acestor luni avea loc ceremonia trimbetelor care serveau la
convocarea poporului in curii .(13)
Un herald traversa orasul si chema cetatenii in curii . Comitiile jucau
un rol de simpli martori sau legislatori , ca marturie a actului
solemn.(14)
Testamentul era un vot al comitiilor calate dupa propunerea noului
pontif .
In forma initiala , el avea inteles de adrogatiune , fiind un act de
completare a familiei , adica facut in lipsa copiilor.
Teodor Sambreanu : op.cit. p.95
Emil Molcut :op.cit. p.140
Femeile , care nu aveau acces in comitiile calate nu puteau sa faca
testament sub aceasta forma . De asemenea , nici puberii care nu puteau
lua parte viata cu caracter religios , rezervata patricienilor , nu
puteau face testament si nici institui sub aceasta forma .
Testamentul trebuia sa fie facut cit mai simplu . O declaratie in fata
poporului sub arme ;tinea locul formalitatilor prin comitiile calate.
Testamentul in procintu prezenta dezavantajul ca era accesibil numai
militarilor , deci cetatenilor ce aveau virstele cuprinse intre 17 si 46
de ani .
Testamentul per aes et libram reprezenta o aplicatiune a mancipatiunii .
Cel care voia sa faca un act de dispozitie a bunurilor sale dupa moarte
- testatorul - transmite prin mancipatiune patrimoniul unei persoane
numite emptor familial . Acesta se efectua printr-o vinzare fictiva ,
insarcinind pe cumparator sa dispuna de bunuri dupa indicatiile lui ,
incheind asa numitele pacte fiduciare , in care se arata numele
succesorului , precum si felul in care sa fie impartite .
Aceasta forma de acte intre vii era accesibila si pentru plebei.
Familiae emptor nu este un herede , el detine doar locul unui herede .
Testatorul putea sa dea dispozitii oral . Romanii nu cunosteau
iscalitura moderna , martorii intrebuintind drept pecete un inel ce se
aplica in dreptul numelui lui.(15)
Teodor Sambreanu : op.cit. p.96
Testamentul per aes et libram publicum se numea astvel deoarece numele
mostenitorului era comunicat celor prezenti care stiau ca vor fi
mostenitori . El era tot o aplicatie a mancipatiunii dar de data aceasta
mancipatiunea era deturnata de la scopul ei , deoarece nici unul din
efectele sale reale nu se mai produceau . Emptor familiae nu mai devine
proprietar al bunurilor mancipate si el declara in mod solemn cu ocazia
mancipatiunii ca in baza insarcinarii testorului bunurile se afla in
paza lui , desi le-a cumparat . Testamentul per aes et liberam publicum
cuprinde doua acte distincte , respectiv ‘mancipatio’ si
‘nuncupatio’.
Nuncupatio era partea principala a testamentului , mancipatio
intervenind numai de forma.
Totusi , strins legate unul de altul ,aceste doua acte trebuiau sa se
indeplineasca , adica fara a fi intrrupte de nici un act strain
testatorului.
In perioada dreptului clasic apar noi forme de testament :
testamentul noncupativ - era actul care se infaptuia sub forma unei
declaratii , nuncupatio ; pronuntate cu voce tare in prezenta a sapte
martori prin care face sa se cunoasca numele heredelui si ultimile sale
acte de vointa . Aceasta forma de testament se folosea de catre cei cei
care nu aveau timp sa-si scrie testamentul , fiind surprinsi de
apropierea mortii si totodata pentru cei ce nu cunosteau carte .
testamentul pretorian - consta intr-un inscris care purta sigilii a
sapte martori in care gasim ramasite de la testamentul per aes et
libram.(16)
Teodor Sambreanu : op.cit. p.97
Pretorul abandoneaza actul sub forma mancipatiunii , devenit fara
continut juridic . Testamentul se reduce numai la un inscris cu sapte
peceti ale martorilor.
Pretorul a transformat pe emtori familiae in martori alaturi de cei
cinci necesari pentru procesul de mancipatiune .
Testamentul militar nu presupune vreo conditie de forma . El putea fi
facut oricum cu conditia din partea testatarului , care trebuia sa fie
clar exprimata .
Mai tirziu , in perioada dreptului imperial , apar noi forme de
testament specifice acestei perioade :
testamentul civil in forma orala - manifesta vointa testatarului , clar
exprimata verbal fata de martori , cinci la inceput apoi sapte .
testamentul in forma scrisa - nu se mai executau pe table de ceara ci
erau scrise pe papirus si pergament . Testamentul se putea prezenta
martorilor , infasurat sub forma unui sul , atit cit este scris , ca
numele si pecetile lor in subscriptio sa fie puse in reliqua parte ,
fara ca ei sa vada continutul. (17)
Pentru ca testamentul sa fie valabil nu era necesar sa fie incrisa o
anumita data .
