Referat REGIMUL JURIDIC AL AVIZELOR DE MEDIU

Mai jos puteti citi fragmente din Referat REGIMUL JURIDIC AL AVIZELOR DE MEDIU si de asemenea puteti face Download Referat REGIMUL JURIDIC AL AVIZELOR DE MEDIU

Citeste fragmente din Referat REGIMUL JURIDIC AL AVIZELOR DE MEDIU

LUCRARE DE DISERTAŢIE REGIMUL JURIDIC AL AVIZELOR DE MEDIU PLANUL LUCRĂRII CAPITOLUL I. 1.1. Introducere 4 1.2. Structura organizatorică, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului 6 1.3. Definiţia avizelor de mediu 11 CAPITOLUL II. 2.1. Caracterizarea avizelor de mediu 18 2.2. Avizul de mediu pentru planuri şi programe 19 Etapa de încadrare 22 Etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program şi de realizare a raportului de mediu 27 Etapa de analiză a calităţii raportului şi de luare a deciziei 35 Informarea şi participarea publicului la procedura de evaluare de mediu 45 Evaluarea de mediu pentru planuri şi programe cu potenţial efect semnificativ asupra mediului în context transfrontier 49 Dispoziţii finale şi tranzitorii 53 2.3. Avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu 55 2.4. Avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice 58 2.5. Aviz Natura 2000 59 CAPITOLUL III. Regimul juridic al avizelor de mediu 62 3.1. Definirea actului administrativ 62 3.2. Trăsăturile şi clasificarea actului administrativ 63 3.3. Forma şi procedura de elaborare a actului administrativ 64 CAPITOLUL IV. Concluzii 72 BIBLIOGRAFIE CAPITOLUL I 1.1. Introducere Protecţia mediului a devenit una din principalele preocupări ale secolului XX şi reprezintă o provocare pentru actualul mileniu. Comunitatea internaţională a fost pusă în faţa unor evenimente care au avut un impact deosebit asupra mediului: accidentele tancurilor petroliere Tory Canion în 1967, Exxon Valdez –1992, Prestige- 2002, accidentul de la uzinele Sandoz din Elveţia sau cel de la Bhopal din India, şi nu în ultimul rând accidentul de la Cernobîl- Ucraina. Toate acestea au determinat societatea internaţională să devină conştientă de importanţa mediului, nu numai pentru omenire, ci pentru supravieţuirea întregii planete. Astfel, relaţia mediu-societatea umană a căpătat dimensiuni concrete. Nu se mai pune problema ”îmblânzirii naturii”, ci a conştientizării faptului că omul este o parte intrinsecă a mediului, fapt pentru care protecţia şi conservarea acestuia înseamnă, de fapt, asigurarea habitatului necesar pentru continuarea existenţei sale. Un loc aparte în cadrul acestor preocupări este ocupat de tehnicile si instrumentele cu caracter preventiv si de precauţie. Rolul lor a crescut odată cu trecerea de la mecanismele „end of pipe” de protecţie a mediului la cele preventive. Varietatea, complexitatea şi acceptarea acestor mecanisme legale au crescut în ultimii ani datorită influenţei reciproce a legislaţiei naţionale şi internaţionale. Printre aceste mecanisme se număra si evaluarea strategica de mediu. Ce este evaluarea strategica de mediu? Este un instrument folosit in mod sistematic la cel mai înalt nivel decizional, care facilitează, încă de foarte devreme, integrarea considerentelor de mediu in procesul de luare a deciziilor, conduce la identificarea masurilor specifice de ameliorare a efectelor si stabileşte un cadru pentru evaluarea ulterioara a proiectelor din punct de vedere al protecţiei mediului. Evaluarea strategica se aplica, de către unele state si la nivel de politici si chiar de legislaţie, fiind o metoda de asigurare a unei dezvoltări durabile. In acest sens, s-a dezvoltat un instrument internaţional, pe care si România l-a semnat la Kiev in 2003, Protocolul privind evaluarea strategica de mediu - acesta se refera la planuri, programe, politici si legislaţie care pot face obiectul evaluării de mediu. Evaluarea strategica de mediu s-a dezvoltat ca măsura de precauţie, la nivel decizional înalt, deoarece evaluarea impactului la nivel de proiect s-a dovedit o măsura destul de limitativa si slaba, si in consecinţa, insuficienta. Aceasta, datorita momentului târziu in procesul decizional, in care se aplica procedura EIA la proiecte. Astfel, răspunsurile la întrebările adresate la nivelul cel mai înalt, de tipul “ce fel de dezvoltare trebuie să aibă loc, unde şi daca acesta trebuie întradevăr să aibă loc” au fost, de cele mai multe ori, nefundamentate din punct de vedere al protecţiei mediului. Evaluarea de mediu sau “evaluarea strategica de mediu” se aplica la cel mai înalt nivel decizional sau de planificare, de exemplu la dezvoltarea politicilor, strategiilor si, evident al planurilor si programelor. In acest mod se poate focaliza pe “sursa” impactului asupra mediului si nu pe “rezolvarea” simptomelor apărute in urma producerii impactului. Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, este organul de specialitate pentru implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. 1.2. Structura organizatorică, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului Structura organizatorică, numărul de personal, atribuţiile şi competenţele Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Autorităţile competente pentru protecţia mediului sunt instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate integral de la bugetul de stat. Pentru exercitarea atribuţiilor sale, autoritatea competentă pentru protecţia mediului solicită informaţiile necesare altor autorităţi publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice. În exercitarea atribuţiilor ce le revin, comisarii regionali, comisarii şefi şi comisarii Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi persoane împuternicite din cadrul acesteia, au acces, în condiţiile legii, oricând şi în orice incintă unde se desfăşoară o activitate generatoare de impact asupra mediului. Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi răspunderi: reactualizează strategia protecţiei mediului, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă; elaborează recomandările şi acţionează pentru integrarea politicilor de mediu în strategiile şi politicile sectoriale; coordonează activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului; corelează planificarea de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi urbanism şi stabileşte măsuri de reconstrucţie ecologică; creează sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permit accesul liber la informaţiile privind mediul şi participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul; stabileşte infrastructura pentru informaţia spaţială care serveşte scopurilor politicilor de mediu şi politicilor sau activităţilor care pot avea un impact asupra mediului; iniţiază proiecte de acte normative, norme tehnice, reglementări şi proceduri specifice; avizează normele şi reglementările referitoare la activităţi cu impact asupra mediului, elaborate de alte autorităţi şi controlează aplicarea acestora; organizează sistemul naţional de monitorizare integrată a calităţii mediului, coordonează activitatea acestuia şi asigură informarea autorităţii centrale pentru sănătate privind rezultatele monitorizării contaminării radioactive a mediului; creează cadrul instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiză, evaluare şi control al mediului; implementează politicile, strategiile şi reglementările de protecţia mediului prin Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului şi agenţiile regionale şi judeţene pentru protecţia mediului; numeşte comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin anumite activităţi care implică organisme modificate genetic; asigură, contra cost, consultarea organismelor ştiinţifice şi a experţilor interni şi externi, după caz; elaborează şi implementează programe şi elaborează materiale educative privind importanţa protecţiei mediului; urmăreşte, în sfera sa de competenţă, respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte; urmăreşte şi analizează aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă, întocmeşte, prin intermediul Agenţiei Naţionale de Protecţia Mediului, rapoarte anuale privind starea mediului; colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte ţari şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale în domeniul protecţiei mediului; aplică sancţiuni, prin Garda Naţională de Mediu, pentru nerespectarea legislaţiei de mediu şi pentru neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare, titularilor activităţilor; colaborează cu autorităţile publice şi alte persoane juridice, în scopul diminuării efectelor negative ale activităţilor economice asupra mediului şi încurajează introducerea tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu; pune la dispoziţie publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului; se consultă periodic cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile pentru stabilirea strategiei protecţiei mediului; identifică, în colaborare cu Ministerul Finanţelor Publice, noi instrumente financiare care favorizează protecţia şi îmbunătăţirea calităţii elementelor de mediu; realizează activitatea de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului prin Garda Naţională de Mediu; colaborează cu autorităţile publice de protecţie civilă pentru elaborarea planurilor operative şi pentru executarea în comun a intervenţiilor în caz de poluări sau accidente ecologice; elaborează Programul Operaţional Sectorial Mediu având responsabilitatea managementului, implementării şi gestionării asistenţei financiare alocate acestui program; pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale ţării şi elaborează, împreună cu alte autorităţi publice centrale şi locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stării mediului, zona respectivă este declarată reintrată în normalitate. Protecţia mediului constituie obligaţia şi responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice. Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale prevăd în bugetele proprii fonduri pentru îndeplinirea obligaţiilor rezultate din implementarea legislaţiei comunitare din domeniul mediului şi pentru programe de protecţie a mediului şi colaborează cu autorităţile publice centrale şi teritoriale pentru protecţia mediului în vederea realizării acestora. Autorităţile competente pentru protecţia mediului conduc procedura de reglementare şi emit, după caz, avize de mediu, acorduri şi autorizaţii/autorizaţii integrate de mediu, în condiţiile legii. Actele de reglementare se emit numai dacă planurile şi programele, proiectele, respectiv programele pentru conformare privind activităţile existente prevăd prevenirea, reducerea, eliminarea sau compensarea, după caz, a consecinţelor negative asupra mediului, în raport cu prevederile aplicabile din normele tehnice şi reglementările în vigoare. Titularii activităţilor care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului au obligaţia de a respecta termenele stabilite de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea acestor proceduri. Nerespectarea termenelor stabilite de autoritatea competentă de protecţia mediului în derularea procedurii de reglementare conduce la încetarea acestei proceduri, solicitarea actului de reglementare fiind anulată. 1.3. Definiţia avizelor de mediu, felurile, conţinutul, obţinerea, solicitarea şi valabilitatea avizelor de mediu Avizul – reprezintă opinia de specialitate, solicitată de autoritatea administrativă competentă să emită/ adopte actul administrativ, cu privire la necesitatea şi oportunitatea emiterii/adoptării şi la conţinutul actului. Avizele de regulă, nu se pot solicita autorităţilor administrative ierarhic superioare emitentului, iar revocarea avizului ulterior actului administrativ emis/adoptat cu respectarea lui nu influenţează valabilitatea actului administrativ. Potrivit tezei ultime a art.40 alin.