Referat Judecata In Prima Instanta
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Judecata In Prima Instanta si de asemenea puteti face
Download Referat Judecata in prima instantaCiteste fragmente din Referat Judecata In Prima Instanta
Procedura de judecata in prima instanta
1. Trasaturile specifice ale judecatii in prima instanta
a) Scopul judecatii in prima instanta
Judecata in prima instanta are in vedere asa cum o arata si denumirea,
verificarea legalitatii si temeiniciii actului de sesizare al instantei
si pronuntarea uneia dintre solutiile care pot fi data cauzei penale:
condamnare, achitare, incetarea procesului penal.
Judecata constituie faza principala a procesului penal, fiind incadrate
si cele doua faze procesuale prin care urmarirea penala pregateste
judecata, iar punerea in executare a hotararii judecătoreşti aduce la
indeplinire ceea ce a hotarat instanta.
Solutionarea cauzei consta din activitatea procesuala si procedurala,
desfasurata de instanta de judecata cu participarea activa a
procurorului si a partilor in vederea aflarii adevarului cu privire la
infractiune si inculpat, cu care a fost sesizat.
Judecata se desfasoara din momentul sesizarii instantei de judecata
prin rechizitoriu sau plangere penala si pana la pronuntarea unei
hotarari definitive.
Ea poate cuprinde uneori si activitati de judecata desfasurata dupa
inceperea executarii pedepsei, daca in acel moment se constata
producerea unei erori judiciare si in temeiul exercitarii unei cai
extraordinare cauza trebuie rejudecata.
Scopul judecatii coincide cu scopul procesului penal (art. 1).
b) Participantii la judecata si pozitia lor procesuala
La sedinta de judecata in prima instanta participa organul judiciar si
partile prin a caror prezenta isi aduc contributia la solutionarea
cauzei deduse spre rezolvare.
La judecata participa si procurorul care in aceasta faza numai detine
pozitia de "stapan al procesului" capatand o pozitie procesuala
subordonata instantei si egala cu a partilor.
Organul de cercetare penala nu participa la judecata.
Activitatea de judecata are loc numai in prezenta partilor insa absenta
acestora daca au fost legal citate nu impiedica desfasurarea procesului.
In cazul in care partea a fost impiedicata a se prezenta sau a cerut un
nou termen de judecata, instantei ii revine obligatia de a amana
judecata.
Necesitatea prezentei partilor este lasata la aprecierea instantei de
judecata iar daca aceasta considera ca este necesara va dispune citarea
cu mandat de aducere (art. 183).
Inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat
prin citatie, daca instanta apreciaza ca se impune aceasta masura in
interesul rezolvarii cauzei.
Participarea procurorului la sedinta de judecata este reglementata de
art. 315 si poate fi determinata de gradul sau felul instantei, de
gravitatea infractiunii judecate, de starea in care se afla inculpatul
si de situatia personala a acestuia astfel cum rezulta:
- procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale
judecatoriilor in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata
prin rechizitoriu;
- prezenta procurorului este obligatorie la judecatorie daca se judeca
infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de trei ani
sau mai mare;
- procurorul participa obligatoriu la sedintele care se desfasoara la
judecatorie daca inculpatul este arestat (cand in cauza sunt mai multi
inculpati, este suficient ca unul din ei sa se judece in stare de arest
pentru ca prezenta procurorului in sedinta sa devina obligatorie);
- procurorul participa in mod obligatoriu si in cazul in care se dispune
inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii (art. 4491).
La sedintele de judecata priviind alte infractiuni, procurorul
participa atunci cand considera necesar.
In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor procurorul
exercita rolul sau activ in vederea aflarii adevarului si respectarii
dispozitiilor legale.
Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le considera
intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate.
Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a
intervenit vreo una din cauzele de incetare a procesului penal prevazute
in art. 10, procurorul pune, dupa caz, concluzii de anchetare a
inculpatului sau de incetare a procesului penal.
Incalcarea dispozitiilor priviind participarea procurorului la judecata
la prima instanta este sanctionata cu nulitatea absoluta (art. 197 alin
(2) ).
Prin urmare, activitatea de judecata in prima instanta are drept scop
aflarea adevarului cu privire la fapta si persoana cu care a fost
sesizata instanta de judecata.
In toate cazurile in care asistenta juridica a inculpatului este
obligatorie, participarea aparatorului este obligatorie.
Lipsa nejustificata a aparatorului ales sau desemnat din oficiu este
sanctionata cu nulitatea absoluta a hotararii, potrivit dispozitiilor
art. 197 alin. (2).
Daca aparatorul ales nu se prezinta la termenele de judecata, cand
prezenta sa este obligatorie si acesta nu-si poate justifica lipsa,
instanta poate aplica aparatorului o amenda de la 500 lei la 5.000 lei.
Alaturi de organele judiciare si de parti, la judecata in prima
instanta participa si alte persoane precum: martori, experti,
interpreti.
Prezenta acestor persoane este asigurata prin intermediul institutiei
citarii partilor.
Lipsa nejustificata a martorului este sanctionata cu o amenda judiciara
de la 250 lei la 5.000 lei.
2. Obiectul judecatii in prima instanta
Asa cum rezulta din dispozitiile art. 317, judecata se margineste la
fapta si la persoana aratata in actul de sesizare al instantei, iar in
caz de extindere al procesului penal, si la fapta si persoana la care se
refera extinderea.
In acceptiunea art. 317, prin fapta aratata in actul de sesizare nu se
poate intelege numai simpla referire la o anumita fapta mentionata in
rechizitoriu ci la descrierea acelei fapte intr-un mod susceptibil de a
produce consecinte juridice, de a investi instanta.
