Referat Protectia Copilului Care A Savarsit O Fapta Penala Si Nu Raspunde Penal

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Protectia Copilului Care A Savarsit O Fapta Penala Si Nu Raspunde Penal si de asemenea puteti face Download Referat Protectia copilului care a savarsit o fapta penala si nu raspunde penal

Citeste fragmente din Referat Protectia Copilului Care A Savarsit O Fapta Penala Si Nu Raspunde Penal

PROTECTIA COPILULUI CARE A SAVARSIT O FAPTA PENALA SI NU RASPUNDE PENAL PROTECTIA COPILULUI CARE A SAVARSIT O FAPTA PENALA SI NU RASPUNDE PENAL Organul central pentru protectia copilului este Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie din cadrul Guvernului Romaniei care monitorizeaza, coordoneaza din punct de vedere profesional si sprijina financiar programele privind activitatea de protectie a copilului, supravegheaza respectarea legislatiei internationale si nationale in domeniu de catre Serviciile Publice Specializate pentru Protectia Drepturilor Copilului, coordoneaza direct adoptiile internationale. Relatiile dintre Autoritatea Nationala si Serviciile publice specializate sunt relatii de colaborare. Scopul directiei ca serviciul public specializat in protectia copilului este transpunerea in practica a Normelor Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite, in legatura cu protectia copilului si a strategiei guvernamentale in domeniu, activitatea cuprinzand urmatoarele domenii: - Respectarea si promovarea drepturilor fiecarui copil. - Asigurarea dezvoltarii copilului in centrul de plasament cat mai apropiat de mediul familial. - Asigurarea protectiei temporare a copilului in centrul de plasament, asigurand proiectul individual de protectie cu solutii pentru integrarea sau reintegrarea sa familiala. - Crearea caracterului deschis a centrului catre societate, integrarea acestuia in comunitate prin modul de organizare, functionare, prin relatiile pe care le promoveaza. - Integrarea personalului centrului de plasament in echipa DGASPC si antrenarea lor in aplicarea strategiei judetene de protectie a copilului, - Scaderea treptata a numarului de copii ocrotiti in centrul de plasament prin diversificarea serviciilor destinate protectiei copilului, informarea si pregatirea profesionala a personalului. - Asigurarea ocrotirii copilului in mediul lui natural, in familia biologica, familie de ingrijire temporala ( plasament sau incredintare), asistenti maternali profesionisti, familie adoptatoare. Articolul 2 din Legea 18/1990, republicata, (prin care România ratifică Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului) prevede că : “Statele părţi se angajează să respeste drepturile care sunt enunţate în prezenta convenţie şi să le garanteze tuturor copiilor care ţin de jurisdicţia lor, fără nici o distincţie, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie a copilului, a părinţilor sau a reprezentanţilor săi legali, de originea lor naţională, etnică, sau socială, de situatia lor materială, de incapacitatea lor, de naşterea lor sau de altă situaţie . Statele părţi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru ca acesta să fie efectiv protejat împotriva oricărei forme de discriminare sau de sancţiuni motivate de situaţia juridică, activităţile, opiniile declarate ori convingerile părinţilor săi, ale reprezentanţilor săi legali ori ale membrilor familiei sale .” Trebuie făcută precizarea că odată cu ratificarea de către România a Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului prin Legea 18/1990, aceasta devine obligatorie pentru România şi are aceeaşi putere de lege ca şi Constituţia. Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului reglementează cadrul legal privind respectarea, promovarea şi garantarea drepturilor copilului. Orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Prin Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, s-a stabilit ca orice copil banuit sau acuzat de o incalcare a legii penale sa aiba cel putin dreptul la garantiile urmatoare: - sa fie prezumat nevinovat pina ce vinovatia sa va fi stabilita legal; - sa fie informat in cel mai scurt termen si direct de acuzatiile care i se aduc sau, daca este cazul, prin intermediul parintilor sai sau reprezentantilor legali si sa beneficieze de o asistenta juridica sau de orice alta asistenta corespunzatoare pentru pregatirea si prezentarea apararii sale; - cauza sa sa fie examinata fara intirziere de catre o autoritate sau o instanta judiciara competenta, independenta si impartiala dupa o procedura echitabila conform prevederilor legii, in prezenta avocatului sau, si daca acest lucru nu este considerat contrar interesului superior al copilului datorita in special virstei si situatiei sale, in prezenta parintilor sai sau a reprezentantilor legali; - sa nu fie constrins sa depuna marturie sau sa marturiseasca ca este vinovat; sa interogheze sau sa faca sa fie interogati martori ai acuzarii si sa obtina aducerea si interogarea martorilor in aparare in conditii de egalitate; - daca se dovedeste ca a incalcat legea penala, sa poata face apel cu privire la decizie si la orice masura luata in consecinta in fata unei autoritati sau a unei instante judiciare superioare competente, independente si impartiale, conform 敬楧㭩ⴍ猠⁡楦⁥獡獩慴⁴湩洠摯朠慲畴瑩搠⁥湵椠瑮 牥牰瑥搠捡⁡畮椠瑮汥来⁥慳⁵畮瘠牯敢瑳⁥楬扭⁡瑵 汩穩瑡㭡ⴍ挠⁡楶瑡⁡慳猠⁡楦⁥湩洠摯搠灥楬敲灳 捥慴慴椠潴瑡⁥慦敺敬瀠潲散畤楲⹩ Pentru copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal, la propunerea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul, se va lua una dintre măsurile de protecţie specială a copilului: a) plasamentul; b) supravegherea specializată.