(4) al Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, actele normative emise de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate sau de cele ale administraţiei publice locale vor menţiona în preambul şi „avizele prevăzute de lege”. Această obligaţie , poate naşte unele discuţii contradictorii, deoarece atât pe plan doctrinar, cât şi pe plan legislativ, aşa cum am amintit mai sus avizele pot fi facultative, consultative sau conforme. Caracterul de obligativitate este parţial în cazul avizelor consultative, deoarece solicitarea acestora la emiterea unui act juridic este obligatorie în schimb conţinutul avizului este facultativ pentru organul emitent al actului. În raport cu prevederile din Normele de tehnică legislativă , considerăm că în preambulul hotărârilor trebuie să se menţioneze toate avizele prevăzute de lege, inclusiv cele facultative, deoarece şi acestea exprimă atitudinea organului emitent faţă de organul care avizează actul normativ. Avizele sunt facultative, atunci când autoritatea administrativă care emite/adoptă actul nu este obligată să le solicite. În cazurile în care avizul a fost solicitat şi obţinut, iniţiatorul actului nu este obligat să se conformeze acestuia; Avizele sunt consultative, atunci când iniţiatorul actului administrativ este obligat să le solicite, dar nu este obligat să se conformeze conţinutului acestora la emiterea/adoptarea actului administrativ; Avizele sunt conforme, atunci când iniţiatorul actului administrativ este obligat, atât să le solicite, cât şi să le respecte. În această situaţie, actul administrativ emis nu poate fi contrar conţinutului avizului , în schimb, organul competent să emită actul, dacă nu este de acord cu conţinutul avizului , poate să renunţe la dreptul de a mai emit actul administrativ respectiv . Avizul de amplasament şi avizul de gospodărire a apelor sunt avize conforme, cerute pentru efectuarea lucrărilor care se construiesc pe ape sau care au legătură cu apele. Documentaţiile pentru fundamentarea solicitării avizului de gospodărire a apelor trebuie să se bazeze pe studii meteorologice, hidrologice sau hidrogeologice, după caz, pe studii de gospodărire a apelor şi de impact al lucrărilor respective asupra resurselor de apă şi asupra zonelor riverane. Avizul îşi pierde valabilitatea după doi ani de la emitere. Dacă execuţia lucrărilor respective nu a început în acest interval, posesorul unui aviz de gospodărire a apelor are obligaţia să anunţe emitentul în scris, data de începere a execuţiei cu 10 zile înainte de aceasta. Avizul şi autorizaţia de gospodărire a apelor nu exclud obligativitatea obţinerii acordului şi autorizaţiei de mediu. În cazurile avizului facultativ şi consultativ, actul administrativ poate fi emis/adoptat, dacă avizul nu a fost emis în termenul prevăzut de lege sau stabilit de autoritatea administrativă care l-a solicitat. Potrivit legislaţiei în vigoare, un consiliu local nu poate dezbate un proiect de hotărâre dacă nu este însoţit de avizele comisiilor de specialitate ale consiliului. Dar, consiliul local nu este obligat să urmeze acele avize, având deplina libertate în adoptarea hotărârii. În acest caz , avizul este consultativ. Potrivit tezei ultime a art.40 alin.(4) al Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, actele normative emise de autorităţile administraţiei publice centrale de specialitate sau de cele ale administraţiei publice locale vor menţiona în preambul şi „avizele prevăzute de lege”. Această obligaţie , poate naşte unele discuţii contradictorii, deoarece atât pe plan doctrinar, cât şi pe plan legislativ, aşa cum am amintit mai sus avizele pot fi facultative, consultative sau conforme. Caracterul de obligativitate este parţial în cazul avizelor consultative, deoarece solicitarea acestora la emiterea unui act juridic este obligatorie în schimb conţinutul avizului este facultativ pentru organul emitent al actului. În raport cu prevederile din Normele de tehnică legislativă , considerăm că în preambulul hotărârilor trebuie să se menţioneze toate avizele prevăzute de lege, inclusiv cele facultative, deoarece şi acestea exprimă atitudinea organului emitent faţă de organul care avizează actul normativ. Conform Ordonanţei Guvernului României nr.35/2002 privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale , aprobată de Legea nr.673/2002, comisiile de specialitate întocmesc avize asupra proiectelor de hotărâri şi asupra problemelor analizate, pe care le prezintă consiliului local. Ca şi în cazul rapoartelor compartimentelor de resort avizele comisiilor de specialitate se întocmesc în scris, şi se înregistrează în registrul de intrare ieşire a corespondenţei, secretarul localităţii având obligaţia să le transmită consilierilor împreună cu invitaţia şi celelalte materiale referitoare la şedinţa consiliului local, precum şi iniţiatorului proiectului de hotărâre. Referitor la conţinutul avizului , considerăm că acesta cuprinde punctul de vedere al comisiei de specialitate , propuneri de îmbunătăţire a proiectului de hotărâre şi amendamente, acesta concretizându-se într-un material util adoptării unei hotărâri viabile. Avizele întocmite de comisiile de specialitate vor cuprinde separat, cu motivarea necesară, atât amendamentele şi propunerile acceptate cât şi cele respinse. Ele sunt supuse la vot în cadrul comisiei, fiind semnate de preşedinte şi secretar. După obţinerea avizelor iniţiatorul actului definitivează proiectul, reţinând sau respingând motivat propunerile, recomandările sau observaţiile formulate de avizatori. Dacă în urma propunerilor, recomandărilor şi observaţiilor primite, se aduc modificări de esenţă proiectului iniţial, se pot solicita alte avize, note de fundamentare sau referate decât cele iniţiale, în funcţie de schimbările intervenite. Avizele pot fi solicitate de la orice organ al administraţiei publice, fie de competenţă materială