Intre timp au aparut si alte forme de testament ca testamentul olograf -
recunoscut de Valentin al III , trebuia sa fie scris in totalitate de
testatar .
17. Teodor Sambreanu : op.cit. p.97
Testamentul public a fost recunoscut ca o constitutie a lui Teodosiu si
Honariu la 413 i.e.n. (18)
testamentul public esre o declaratie verbala facuta inaintea
autoritatilor judecatoresti sau municipale , in urma careia se inchee
un proces verbal .
testamentul principi obligatum , era scris si apoi remis pentru
pastrare in cancelaria imperiala . Acesta era folosit de personalitatile
de baza ale imperiului .
testamentul exceptional este acela facut in conditii speciale , cind
testatarul era in imposibilitate de a vorbi , auzi sau vedea . Astfel
pe timpul lui Iustinian a aparut testamentul orbilor , care spre
deosebire de alte forme de testament , trebuia scris nu de un martor ci
de un tabularnes , ofiter public al cetatii , iar continutul actului de
testament trebuia adus la cunostinta si martorilor .
testamentul surdo-mutilor era actul prin care acestea trebuiau sa-si
scrie singuri testamentul . La tara , unde gradul de instruire era mai
scazut , era de ajuns ca la intocmirea actului sa fie prezenti cinci
martori.
Pe parcurs , s-au facut derogari in favoarea militarilor , astfel incit
Caesar si apoi Traian le-au dat un caracter permanent .
testamentul militar putea fi intocmit oricum , numai sa poata fi aprobat
. El era valabil atita timp cit se gasea cineva sub arme sau un an dupa
ce a fost eliberat printr-o misii a hortesa .(19)
Mihai Vasile Jakota : op.cit. p.523
Emil Molcut : op.cit. p.142-143
Capacitatea testamentara
Testamenti factio desemneaza capacitatea unei persoane de a-si face
testamentul sau , de a fi martor la intocmirea unui testament , precum
si capacitatea de a veni la succesiune in calitate de succesor sau legat
. Testamenti factio reprezinta calitatea de a lua parte sub orice forma
la un testament , de a avea un legat , de a fi insarcinat cu o tutela si
chear de a fi martor la facerea testamentului . Pentru aceasta se cere o
capacitate de fapt, respectiv de a manifesta o vointa oral sau inscris .
In acest caz destingem : testamenti factio activa si testamenti factio
pasiva .
Testamenti factio activa este rezervat numai cetatenilor romani .
Peregrinii nu puteau face un testament sub forme romane . Ei
intrebuintau formele dreptului pretorian .
Pentru ca cineva sa poata face un testament , trebuie sa fie persoana
sui-iuris . Un alieni-iuris nu avea un patrimoniu .
O femeie libera putea face un testament per aes et libram . Una ingenua
isi putea face un testament daca isi crea o situatie similara , realiza
coemtio cu un barbat de obicei batrin , intovarasita cu un pact de
fiducie , ca sa o manumiseze . Femeia se dezlega de raporturile sale de
familie , iar cel ce o manumiza , tutorele sau fiduciar , nu avea
interes la averea familiei ca sa nu o autorizeze. (20)
Emil Molcut : op.cit. p.145
Odata cu imparatul Hadrianus , femeile puteau face testament cu
autorizarea tutorelui . Cind tutorii femeilor au disparut , ele au avut
capacitatea de a face testament .
Testamentul facut de un inamic era un testament realizat de un sclav ,
deci nu era valabil , nici chear a captivului ce se intoarce acasa .
Raminea valabil insa testamentul facut inainte de captivitate .
Testamentio factio pasiva - constituia posibilitatea cuiva de a putea fi
instituit intr-un testament , pentru care se cerea o capacitate speciala
. Nu au aceasta calitate speciala unele persoane care nu pot face
testament astfel :
fii de familie care nu aveau un peculium castrense . Cazul obisnuit era
ca herede sa fie instituit propriul fiu al testatorului
se putea institui apt sclavul propriu , cit si sclavul altcuiva . Cind
se instituia sclavul propriu trebuia sa i se dea in acelasi timp si
libertatea .(21)
Peregrinii nu puteau fi instituiti . Puteau insa instituiti latinii . Nu
putea fi instituita o persoana care incalca anul de doliu . Nu putea fi
instituita o persoana incerta , de exemplu acela ce va veni primul la
inmormintare .(22)
Persoanele incerte - postum , persoane nascute dupa facerea
testamentului au utut fi instituite.
