Referat Dreptul Comertului International
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Dreptul Comertului International si de asemenea puteti face
Download Referat Dreptul comertului internationalCiteste fragmente din Referat Dreptul Comertului International
DREPTUL COMERTULUI
INTERNATIONAL
CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE
1.Acceptiunile notiunii comertului internationl
2.Definirea dreptului comertului international 3.Obiectul dreptului
comertului internationl
4.Caracterele raportului juridic de drept al comertului international:
Caracterul comercial si Caracterul international
5.Cooperarea economica si tehnico-stiintifica internationala
6.Corelatia dreptului comertului international cu ramurile de drept
invecinate
Sectiunea a II a Politica statului roman in domeniul relatiilor
comerciale internationale si participarea Romaniei la circuitul
comercial mondial
l.Acceptiunile notiunii comertului internationl
Comertul international si cooperarea economica si tenhico-stiintifica
internationala constituie, fara indoiala, un element deosebit de
important pentru dezvoltarea economica, in general, precum si pentru
economia nationala a tarii noastre. Cooperarea este, in acelasi timp, o
conditie esentiala a noii ordini economice internationale, exprimata
prin comertul international lato sensu care imbratiseaza o inflnita gama
de operatii economice, tehnice, flnanciare, bancare si alte asemenea.
Toate acestea operatii se realizeaza prin instrumente juridice - cum
sunt contractele - si prin cele mai diferite institutii juridice, menite
sa asigure certitudinea in privinta atingerii efectelor si realizarii
scopurilor, pe care partile le urmaresc, precum si justetea solutiilor,
in cazul in care s-ar ivi un contencios mtre partile contractante.
Pentru cooperarea economica si tenhico-stiintifica internationala,
dreptul indeplineste o functie asemanatoare a aceleia pe care o
indeplineste diplomatia pentru relatiile politice internationale.
Intr-adevar, dreptul are, in primul rand si mai cu seama, un rol
preventiv acela de a evita litigiile si toate neajunsurile ce ar putea
decurge de aici; o ignorare a regulilor de drept in acest domeniu al
relatiilor economice internationale sau o gresita aplicare ori
interpretare a lor se poate traduce prin pierderi uriase si ireparabile
pentru economia nationala a tarilor respective.
Aceasta se invedereaza cu atat mai mult, cu cat unele activitati ec.
implica investitii uriase, angjarea unor imense forte de munca si alte
asemnenea eforturi ce se traduc prim costuri att de mari incat nici una
dintre tarile intersate nu ar putea singura sa suporte toate
cheltuielile implicate.
Asa fiind, eel mai adesea aportul de materii prime este furnizat de o
taraa, tehnologia de catre o alta tara, finantarea de un stat tert. In
asemnea imprejurari un traumatism juridic, precum o desfiintare a
relatiilor contractuale ar putea fi pentru partile contractante, ca si
pentru economiile nationale implicate de-a dreptul dezastruoase.
Pentru aceste considerente studiul dreptului comertului international,
in slujba acestor imperioase cerinte s-a impus cu necesitate.Comertul
international a depasit de mult sfera schimburilor de bunuri, adica
sfera acelor operatii care se reduceau la import si export de marfuri
realizate aproate exclusiv prin contractul de vinzare cumparare,
excecutabil la ternmen foarte scurt. In conditiile actuale comertul
international, lato sensu, intreaga gama a operatiilor economice,
bancare, financiare, s.a prin care se realizeaza cooperarea economica
si tenhico-stiintifica internationala. Comertul international se
exprima prin afaceri uriase si complexe desfasurate pe termen lung si
care numai pot fi infaptuite numai cu ajutorul instrumentelor juridice
traditionale (contractul de vanzare- cumparare, locatie,
antrepriza,etc.), ci, ele au nevoie pentru acestea de noi forme de
contracte si chiar de noi metode de contractare nereglemenate in
sistemele de drept nationale.
1. Practica fiind confruntata cu exigentelor afacerilor comerciale
internationale si fiind silita sa gaseasca solutii tuturor problemelor
care se ivesc, a imaginat noi forme juridice a caror configuratie nu
este intotdeauna bine defmita ci se afla in continua transformare.
Astfel alaturi de contractul de vinzare cumparare se utilizeaza tot mai
mult contractele de furnizare si montaj de bunuri de echipament
industrial, livrarea de instalatii imense la cheie", contractul privind
licentele, brevetele, asistenta tehnica, transferul de tehnologie sau
de know-how, contractul de leasing (tot mai des utilizat de tarile in
curs de dezvoltare care nu au mijloace necesare spre a cumpara
instalatii de mare complexitate, implicind investitii uriase),
contractul de consulting-engeneering, contractele de concesiune si de
investitii in doemniul petrolier si minier, contractul de factoring,
acorduri complexe de proportii uriase, proiecte industriale, lucrari de
geniu, civile,etc. Cel mai adesea cooperarea economica internationala se
realizeaza prin asa numitele "Joint ventures" care de fapt cuprind o
intreaga gama de operatii economice si juridece, de contrapartida sau de
compensare in sensul larg, care ridica probleme cu totul noi."
Practica internationala a trebuit sa puna in valoare si noi metode de
contractare, deoarece in conditiile unei economii care cunoaste o
productie in masa (mass production),o consumatie in masa (mass
merchadising) si schimburi comerciale in serie, mijloacele de
comunicatie si de transport fara precedent, vechea tehnica de a
contracta in urma unor lungi si prealabile negocieri, care reclama timp,
si prin urmare intarzieri in circulatia bunurilor (mai cu seama in sfera
distributiei) a devenit incompatibila cu exigentele comertului
international.
Pentru aceste considerente practica internationala comerciala s-a
orientat spre noi tehnici de contractare si mai apoi spre o uniformizare
a acestor tehnici prin intermediul contractelor tip si al conditiilor
generale (exprimate ca forma tot prin contracte-tip). Aceasta tendinta a
uniformizarii formelor de contractare s-a mai exprimat si in alt mod si
anume prin clauze standard, formulari exprimate in termeni de cod,
modele specifice unui anumit tip de contract, pentru o anumita ramura de
activitate economica, sau, in cadrul unui anumit tip de contract, modele
specifice obiectului contractului (cereale, bumbac,etc) ori modele de
plata a pretului (credit documentar, P/D adica plata contra documente,
sau P/A plata contra acceptare) etc.
Comertul international lato sensu se mai caracterizeaza prin prezenta
unor parteneri neobisnuiti in afacerile comerciale interne si a caror
pondere in acest domeniu este deosebit de importanta. Intradevar statele
sunt tot mai mult interesate de dezvoltarea cooperararii economice
internationale si iau parte in mod direct la aceasta. Noua situatie nu
putea sa nu aiba influenta asupra instrumentelor juridice prin care se
realizeaza schimburile comerciale internationale si asupra modurilor de
solutionare a litigiilor ce s-ar putea ivi. Tot astfel cooperarea
economica internationala se mai infaptuieste si prin intermediul marilor
si puternicelor societati multinationale, a caror forta economica si
putere de penetratie peste frontierele economice nationale ridica
probleme noi si reclamaa solutii noi."
Putem afirma ca notiunea de comert international este susceptibila de
doua acceptiuni:
una restransa care se refera la totalitatea operatiunilor de import
export de marfuri si servicii pe care le desfasoara persoanele fizice
sau juridice cu parteneri externi;
una larga care include si formele moderne de desfasurare a relatiilor
economice internationale, cum ar fi de exemplu cooperarea economica
internationala. Aceasta se defineste ca un ansamblu de relatii de
conlucrare intre doua sau mai multe persoane fizice si/sau juridice
apartinand unui stat, care au ca scop realizarea , prin eforturi
conjugate, a unor operatiuni complexe si conexe, esalonate de regula, pe
perioade de timp determinate, in productie sau in sfera neproductiva, in
scopul obtinerii unor avantaje reciproce.
2. Definirea dreptului comertului international
In mod sintetic, dreptului comertului internationl este definit ca
ramura a dreptului ce cuprinde ansamblul normelor care reglementeaza
relatiile comerciale internationale.