generală, fi de competenţă materială specială, cu excepţia, însă, a organului ierarhic superior emitentului. În una din lucrările citate, din „epoca post-revoluţionară”, se afirmă că numai avizele facultative sau consultative nu pot niciodată să emane de la un organ ierarhic superior, deoarece punctul de vedere al acestui organ nu poate fi facultativ pentru organul din subordine, care este obligat să se conformeze acestui punct de vedere. Acest lucru nu evocă ideea de aviz, ci ideea de control general al activităţii, dublată de ideea dreptului la instrucţiune, care sunt elemente ale conţinutului raportului administrativ de subordonare. Prin urmare, avizele, inclusiv cele conforme, ne apar ca elemente de conţinut ale raporturilor administrative de colaborare. În practică avizele sunt solicitate chiar pe proiectul de act normativ, fiind una din regulile metodologice în acest sens aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.390/1993, un ante-proiect de Cod de procedură administrativă. Solicitarea avizului de mediu se face în baza unei cereri însoţita de: bilanţ de mediu; obligaţii de mediu; programul pentru conformare copie însuşită de APM, dacă există; propunere program pentru conformare corespunzătoare obligaţiilor de mediu; surse potenţiale de răspundere pentru daune aduse Mediului; copii de pe actele de proprietate sau de drept de folosinţă a terenurilor, clădirilor şi utilităţilor. Valabilitatea avizului de mediu este de 2 ani de la data emiterii, in cazul in care nu intervin modificări ale condiţiilor in care a fost emis sau a folosit scopului pentru care a fost emis. CAPITOLUL II 2.1. Caracterizarea avizelor de mediu Avize de mediu emise de autoritatea competentă pentru protecţia mediului sunt: Avizul de mediu pentru planuri şi programe – act tehnico-juridic eliberat in scris de autoritatea competenta pentru protecţia mediului, care confirma integrarea aspectelor privind protecţia mediului in planul sau programul supus adoptării (planuri si programe, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeana, precum si modificările acestora, care se supun pregătirii si/sau adoptării de către autorităţile publice la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de aceste autorităţi in vederea adoptării printr-o procedura legislativa de către Parlament sau Guvern si care sunt impuse prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative). Avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului la: schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului, vânzarea pachetului majoritar de acţiuni, vânzarea de active, fuziune, divizare, concesionare, dizolvare urmată de lichidare, lichidare, încetarea activităţii, faliment, având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu, ca prevederi ale unui program pentru conformare, în vederea asumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior. Avizul de mediu pentru produse de protecţie a plantelor respectiv pentru autorizarea îngrăşămintelor chimice – act tehnico-juridic emis de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, necesar în procedura de omologare a produselor de protecţie a plantelor şi respectiv de autorizare a îngrăşămintelor chimice. Aviz Natura 2000 – act tehnico-juridic emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării; 2.2. Avizul de mediu pentru planuri si programe Planuri şi programe – planurile şi programele, inclusiv cele cofinanţate de Comunitatea Europeană, ca şi orice modificări ale acestora, care: (i)se elaborează şi/sau se adoptă de către o autoritate la nivel naţional, regional sau local ori care sunt pregătite de o autoritate pentru adoptarea, printr-o procedură legislativă, de către Parlament sau Guvern; şi (ii)sunt cerute prin prevederi legislative, de reglementare sau administrative. Titularul planului sau programului - orice autoritate publică, precum şi orice persoană fizică sau juridică care promovează un plan sau un program. Raportul de mediu reprezintă o parte a documentaţiei planurilor sau programelor care identifica, descrie si evaluează efectele posibile semnificative asupra mediului ale aplicării acestora si alternativelor lor raţionale, luând in considerare obiectivele si aria geografica aferenta. Domeniile specifice avute in vedere pentru evaluarea de mediu a anumitor planuri si programe sunt:amenajarea teritoriului si urbanism, utilizarea terenurilor, agricultura, silvicultura, piscicultura, transportul, energia, industria, inclusiv activitatea de extracţie a substanţelor minerale utile, gospodărirea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicaţiile, turismul.  Procedura de evaluare a impactului asupra mediului şi de emitere a avizului de mediu pentru proiecte şi programe (HGnr.1076/2004) specifică: Se supun evaluării de mediu toate planurile si programelecare: a) se pregătesc pentru următoarele domenii: agricultura, silvicultura, pescuit si acvacultura, energie, industrie, inclusiv activitatea de extracţie a resurselor minerale, transport, gestionarea deşeurilor, gospodărirea apelor, telecomunicaţii, turism, dezvoltare regionala, amenajarea teritoriului si urbanism sau utilizarea terenurilor, si care stabilesc cadrul pentru emiterea viitoarelor acorduri unice pentru proiectele care sunt prevăzute în anexele nr. 1 si 2 la Hotărârea Guvernului nr. 918/2002 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului si pentru aprobarea listei proiectelor publice private supuse acestei proceduri; ori care b) datorita posibilelor efecte afectează ariile de protecţie speciala acvifaunistică sau ariile speciale de conservare reglementate conform Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 462/2001. Se supun evaluării de mediu numai dacă pot avea efecte semnificative asupra mediului: planurile şi programele prevăzute la alin. (2), care determină utilizarea unor suprafeţe mici la nivel local; modificările