Daca o astfel de conditie nu este indeplinita nu se poate sustine ca
instanta a fost investita cu o fapta aratata in actul de sesizare.
Obiectul judecatii il poate forma si faptele si persoanele pentru care,
in conditiile art. 2781 alin (8) litera c), judecatorul care a examinat
plangerea persoanei interesate impotriva solutiei procurorului de
netrimitere in judecata a dispus desfiintarea acesteia si a retinut
cauza spre judecare.
3. Extinderea obiectului judecatii (art. 335 art. 336 art. 337)
Are loc in cursul judecatii, cand in urma probelor administrate se
constata elemente defapt noi pe care procurorul nu le-a avut in vedere
la intocmirea rechizitorului si care depasesc in rem si impersonal
obiectul judecatii.
Elementele noi se pot referi la alte acte materiale, alte infractiuni
savarsite de inculpat, alte persoane participante la savarsirea
infractiunii ce face obiectul cauzei.
In toate aceste situatii legea permite extinderea obiectului judecatii
cu respectarea anumitor reguli.
Extinderea obiectului judecatii poate avea loc numai in cursul
judecatii in prima instanta.
4. Desfasurarea judecatii in prima instanta
a. Norme comune priviind desfasurarea judecatii.
In fiecare etapa a judecatii se efectueaza urmatoarele activitati de
judecata:
- luarea masurilor de pregatire a sedintei de judecata;
- desfasurarea sedintei de judecata;
- deliberarea si luarea hotararii.
Fiecare din aceste activitati au o reglementare deosebita in raport cu
etapa de judecata careia ii apartine dar sunt si norme comune care le
reglementeaza, indiferent din etapa din care fac parte.
b. Norme comune priviind luarea masurilor de pregatire a sedintei de
judecata.
Fixarea termenului de judecata.
In vederea repartizarii dosarelor pe complete acestea sunt transmise
persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.
Dosarele repartizate pe complete in mod aleatoriu sunt preluate de
presedintele sau de unul din judecatorii completului care ia masurile
necesare in scopul pregatirii sedintei de judecata.
Verificari priviind arestarea inculpatului (art. 3002)
In cauzele in care inculpatii sunt trimisi in judecata in stare de
arest preventiv, instanta este datoare sa verifice de indata, din
oficiu, in camera de consiliu, legalitatea si temeinicia arestarii
preventive, inainte de expirarea acesteia.
Prezenta inculpatului este obligatorie ca si asistarea acestuia de
catre un aparator.
In cazul in care inculpatul nu se poate prezenta din motive
independente de vointa sa acesta va fi reprezentat de un aparator ales
sau din oficiu.
Participarea procurorului este obligatorie.
Instanta se va pronunta asupra masurii arestarii preventive prin
incheiere.
Incheierea poate fi atacata cu recurs de procuror si de inculpat.
Citarea partilor
Chemarea partilor la judecata in prima instanta are loc prin citatie
iar procedura se face dupa regulile din partea generala a Codul de
procedura penala si revine personalului auxiliar al instantei.
Asigurarea apararii
Daca asistenta juridica este obligatorie presedintele instantei are
obligatia de a solicita baroului de avocati desemnarea unui avocat din
oficiu.
Afisarea listei cauzelor care urmeaza a se judeca la termenul
fixat
Lista de sedinta cuprinde cauzele ce urmeaza a se afla pe rolul
instantei de judecata in acea zi, in ordinea lor de precadere si se
afiseaza cu 24 de ore inainte de termenul de judecata.
5. Sedinta de judecata in prima instanta
Judecata in prima instanta (art. 313 - art. 360), este activitatea
initiala si obligatorie a judecatii cuprinzand intreaga activitate care
se desfasoara in fata instantei de la sesizarea ei prin rechizitoriu si
pana la pronuntarea hotararii penale.
La termenul de judecata stabilit, judecata in prima instanta se
desfasoara potrivit legii, in mod public, oral, nemijlocit si
contradictoriu.
Sedinta de judecata cuprinde o multitudine de activitati pe care legea
le reglementeaza amplu si in care pot fi identificate mai multe etape:
inceputul judecatii, cercetarea judecatoreasca, dezbaterile si ultimul
cuvant al inculpatului.
La termenul de judecata stabilit, presedintele completului declara
sedinta deschisa.
Acest moment organizatoric, neamintit in lege, este necesar pentru a
atrage atentia ca judecata a inceput si toti participantii, inclusiv
publicul din sala, trebuie sa se integreze in atmosfera de solemnitate a
sedintei si sa respecte disciplina acesteia1.
Trecandu-se la celelalte cauze, momentul nu se mai repeta cu exceptia
situatiei in care sedinta de judecata se intrerupe.
Presedintele completului dispune ca grefierul de sedinta sa faca apelul
partilor si a celorlalte persoane chemate in judecata.
Presedintele completului de judecata este obligat sa verifice
identitatea inculpatului.
In cazul in care inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele
se incredinteaza daca a primit copia actului de sesizare al instantei
iar in caz negativ, la cererea inculpatului, judecata se amana,
presedintele inmanand copia actului respectiv si ingrijindu-se de a
mentiona in incheierea de sedinta acest fapt.
Dupa apelul partilor presedintele completului cere martorilor prezenti
sa paraseasca sala de sedinta, panandu-le in vedere sa nu se indeparteze
fara incuviintarea sa.
Legea prevede ca expertii pot ramane in sala de sedinta, afara de cazul
instanta dispune altfel.
Martorii, expertii, interpretii pot fi ascultati chiar daca nu au fost
citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce s-a stabilit
identitatea lor.
In exercitarea rolului activ, presedintele completului de judecata are
obligatia sa explice persoanei vatamate ca se poate constitui parte
civila sau poate participa in proces ca parte vatamata.