O definitie mai cuprinzatoare ar include faptul ca dreptului comertului
internationl este constituit din ansamblul normelor care reglementeaza
raporturi patrimoniale, cu caracter de comercialitate si
internationalitate, incheiate intre persoane fizice si/sau juridice
romane si straine (care intrunesc calitatea de subiecte de drept pentru
operatiunile de import export), inclusiv intre asemnea persoane si stat,
raporturi in care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.
3.Obiectul dreptului comertului internationl
Rezulta ca obiectul dreptului comertului internationl il formeaza
raporturile juridice patrimoniale care, asa dupa cum se observa din
definitie, prezinta caractere de comercialitate si internationalitate.
4.Caracterele raportului juridic de drept al comertului international
Caracterul comercial si Caracterul international
Caracterul comercial
Raporturile comerciale sunt cele izvorate din acte si fapte de comert.
Codul comercial roman foloseste notiunea de "fapte de comert" (art.3-5)
in sens larg deoarece cuprinde atat actele juridice cat si faptele
stricto-sensu.
In definirea comercialitatii sunt cunoscute urmatoarele conceptii:
Conceptia subiectiva care are la baza calitatea de comerciant a pers.
participante la raportul jd.; (de exemplu dr. german include toate
operatiunile efectuate de comerc. in exercitiul profesiei sale).
Ceea ce prevaleaza este numai calit.de comerciant a pers., pentru
considerarea actelor subiective de comert.De aceea,intentia sau scopul
urmarit prin inche. actelor nu prezinta elevanta.
Conform acestei concepti, calitatea de comerciant a pers. determina o
prezumtie legala de comercialitate.
Conceptia obiectiva, care se bazeaza pe natura operatiunilor indeplinite
sau obiectul reglemetarii. Se includ aici operatiunile privind
circulatia capitalului (cumpararea si vinzarea comerciala, operatiunile
bancare, operatiunile la bursa, opearatiunile de constituire a unei
societati comerciale, operatiunile cambiale) si activitatea de productie
a intrepriderilor (operatiunile efectuate de intrepriderile de
furnituri, de asigurare, constructii si manufactura, editura, spectacole
publice, intreprinderile de transport si expeditii, tipografie si
librarie etc)
Actele obiective de comert nu sunt definite, gasim doar o enumerare a
lor. Astfel Codul comercial roman (care are la baza criteriul obiectiv),
in art.3 pct. 1-20 enumera actele si faptele juridice pe care legea le
considera ca "fapte de comert". Dat fiind criteriul in temeiul caruia
s-au stabilit, acestea sunt denumite fapte de comert obiective. Doctrina
romaneasca antebelica precum si cea postbelica au opinat in sensul ca
enumerarea din art.3 cod com. are caracter exemplificativ. Acelasi
criteriu il regasim si in actele normative ce au functional anterior
anului 1990 ( legea de comert exterior -legea nr. 1/1971 care in art.3
al.l stabileste care acte sau fapte sunt considerate operatiuni
comerciale internationale. Prevederi similare s-au gasit si in legea
contractelor economice nr.71/1969, in art.61.
o conceptie mixta care combina cele doua criterii subiectiv si obiectiv
Caracterul international
Caracterul international al raporturilor juridice care fac obiectul
dreptului comertului international este dat de existenta elementului de
extraneitate.
Nu toate raporturile care contin un element strain fac obiectul
dreptului acum in studiu. Raportul comercial trebuie sa cuprinda
elemente de extraneitate de natura a-1 face susceptibil de incidenta mai
multor sisteme de drept.
Identificarea acestor criterii, elemente poate fi facuta fie printr-o
conventie internationala fie prin legislatia interna a statului al carui
sistem constituie lex causae.
Metodele folosite nu sunt identice cu cele din dreptul international
privat. In dreptul roman, atat in conventiile internationale la care
Romania este parte cat si in legislatia interna, sint reglementate doua
criterii de definire a caracterului international al raporturilor
juridice care fac obiectul dreptului comertului international si anume :
un criteriu de natura subiectiva, ca partile persoane fizice sau
juridice, sa aibe domiciliul, respectiv sediul in state diferite si
un criteriu de natura obiectiva si anume ca marfa, lucrarea sau
serviciul sau orice alt bun care face obiectul raportului juridic sa se
afle in circuit (tranzit) international, adica, in executarea acelui
raport juridic sa treaca cel putin o frontiera.
Reglementarile internationale in care este consacrat criteriul subiectiv
sunt:
1. Conv. europeana de arbitraj comercial international, de la Geneva din
1961, care se refera la pers.fz. sau jd. avand " resedinta lor obisnuita
sau respectiv sediul in Statele Contractante diferite" ;
2. Conventia de la Washington din 1965 pentru reglementarea diferendelor
relative la investitii intre state, care se refera la persoane care
poseda "nationalitatea" altui stat (art.25 par.2 lit.a);
3. Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vinzare
internationala de marfuri de la Viena din 1980, care precizeaza ca " se
aplica contractelor de vinzare de marfuri intre parti care isi au sediul
in state diferite", iar "nationalitatea partilor" este luata in
considerare pentru aplicarea conventiei (art.l). Daca o parte nu are
sediu, resedinta sa obisnuita ii tine locul (art. 10 lit.b);
4. Conventia asupra prescriptiei in materie de vinzare internationala de
marfuri de la New York din 1974, conform caruia "un contract de vanzare
de bunuri mobile corporate este considerat ca avand un caracter
international daca, in momentul incheierii contractului, vanzatorul si
cumparatorul isi au sediul in state diferite ; daca o parte nu are
sediu, se va avea in vedere resedinta sa obisnuita". Nationalitatea
partilor nu este luata in considerare (art.2)
5. Acordul european ce instituie asocierea dintre Romania pe de o parte
si Comunitatea Europeana si statele membre ale acesteia, pe de alta
parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993. Acesta prevede in art.49
drept criteriu de definire a unei "companii" ca fiind "comunitara" sau
"romana", locul unde se afla "sediul inregistrat" alternativ cu cel unde
se gaseste "administratia centrala" si cu "locul" principal de afaceri.
In conventiile internationale din domeniul transporturilor intalnim cel
de al doilea criteriu -obiectiv- (caracterul international).
Aceste conventii prevad in general, ca este international acel transport
in care punctul de plecare si cel de sosire al marfurilor se afla pe
teritoriile a doua state diferite.
Asemnea dispozitii gasim in Conventia de la Varsovia de unificare a unor
reguli relative la transportul aerian international (art.l); Conventia
privind traficul feroviar international de marfuri S.M.G.S. (art.l
para.l); Conventia din 1956 referitoare la contractul de transport
international pe sosele C.M.R. (art. 1,pet. 1) ; Regulile uniforme din
1980 privind contractul de transport international feroviar al
marfurilor -C.I.M.-(art.l para.l).
In dr.rom. caracterul international al raporturilor comerciale este dat
de anumite criterii. Astfel:
in legea nr.35/1991 se precizeaza ca prin "investitori straini se
inteleg persoanele fizice si juridice cu domiciliul sau dupa caz, cu
sediul in strainatate" (art.4) criteriul folosit este deci, sediul sau
domiciliul dupa caz;
in fostul D.L.nr.54/1990 abrogat prin aparitia legii 208/2002 - se
prevedea ca organizarea activitatilor care pot privi si unele subiecte
ale drepturilor comertului international - se poate face numai de catre
cetateni care au domiciliul in Romania (art.l,al.2)
Legea nr. 105/1992 cu privire la regelementarea raporturilor de drept
international privat, pune conditia ca vanzatorul si cumparatorul sa isi
aibe domiciliul sau in cazul persoanelor juridice sediul sau fondul de
comert, in state diferite, pentru a considera contractul de
vanzare-cumparare comerciala, international ( art.88-89).
Se observa ca spre deosebire de vechea reglementare din art.3 al.l al
legii nr. 1/1971 privind regelentarea activitatii de comert exterior,
criteriul "nationalitatii partenerilor" a disparut.