minore la planurile şi programele prevăzute la alin. (2); planurile şi programele, altele decât cele prevăzute la alin. (2), care stabilesc cadrul pentru emiterea viitoarelor acorduri unice pentru proiecte Procedura de evaluare de mediu se aplică de autorităţile titulare de plan sau program în colaborare cu autorităţile competente pentru protecţia mediului, cu consultarea autorităţilor publice centrale sau locale de sănătate şi cele interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, după caz, precum şi a publicului şi se finalizează cu emiterea avizului de mediu pentru planuri sau programe. Participarea publicului la procedura de evaluare de mediu se face în mod efectiv încă de la iniţierea planului sau programului. Competenţa de emitere a avizului de mediu revine agenţiilor regionale de protecţie a mediului, pentru planurile şi programele locale şi judeţene, şi autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, pentru planurile şi programele naţionale şi regionale. Autorităţile competente pentru protecţia mediului percep taxe pentru emiterea avizului de mediu, achitate la Trezoreria Statului, după cum urmează: 25 RON pentru fiecare plan local; 50 RON pentru fiecare plan judeţean; 75 RON pentru fiecare plan regional; 100 RON pentru fiecare plan naţional. Solicitarea şi obţinerea avizului de mediu pentru planuri şi programe sunt obligatorii pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului. Evaluarea de mediu are ca scop integrarea obiectivelor şi cerinţelor de protecţie a mediului în pregătirea şi adoptarea planurilor şi programelor. Procedura de evaluare de mediu, structura raportului de mediu şi condiţiile de emitere a avizului de mediu pentru planuri şi programe, inclusiv pentru cele cu efecte transfrontieră, sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Aprobarea planurilor şi programelor, la orice nivel ierarhic, este condiţionată de existenţa avizului de mediu pentru respectivul plan sau program. Avizul de mediu pentru planuri si programe poate cuprinde mai multe etape, după cum urmează: Etapa de încadrare Titularul notifică autoritatea competentă pentru protecţia mediului şi informează publicul cu privire la începerea procesului de elaborare a planului/programului şi la realizarea primei versiuni a acestuia. Cele două acţiuni (notificarea autorităţii şi prima informare a publicului) se realizează concomitent. Titularul trebuie să publice anunţul de două ori, la interval de 3 zile, publicul având un interval de timp de 15 zile calendaristice pentru a transmite comentarii şi sugestii autorităţii de mediu. Prin urmare, un simplu calcul matematic indică un termen de 18 zile calendaristice (- ziua publicării primului anunţ - 3+15) de la primul anunţ. Ţinând cont că autoritatea de mediu trebuie să emită decizia de supunere sau nu la procedura SEA (decizia de încadrare) în termen de 25 de zile calendaristice, rezultă o diferenţă de 6 zile necesare pentru ca toate comentariile şi sugestiile publicului să poată fi analizate şi luate în considerare de autoritatea de mediu. Anunţurile titularului trebuie să fie publicate în mass-media şi pe pagina proprie de internet. În cazul în care titularul planului/programului nu are pagina proprie de Internet, afişarea planului/programului în format electronic se poate face pe pagina de Internet a autorităţii de mediu implicată în procedură. Titularul planului sau programului pune la dispoziţie autorităţii competente pentru protecţia mediului şi publicului, pentru consultare, prima versiune a planului sau programului. Notificarea reprezintă o adresă de înaintare către autoritatea competentă de mediu, cu semnătura şi ştampila titularului, prin care acesta înştiinţează despre elaborarea primei versiuni a planului/programului şi solicită punct de vedere cu privire la aplicarea HG 1076/2004 la planul sau programul respectiv. Odată cu notificarea titularul înaintează autorităţii competente de mediu şi prima versiune a planului/programului. Este recomandat ca documentaţia să fie transmisă în cel puţin două exemplare, unul fiind necesar autorităţii pentru analiză, celalalt urmând a fi pus la dispoziţia publicului spre consultare la sediul acesteia. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului transmite în scris titularului planului sau programului obligativitatea efectuării evaluării de mediu în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii primei versiuni a planului sau programului. Planurile/programele care se supun obligatoriu procedurii SEA; pentru acestea, autoritatea de mediu are obligaţia de a răspunde, titularului, în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii primei versiuni a planului/programului. Publicul are la dispoziţie 15 zile calendaristice pentru a transmite comentarii şi opinii. Pentru planurile şi programele care fac obiectul etapei de încadrare decizia autorităţii competente de mediu se ia în termen de 25 zile calendaristice de la primirea notificării. Autorităţile competente pentru protecţia mediului conduc etapa de încadrare a planurilor şi programelor pentru care sunt notificate de către titularul planului sau programului. Etapa de încadrare se realizează cu consultarea titularului planului sau programului, a autorităţii de sănătate publică şi a autorităţilor interesate de efectele implementării planului sau programului, în cadrul unui comitet special constituit. Autorităţile competente pentru protecţia mediului identifică autorităţile publice care, datorită atribuţiilor şi răspunderilor specifice pe care le au în domeniul protecţiei mediului, sunt interesate de efectele implementării planului sau programului. Prima etapă, etapa de încadrare, este condusă de autorităţile competente de protecţia mediului. În principiu, agenţiile regionale pentru protecţia mediului pe raza căreia se va implementa planul/programul, sau MMGA sunt autorităţile