Presedintele completului intreaba pe procuror si pe parti daca au de
formulat exceptii, cereri sau propun efectuarea de probe noi.
Cererile si exceptiile ridicate de procuror sau de parti, precum si
exceptiile ridicate din oficiu capata caracter de chestiuni incidente
asa cum sunt denumite de art. 302.
Instanta este obligata sa puna in discutie chestiunile incidente si sa
se pronunte asupra lor prin incheiere motivata.
Retractarea totala sau partiala a declaratiilor anterioara nu este de
natura prin ea insasi sa inlature acea declaratie, deoarece s-ar lipsi
de eficienta probe administrate in mod legal.
Instanta poate totusi inlatura declaratiile asupra carora s-a revenit
dar, numai in masura in care retractarea este temeinic motivata si
imprejurarile cauzei formeaza convingerea ca relatarile anterioare nu
reprezinta realitatea2.
In cazul cand se propun noi probe, trebuie sa arate faptele si
imprejurarile ce urmeaza a fi dobandite, mijloacele prin care pot fi
administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ce
priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
Atat procurorul cat si partile pot cere administrarea de probe noi si
in cursul cercetarii judecatoresti.
6. Cercetarea judecatoreasca
Dupa ce au fost indeplinite toate masurile premergatoare si instanta
constata ca nu exista vreo un impediment pentru buna desfasurare a
procesului va constata cauza in stare de judecata (art. 321).
In cadrul acestei activitati denumita si "ancheta judiciara", instanta
va readministra probele care au fost administrate in faza de urmarire
penala putand administra si probe noi.
Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca poate fi
schimbata pentru buna desfasurare a procesului penal.
Daca inculpatul este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusa
decat dupa ascultarea acestuia.
Presedintele dispune ca grefierul sa dea citire sau sa faca o
prezentare succinta a actului de sesizare a instantei dupa care explica
inculpatului in ce consta invinuirea ce i se aduce.
Totodata, instiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face
nici o declaratie, atragandu-i atentia ca tot ceea ce declara poate fi
folosit si impotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune
intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de
a da explicatii in cursul cercetarii judecatoresti cand socoteste ca
este necesar.
Se trece apoi la ascultarea inculpatului dupa ce se verifica
identitatea acestuia.
Declaratiile orale ale inculpatului se consemneaza de catre grefier in
scris la persoana intai la dictarea presedintelui3 si se semneaza dupa
lectura de cel in cauza.
Inculpatul este lasat sa spuna tot ce stie despre fapta pentru care
este trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre
presedinte si in mod nemijlocit de catre ceilalti membri ai completului,
de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea
responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul
inculpatului a carui ascultare se face.
Intrebarile se pun prin intermediul presedintelui completului de
judecata care poate proceda la respingerea acelora ce nu sunt necesare
pentru justa solutionare a cauzei.
Cand inculpatul face declaratii care nu corespund cu cele date
anterior, i se cer explicatii asupra contrazicerilor, iar daca refuza,
instanta va dispune citirea declaratiilor anterioare.
In cauzele cu mai multi inculpati, regula este aceea ca fiecare
inculpat se asculta in prezenta celorlalti.
Daca instanta considera necesar ii poate asculta pe inculpati separat
iar dupa terminarea audierilor le vor fi citite in mod obligatoriu
declaratiile date de ceilalti inculpati.
Instanta de judecata poate proceda la reascultarea unuia sau mai multi
inculpati in prezenta celorlalti.
Incalcarea dispozitiilor priviind ascultarea inculpatului pot atrage
nulitatea hotararii daca se va dovedi ca inculpatul a suferit o vatamare
in sustinerea apararilor sale.
Ascultarea celorlalte parti (art. 326)
Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea partii
vatamate, partii civile, partii responsabil civilmente.
Regulile de ascultare a inculpatului se aplica si in cazul ascultarii
celorlalte parti.
Ascultarea martorilor (art. 327 - 328)
In vederea audierii, martorii sunt chemati pe rand in sala de judecata.
Dupa identificare si prestarea juramantului protrivt normelor din
partea generala a codului, se trece la audierea acestora.
Martorul este lasat sa declare tot ce stie cu legatura la faptele si
imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus.
Martorului i se pot pune intrebari de catre instanta si de catre
procuror, de partea care l-a propus, precum si de celelalte parti.
Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate
sa-l citeasca in instanta, iar inscrisul poate fi retinut la dosar in
original sau in copie.
In situatia in care un martor numai poate fi audiat din motive bine
intemeiate instanta poate dispune citirea depozitiei date in cursul
urmaririi penale.
Daca cu ocazia audierii, martorul face afirmatii contradictorii,
instanta poate dispune citirea declaratiilor date la organul de urmarire
penala.
In asemenea cazuri urmeaza a retine numai acele declaratii care, in
raport cu toate elementele cauzei, pot fi considerate ca exprima
adevarul, indiferent in ce stadiu al procesului ai fost facute4.
Lipsa martorilor poate conduce la concluzia ca audiera acestora numai
este necesara astfel ca judecata va continua.
In caz contrar, se va dispune amanarea cauzei in vederea audierii
martorilor a caror lipsa nu este justificata.
Atat procurorul cat si partile care au propus audierea unor martori pot
renunta in masura in care numai este necesar audierea acestora, insa
instanta este obligata sa puna aceasta chestiune in discutia partilor.
In urma ascultarii martorii raman in sala la dispozitia instantei pana
la terminarea cercetarii judecatoresti care se efectueaza in sedinta
aflata in curs.
Daca instanta constata cu numai este necesar reaudierea martorului
poate permite plecarea acestuia din sala de sedinta.