5.COOPERAREA ECONOMICA SI TEHNICO-STIINTIFICA INTERNATIONALA
In ultimul timp intalnim deseori in literatura de specialitate si in
doctrina economica moderna termenul de colaborare economica
internationala, care se refera tot la comert international in sensul sau
cel mai larg.
Notiunea de acte si fapte de comert exterior trebuie privita intr-un
sens larg, incluzand atat actele cat si faptele de comert propriu-zis
cat si cele de cooperare economica si tehnico-stiintifica
internationala.
Actele si faptele de cooperare economica internationala
Cooperarea economica internationala, la care participa subiectele romane
de drept al comertului international se poate realiza intr-o multitudine
de domenii si variate forme si care smt mentionate de obicei, in
acordurile bilaterale de cooperare economica si tehnico-stiintifica
internationala la care Romania este parte.
In mod frecvent in acordurile respective se prevad, ca domenii de
cooperare : industria cu ramurile sale, domeniul energetic,
transporturile, telecomunicatiile, agricultura, constructiile
industriale si civile, serviciile, domeniul financiar-bancar etc.
Referitor la formele de cooperare economica si tehnico-stiintifica
internationala intilnite in acorduri, acestea sunt:
cooperarea in productia de echipamente, masini si utilaje, alte produse;
subansamble si piese de schimb, in vederea satisfacerii nevoilor interne
ale celor doua tari, fie a export. spre terte piete;
proiectarea, construirea, punerea in functiune de obiective economice in
cele doua tari sau in terte state ; dezvoltarea sau modernizarea
capacitatilor de productie existente ;
executarea de lucrari si prospectiuni, exploatari, explorari de
minereuri; elaborarea de programe comune de cercetare, productie si
utilizarea resurselor energetice disponibile in cele doua tari ;
realizarea de astfel de activitati in comun;
producerea si comercializarea in comun de marfuri inclusiv in terte
tari;
prelucrarea de produse utilizand capacitatile din cele doua tari;
infiintarea de societati mixte de productie sau de comert, filiale,
reprezentante ale intreprinderiilor si companiilor, birouri
tehnico-comerciale, depozite de marfuri, piese de schimb, ateliere de
service si asistenta tehnica ;
constituirea de societati mixte si birouri tehnice in domeniile
inginerie, consultanta pe domenii diferite, marketing, in vederea
realiz. de proiecte, studii, lucrari de constructii-montaj s.a.;
infiintarea de banci mixte ;
cooperare in domenilul turistic pentru realizarea de obiective
turistice, prestari servicii, transport, porturi, zone libere din cele
doua tari;
transferul de tehnologie, know-how, publicatii, informatii, cunostiinte
tehnice, stiintifice, licente, brevete ; schimburi de specialisti,
tehnicieni pentru realizarea proiectelor de cooperare ;
contacte, activitati de promovare a cooperarii dintre delegatii si
organisme economice ; organizare de targuri, expozitii, conferinte,
seminarii,etc. ;
mai recent sint intalnite in practica modalitati noi de cooperare :
livrarile de credit rambursabil in produse, productie la comanda (lohn
).
Instrumental juridic prin care se realizeaza cooperarea economica si
tehnico-stiintifica internationala, este contractul. De cele mai multe
ori intalnim asa numitul contract de cooperarea economica
internationala. Acesta se incheie intre subiectele de drept comercial
din doua sau mai multe tari.
Contractul de cooperarea economica internationala apare astfel ca o
institutie juridica complexa, ce, implica de regula, realizarea
prealabila a unui contract cadru ce va sta ulterior la baza incheierii
altor contracte de naturi juridice diferite : vanzare-cumparare, schimb,
executare de lucrari, prestari servicii, intermediere, transfer de
tehnologie s.a.
6.Corelatia dreptului comertului international cu ramurile de drept
invecinate
6.1. Corelatia dreptului comertului international cu dreptul comercial
intern
Raporturile juridice de drept ale comertului international se aseamana
in mod esential cu cele de drept comercial (intern) prin faptul ca
amandoua aceste categorii de raporturi juridice prezinta caracter
patrimonial si comereial. Comercialitatea ca trasatura comuna, este data
de faptul ca amandoua izvorasc din acte si fapte de comert, iar
subiectele lor sunt persoane fizice si juridice care prezinta calitatea
de comerciant.
Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate unitatea de esenta a
celor doua raporturi juridice este data de faptul ca ele sunt guvernate,
in parte de aceleasi acte normative interne. Astfel mai multe acte
normative, care reglementeaza deopotriva raporturi comerciale interne si
de comert international, supun, fara distinctie, aceste raporturi,
acelorasi legi, in principal codului comereial si codului civil.
Pentru a lua exemplele cele mai relevante, mentionam articolul 223 din
legea nr.31/1990 care stipuleaza ca prevederile acestei legi se
completeaza cu cele ale codului comereial. De asemenea, legea nr.
15/1990 care contine dispozitii interesand deopotriva dreptul comercial
si cel al comertului international supune relatii comerciale dintre
regiile autonome, societatile comerciale cu capital de stat, precum si
dintre acestea si stat, reglementarilor cuprinse in codul civil si codul
comercial cu exceptiile decurgand din lege (art.47). In fine fostul
decret- lege nr.54/1990 care la randul sau a fost mai bine de 12 ani un
izvor pentru ambele materii juridice (pentru dreptul comertului
international deaorece persoanele fizice-comerciantii-particularii si
asociatiile cu scop lucrativ fara personalitate juridica pot face
operatiuni externe), se completeaza cu dispozitiile codului comercial in
masura in care nu dispune altfel (art.21 si art.27 raportatlaart.19).
Asadar dreptul comertului international, ca materie pluridisciplinara
preia o parte din normele care, ca esenta apartin dreptului comercial,
aparand astfel, ca un drept special fata de acesta din urma, care ramane
dreptul comun in domeniul raporturilor de comert.
Pe de alta parte, raporturile comerciale internationale se deosebesc de
cele interne mai ales prin faptul ca in cuprinsul lor apar elementele de
extraneitate specifice, care fac ca ele sa devina susceptibile de a fi
supuse la doua sau mai multe sisteme de drept diferite.
Ca urmare, cu privire la raporturile de comert international apare un
conflict de legi care face ca ele sa fie supuse dreptului intern roman
numai daca acesta este lex causae, in temeiul normei conflictuale
aplicabile in speta. Dar, cel mai frecvent, raporturile juridice la care
ne referim sunt guvernate de conventii internationale sau alte
reglementari uniforme, care apar ca izvoare specifice, ale dreptului
comertului international, nu insa si ale dreptului comercial intern. De
asemenea, in materia comertului international se aplica, cu titlu de
izvoare specifice, uzantele comerciale internationale.
6.2. Corelatia dreptului comertului international cu dreptul civil si
dreptul procesual civil
Dr. comertului internat. prezinta importante elemente comune cu dr.civil
si dr.procesual civil.
Astfel in primul rand, asa cum am aratat dreptul comertului
international este o disciplina pluridisciplinara, normele sale fiind,
in afara celor comerciale (interne), in buna parte norme de drept civil
si procesual civil. Aceasta identitate -in esenta- de continut se
manifesta si prin metoda de reglementare comuna, constand in pozitia de
egalitate juridica a partilor atat dreptul civil si procesual civil, cat
si dreptul comertului international facand parte, asadar, din domeniul
dreptului privat.
Dreptul civil si dreptul procesual civil constituie dreptul comun fata
de dr.comertului internat., asa incat prevederile lor sunt aplicabile
ori de cate ori reglementarile speciale in materia comertului internat.
nu sunt indestulatoare si nu exista reglementare specifica nici la
nivelul dr. comercial intern, care constituie, asa cum am aratat dr.
comun pentru raporturile comerciale.