competente. Însă, după cum am menţionat, aceste autorităţi au posibilitatea de a delega parcurgerea diferitelor etape, agenţiilor locale, respectiv ANPM - ului. Autoritatea competentă de mediu care conduce această etapă poate fi, după caz, agenţia judeţeană pentru protecţia mediului, care preia responsabilitatea parcurgerii acestei etape din procedură, sau ANPM - ul. Rolul autorităţilor de mediu este de a conduce această etapă. Etapa de încadrare se desfăşoară în cadrul unui comitet format din: autoritatea competentă de mediu, titularul planului/programului, autoritatea de sănătate publică şi alte autorităţi care sunt identificate ca fiind interesate de efectele implementării planului/programului, precum: autoritatea pentru agricultură, economie, transporturi, etc., în funcţie de specificul şi titularul planului/programului. „Interesate de efectele implementării planului” înseamnă că vor fi identificate acele autorităţi care au atribuţii şi responsabilităţi în implementarea planului/programului. Autoritatea de mediu este cea care le „identifică” pe cele interesate de efectele implementării planului/programului. În termen de 25 de zile calendaristice de la notificare, autorităţile de mediu trebuie să realizeze următoarele: identificarea reprezentanţilor autorităţilor interesate de efectele implementării planului/programului; convocarea acestora pentru a face parte din comitetul special constituit; convocarea titularului la şedinţa/şedinţele comitetului special constituit, cu precizarea autorităţilor cărora trebuie să li se trimită prima versiune a planului; Organizarea unei şedinţe/şedinţelor comitetului pentru a se consulta asupra efectelor posibile ale planului/programului; analizarea comentariilor şi sugestiilor care se primesc din partea publicului; luarea deciziei etapei de încadrare. Autorităţile competente pentru protecţia mediului aduc la cunoştinţă publicului decizia motivată a etapei de încadrare, prin publicare pe pagina proprie de Internet, în termen de 3 zile calendaristice de la luarea deciziei. Decizia se publică în mass-media de către titular. Publicul poate formula comentarii privind decizia etapei de încadrare pe care le trimite în scris autorităţii competente pentru protecţia mediului, în termen de 10 zile calendaristice de la publicarea anunţului. Autoritatea competentă pentru protecţia mediului poate reconsidera decizia privind etapa de încadrare, pe baza propunerilor justificate ale publicului în cadrul consultărilor desfăşurate în comitetul special constituit, în termen de 15 zile calendaristice de la data expirării termenului prevăzut la alin. (2). Decizia finală, motivată, se aduce la cunoştinţă publicului în termen de 3 zile calendaristice, prin afişare pe pagina proprie de Internet. Decizia finală se publică în mass-media de către titular. Planurile şi programele care, în urma etapei de încadrare, nu necesită evaluare de mediu urmează a fi supuse procedurii de adoptare fără aviz de mediu. Etapa de definitivare a proiectului de plan sau de program şi de realizare a raportului de mediu Definitivarea proiectului de plan sau de program, stabilirea domeniului şi a nivelului de detaliu al informaţiilor ce trebuie incluse în raportul de mediu, precum şi analiza efectelor semnificative ale planului sau programului asupra mediului se fac în cadrul unui grup de lucru. Această etapă are doua obiective mari: a) definitivarea proiectului de plan /program; b) elaborarea raportului de mediu; Este foarte important de reţinut că cele două obiective se realizează simultan, pe măsură ce se definitivează proiectul având loc şi evaluarea de mediu. Astfel, evaluarea de mediu se desfăşoară în timpul pregătirii planului/programului, înainte de adoptarea sau supunerea acestuia unei proceduri de aprobare/adoptare, şi se finalizează prin raportul de mediu. Cele două obiective mari menţionate – definitivarea proiectului de plan/program şi elaborarea raportului de mediu - se realizează în cadrul unui grup de lucru. Grupul de lucru este alcătuit din reprezentanţi ai titularului planului sau programului, ai autorităţilor competente pentru protecţia mediului şi pentru sănătate, ai altor autorităţi interesate de efectele implementării planului sau programului din una sau mai multe persoane fizice ori juridice atestate conform prevederilor legale în vigoare, precum şi experţi care pot fi angajaţi, după caz. Constituirea grupului prevăzut la alin. (1) este obligaţia titularului. Grupul de lucru are caracter nepermanent, fiind constituit special pentru planul sau programul respectiv, pe baza nominalizărilor făcute de autorităţile pe care le reprezintă. Nominalizările se fac la solicitarea Grupul de lucru este alcătuit din reprezentanţi ai titularului planului sau programului, ai autorităţilor competente pentru protecţia mediului şi pentru sănătate, ai altor autorităţi interesate de efectele implementării planului sau programului. Componenţa grupului de lucru cuprinde în mod obligatoriu reprezentanţi ai autorităţii competente pentru protecţia mediului (care poate fi cea care a condus etapa de încadrare sau o altă autoritate de mediu care a preluat responsabilitatea parcurgerii acestei etape de procedură), reprezentanţi ai autorităţii pentru sănătate, reprezentanţi ai altor autorităţi interesate de efectele implementării acestui plan/program (din zona în care se va implementa planul/programul), persoanele fizice sau juridice atestate conform Ord. MAPAM 978/2003, modificat şi completat de Ord. MMGA 97/2004. Titularul are posibilitatea de a angaja şi experţi din diferite domenii care pot contribui la fundamentarea/soluţionarea anumitor aspecte întâlnite în timpul evaluării de mediu a planului/programului. Aceşti experţi pot oferi expertiza în domenii ca, de exemplu: seismologie, energie nucleară, meteorologie, biologie marină, etc. În acest grup de lucru, care se înfiinţează la solicitarea titularului, există următoarele parţi implicate: autorităţile competente de mediu, care au sarcina: de a identifica autorităţile interesate de efectele implementării planului/programului şi a transmite, în scris, titularului denumirea acestora şi datele de contact (este bine ca lista acestor autorităţi cu datele de contact să fie transmisă odată cu decizia etapei de încadrare, pentru planurile/programele supuse acestei etape, sau a adresei de răspuns, pentru planurile/programele prevăzute de art. 5 alin.