In continuarea cercetarii judecatoresti se procedeaza la prezentarea
mijloacelor materiale de proba atunci cand acestea exista si la
administrarea de probe noi.
Astfel daca sunt necesare lamuririle unui expert se va proceda la
ascultarea acestuia, sau daca anumite dovezi pot fi facute prin
inscrisuri ele vor fi prezentate pentru a fi examinate de instanta.
Cercetarea judecatoreasca poate necesita uneori efectuarea unei
cercetari la fata locului sau a unei reconstituiri, caz in care sunt
aplicabile dispozitiile din partea generala a Codului (art. 129 - 131).
Instanta indeplineste aceste activitati in conditiile proprii fazei de
judecata, cu deplasarea intregului complet, a grefierului, prezenta
procurorului cand aceasta este obligatorie, citarea partilor s.a..
Toate aceste activitati efectuate se desfasoara ca o continuare a
sedintei de judecata5.
In cursul cercetarii judecatoresti, pot interveni anumite situatii cand
in urma administrarii unor noi probe sau in urma readministrarii
probelor din dosar instanta sa dispuna restituirea cauzei la procuror
pentru ca urmarirea penala a fost efectuata de un organ necompetent sau
pentru completarea urmaririi penale, schimbarea incadrarii juridice,
extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale, extinderea
procesului penal pentru alte fapte, extinderea procesului penal cu
privire la alte persoane.
Toate aceste activitati au loc inainte de a se termina cercetarea
judecatoreasca insa acestea vor fi analizate distinct de aceasta
activitate.
7. Terminarea cercetarii judecatoresti
Cand instanta constata ca au fost administrate toate probele necesare
in vederea aflarii adevarului, presedintele intreaba pe procuror si pe
parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru
completarea cercetarii judecatoresti.
Dupa acest moment, daca nu s-au formulat cereri noi sau daca cererile
propuse au fost respinse de instanta ori daca s-a efectuat completarile
cerute presedintele v-a declara terminata cercetarea judecatoreasca
(art. 339).
8. Dezbaterile judiciare (art. 340 - 342)
Dezbaterile judiciare este acea faza a judecatii in care procurorul si
partile prin concluziile orale priviind chestiunile de fapt si de drept
ale cauzei, prezinta instantei din punct de vedere al invinuirii si al
apararii, existenta sau inexistenta faptei, vinovatia inculpatului,
incadrarea juridica a faptei, solutia care trebuie pronuntata.
Dezbaterea judiciara este obligatorie si lipsa ei atrage nulitatea
hotararii pronuntate intrucat incalca dreptul la cuvant al procurorului
si dreptul la aparare al partilor.
Nefiind prevazuta sub sanctiunea nulitatii absolute, incalcarea acestui
drept trebuie invocata in cursul dezbaterilor de catre partea careia nu
i s-a dat cuvantul pentru ca altfel nulitatea se acopera.
Ordinea de desfasurare a dezbaterilor este cea prevazuta in art. 340,
cuvantul acordandu-se mai intai procurorului, apoi partii vatamate,
partii civile, partii responsabile civilmente si in final inculpatului.
Aceasta ordine are in vedere necesitatea cunoasterii de catre parti, in
special de inculpat a argumentelor formulate in sustinerea invinuirii.
Procurorul pune concluzii atat in ce priveste latura penala cat si in
ce priveste latura civila a cauzei.
El trebuie sa demonstreze instantei de judecata, legalitatea,
temeinicia invinuirii, pericolul social al faptei savarsite,
imprejurarile care se refera la persoana inculpatului cerand pedeapsa
corespunzatoare.
In cuvantul sau procurorul este obligat sa faca o analiza a probelor
administrate, sa indice incadrarea juridica corespunzatoare, sa faca
propuneri concrete priviind solutia ce urmeaza a fi data, iar in caz de
condamnare sa faca propuneri asupra pedepsei ce trebuie sa fie aplicata
(cuantum, mod de executare).
Partea vatamata se limiteaza in cuvantul sau la latura penala a cauzei
si are obligatia sa examineze aceleasi conditii de fond si forma ca ale
procurorului.
Partea civila are cuvantul numai la latura civila si la cheltuielile
judiciare pe care le-a facut.
Partea responsabila civilmente are cuvantul numai cu privire la
raspunderea sa civila dar poate demonstra si inexistenta raspunderii
civile a inculpatului sau o raspundere diminuata a acestuia.
Inculpatul, avand ultimul cuvant face o expunere a imprejurarilor care
stabilesc nevinovatia sa, sau a celor imprejurari care atenueaza
raspunderea sa penala sau civila.
Partile cand sunt asistate de aparator participa la dezbateri prin
cuvantul aparatorilor.
Aparatorul inculpatului poate pleda pentru nevinovatie cand probele nu
sustin vinovatia.
Daca exista probe de vinovatie aparatorul, poate demonstra ca fapta nu
constituie infractiune ci abatere, sau poate sa primeasca o incadrare
juridica mai usoara.
Acceptand ca invinuirea este intemeiata, aparatorul poate sa
demonstreze existenta circumstantelor atenuante care atrag o pedeapsa
mai blanda sau o alta modalitate de executare a pedepsei (suspendarea
executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere, amenda penala).
Pledoaria trebuie sa se bazeze numai pe probele administrate din dosar,
trebuie sa fie motivata si bazata pe dispozitiile legale.
In cazul in care dupa ce s-a dat cuvantul tuturor partilor, procurorul
sau una din parti vor sa prezinte instantei noi argumente atunci se da
cuvantul in replica cu obligatia de a se respecta aceeasi ordine.