Caracterul dreptului civil de drept comun fata de dreptul comertului
international, ca de altfel si fata de dreptul comercial, este explicit
exprimat in art.l Cod comercial care precizeaza "In comert se aplica
legea de fata. Unde ea nu dispune se aplica, codicele civil". Prin
expresia codice civil se intelege intreaga legislatie civila inclusiv
procedura civila asa cum prin expresia "legea de fata" legiuitorul a
inteles sa se refere la legile comerciale in general, - deci zicem noi
astazi, si la cele ale comertului international -, comertul fiind
reglementat nu numai prin codul coemrcial, ci prin toate legile
comerciale.
Se impune a fi subliniata ideea ca, cel putin in ceea ce priveste
dreptul comertului international numai normele de drept procesual civil
general, iar nu procedurile regleemnate pentru anumite materii speciale.
Aceasta idee este exprimata cu claritate in art.52 din Regulile de
procedura aplicabile in arbitarjul pentru solutionarea litigiilor de
comert international, precum si in art.73 din Regulile de procedura
aplicabile in arbitrajul comercial ad-hoc, ale Curtii de arbitraj
comercial international de pe langa Camera de Comert si Industrie a
Romaniei, care precizeaza ca aceste reguli se "completeaza cu
dispozitiile de drept comun de procedura civila romana in masura in care
acestea sunt aplicabile, tinand seama de caracterul international al
competentei Curtii de arbitraj si de natura comerciala a litigiilor.
La randul lor anumite reglementari aplicabile cu prioritate in domeniul
comertului international - si a celui intern - mai ales din Codul
comercial, constituie dreptul comun pentru unele raporturi de drept
civil. Astfel, de exemplu, lipsind prevederile din Codul civil pentru
determinarea momentului si locului incheierii contractului intre
absenti, in materie se aplica dispozitiile art.35-39 Cod comercial,
dispoz. Art.413-441 Cod comecial ("Despre contractul de transport") si
art.490-694 cod com.("Despre comertul maritim si despre navigatiune")
constituie dreptul comun privitor la toate contractele de transport,
atat comerciale cat si cele civile.
Intre dreptul comertului international si dreptul civil exista insa
importante deosebiri, sub cel putin urmatoarele aspecte:
a) in timp ce subiectele dreptului civil - persoane fizice sau persoane
juridice - nu prezinta o calitate speciala, subiectele de drept al
comertului international sunt persoane fizice care au capacitatea
speciala de a efectua operatiuni de comert exterior;
b) raporturile de drept civil sunt patrimoniale si
personal-nepatrimoniale, in timp ce raporturile de drept al comertului
international, sunt in principiu patrimoniale;
c) raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului
international intrunesc caracterele specifice de comercialitate si
internationalitate.
6.3. Corelatia dreptului comertului international cu dreptul
international privat
Ca si raporturile juridice care fac obiectul dreptului comertului
international, cele de drept international privat prezinta caracter de
internationalitate, desi in unele cazuri sfera notiunii de
internationalitate este mai restransa pentru cea dintai categorie de
raporturi.
Ambele materii juridice fac parte din dreptul privat, raporturile
juridice care constituie obiectul lor de reglementare caracterizandu-se
prin pozitia de egaliate a partilor.
Principala deosebire dintre dreptul comertului international si Dreptul
international privat rezida in natura normelor juridice care intra in
continutul lor. Astel in timp ce normele de drept al comertului
international sunt materiale, cele care intra in continutul dreptul
international privat sunt in marea lor majoritate, norme conflictuale.
Obiectul lor de reglementare este de asemenea, diferit in cazul
dreptului international privat, el fiind mai larg. Intr-adevar daca
dreptul comertului international are ca obiect raporturi juridice care
apar in domeniul comertului si cooperarii economice internationale,
dreptul international privat reglementeaza raporturi juridice cu element
de extraneitate din toate domeniile dreptului privat si anume, al
dreptului civil propriu-zis, dreptului familiei, anumitor institutii ale
dreptului muncii (de exemplu contractul de munca) si dreptul de
proprietate intelectuala, cele din domeniul dreptului procesual civil,
etc. De asemenea, dupa parearea noastra dreptul international privat -
si anume un domeniu al sau, dreptul internat. privat comercial –
reglement. si aspectele conflictuale in materia comertului internat.
6.4. Corelatia dreptului comertului international cu dreptul
international public
Principala deosebire dintre dreptul comertului international si dreptul
international public consta in natura si pozitia juridica a subiectelor.
Astfel dreptul comertului international reglementeaza, in principal asa
cum am mai aratat raporturile dintre persoanele fizice sau juridice
aflate pe picior de egalitate juridica. Intra de semneea in obiectul
dreptului comertului international raporturile juridice comerciale la
care una din parti este statul cealalta fiind o persoana fizica sau
juridica apartinind altui stat. Si in acest caz conditia esentiala
pentru a fi vorba de raporturi de drept al comertului international este
ca partile sa se afle pe pozitie de egaliatte juridica, deci statul
parte la raport sa actioneze ca subiect de drept civil (dejure
gestionis).
Raporturile juridice dintre state actionand ca puteri suverane (de jure
imperil), dintre acestea si organizatii internationale guvernamentale,
precum si dintre asemnea organizatii intra in sfera de reglementare a
dreptul international public si mai precis, a dreptul international
economic si dreptului international al dezvoltarii ca ramuri ale
dreptului international public, atunci cand aceste raporturi juridice
privesc domeniul cooperarii economice internationale.
Intre dreptul comertului international si dreptul international public
exista si importante puncte de convergenta, izvorate, in primul rand,
din elementul de internationalitate care caracterizeaza deopotriva,
raporturile juridice, care fac obiectul lor de reglementare. Astfel
principiile fundamentale ale dreptul international public se aplica si
in cadrul raporturilor de drept al comertului international si, a
fortiori, in cele la care participa statul. Corelatia dintre aceste doua
materii juridice apare mai evident in anumite situatii ca, de exemplu,
in ceea ce privesc consecintele pe care acordurile econiomice
interstatale le produc asupra contractelor din comertul international.
7. Autonomia dreptul comertului international
Sectiunea a II a Politica statului roman in domeniul relatiilor
comerciale internationale si participarea Romaniei la circuitul
comercial mondial
Principiul libertatii comertului exterior este consacrat in mod expres
in Constitutia Romaniei din anul 1991 iar garantia respectarii acestui
principiu este considerata o obligatie economica fundamentala a
statului.
Prin adoptarea acestor prevederi constitutionale si pe baza acestora a
altor legi dupa decembrie 1989, s-a inlaturat monopolul de stat asupra
comertului exterior ce a dominat in perioada anilor 1946-1989. In
perioada societatii comuniste, monopolul de
stat a constituit principiul fundamental al politicii comerciale
internationale a statului roman.
Aceasta reprezenta dr. exclusiv al statului de a organiza, conduce si
controla intreaga activitate de comert exterior precum si de a efectua
operatiunile de comert international prin unitatile sale autorizate, cum
au fost intreprinderile de comert exterior specializate pe grupe de
marfuri..
Principiul libertatii comertului exterior, reprezinta in capacitatea
recunoscuta de lege persoanelor fizice sau juridice romane de a fi
subiecte ale dreptului comertului international cu respectarea
conditiilor referitoare la calitatea de comerciant si in acelasi timp au
prevazut actul de constituire in cadrul obiectului de activitate
efectuarea de acte si fapte ce comert international. Totodata in
virtutea acestui principiu si a libertatii contractuale, se acorda
posibilitatea fiecarui subiect de drept de a desfasura orice operatiuni
comerciale internationale, inclusiv de a alege liber modalitatea de
rezolvare a divergentelor dintre ele.
Din continutul principiului libertatii comertului exterior decurg si
regulile fundamentalae ce guverneaza alte doua institutii importante:
regimul investitiilor straine in tara si regimul aplicabil licentelor de
export/import.
Astfel politica Romaniei in materia investitiilor straine este bazata pe
principiul libertatii formelor si modalitatilor de investire in tara ca
si pe cel al liberului acces al investitorilor straini in toate
domeniile vietii economice. In mod similar in doemniul licentelor
functioneaza principiul libertatii exporturilor si importurilor, acestea
fiind supuse licentelor numai in cazurile de exceptie prevazute de lege.