Stefan Cocos : op.cit. p. 142
Emil Molcut : op.cit. p. 145-146
Martorii trebuie sa fie capabili , sa aiba testamenti factio . Nu pot fi
martori cei ce nu inteleg actul , respectiv impuberii , nebunii , mutii
, surzii , iar pentru un testament scris nici orbii . Nu pot fi martori
femeile , tatal si fratele tatalui , nici heredele , sclavul sau
peregrinul .
Martorii trebuiau sa fie rogati , anume chemati pentru a lua parte la
facerea unui testament , sa nu vina la aceasta intimplator.
Instituirea si substituirea de mostenitori
Continutul esential al testamentului este heredis institutio, testamenta
vimex, instutiones heredis occipint .
Puterea testamentului se trage din instituirea de succesori , fara
instituirea de herede nimic din ceea ce e scris in testament nu are
valoare . In afara de instituirea de herede , un testament poate contine
substitutiuni , exheredari , numiri de tutori , legate, dezrobiri s.a.
Conditiile de forma ale instituirii .(23)
Instituirea mostenitorului trebuie facuta in termeni imperativi si
solemni .
Emil Molcut : op.cit. p. 146-147
Daca in dreptul clasic formule solemne ale instituirii erau inca
respectate , incepind din epoca imparatului Constantin , ele au incetat
sa mai fie obligatorii.
Ulpianus afirma ca testamentul se facea oral , aratind cu degetul pe
care-l dorea ca succesor .
Vointa testatarului nu trebuie sa fie viciata nici de eroare , nici de
violenta sau dol , astfel de testamente sint nule .
Conditii de fond a instituirii : sint exprimate in cele doua principii
ce guverneaza materia succesiunii ereditare :
Nimeni nu poate muri in parte cu testamentul , si in parte fara
testament .
O data herede - pentru totdeauna herede .
Tipuri de instituiri :
Testatarul poate numi un herede sau mai multi . Atunci cind se numeste
un herede el are vocatia la intreaga succesiune , chear si in cazul cind
i se indica doar o cota-parte .
Rezulta ca nu este permisa instituirea de succesori numai pentru o parte
de succesiune .
In virtutea celui de-al doilea principiu , nu era admisa instituirea
pina la un anumit termen . In situatia in care testatarul numea mai
multi herezi , existau urmatoarele ipoteze :
sau nu se indica partile cuvenite si succesiunea e impartita in parti
egale
sau se indica la toti si atunci primeau cota diferita . In acest caz
era obiceiul ca succesiunea sa se devida in douasprezece uncii .
sau sa indice partile respective pentru o parte din el si atunci
succesiunea se imparte intre cei numiti . (24)
24.Emil Molcut : op.cit. p.147
Modalitati de instituire . Actele juridice pot fi afectate de trei
modalitati . Succesiunea este dominata de ideea - odata mostenitor ,
mostenitor pentru totdeauna . Nu sepoate , de asemenea , ca cineva sa
fie succesor pina va veni corabia din Asia si apoi sa inceteze de a mai
fi . Odata devenit succesor , el ramine succesor .
Substituirea de mostenitori . Reprzinta o numire de herede subvidiara
sau, mai bine zis o numire conditionata de soarta altuia care are
prioritate . Romanii recunosteau trei forme de substituire : substitio
vulgaris , substitio pupilaris , substitio quasi pupilaris .
Substitio vulgaris - este substituirea vulgara realizata pentru orice
herede . Aceasta semnifica in substituirea unuia sau mai multor
succesori in locul succesorului instituit .
Substitio pupilaris - subsituirea pupilara care se realizeaza pentru
fii .Se indica o persoana care sa vina la succesiune in locul succesorul
instituit , daca acesta din urma ar fi murit inaintea pubertatii .
Substitio quasi pupilaris - constituia substituirea quasi pupilara care
se realizeaza prin numirea de catre testatar a unui succesor ,pentru
descendentul sau lipsit de minte - menti captu .
Deschiderea testamentului
Deshiderea testamentului - la inceputul imperiului era o operatiune
privata . In sec.VI e.n. , imparatul Augustus stalileste un impozit pe
succesiune .
Pina la inceutul imperiului , deschiderea testamentului era o
operatitune privata . In sec. Al IV-lea e.n. , imparatul Augustus emite
o lege , conform careia , rudele apropiate si cei care primeau 100 000
sestreti erau scutiti de acest impozit . Mai tirziu , imparatul
Caracalla a dublat impozitul si a suprimat scutirile , exstinzindule in
intreaga lume romana .
Pentru perceperea taxei , orice detentor a unui testament trebuia sa-l
prezinte autoritatilor pentru a fi deschis in termen de cinci zile de la
moartea testatorului.