(2)), de a supraveghea includerea obiectivelor de mediu în raportul de mediu, de a furniza informaţiile de mediu deţinute, de a atrage atenţia asupra aspectelor sensibile ce trebuie luate în considerare la elaborarea planului/programului şi a alternativelor acestuia, precum şi a celor care trebuie evaluate în raportul de mediu; titularul planului/programului, care îndeplineşte următoarele sarcini: transmite autorităţilor identificate scrisori pentru nominalizarea reprezentanţilor lor în grupul de lucru, stabileşte data şi locul primei reuniuni a acestuia (datele şedinţelor ulterioare se stabilesc de comun acord), prezintă prima versiune a planului/programului şi urmăreşte definitivarea acesteia pe parcursul tuturor reuniunilor, ţinând cont de informaţiile/comentariile/opiniile primite de la celelalte autorităţi, experţi, persoane atestate; autorităţile de sănătate, care au sarcina: de a urmări integrarea aspectelor privind sănătatea populaţiei în dezvoltarea planului/programului, astfel încât să se reducă potenţialul impact asupra sănătăţii umane, de a furniza date, statistici, alte informării privind starea sănătăţii populaţiei, relevante pentru definitivarea planului / programului discutat, de a avea o contribuţie substanţială la derularea acestei etape, din perspectiva priorităţilor privind sănătatea populaţiei; alte autorităţi interesate de efectele implementării planului/programului, cum sunt, de exemplu: din domeniul transportului, al administraţiei şi internelor, industriei şi energiei, etc. Toate aceste autorităţi trebuie, pe lângă a furniza informaţiile de care dispun şi care sunt relevante pentru elaborarea planului/programului, să colaboreze activ la dezvoltarea planului/programului în cauză şi a alternativelor acestuia. de a furniza date, statistici, alte informării privind starea sănătăţii populaţiei, relevante pentru definitivarea planului / programului discutat, de a avea o contribuţie substanţială la derularea acestei etape, din perspectiva priorităţilor privind sănătatea populaţiei; alte autorităţi interesate de efectele implementării planului/programului. Grupul de lucru se întruneşte ori de câte ori este necesar, la solicitarea titularului de plan/program. Grupul de lucru trebuie să îndeplinească cele două obiective ale acestei etape, respectiv să definitiveze planul/programul şi să elaboreze raportul de mediu. Punctele de vedere exprimate în şedinţele grupului de lucru se consemnează în procese verbale semnate de membrii grupului. Un exemplar al proceselor-verbale rămâne la autoritatea competentă de protecţie a mediului. Discuţiile şi punctele de vedere exprimate în cadrul grupului de lucru sunt consemnate în procese – verbale, care se întocmesc pentru fiecare şedinţă a grupului de lucru; un exemplar din acestea se păstrează de autoritatea competentă de mediu la dosarul emiterii avizului de mediu. Un exemplar se păstrează de titular, pentru a constitui baza modificărilor pe care le va face la planul/programul propus iniţial. La cererea acestora, fiecare parte prezentă în grupul de lucru poate primi câte o copie a procesului verbal. Titularul planului sau programului prezintă grupului de lucru obiectivele specifice ale planului sau programului. Persoanele atestate, împreună cu experţii angajaţi, după caz, analizează problemele semnificative de mediu, inclusiv starea mediului şi evoluţia acestuia în absenţa implementării planului sau programului, şi determină obiectivele de mediu relevante în raport de obiectivele specifice ale planului sau programului. Titularul trebuie să prezinte grupului de lucru prima versiune a planului/programului, să motiveze necesitatea elaborării acestuia, să precizeze obiectivele specifice ce se doresc a fi îndeplinite prin realizarea lui, modul în care se încadrează în politica de dezvoltare economico-socială. Pe baza informaţiilor prezentate de titular, persoanele atestate împreună cu experţii, după caz, trebuie să stabilească/să studieze problemele de mediu determinate de îndeplinirea obiectivelor specifice ale planului/programului. În acest proces, trebuie să se ţină cont de obiectivele de mediu stabilite atât de legislaţia în vigoare, cât şi de alte documente programatice care sunt relevante pentru planul/programul respectiv. De asemenea, trebuie determinată starea mediului şi a sănătăţii populaţiei din momentul propunerii planului / programului. Un lucru esenţial ce trebuie realizat de persoanele atestate împreună cu experţii, după caz, este ca, pornind de la starea actuală a mediului şi a sănătăţii populaţiei din zona în care se presupune a fi implementat planul/programul, să se realizeze o prognoză a stării mediului şi a sănătăţii populaţiei în lipsa implementării planului / programului respectiv (aşa-numita alternativa „0”). Subliniem că este obligatoriu ca alternativa „0” să fie realizată. Ea reprezintă unul din criteriile pe baza căruia se evaluează efectele implementării planului/programului propus. Este important să precizăm că această alternativă reprezintă punctul de plecare pentru orice discuţie privind modelarea conţinutului planului/programului în discuţie şi elaborarea raportului de mediu. Titularul planului sau programului proiectează alternative posibile, luând în considerare obiectivele şi aria geografică a planului sau programului. Alternativele posibile se aduc la cunoştinţă