(Art. 80 din Legea Nr. 272/2004) Plasamentul copilului constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă,după caz, la: o persoană sau familie; un asistent maternal; un serviciu de tip rezidenţial. Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire. Măsura supravegherii specializate constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi: a) frecventarea cursurilor şcolare; b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane. În dispunerea uneia dintre măsurile de protecţie specială a copilului, Comisia pentru Protecţia Copilului, atunci când există acordul părinţilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, după caz, instanţa judecătorească, atunci când acest acord lipseşte, va ţine seama de: a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei; b) gradul de pericol social al faptei; c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul; d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală; e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului. În cazul în care menţinerea în familie nu este posibilă sau atunci când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, comisia pentru protecţia copilului ori, după caz, instanţa judecătorească poate dispune plasamentul acestuia în familia extinsă ori în cea substitutivă. e ␷㠀$⑈怀킄愂̤ ␷㠀$⑈愀̤᐀partin familiei extinse care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului; În cazul în care fapta prevăzută de legea penală, săvârşită de copilul care nu răspunde penal, prezintă un grad ridicat de pericol social, precum şi în cazul în care copilul săvârşeşte în continuare fapte penale, comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească dispune, pe perioadă determinată, plasamentul copilului într-un serviciu de tip rezidenţial specializat. Serviciile de tip rezidenţial sunt acele servicii prin care se asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii măsurii plasamentului. Fac parte din categoria serviciilor de tip rezidenţial: centrele de plasament, centrele de primire a copilului în regim de urgenţă, centrele maternale. Serviciile de tip rezidenţial care aparţin autorităţilor administraţiei publice se organizează numai în structura direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, în regim de componente funcţionale ale acestora, fără personalitate juridică. Serviciile de tip rezidenţial se organizează pe model familial şi pot avea caracter specializat în funcţie de nevoile copiilor plasaţi. Tipurile de servicii specializate, ce se asigură pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate, precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie în colaborare cu Ministerul Justiţiei. Este interzis să se dea publicităţii orice date referitoare la săvârşirea de fapte penale de către copilul care nu răspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana acestuia. Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate. Tipurile de servicii specializate, precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Tipurile de servicii specializate, ce se asigură pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârşeşte fapte penale şi nu răspunde penal, pentru a-i asista pe copii în procesul de reintegrare în societate, precum şi standardele referitoare la modalitatea de asigurare a acestor servicii se elaborează de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Copilului şi Adopţie în colaborare cu Ministerul Justiţiei. În toate cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea măsurilor de protecţie specială stabilite pentru copilul care a săvârşit o faptă penală şi nu răspunde penal se va întocmi un raport şi din partea serviciului de reintegrare şi supraveghere de pe lângă instanţa judecătorească. Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia. Responsabilitatea revine si colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului. Intervenţia statului este complementară, statul asigură protecţia copilului şi garantează respectarea tuturor drepturilor sale prin activitatea specifică realizată de instituţiile statului şi de autorităţile publice cu atribuţii în acest domeniu. BIBLIOGRAFIE : - LEGEA Nr. 272 din 21 iunie 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului publicată în: Monitorul Oficial Nr. 557 din 23 iunie 2004 - LEGEA 18/1990, republicata, prin care România ratifică Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului - ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 12 din 26 ianuarie 2001 privind înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie publicată în: Monitorul Oficial Nr. 63 din 6 februarie 2001 PAGE PAGE 1 쥁@