CAPITOLUL II IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL
11.1. Aspecte generale, clasificari
11.2. Izvoarele interne
11.3. Izvoarele Internationale
11.1. Aspecte generale, clasificari
Schimburile comerciale internationale si dezvoltarea continua a acestora
implica existenta unor reglementari sub forma legilor, conventiilor,
tratatelor, instrumente juridice care sa asigure comerciantilor si
respectiv relatiilor comerciale stabilitate si securitate juridica.
Izvoarele dreptului comertului international pot fi clasificate in :
Izvoare interne si izvoare internationale; apare deci necesitatea de a
se face distinctie intre categorii in care le-am clasificat le doua
categori: izvoare internationale si izvoare interne, intre dreptului
comertului international si dreptul comercial intern.
II.2. Izvoarele interne
Izvoarele interne pot fi clasificate in doua mari categorii: Izvoare
specifice si izvoare nespecifice.
II.2.1. Izvoare specifice ale dreptului comertului international
Analizam dreptul comertului international ca o prelungire a actiunii
normelor de drept comercial national in domeniul raporturilor de comert
international.
Acestea reprezinta in marea lor majoritate norme destinate reglementarii
raporturilor din comertul international. Dintre acestea amintim cele mai
reprezentative :
Decretul - Lege nr. 122/1990 privind autorizarea si functionarea in
Romania a reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor
economice straine ;
Legea nr.35/1991 privind regimul investitiilor straine ;
H.G.nr.265/1991 privind conditiile de contractare pentru proiectele
finantate din credite si imprumuturi externe ;
H.G.nr.215/1992 privind regimul licentelor de export si import al
Romaniei si actele normative tangente ;
Legea nr.84/1992 privind regimul zonelor libere ;
Regulamentul privind organizarea si functionarea Curtii de arbitraj
comercial de pe linga C.C.I.a Romaniei , in vigoare la 1 aprilie 1993 ;
Regulile de procedura arbitrala in arbitrajul pentru solutionarea
litigiilor de comert international si Regulile de procedura aplicabile
in arbitrajul comercial ad-hoc, adoptate in baza Decretul - Lege nr.
139/1990
Lege nr. 390 din 13/06/2002 privind infiintarea, organizarea si
functionarea Agentiei Romane pentru Investitii Straine
Lege nr. 406 din 20/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 42/2002 privind incetarea aplicabilitatii unor facilitate
prevazute de legea nr. 35/1991 privin regimul investitiilor straine
Lege nr. 187 din 09/05/2003 privind competenta de jurisdictie,
recunoasterea si executarea in Romania a hotararilor in materie civila
si comerciala pronuntate in statele membre ale Uniunii Europene
Lege nr. 387 din 30/09/2003 privind regimul de control al exporturilor
de produse si tehnologii cu dubla utilizare
Lege nr. 511 din 28/11/2003 pentru modificarea si completarea Ordonantei
de urgenta a Guvernului nr. 120/2002 privind aprobarea Sistemului de
sustinere si promovare a exportului cu finantare de la bugetul de stat
II. 2.2.Izvoare nespecifice ale dreptului comertului international
Acestea sunt constituite din acte normative care nu privesc in primul
rand ramura dreptului comertului international, dar care contin si norme
de drept in domeniu:
Codul comercial de la 1887 - dispozitii ale codului privesc direct
raporturile comerciale cu element de extraneitate, ca de exemplu cele
din sectiunea VIII-a "Dispozitii relative la societatile civile si la
soc. constituite in tari straine" art.237-250 cu exceptia celor abrogate
Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin ;
Legea nr.59/1934 asupra cecului;
Legea nr.507/2002 privind organizarea si desfasurarea unor activitati
economice de catre persoane fizice, care abroga Decretul lege nr.54/1990
privind organizarea si desfasurarea unor activitati economice pe baza
liberei initiative si H.G. nr.201/1990 privind aprobarea normelor de
aplicare a acestui Decretul Lege ;
Decretul Lege nr.139/1990 privind Camerele de Comert si Industrie din
Romania ;
Lg. nr. 15/1990 privind organizarea unitatilor economice de stat ca
regii autonome si SC ;
Lege nr.26/1990 privind registrul comertului cu modificarile ulterioare;
Lege nr.31/1990 privind societatile comerciale cu modificarile
ulterioare;
H.G. pentru aprobarea metodologiei concesionarii, inchirierii si
locatiei de gestiune ;
Lege nr.1l/1991privind combaterea concurentei neloiale;
Lege nr.58/1991 privind privatizarea societatile comerciale cu
legislatia aferenta ;
O.G nr.21/1992 privind protectia consumatorilor ;
Legea nr. 66/1993 a contractului de management;
Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare si bursele de valori.
O.U.G nr. 92/1997 privind stimularea investitiilor directe, modificata
si completata de Legea nr. 241/1998;
Ordonanta Guvernului nr. 66/1997 privind regimul investitiilor straine
in Romania, realizate prin cumparare de titluri de stat, modificata si
completata prin Ordonanta Guvernului nr. 131/1998;
Hotararea Guvernului nr. 94/1998 privind aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 92/1997 privind
stimularea investitiilor directe;
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 24/1998 privind regimul zonelor
defavorizate, republicata, modificata de Ordonanta de Urgenta a
Guvernului nr. 75/2000;
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 217/1999 pentru modificarea si
completarea Ordonantei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe
profit;
Legea nr. 133/1999 privind stimularea intreprinzatorilor privati pentru
infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii;
Ordonanta Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea si functionarea
parcurilor industriale;
Legea nr. 332/2001 privind promovarea investitiilor directe cu impact
semnificativ in economie;
Ordonanta Guvernului nr. 24/2001 privind impunerea
microintreprinderilor.
Lege nr. 525 din 17/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de
investitii financiare si pietele reglementate
Lege nr. 637 din 07/12/2002 cu privire la reglementarea raporturilor de
drept international privat in domeniul insolventei
Lege nr. 650 din 07/12/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata
Lege nr. 507 din 12/07/2002 privind organizarea si desfasurarea unor
activitati economice de catre persoane fizice
Legea nr. 509 din 12/07/2002 prvind agentii comerciali permanenti
Legenr. 512 din 12/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 27/2002 privind pietele reglementate de marfuri si
instrumente financiare derivate
Lege nr. 513 din 12/07/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 26/2002 privind organismele de plasament colectiv in
valori mobiliare
Lege nr. 490 din 11/07/2002 pentru aprobarea O.G nr. 65/2001 privind
constituirea si functionarea parcurilor industriale
Lege nr. 469 din 09/07/2002 privind unele masuri pentru intarirea
disciplinei contractuale
Lege nr. 437 din 27/06/2002 - pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
66/2000 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier in
proprietate industriala
Lege nr. 414 din 26/06/2002 privind impozitul pe profit
Lege nr. 370 din 11/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati
administrative pentru mregistrarea si autorizarea functionarii
comerciantilor
Lege nr. 376 din 11/06/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
40/2000 privind acreditarea agentiilor de credit in vederea
administrarii fondurilor pentru acordarea de microcredite
Lege nr. 365 din 07/06/2002 privind comertul electronic
Lege nr. 345 (r1) din 01/06/2002 privind taxa pe valoarea adaugata
Lege nr. 203 din 19/04/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
64/1991 privind brevetele de inventie
Lege nr. 505 din 26/11/2003 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 129/2002 pentru modificarea Legii nr. 26/1990 privind
Registrul Comertului si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 76/2001
privind simplificarea unor formalitati administrative pentru
inregistrarea si autorizarea functionarii comerciantilor
Lege nr. 357 din 11/07/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
Lege nr. 250 din 10/06/2003 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 193/2002 privind introducerea sistemelor moderne de plata
Lege nr. 252 din 10/06/2003 privind registrul unic de control
Lege nr. 111 din 02/04/2003 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr.