In tot cursul dezbaterilor, presedintele completului de judecata are
dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvantul daca in sustinerile lor
depasesc limitele cauzei ce se judeca.
Cand dezbaterile se prelungesc ele pot fi intrerupte dar nu mai mult de
5 zile.
Ultimul cuvant al inculpatului personal este reglementat de art. 341.
Inainte de a se incheia dezbaterile, presedintele completului de
judecata da ultimul cuvant inculpatului personal.
In timp ce inculpatul are ultimul cuvant nu i se pot pune intrebari.
Cu aceasta ocazie inculpatul poate aduce noi argumente, noi precizari
esentiale, ultima sa aparare pentru justa solutionare a cauzei.
Neacordarea ultimului cuvant inculpatului personal poate atrage
nulitatea hotararii pronuntate daca se va constata ca exista o vatamare
ce nu poate fi inlaturata.
Dupa terminarea dezbaterii judecatoresti se declara inchisa sedinta de
judecata trecandu-se la deliberarea si solutionarea cauzei.
Instanta poate dispune ca partile sa depune concluzii scrise care sa
cuprinda sustinerile facute oral.
9. Restituirea cauzei la procuror
Instanta poate sa restitue cauza pentru refacerea urmaririi penale sau
pentru completarea ei.
Pentru refacerea urmaririi penale instanta poate intr-un singur caz sa
restituie cauza la procuror, cand constata inainte de terminarea
cercetarii judecatoresti, cand cauza respectiva s-a efectuat cercetarea
penala de alt organ decat cel competent.
Cerinta refacerii urmaririi penale este determinata de faptul ca
normele de competenta materiala si personala sunt prevazute sub
sanctiunea nulitatii absolute.
Cauza nu se restitue la procuror in doua situatii:
a) cand constatarea competentei organului de cercetare penala s-a facut
dupa inceperea dezbaterii si aceasta pentru ca terminarea cercetarii
judecatoresti a acoperit neregularitatea cercetarii penale.
b) cand competenta organului de cercetare penala este urmarea schimbarii
incadrarii juridice a faptei pe baza probelor administrate in cursul
judecatii.
Pentru completarea urmaririi penale instanta poate restitui cauza la
procuror daca constata in cursul judecatii ca urmarirea penala nu este
completa si daca completarea nu se poate face in cursul judecatii.
Desi in art. 332 s-a prevazut, un singur caz de restituire pentru
refacerea urmaririi penale, in practica instantelor o astfel de
restituire s-a dispus si atunci cand au fost incalcate alte dispozitii
legale aflate sub sanctiunea nulitatii absolute, in cazul in care
materialul de urmarire penala a fost prezentat unui inculpat minor sau
detinut fara a se-i fi asigurat asistenta juridica obligatorie, ori in
cauzele cu inculpati minori nu se efectuase ancheta sociala in cursul
urmaririi penale6.
Prin legea nr. 326/2006 a fost completat art. 332, in sensul ca
instanta se desesizeaza si restitue cauza la procuror pentru refacerea
urmaririi penale in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la
competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea
instantei, prezenta invinuitului sau a inculpatului si asistarea
acestuia de aparator.
Noua reglementare face astfel precizari provenite din jurisprudenta, in
sensul ca pentru lipsa de competenta teritoriala a organului de urmarire
penala nu este cazul sa se restitue cauza la procuror; incalcarea
dispozitiilor privind sesizarea instantei are in vedere regularitatea
desfasurarii urmaririi penale, prin trecerea cauzei prin stadiile
procesuale obligatorii (punerea in miscare a actiunii penale,
prezentarea materialului de urmarire penala, intocmirea rechizitoriului
in conditii legale de catre procurorul competent)7.
In cazurile in care dispune restituirea instanta se pronunta si asupra
masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta si a masurilor
asiguratorii.
Prin Legea 356/2006 au fost abrogate dispozitiile art. 333, care
prevedea restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi
penale, in concordanta cu principiile directoare ale Conventiei europene
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care
pune accentul pe activitatea de probatiune efectuata de un tribunal
independent si impartial, chemat sa verifice invinuirea prin probele
care se administreaza in fata sa, in conditii de oralitate,
contradictorialitate si publicitate8.
Restituirea cauzei pentru refacerea urmaririi penale poate fi dispusa
la cererea procurorului a partilor din proces sau din oficiu de catre
instanta de judecata.
Restituirea cauzei la procuror este o dezinvestire a primei instante si
se dispune prin sentinta de dezinvestire care va cuprinde motivele
restituirii si actele ce trebuie refacute de catre care organ de
urmarire penala.
Indicatiile pe care le da instanta prin sentinta sunt obligatorii
pentru procuror, iar daca procurorul nu este de acord cu punctul de
vedere al instantei in termen de 3 zile de la pronuntare poate face
recurs, drept pe care il are atat inculpatul si orice persoana ale carei
interese au fost vatamate prin hotarare.
Efectele restituirii
a) urmarirea penala se reia;
b) actul initial de sesizare a primei instante inceteaza sa mai produca
efecte, iar dupa refacerea urmaririi penale, procurorul va intocmi un
nou rechizitoriu prin care va sesiza instanta cu faptele si persoanele
la care se refera chiar daca difera de rechizitoriul initial.
Procurorul dupa refacerea urmaririi penale poate dispune scoaterea de
sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale atunci cand constata
existenta vreo unuia din cazurile prevazute de art. 10.
10. Schimbarea incadrarii juridice (art. 334)
Incadrarea juridica a faptei inseamna stabilirea textului de lege care
o prevede si sanctioneaza precum si caracterizarea ei ca infractiune
potrivit acestui text9.