Restrictii la libertatea de a testa
Existau restrictii de ordin formal , material , real.
Restrictii de ordin formal obligau testatarul de ai institui pe sui sai
, sau de ai deshereda. Aceasta reprezenta un drept formal al heredes
sui-lor de a fi mentionati in testament sau de a fi trecuti sub tacere.
In literatura de specialitate nu se face referire decit enumerativ cu
privire la restrictiile de ordin material , la libertatea de a testa a
unei persoane.
Acceptarea succesiunii
Dobindirea succesiunii presupune o anumita atitudine subiectiva din
partea succesorilor , in functie de felul mostenirii care se deschide.
Categorii de mostenitori ce pot dobindi o mostenire. Au existat trei
categorii de mostenitori :
Heredes sui et necesarii erau mostenitorii siliti sa vina la mostenire,
deoarece nu puteau renunta la succesiune. Odata aceasta deschisa in
favoarea lor , le revenea pe deplin drept , fara ca acestia sa-si
manifeste vointa intr-un mod oarecare.
Heredes necesarii erau sclavii instituiti prin testament. Ei de
asemenea nu puteau refuza succesiunea care le revenea pe deplin drept.
Heredes extranei erau voluntari , cea de a treia categorie de
mostenitori , care nu se afla sub puterea lui pater familias. Ei nu erau
herezi siliti , deci ei trebuiau sa-si manifeste vointa.
Modurile de acceptare a succesiunii.
Potrivit dreptului civil , se poate accepta succesiunea in trei moduri :
Cretio - mod de acceptare a succesiunii si se realizeaza printr-o
declaratie facuta in fata martorilor.
Pro herdes gestio este actul din care rezulta ca heredele accepta
succesiunea , desi nu s-a pronuntat expres in acest sens.
Nuda voluntas - o declaratie de acceptare expresa , dar nesolemn.
Intrucit , prezinta multiple avantaje , acest mod de acceptare a
succesiunii s-a generat pe scara larga.
Conditiile acceptarii.
Deoarece prin acceptarea succesiunii se puteau aduce heredelui nu numai
avantaje materile , dar si datorii pe care acesta trebuie sa le suporte
, s-a luat masura ca numai acei ce au capacitate de a se obliga sa poata
face o declaratie de acceptare a succesiunii. Trebuie indeplinite
urmatoarele conditii :
existenta capacitatii de a se obliga. In acest sens fii de familie sau
sclavii nu puteau face o acceptare a succesiunii fara autorizarea lui
pater familias
ius capiendi , constituia o alta conditie care consta in dreptul de a
culege o mostenire. Aceasta a fost creata de catre imparatul Augustus
prin lex Iulia si lex Papia Peppaea
pars nuptiaria , constituia conditia prin care femeile intre 25 si 60
de ani trebuiau sa traiasca in regimul casatoriei
pars caducaria , constituia conditia de incapacitate totala sau
partiala de a dobindi o mostenire dupa cum cei instituiti erau celibes -
adica necasatoriti sau casatoriti dar fara copii.
4.Efectele acceptarii
In urma acceptarii succesiunii se producea confuvio - confuziunea dintre
bunurile patrimoniale ale defunctului cu cele ale heredelui mostenitor.
Efectele acceptarii succesiunii erau de doua categorii , respectiv
efectul general rezultat in urma confuziunii , si efectul special de
dobindire a proprietatii asupra bunurilor succesorale.
Efectul general. Mostenitorul va raspunde de toate datoriile difunctului
, chear daca acestea vor depasi activul succesoral.
Deaceea in scopul protejarii mostenitorilor necesari de efectele lui
confusio , pretorul a creat ius abstinenti - dreptul de a se abtine ,
drept prin care herezii nu erau obligati sa-i plateasca pe creditorii
difunctului numai in limitele actului succesoral. Totusi confuziunea
patrimoniilor poate afecta si interesele creditorului defunctului , daca
herezii mostenitori sint insolvabili. De aceea pretorul a luat masurile
de protectie a acestora - adica cepararea bunurilor difunctului , de
cele a mostenitorilor , creditorii difunctului putindu-si valorifica
drepturile de creanta , din actul succesoral , inaintea altor creante.
Efectul special consta in dobindirea proprietatii asupra bunurilor
succesorale mortis causa - pentru cauza de moarte , dobindirea bunurilor
in universalitatea lor
La aceasta cauza se refera doua aspecte :
in cazul creantelor si datoriilor provenite de la difunct , acestea se
divid intre mostenitori de drept deplin
mostenitorii sint obligati sa aduca la masa succesorala toate bunurile
care le-au primit in timpul vietii lui pater familias.
ì¥Â`