24/2001 privind impunerea microintreprinderilor
Reglementari care privesc comertul international mai gasim in:
Constitutia Romaniei adoptata la 21 noiembrie 1991 si aprobata prin
referendum la 8 decembrie 1991, consacra principiile generale ale
politicii economice si internationale a statului roman, art. 134 al.l si
2 principiile : Economiei de piata, asigurarea de catre stat a
libertatii comertului, protectia concurentei loiale; art. 10 ref. La
dezvoltarea relatiilor cu toate statele intemeiate pe principiile si pe
celelalte norme generale admise ale dreptului international" ;
Codul de procedura civila - cap.X "Arbitrajul international" din cartea
IV-a " Despre arbitraj" ;
legea nr. 18/1991, art.47 (legea fondului funciar);
legea salarizarii
Legea nr.l /1971 cu privire la comertul exterior cuprinde in mare parte
norme ce nu-si mai justifica existenta in procesul de tranzitie catre
economia de piata, fie ca ele sunt depasite fie abrogate implicit. Legea
nu a fost abrogata in intregul ei si de aceea raman in vigoare normele
compatibile si cele care se mai aplica in conditiile economiei de piata.
Legea nr.l05/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept
international privat se distinge de celelalte acte normative elaborate
de Parlamentul Romaniei dupa 1990. Ea cuprinde norme pentru determinarea
legii aplicabile unui raport de drept international privat si norme de
procedura in litigiile privind raporturi de drept international privat.
Impactul acestei legi asupra sa drept international privat raporturilor
de comert international rezulta clar din art.l al.2 in care se arata ca
" raporturile drept international privat sunt raporturi civile,
comerciale, de munca, de procedura civila si alte raporturi de drept
privat cu element de extraneitate".
II.2.3..Izvoare interne ale dreptului comertului international din
alte tari
Natura si continutul izvoarelor dreptului comertului international din
alte tari privite intr-o analiza comparativa, difera in mod semnificativ
de la o tara la alta prin diferitele sisteme de drept ale fiecarei tari
dar mai ales in cadrul celor doua sisteme de drept ale lumii: cel
romano-germanic si cel de common-law
Importanta pentru partea romana
Sunt ca regula tot legi; acestea sunt de regula cuprinse fie intr-un cod
care contine alaturi de normele de drept comercial national si reguli
aplicabile raporturilor juridice comerciale cu element de extraneitate,
internationalitate, fie intr-un Cod comercial destinat anume sa grupeze
regulile juridice aplicabile comertului international. Ca exemplu
mentionam Codul Comercial al SUA (Uniform Commercial Code) prescurtat
UCC - care primeste aplicare in toate statele federatiei americane cu
unele rezerve ale statului Louisiana.
II.3. IZVOARELE INTERNATIONALE
Izvoarele internat. ale dr. comertului internat. sunt formate din
conventiile si uzantele comerciale.
In dreptul international un rol important il are arbitarjul,
jurisprudenta si doctrina.
Conventiile comerciale internationale
Conventiile comerciale internationale reprezintd intelegeri scrise intre
doua sau mai multe state privind reglementarea problemelor de comert
exterior.
In dezvoltarea schimburilor internationale conventiile comerciale au o
pondere si un rol foarte important. In cuprinsul acestora sunt precizate
dr si obligatiile partilor si prin aceasta se asigura corecta lor
indeplinire, precum si stabilitatea raporturilor juridice.
Conventiile multilaterale
Conventiile comerciale multilaterale nu sunt foarte numeroase dar ele au
un rol deosebit prin aceea ca ele au o sfera larga de reglementare. Ele
au un dublu rol in sensul ca ele contribuie la unificarea normeleor de
drept material si conflictual privind comertul international.
Din prima categoric, respectiv a conventiilor internationale ce
contribuie la unificarea normelor de drept material amintim:
Legea uniforma pentru formarea contractelor de vanzare internationala de
bunuri, (ULFIS), Haga, iunie 1964
Conventia referitoare la legea uniforma asupra vanzarii internationale
de bunuri mobile corporate Haga, iulie 1964 (ULIS)
Conventia Natiunilor Unite de la Viena din 11 aprilie 1980
Din cea de a doua categoric, cu privire la unificarea normelor de drept
conflictual cele mai semnificative sunt:
Conventia de la Haga asupra legii aplicabile vanzariii cu caracter
international de bunuri mobile corporale din 15 iunie 1955,
Conventia de la Haga din 22 decembrie 1986 asupra legii aplicabile
vanzariii internationale de bunuri mobile corporale (scopul a fost acela
de a revizui conventia din 1955 si de a suplimenta si facilita aplicarea
conventiei Organizatiei Natiunilor Unite de la Viena din 1980.
Conventia comunitara din 19 iunie 1980 asupra legii aplicabile
obligatiilor contractuale (Conventia de la Roma din 1980)
Conventia asupra legii aplicabile contr. de intermediere si de
reprezentare de la Haga din 1978
In domeniile comertul international, intilnim urmatoarele conventii:
conventiile asupra arbitarjului comerciale
conventiile privind instrumentele de plata
conventiile vamale
conventiile cu privire la transportul international
conventiile cu privire la proprietatea industriala
conventiile Conferintei de drept international privat de la Haga privind
Unificarea dreptului
conventiile sub egida ONU
Conventiile bilaterale
Acestea constituie o modalitate juridica importanta si eficienta. In
relatiile comerciale conventiile bilaterale sunt foarte numeroase.
Folosirea cu prioritate a Conventiile bilaterale prin faptul ca
realizeaza un echilibru intre cerintele celor doua state si contribuie
la mentinerea unor relatii favorabile scimburilor internationale. Facem
precizarea ca in mare parte, conventiile bilaterale sunt mai mult
izvoare de drept conflictual decat de dreptul material.
In practica internationala conventiile bilaterale sunt utilizate sub
forma tratatelor si acordurilor.
TRATATUL COMERCIAL
Este actul juridic exprimind acordul de vointa a doua sau mai multe
state in temeiul caruia acestea reglementeaza o anumita sfera a
relatiilor internationale, forma
prin care statele isi organizeaza schimburile de marfuri, creand in
felul acesta norme noi de drept international, modificand ori abrogand
norme de drept international existente.
Tot prin intermediul tratatelor se solutioneaza si aspectele adiacente
relatiilor comerciale cum ar fi: transportul marfurilor, regimul vama,
tranzitul, situatia juridica a reprezentantelor, a agentiilor
comerciale, a oficiilor consulare precum si a persoanelor fizice sau
juridice ce savarsesc fapte de comert pe teritoriu celuilalt stat.
Tratatele multilaterale prezinta o importanta deosebita ca izvor de
drept al comertului international, deoarece statornicesc norme uniforme
de drept material sau conflictual prin care se reglement. amimite
raporturi de comert exterior si cooperare economica si
tehnico-stiintifica.
Atunci cand problemele comerciale sunt reglementate impreuna cu cele de
navigatie avem de a face cu tratatul de comert si navigatie.
CONTINUTUL TRATATULUI COMERCIAL
Tratatul de comert este format din principii generale care prezinta un
cadru juridic pentru o perioada mai indelungata. Pe baza acestuia
(tratat anual) se incheie intelegeri comerciale.
Tratatul este alcatuit din : titlu, preambul si continut (un numar
variabil de articole).
Titlul cuprinde denumirea tratatului si statele semnatare; preambulul se
refera la vointa partilor de a promova si dezvolta relatiile lor
comerciale. Continutul este format dintr-o serie de clauze dintre care
cele mai importante sunt:
a)clauza natiunii celei mai favorizate;
b)clauza regimului national
Clauza natiunii celei mai favorizate inseamna ca tarile semnatare isi
acorda reciproc conditii si inlesniri comerciale, la fel de favorabile
ca oricarui alt stat tert. In practica relatiilor comerciale intilnim
aceasta clauza in doua forme:
forma neconditionata sau principiul egalitatii care presupune ca partile
isi confera, fara rezerve sau restrictii, privilegiile si avantajele
recunoscute unei tari terte
forma conditionata sau principiul compensatiei care inseamna ca
privilegiile si avantajele acordate unui stat tert sunt extinse intre
parti numai in schimbul unor conditii speciale si compensatii reciproce.