Daca se constata in urma aprecierii probelor, ca trebuie data faptei o
alta incadrare juridica si ca trebuie schimbata cu o alta, instanta este
obligata sa puna in discutie noua incadrare si sa atraga atentia
inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau
eventual amanarea judecatii, pentru a-si pregati apararea, chiar daca
prin schimbarea incadrarii juridice i se creeaza o situatie juridica mai
usoara inculpatului.
Schimbarea incadrarii juridice poate fi schimbata dintr-o infractiune
consumata in tentativa si invers din forma simpla in forma calificata si
invers, dintr-o infractiune intr-o alta infractiune cu aceeasi latura
obiectiva, dar cu urmari sau imprejurari diferite10.
Cand noua incadrare juridica e mai usoara, nepunerea in discutie a
schimbarii incadrarii nu atrage nulitatea hotararii deoarece se
apreciaza ca inculpatul nu a suferit nici o vatamare.
Schimbarea incadrarii juridice trebuie sa se refere la aceeasi fapta
deoarece atunci cand sunt fapte diferite nu are loc o schimbare a
incadrarii juridice, ci extinderea procesului penal.
Schimbarea incadrarii juridice are loc prin incheiere.
Daca inculpatul nu este prezent la termenul la care s-a dispus
schimbarea incadrarii juridice instanta este obligata sa amane judecata
si sa-l citeze pe inculpat cu mentiunea noii incadrari juridice a faptei
pentru ca acesta sa-si poata pregati apararea.
Schimbarea incadrarii juridice poate fi ceruta de procuror, de parti
sau invocata din oficiu de catre instanta de judecata.
Functie de incadrarea juridica data faptei se va determina competenta
instantei de judecata si chiar compunerea completului de judecata.
11. Extinderea obiectului judecatii in prima instanta
Conform dispozitiile art. 317 judecata se margineste la fapta si la
persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de
extindere a procesului penal, si la fapta si la persoana la care se
refera extinderea.
Ca atare, daca in urma readministrarii probelor sau a administrarii de
probe noi instanta constata si alte acte materiale care intra in
continutul infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata
si pe care procurorul nu le-a avut in vedere la intocmirea
rechizitoriului, sau se constata ca au participat si alte persoane la
savarsirea infractiunii, se va impune judecarea noilor acte materiale
cat si a persoanelor care le-au comis.
Sub acest aspect Codul de procedura penala prevede trei cazuri de
extindere a obiectului judecatii si anume:
a) extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale (art. 335);
b) extinderea procesului penal pentru alte fapte (art. 336);
c) extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art. 337).
Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu
privire si la alte acte materiale care intra in continutul infractiunii
pentru care a fost trimis in judecata, instanta va dispune, prin
incheiere, extinderea actiunii penale cu privire si la aceste acte si
procedeaza la judecarea infractiunii in intregul ei (art. 335).
Din prevederile acestui text rezulta ca extinderea nu poate fi dispusa
decat de prima instanta de judecata.
Constituie acte materiale care intra in continutul aceleasi
infractiuni, actele materiale nou descoperite ca facand parte dintr-o
infractiune continuata.
Nu este exclus ca pentru unele acte materiale care intra in continutul
aceleasi infractiuni sa se fi pronuntat anterior o hotarare definitiva.
In acest caz instanta va reuni cauza cu aceea in care s-a dat hotararea
definitiva, pronuntand o noua hotarare in raport cu toate actele care
intra in continutul infractiunii cu consecinta desfiintarii hotararii
anterioare.
Pedeapsa urmeaza a fi stabilita in raport pe ansamblul actelor
materiale savarsite11, fara a putea aplica o pedeapsa mai usoara decat
cea pronuntata anterior (art. 43 alin. final C. pen.)12.
Instanta este obligata sa puna in discutia partilor si a procurorului
actele la care s-a dispus extinderea, facand aplicatie in ce priveste
incadrarea juridica si a dispozitiilor art. 334.
Dupa extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale instanta va
proceda la judecarea actiunii in intregul ei.
Extinderea procesului penal pentru alte fapte (art. 336)
Este posibil ca in cursul judecatii instanta sa descopere in sarcinile
inculpatului date cu privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de
legea penala, avand legatura cu infractiunea pentru care a fost trimis
in judecata situatie in care procurorul poate cere extinderea
procesului penal in rem.
In acest sens distingem doua situatii:
- daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta,
atunci cand gaseste cererea intemeiata, procedeaza la extinderea
procesului penal si la judecarea cauzei si cu privire la fapta
descoperita;
- daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala,
instanta sesizeaza prin incheiere organul de urmarire penala competent
pentru efectuarea de cercetari cu privire la fapta descoperita.
Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile
pentru extinderea procesului penal pentru noi fapte, instanta din oficiu
extinde procesul penal si procedeaza la judecarea cauzei in intregul ei
sau, dupa caz, sesizeaza, prin incheiere, organul de urmarire penala
competent cu privire la fapta descoperita.
Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (art.
337)
In cursul judecatii, cand se descopera date referitoare cu privire la
participarea si a unei altei persoane la savarsirea unei fapte decat cea
trimisa in judecata sau date cu privire la savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu
fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu
privire la acea persoana.
Procedura de extindere a procesului penal la alte persoane este
similara celei de extindere a procesului penal la alte fapte, instanta
facand aplicarea dispozitiilor art. 336.
Si in acest caz rezulta ca initiativa de extindere a procesului penal
cu privire la alte persoane revine procurorului, in caz contrar instanta
este obligata sa solutioneze cauza in limitele in care a fost investita
prin rechizitoriu si nu are posibilitatea sa restitue cauza organului de
urmarire penala.
12. Deliberarea si hotararea instantei
Conform art. 343, dupa inchiderea sedintei de judecata instanta
procedeaza in camera de consiliu, in secret, la deliberare asupra
chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept ale cauzei.