grupului de lucru. Persoanele atestate, împreună cu experţii angajaţi, după caz, analizează efectele semnificative asupra mediului a alternativelor propuse de titularul planului sau programului, folosind criteriile prevăzute în anexa nr. 1, şi stabilesc măsurile de prevenire, reducere, compensare şi monitorizare a efectelor semnificative ale impactului asupra mediului pentru fiecare alternativă a planului sau programului, făcând recomandări în acest sens. Este important ca autoritatea competentă pentru protecţia mediului care adoptă planul sau programul, precum şi autorităţile consultate şi publicul să aibă o imagine clară asupra alternativelor posibile şi a motivelor pentru care acestea sunt sau nu considerate cea mai bună opţiune (de exemplu, informaţii privind evoluţia probabilă a stării mediului în cazul în care alternativa nu este implementată). Persoanele atestate, împreună cu experţii angajaţi, după caz, analizează măsurile propuse de titularul planului sau programului, precum şi programul de monitorizare şi întocmesc raportul de mediu. În urma analizării tuturor alternativelor şi a proiectului de plan/program, ţinând cont de titularul, luând în considerare concluziile raportului de mediu, prezintă alternativa finală a planului/programului ca fiind cea mai realistă/viabilă, măsurile care vizează ameliorarea efectelor semnificative şi programul de monitorizare a efectelor semnificative asupra mediului. Titularul trebuie să justifice, în grupul de lucru, alegerea alternativei finale şi modul în care s-a ţinut seama de comentariile şi opiniile exprimate de autorităţile prezente în grupul de lucru, pe parcursul acestei etape, cât şi de public. Titularul planului sau programului anunţă în mass-media, inclusiv prin afişare pe propria pagină de Internet, disponibilizarea proiectului de plan sau de program, finalizarea raportului de mediu, locul şi orarul consultării acestora şi faptul că publicul poate face comentarii şi propuneri scrise. Publicul interesat îşi poate exprima opinia asupra proiectului de plan sau de program propus şi asupra raportului de mediu şi transmite aceste opinii titularului planului sau programului şi autorităţii de mediu competente. Pe baza observaţiilor justificate, primite din partea publicului, titularul planului sau programului aduce modificări proiectului de plan sau de program şi/sau raportului de mediu elaborat pentru acesta. Etapa de analiză a calităţii raportului şi de luare a deciziei Această etapă a fost introdusă deoarece, la nivelul SM, s-a constatat, în urma aplicării Directivei EIA, că uneori este posibil ca raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului, să nu aibă o calitate satisfăcătoare. Astfel, raportul poate fi incomplet, poate conţine informaţii eronate ori neconcludente, poate să fie în concordanţă cu cerinţele conţinutului-cadru, sau poate să fi fost elaborat fără să se fi aplicat corect procedura, neputând reprezenta o bază pentru luarea unei decizii în cunoştinţă de cauză . Scopul acestei etape este acela de a asigura elaborarea unui raport de mediu complet, cu informaţii care prezintă încredere şi care să permită atingerea obiectivelor hotărârii de guvern. Titularul planului sau programului are obligaţia ca în termen de 5 zile calendaristice de la finalizarea raportului de mediu conform art. 21 alin. (3) să transmită proiectul de plan sau de program şi raportul de mediu elaborat pentru acesta autorităţii competente pentru protecţia mediului, autorităţii competente pentru sănătate şi autorităţilor interesate de efectele implementării planului sau programului autoritatea competentă de mediu pentru emiterea avizului de mediu să fie cea care derulează etapa de analiză a calităţii raportului şi de luare a deciziei; adică: MMGA pentru planurile/programele naţionale şi regionale, ARPM –urile pentru cele locale şi judeţene. Asta înseamnă că, dacă se pot delega competenţe în general, conform art.38 din HG 1076/2004, este preferabil să nu se delege parcurgerea etapei 3 deoarece pe baza ei se face emiterea avizului de mediu, iar emiterea acestuia nu se deleagă, conform art.38. Un aviz de mediu de calitate nu poate fi elaborat fără a fi analizat, mai întâi, raportul de mediu şi proiectul de plan/program. Titularul este obligat să transmită proiectul de plan/program şi raportul de mediu inclusiv autorităţii competente pentru sănătate şi celor interesate de efectele implementării planului/programului identificate la începutul procedurii de către autoritatea de mediu competentă. În cazul în care implementarea planului sau programului poate avea efecte semnificative transfrontieră, titularul, prin intermediul autorităţii publice centrale care promovează planul sau programul, este obligat să transmită proiectul de plan sau de program şi raportul de mediu elaborat pentru acesta, în limba engleză, autorităţilor centrale de mediu din statele posibil afectate, în termen de maximum 20 de zile calendaristice de la finalizarea raportului de mediu. Există posibilitatea ca implementarea unui plan/program să poată avea efecte transfrontieră. Pentru a respecta obligaţiile internaţionale asumate de România şi în spiritul unei bune vecinătăţi, proiectul de plan/program şi raportul de mediu trebuie transmise autorităţilor centrale de mediu din statele potenţial afectate. Obligaţia transmiterii îi incumba titularului de plan/program şi se realizează prin intermediul autorităţii publice centrale care promovează planul/programul. În cazul unui plan/program din domeniul industriei, autoritatea prin intermediul căreia se transmite planul/programul este Ministerul Economiei si Comerţului; dacă vorbim despre un plan din domeniul agriculturii, pisciculturii sau silviculturii autoritatea prin care se realizează transmiterea documentaţiei este Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Actul normativ prevede expresis verbis