Clauza natiunii celei mai favorizate poate prezenta si o forma
modificata. In aceasta forma aplicarea tratamentului favorizant este sub
rezerva unor anumite avantaje sau facilitati. In genere se acorda numai
unor state rezultind dintr-o uniune vamala, zona a liberului schimb sau
in alte intelegeri comerciale intervenite in relatiile bilaterale.
Clauza regimului national sau principiul posibilitatilor egale consta
in faptul ca persoanele, apartinand unei tari straine care desfasoara
activitati de comert pe teritoriul statului partener, au in principiu,
aceleasi drepturi si obligatii ca si nationalii.
In domeniul vast al dreptului comertului international putem intalni
termeni ce desemneaza trataul, ca de exemplu: act final, acord,
aranjament, conventie, declaratie, concordat, memorandum, pact, modus
vivendi, protocol, gentlemen s agreement, aide memoire, statut.
ACORDUL COMERCIAL
Este o intelegere convenita intre doua sau mai multe tari prin care se
stabilesc modalitati si reguli de desfasurare a raporturilor comerciale
al tarilor respective intre ele, ori privind cooperarea pe terte piete.
Acordul se poate referi in general la comert sau numai la anumite
domenii ale comertului international.
Acordul comercial reprezinta actul juridic prin care se reglementeaza
schimbul de marfuri intre tarile semnatare. Prin acordul comercial
international se reglementeaza de regula:
instituirea sistemului de plati prin clearing sau devize libere
nivelul platilor
reduceri si scutiri de taxe vamale
instituirea sua elimeinarea de contingente
acordarea reciproca a clauzei natiunii cele mai favorizate.
Acordurile comerciale internationale pot fi:
Pe termen scurt (adica anuale); - Pe termen mediu (2-3 ani); - Pe termen
lung (5 sau mai multi ani).
Continutul acordului comercial international
Un acordul comercial este alcatuit din doua parti: textul propriu-zis si
anexele. Textul acordul comercial international este format din titlul,
preambul si un numar de articole.
In titlu si preambul se arata obiectul, precum si scopul pentru care s-a
incheiat acordul comercial. De asemenea, in preambul se specifica
motivele care au stat la baza intelegerii.
Articolele acordului contin dispozitii de dr international,
administrativ, sau de dr fiananciar. Ele se refera la urmatoarele
domenii:
contingentele de marfuri stabilite in listele anexe,
modalitatea si termenul de contractare a contingentelor,
nivelul de preturi,
instituirea unui regim preferential,
eliberarea licentelor de export si import,
reglementari vamale,
comisiile mixte,
reglementarea reexporturilor,
modul de efectuare a platilor,
conditia persoanelor fizice si juridice straine,
solutionarea litigiilor,
modul de lichidare a acordurilor,
valabilitatea acordului si modul de prelungire a acestuia.
Articolele pot cuprinde si unele stipulatii speciale; astfel pot fi
reglementate o serie de operatiuni ca tranzitul, prelucrarea marfurilor,
si alte prestatiuni si servicii.
Anexele au rolul de a exemplifica si interpreta principiile generate
inserate in textul acordului; felul si numarul anexelor fiind determinat
de specificul acordului comercial.
UZANTELE COMERCIALE INTERNATIONALE (Uzurile comerciale)
Uzantele comerciale sunt reguli conturate prin folosirea repetata a unor
clauze contractuale, in armonie cu obiceiurile practicate in comertul
international. Cea ce caracterizeaza uzantele sau uzurile comerciale
este continuitatea, constanta si uniformitatea.
Folosirea uzantelor elimina tratativele indelungate dintre parteneri si
contribuie astfel la incheirea mai rapida a contractelor.
Felurile uzantelor
Aplicand sau folosind diferite criterii putem desprinde mai multe feluri
de uzante.
Sunt uzante locale, cele determinate dupa un criteriu geografic, in
sensul ca se aplica la o anumita piata comerciala, localitate, port sau
regiune,etc.
Uzantele speciale sunt acelea al caror criteriu il formeaza ob. contr.
respective ori ramurile de activitate, cum ar fi uzantele de cereale,
sau cele ale unei profesiuni (ca de ex.agentii de bursa).
Uzante generale sunt acelea care se aplicala intregului ansamblu de
relatii comerciale, independent de obiectul contractului, ramura de
activitate, profesiunea partilor sau alte asemenea criterii. De exemplu,
uzantele potrivit carora daca intr-un contract nu s-au stipulat
precizari cu privire la calitatea marfii aceasta calitate va fi cea
locala si comerciala potrivit uzantelor de concurenta loiala.
Uzantele pot fi specifice cand se folosesc in anumite branse in genere
care sunt aplicabile pentru toate marfurile. Cel mai des intilnite au ca
obiect conditiile de livrare, platile dintre partenerii externi,
asigurarile de marfuri ce fac obiectul unui contract international.
Uzante normative si uzante conventionale
O distictie importanta cu consecinte juridice deosebite se face intre
uzantele de drept (legale sau normative) si uzantele conventionale sau
de fapt.
A.Uzantele normative (uzante de drept legale, denumite uneori si cutume)
Sunt acele uzante care au valoare de norma de drept, deoarece nu-si au
izvorul in vointa partilor ca uzantele conventionale, nu fac parte din
domeniul autonomiei de vointa, ci isi trag forta dintr-o practica sau
jurisprudenta bine stabilita, care le acorda o autoritate proprie. La
asemenea uzante se refera legea cand spune de pilda , ca un contract
obliga partite nu numai la ceea ce se afla, in mod expres cuprins in el,
ci si la toate consecintele ce deriva din acesta potrivit legii,
potrivit uzantelor si echitatii (art.970 "conventiile obliga nu numai la
ceea ce este expres in ele dar la toate urmarile ce echitatea, obiceiul
sau legea, da obligatiei dupa natura sa" o prevedere similara gasim si
in cod civil roman si in art. 1374 codului civil italian.
B.Uzantele conventionale
Uzantele conventionale sunt cele care-si au originea in vointa
contractantilor, care au deplina libertate, in virtutea autonomiei de
vointa, sa stabileasca potrivit aprecierii lor, continutul contr.pe care
incheie. Acest gen de uzante se formeaza de regula spontan, la
initiativa unui partener contractual. Ele au ca urmare satisfactia
ambilor contractanti, pe care acestia urmeaza a le utiliza si in
raporturile lor viitoare si chiar a le oferi si altor subiecti de drept
care convin sa perfecteze contr. de acelasi fel cu cel intervenit intre
aceia are au statornicit uzanta respectiva.
Preluarea solutiei respective si de catre alti parteneri contractuali
"cat si respectarea ei de acestia in derularea raportului juridic, a
determinat formarea in timp a unei practici in acest sens". Pe aceasta
cale s-au format, contractele tip, in care au fost incorporate uzantele
comerciale existente in domeniul vizat de respectivele contracte.
Avand un caracter spontan uzantele conventionale prezinta inconvenientul
de a fi incerte si imprecise. Aceste inconveniente pot fi inlaturate pe
doua cai:
1.prin certificarea existentei si continutului lor data de camerele de
comert, la cererea organului de jurisdictie sau a partii intersate
atunci cand uzantele sunt invocate in fata instantei sau arbitrajului;
2. prin formularea pe care le-o dau organizatiile profesionale dintr-un
anumit domeniu. Astfel, de exemplu, Camera Internationala de Comert, in
domeniul bancar, a uniformizat asa numitele Usances de credit
documentaire (R.egulile si uzantele uniforme la creditele documentare,
Conditiile generale de vanzare si contractele model, elaborate sub
auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a ONU, Conditiile generale
si contr. tip adoptate de asociatiile comerciale internati.
Uzantele mai prezinta un caracter colectiv, in sensul ca ele implica o
practica de masa, nascuta din preluarea si repetarea, in alte ocazii, a
acelorasi acte sau practici, de catre parti contractante, de obicei in
aceeasi ramura de activitate sau categoric profesionala.