Rezolvarea chestiunilor de fapt se face prin aprecierea completa si
justa a probelor iar daca instanta constata ca nu s-au administrat toate
probatoriile necesare va dispune prin incheiere repunerea cauzei in faza
de judecata fixand un nou termen de judecata cu citarea partilor.
In acest caz judecata se va relua cu cercetarea judecatoreasca.
Daca instanta constata ca probele administrate nu sunt complete, atunci
procedeaza la deliberare cu privire la existenta faptei, comiterea ei de
catre inculpat, vinovatia acestuia.
Instanta delibereaza asupra pedepsei ce trebuie aplicata inculpatului,
asupra masurilor de siguranta si asupra computarii retinerii si
arestarii preventive.
Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse
prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii,
mijloacelor materiale de proba, cheltuielilor judiciare, precum si
asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
Membrii completului de judecata au obligatia sa-si spuna parerea asupra
fiecarii chestiuni, presedintele fiind ultimul care isi spune parerea.
Pronuntarea hotararii se face de catre presedintele completului,
asistat de grefier si explica partilor dupa pronuntarea hotararii ca au
dreptul la apel sau recurs.
Hotararea primei instante este actul procesual prin care e infaptuita
sarcina justitiei in cauza penala.
Hotararea se pronunta in numele legii si daca ramane definita capata
putere de lege fata de organele de stat, de institutii si fata de
persoanele la care se refera.
Hotararea penala trebuie sa indeplineasca doua conditii fundamentale,
legalitatea si temeinicia acesteia.
Hotararea este legala cand e rezultatul unei activitati procesuale
conform legii si cuprinde solutia corespunzatoare legii penale si
civile.
Hotararea este temeinica atunci cand cuprinde adevarul despre faptele
cauzei si cand aplica o pedeapsa just individualizata si temeinic
argumentata.
13. Solutiile ce se pot pronunta de prima instanta
Prima instanta hotaraste prin sentinte asupra invinuirii aduse
inculpatului si dupa caz pronunta condamnarea, achitarea sau incetarea
procesului penal.
Prin aceasi sentinta instanta rezolva si latura civila a cauzei.
Condamnarea inculpatului se pronunta de prima instanta cand se constata
ca inculpatul a savarsit infractiunea pentru care a fost trimis in
judecata si ca raspunde din punct de vedere penal.
Hotararea de condamnare trebuie sa cuprinda motivarea temeinica a
vinovatiei inculpatului, incadrarea juridica data faptei si pedeapsa
care trebuie individualizata in raport cu criteriile prevazute in art.
72 Cod penal.
Daca instanta a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei,
suspendarea executarii sub supraveghere sau executarea la locul de
munca, are obligatie sa motiveze criteriile pe care le-a avut in vedere
cand a dispus una din aceste masuri.
Sentinta de condamnare trebuie sa cuprinda pe langa pedeapsa principala
si pedepsele complementare sau accesorii si sa arate motivele care au
format convingerea instantei in luarea acestor pedepse.
Pronuntand hotararea de condamnare, instanta daca e cazul, se va
pronunta si asupra masurilor preventive aratand motivat mentinerea sau
revocarea acestora.
Deasemenea prima instanta are obligatia in temeiul art. 88 Cod penal sa
dispuna deducerea duratei retinerii si arestarii preventive, in cazul in
care aceasta a fost luata anterior.
Cu privire la latura civila, prima instanta va admite actiunea in parte
sau total, obligandu-l pe inculpat un solidar cu ceilalti inculpati daca
este cazul sau cu partea responsabila civilmente la acoperirea
prejudiciului.
Instanta va respinge actiunea civila daca aceasta nu este intemeiata,
daca paguba nu exista sau daca prejudiciul a fost acoperit.
Prin hotararea de condamnare instanta are obligatia de a se pronunta si
asupra mijloacelor materiale de proba, dispunand fie restituirea fie
confiscarea lor.
Totodata instanta se va pronunta si asupra cheltuielilor judiciare
obligandu-l pe inculpat la plata acestora.
Achitarea inculpatului se pronunta atunci cand exista unul din cazurile
prevazut de art. 10 litera a - e) actiunea penala fiind lipsita de
temei.
Daca instanta constata ca exista cazul de la art. 10 litera b1 (fapta
nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni) odata cu
solutia de achitare va aplica si sanctiunile prevazute de art. 91 Cod
penal.
Impotriva inculpatului achitat instanta poate dispune una din masurile
de siguranta (internarea medicala, confiscarea speciala).
In caz de achitare instanta va revoca in mod obligatoriu masura
preventiva dispusa.
Cu privire la actiunea civila instanta o va admite sau o va respinge
daca va pronunta achitarea in temeiul art. 10 litera b1), d), e) iar
cand va pronunta achitarea in temeiul art. 10 litera a), sau c) va
respinge actiunea civila.
In cazul in care achitarea este dispusa in temeiul art. 10 litera b),
fapta nefiind de legea penala, actiunea civila nu va fi solutionata de
instanta penala.
Totodata in temeiul art. 192 pct. 1 si art. 193, instanta are obligatia
de a se pronunta si asupra cheltuielilor judiciare efectuate pe
parcursul procesului penal.
Incetarea procesului penal se pronunta de prima instanta cand constata
existenta vreo unuia din cazurile prevazute de art. 10 litera f) si j).
Daca va dispune incetarea procesului penal in temeiul art. 10 litera i)
(inlocuirea raspunderii penale) prima instanta are obligatia sa aplice
dispozitiile art. 90 si art. 98 Cod penal.
