Referat Evolutia Dreptului Comercial
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Evolutia Dreptului Comercial si de asemenea puteti face
Download Referat Evolutia dreptului comercialCiteste fragmente din Referat Evolutia Dreptului Comercial
Evoluţia dreptului comercial
Prezentare generală
Apariţia şi evoluţia dreptului comercial poate fi confundată în
fapt cu apariţia şi evoluţia relaţiilor comerciale. Începuturile
acestora se regăsesc în comerţul maritim, a cărui practică era
supusă şi dirijată de uzuri bazate pe respectarea înţelegerilor şi
pe bunacredinţă. Uzurile aveau caracter internaţional.
În dreptul roman nu se recunoştea existenţa unor norme comerciale
speciale, astfel dreptul comercial era integrat în dreptul civil. În
evul mediu se intensifică dezvoltarea comeţului maritim, fapt care
determină apariţia unui drept cutumiar. Juriştii din această
perioadă istorică, foloseau mecanismul contractelor şi cel al
obligatiilor, în înţelegerea anumitor instituţii de drept comercial.
După prăbuşirea Imperiului Roman, concomitent cu apariţia statelor
cetăţi italiene se poate vorbi şi de o dezvoltare a comerţului
terestru, proces care impune crearea unui sistem propriu de regului de
drept în care-şi află originea multe din instituţiile comerciale
moderne cum ar fi: băncile, societăţile comerciale, falimentul.
De asemenea o importanţă deosebită în formarea dreptului comercial o
are dezvoltarea schimburilor prin intermediul iarmaroacelor, unde
tranzacţiile şi executarea acestora erau reglementate de regului
speciale caracterizate prin celeritatea procedurilor.
Gruparea comercianţilor şi a meseriaşilor din aceaşi ramură de
activitate sub conducerea consulului, care avea putere legislativă, a
determinat adunarea normelor emise de acesta pentru rezolvarea
litigiilor în statute, care ulterior odată cu progresul economic şi
evoluţia politică, au fost înlocuite cu dreptul scris.
Acesta spre deosebire de dreptul cutumiar, care avea aplicabilitate
numai asupra unor zone geografice restrânse, va avea incidenţă asupra
întregului teritoriu al unei ţări. Astfel apar zorii unei noi epoci,
epoca modernă.
Franţa a fost prima ţară în care a fost legiferat comeţul.
Începând cu edictul lui Carol al IX-lea dat în anul 1563- prin care
s-au creat jurisdicţiile consulare- continuând cu ordonanţele lui
Ludovic al XIV-lea din 1673- privind comerţul terestru şi cele din
1683- privind comerţul pe mare – cunoscute sub denumirea de
Ordonanţele lui Colbert – opera de legiferare culminează cu
adoptarea în anul 1807, în timpul lui Napoleon, a Codului Comercial
Francez.
Acest cod a fost preluat şi de alte ţări dezvoltate din punct de
vedere economic la acea vreme ca Italia, Spania, Olanda, Anglia,
conferindu-i acestuia o recunoaştere valorică prin universalizare.
În Italia, datorită evoluţiei politice, apare un alt cod comercial
care va fi adoptat în anul 1882, cod ce va sta la baza inspiraţiei în
elaborarea Codului comercial român din 1887. Codul comercial italian
îşi încetează aplicabilitatea în 1942 odată cu adoptarea unui nou
Cod civil care reglementază şi raporturile juridice comerciale,
renunţându-se, astfel, la autonomia dreptului comercial.
ê
tivă asupra dreptului comercial.
În Anglia şi în SUA sistemul juridic este total diferit de cel
european, prin caracterul său cutumiar, care se aplică atât
comercianţilor cât şi necomercianţilor.
În România, relaţiile comerciale au avut parte de o reglementare,
care în linii mari a urmat evoluţia normativă în domeniu din tările
dezvoltate ale Europei. Astfel, la început, comerţul era reglementat
de obiceiul pământului, iar cu trecerea timpului au apărut şi unele
reglementări scrise cu caracter general, cum sunt: Pravila lui Vasile
Lupu, ÃŽndreptarea legii a lui Matei Basarab.
Primele regului speciale cu privire la reglementarea comerţului se
găsesc în Codul lui Andronache Donici – 1814, în Codul Caragea din
Muntenia – 1817, în Codul Calimach din Moldova – 1828. Un pas
important în dezvoltarea dreptului comercial, îl reprezintă
Regulametele organice ale Munteniei ÅŸi Moldovei, adoptate la 1831, prin
impunerea unor reguli referitoare la comerţ şi a normelor de
înfinţare a tribunalelor de comerţ, iar în anul 1859, Condica de
comerciu a Principatelor Unite, inspirate din Codul comercial francez.
În anul 1887 apare Codul comercial român, care reprezintă o
încununare a efortului legislativ în materie comercială. Acesta,
inspirat din Codul comercial italian, se întemeiază pe concepţia
obiectivă a dreptului comercial, astfel, normele sale sunt aplicabile
raporturilor juridice generate de săvârşirea de fapte de comerţ,
fără a avea importanţă persoana care le săvârşeşte.
Codul comercial român este structurat în patru cărţi şi anume:
Cartea I – Despre comerţ în general, Cartea a II-a – Despre
comerţul maritim, Cartea a III-a – Despre faliment, Cartea a IV-a –
Despre exerciţiul acţiunilor comerciale şi despre durata lor.
În anul 1938 a apărut un nou Cod comercial, care de fapt a fost doar o
actualizare a Codului de la 1887, însă acest nou cod, deşi s-a
publicat în Monitorul Oficial, nu a intrat în vigoare niciodată.
Începând cu anul 1948, fără a exista o hotărârea a vreunui for
legislativ, sistemul comunist a încetat să mai aplice prevederile
Codului comercial roporturilor economice bazate pe economia socialistă
planificată, acesta căzând în desuetudine.
Schimbarea sistemului politic din 1989, a favorizat repunerea în
drepturi a codului comercial ÅŸi aplicarea sa tuturor raporturilor
comerciale interne bazate pe economia de piaţă.
Apariţia unor neconcordanţe între normele juridice cuprinse în Codul
comercial şi realităţile economice din perioada post comunistă, au
impus înlocuirea unor dispoziţii cu altele care fac obiectul unor legi
speciale ca: Legea nr. 31/1990 – privind societăţile comerciale,
Legea nr. 64/1995 – privind reorganizarea şi falimentul
societăţilor comerciale.
Tg.MureÅŸ 15 martie 2003
Bibliografie:
Cărpenaru D. “Drept comercial român†Ed. All, Bucureşti 1997
Turcu I. “Teoria şi practica dreptului comercial român†Ed. Lumina
Lex, BucureÅŸti 1998
Căpăţână O. “Introducere în cercetarea dreptului comercialâ€Â
Tribuna economică nr.29/1990
PAGE
PAGE 2
Pagina
ì¥Â`