Uzantele comerciale sunt in esenta lor profesionale deaorece atat
formularea lor cat si participarea lor (cu caracter de masa) se
realizeaza cu participarea subiectilor de drept implicati in derularea
comertului.
Uzantele sunt incluse, de regula, in continutul contractului, deci forta
lor juridica nu o depaseste pe cea a clauzelor contractuale.
Aceasta situatie este fireasca deoarece inserarea lor in contract se
face de catre parti (implicit sau explicit), cu titlu de clauza
contractuala, si nu cu titlu de norma juridica apartinand sistemului de
drept national din tara unde le s-au format.
Si in sfarsit, uzantele conventionale, nu pot indeplini prin ele insele,
functia de drept aplicabil contractului, lucru normal, deoarece apartin
domeniului contractului. Rolul lor se reduce la determinarea,
precizarea, si completarea continutului contractului.
Conform punctelor de vedere exprimate in doctrina, cutuma este izvorul
cel mai vechi al dreptului comertului international, deoarece multe
materii ale dreptului s-au format pe cale cutumiara ca de exemplu :
dreptul diplomatic, dreptul maritim international.
Ca urmare a cresterii numarului de conventii internationale si a
cresterii rolului acestora in reglementarea raporturilor juridice de
comert international, in prezent cutuma a inceput sa piarda o mare parte
din importanta sa ca izvor al dreptului comertului international.
Prin codificare (standardizare) uzantele comerciale internat., dobandesc
o mai mare certitudine pentru domeniile lor de aplicare, constituind
adevarate premise ale unui drept material uniform.
Regulile INCOTERMES
Notiuni introductive
In orice contract de vanzare se pune problema stabilirii modalitatilor
de livrare, a transferului riscurilor si a repartizarii intre vanzator
si cumparator a cheltuielilor aferente transportului marfurilor
(cheltuieli privind asigurarea marfii, contravaloarea transportului)
.Este mai dificil sa rezolvi aceste chestiuni de fiecare data prin
inserarea in contract a clauzelor detaliate cuprinzand reglementarea
tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metoda de a
scurta drumul pana la incheierea contractului, recurgand la termeni
comerciali ce condenseaza intr-o forma cat mai simplificata posibil,
situatiile cele mai uzuale.
Astfel, de exemplu, stipuland simplu intr-un contract ca marfa a fost
vanduta FOB Hamburg, partile au vrut sa spuna ca vanzatorul trebuie sa
incarce si sa expedieze marfa pana in portul Hamburg pe cheltuiala sa,
folosind transportul maritim, in timp ce cumparatorului ii incumba
obligatia sa plateasca cheltuielile de navlosire, riscurile netrecand
asupra acestuia decat din momentul imbarcarii.
In cazul unui acord CAP Hamburg partile s-au inteles sa puna in sarcina
vanzatorului obligatiile suplimentare privind organizarea transportului
si de asigurare a marfii, fara o modificare in ceea ce priveste
transferul riscurilor.
Termenii acestia comerciali au fost la origine, proprii vanzarilor
maritime si intelesul lor era diferit in functie de loc, de port
(maritim sau fluvial), sau de tara. Acest fapt crea dificulati in ceea
ce priveste cunoasterea de catre parti, care nu stiau exact consecintele
exacte ale actelor lor, acestea fiind diferite in fiecare port. De
exmplu, o vanzare FOB implica intr-un port obligatia vanzatorului de a
incarca marfa la bordul navei, in timp ce intr-un alt port, se impunea
numai sa aduca marfa la chei, langa nava. Ori aceste diferente erau
stanjenitoare si erau surse de neintelegeri intre parti, fiind extrem de
dificil de stabilit care a fost intentia initiala a partilor (Ce s-a
convenit de fapt initial).
Pentru a inlatura aceste inconveniente Camera Internationala de Comert
de la Paris , ( incepand cu anul 1920) a avut initiativa si a intreprins
codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali.
Prima codificare a avut loc in anul 1936, a fost revizuita in anul 1953,
completata in 1967, 1976,1980 si 1990. Varianta cea mai recenta dateaza
din 1999 fiind publicata in anul 2000 (Incoterms 2000, Publication CCI
no 560). Aceasta din urma editie aduce doar mici modificari a Regulilor
Incoterms 1990, considerata cea mai completa.
INCOTERMS, adica International Rules for the Interpretation of Trade
Terms ceea ce inseamna reguli Internationale pentru interpretarea
uzantelor de comert, contin un preambul in care se arata ca prevederile
acestor reguli nu se impun vointei partilor ( nu au deci caracter
obligatoriu), partenerii avand libertatea sa insereze in cuprinsul
contractului alte dispozitii speciale. Cele doua parti se pot referi la
Incoterms ca baza a contractului lor dar pot prevedea anumite modificari
sau adaugiri in functie de natura marfurilor care fac obiectul
contractului. Aplicarea Incoterms fiind facultativa este dependenta de
vointa partilor; adoptarea de catre ele a conditiilor de livrare
reglementate prin aceste uzante nu comporta alte formalitati precizari
decat simpla inscriere in contractul de vanzare internationala a clauzei
alese, urmata de indicarea denumirii prescurtate a regulii (de ex.
F.O.B. Incoterms 1990).
In cazul in care contractantii doresc sa inlocuiasca anumite prevederi
din clauza aleasa, ori sa completeze prevederile acestei clauze, vor
adauga in continuare formularile convenite.
Incoterms 1953 cuprind 11 tipuri fundamentale de livrare:
1 .Ex works franco fabrica;
2.F.O.R - F.O.T.(free on rail, free on track) - franco vagon sau franco
camion (punct de plecare convenit);
3.F.A.S.(free alongside ship) - franco de-a lungul vasului (port de
imbarcare convenit);
4F.O.B.(free on board) - franco la bord (bord de incarcare convenit);
5.C and F (cost and freight) cost si navlu (port de destinatie
convenit);
6.C.I.F. (cost, insurance, freight) cost, asigurare, navlu (port de
destinatie convenit);
7. Freight or Carriage Paid to....Navlu sau porto platit la...(punct de
destinatie convenit) conditie care se realizeaza numai pentru
transporturi terestre pe trafic intern si international precum si pe
caile fluviale navigabile;
8.Ex ship...- pe nava la....(port de destinatie convenit);
9 .Ex quay... -pe chei... (port convenit, vamuit);
10. Delivered at frontier... -livrat la frontiera.... (locul convenit);
11 .Delivered...- livrat... .(loc de destinatie convenit in tara de
import).
Adoptarea conditiei de livrare intr-un contract de vanzare
internationala presupune luarea in considerare de catre parti a mai
multor elemente precum: natura marfii, mijlocul de transport, distanta,
calea de transport (aeriana, maritima, terestra).
INCOTERMS 1990
1. Obiective
Dupa cum am mai aratat Camera Internationala de Comert pe baza practicii
comerciale, a elaborat o terminologie specializata, care a facut
obiectul unei codificari internationale incepand cu anul 1920. Versiunea
cea mai recenta a fost adoptata in anul 2000. Regulile Incoterms
trateaza patru categorii de probleme in cadrul relatiilor dintre
vanzator si cumparator, in cazul unui contract ce presupune deplasarea
marfurilor intre eel putin doua tari. Acestea sunt:
Livrarile de marfuri, tranferul riscurilor de la vanzator la
cumparator, cu Repartizarea cheltuielilor intre partenerii
contractuali,
Incheierea unor contracte subsecvente de transport si de asigurare a
marfurilor
Ambalarea sau marcarea marfurilor
Indeplinirea formalitatilor pentru export si import, plata taxelor
vamale
Codificarea acestor reguli nu are valoare juridica internationala
proprie, si nu constituie izvor de drept, cum este in cazul
conventiilor. Autoritatea lor rezulta din folosirea frecventa in contr.
internationale a termenilor urmatori: FOB sau GIF, cat si din faptul ca
generalizarea folosirii lor poate sa ne determine sa consideram ca
acea