Prin aceeasi sentinta instanta se va pronunta si asupra masurii
preventive cat si asupra actiunii civile care poate fi admisa sau
respinsa dupa caz.
Actiunea civila va fi nesolutionata atuncic and instanta va pronunta
incetarea procesului penal in temeiul art. 10 litera f) si j).
Daca rezolvarea pretentiilor civile ar intarzia solutionarea actiunii
penale instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea
judecarii acesteia dupa pronuntarea hotararii privind latura penala.
In toate cazurile cand constata ca prin infractiune s-a adus o paguba
persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate
restransa instanta este obligata sa se pronunte din oficiu asupra
laturii civile.
14. Cuprinsul sentintei (art. 354 - 357)
Sentinta prin care prima instanta rezolva fondul cauzei cuprinde trei
parti:
a) partea introductiva denumita si practicaua sentintei, cuprinde
mentiunile prevazute in art. 305 priviind incheierea de sedinta,
respectiv: denumirea instantei, data pronuntarii hotararii, locul unde
s-a judecat cauza, numele, prenumele membrilor completului, a
procurorului, a grefierului.
In hotararile instantelor militare se indica gradul militar al fiecarui
membru al completului si al procurorului iar cand inculpatul e militar
se mentioneaza si gradul acestuia.
b) expunerea sau considerentele sentintei cuprind date privin
identitatea partilor, descrierea faptei, incadrarea juridica a faptei,
analiza probelor administrate.
In caz de condamnare, hotararea trebuie sa cuprinda fapta sau fiecare
fapta retinuta de instanta, forma si gradul de vinovatie al
inculpatului, circumstante atenuante si agravante, starea de recidiva,
timpul care se deduce din pedeapsa pronuntata, cuprinde temeiurile de
drept care justifica solutia adoptata.
c) dispozitivul hotararii care cuprinde data privitoare la inculpat,
solutia data de instanta privind infractiunea cu indicarea in caz de
condamnare a denumirii infractiunii si a textului in care se incadreaza
iar in caz de achitare sau incetare temeiul care justifica solutia.
Dispozitivul va cuprinde cele ce a hotarat instanta privind deducerea,
retinerea arestarii preventive, restituirea lucrurilor, confiscarea
speciala a bunurilor, iar in caz de condamnare la un loc de munca sa
mentioneaze conditiile de munca.
Dizpozitivul trebuie sa cuprinda intotdeauna mentiunea ca hotararea e
supasa apelului sau recursului cu aratarea termenului in care poate fi
exercitata calea de atac, data cand hotararea a fost pronuntata si
faptul ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
Intre expunere si dispozitiv trebuie sa existe o concordanta deplina in
sensul ca solutia din dispozitiv trebuie sa fie sustinuta de
argumentarea din expunere.
Intre dizpozitiv si minuta trebuie sa exista unitate.
Lipsa unor mentiuni esentiale din sentinta ca lipsa identitatii
judecatorilor din complet, compunerea instantei, lipsa identitatii
inculpatului, a faptei pentru care a fost condamnat, nedeterminarea
pedepsei aplicate sunt sanctionate cu nulitatea absoluta a hotararii
pronuntate.
Hotararea se semneaza de membrii completului de judecata si de catre
grefier.
Copii ale dispozitivului se comunica partilor care au lipsit atat la
dezbatere cat si la pronuntare iar inculpatului detinut, minor, militar,
internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical -
educativ i se comunica o copie a dispozitivului chiar daca au fost
prezenti la dezbateri si sunt retinuti sau arestati chiar intr-o alta
cauza.
15. Efectele hotararii penale
Dupa pronuntare, sentinta penala fiind supusa apelului sau recursului,
insa ea produce unele efecte si anume, prima instanta se dezinvesteste
de judecarea cauzei ne mai avand dreptul sa dispuna asupra ei sau sa
revina asupra solutiei date, incepe sa curga termenul de apel sau de
recurs pentru partile prezente la dezbateri sau la pronuntare.
Sentinta chiar nedefinitiva este executorie in ceea ce priveste
inculpatul sau revocarea arestarii preventive cat si in luarea masurilor
asiguratorii si de siguranta.
Sentinta penala devine definitiva in situatiile:
a) in cazul in care impotriva sentintei nu a fost declarat calea de atac
a apelului sau a recursului;
b) cand nu s-a declarat apel sau recurs in termenul prevazut de lege;
c) cand apelul sau recursul declarat a fost retras sau respins.
Hotararea penala definitiva este irevocabila iar desfiintarea ei si
inlocuirea cu o alta devine posibila numai atunci cand aceasta a fost
modificata in urma exercitarii unei cai extraordinare de atac.
secţia penala dec. nr. 63/1980, R.R.D., nr. 3/1981 p. 65
3 Trib. Suprem., dec. îndrumare nr. 19/1966, R.R.D., nr. I/1967, p. 166
4 Trib. Suprem, sect. pen. dec. nr. 471/1979, Repert. pract. II, p. 248
5 S. Cahane, op. cit., p. 256
6
3
âƒ愃̤ᰀrem, Decizia de îndrumare nr. 3/1972, in C.D., 1972, p. 27
7 G. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Editura Hamangiu,
Bucuresti, 2007, p. 686
8 G. Theodoru op. cit., p. 687
9 V. Dongoroz, s.a., Explicatii teoretice, Vol. II, p. 181
10 Trib. Suprem, s. pen., dec. nr. 344/1974, in R.R.D. nr. 10/1974, p.
72 - 73
11 C. A. Bucuresti, s. I pen., dec. nr. 534/1994, in Culegerea de
practica judiciara pe1994, p. 279
12 Trib. Sup., s. pen. dec. nr. 2516/1983, in C.D., 1993, p. 297
ì¥Â`