Referat Notiunea De Drept Public Si Privat

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Notiunea De Drept Public Si Privat si de asemenea puteti face Download Referat Notiunea de drept public si privat

Citeste fragmente din Referat Notiunea De Drept Public Si Privat

Noţiunea de drept public şi privat. Separarea celor două tipuri de drept este încă de la începuturile dreptului şi cum era şi normal, romanii au fost primii în a defini cele două tipuri de drept: „publicum ius est quod ad statum rei romanae spectat, privatum quod ad singulorum utilitate pertinent” care în traducere aproximativă ar fi că: „dreptul public este atunci când el este în slujba imperiului roman, privat atunci când serveşte interesele individului în parte”. Această definiţie este şi astăzi actuală deoarece face cea mai clară distincţie între cele două ramuri în funcţie de interesele cui le apără şi la cine se aplică: individul ca entitate de sine stătătoare respectiv societatea, ansamblu de indivizi. În decursul timpului diverşi teoriticieni ai dreptului au încercat să găsească alte criterii de delimitare a celor două tipuri dar fără a avea rezultate satisfăcătoare. Astfel diversele încercări au încercat să delimiteze cele două tipuri de drept în funcţie de subiectul la care se aplică o normă juridică: acest criteriu nu permite o delimitare precisă şi fără confuzii deoarece de cele mai multe ori subiectul poate să se intercaleze iar cel mai bun exemplu este proprietatea – personală, de stat sau a societăţii (bun comun). Şcoala engleză a încercat delimitarea celor două tipuri pe baza unei delimitări a drepturilor de care se poate bucura individul: drepturi absolute sau drepturi relative. Nici această idee nu are fundamente solide şi nu este utilizată. Cu toate că definiţia romană este încă actuală ea nu mai poate să îşi păstreze rigiditatea deoarece la ora actuală statul nu mai acţionează exclusiv ca persoană juridică de drept public şi ca persoană juridică de drept privat. Unul din cei mai mari teoriticieni români în domeniu, Paul Negulescu, în Tratatul său de drept administrativ preciza că împărţirea romană este important să fie menţinută deoarece: Normele dreptului privat sunt mult mai stabile decât cele ale dreptului public. El îşi bazează afirmaţia pe faptul că în decursul timpului noţiunile drept privat nu au cunoscut mari modificări de la romani până în prezent. Calitatea de subiect de drept public diferă de cea reglementată de dreptul privat. Această afirmaţie face referire la faptul că pentru a putea fi în postura de subiect al dreptului public persoana în cauză trebuie să aibă capacitate de exerciţiu, cu alte cuvinte, în ţara noastră, să aibă vârsta majoratului. Unele drepturi ce decurg din noţiunea de drept public necesită şi alte condiţii suplimentare pentru a fi exercitate: dreptul la vot necesită şi cetăţenie, etc. ¬ ¤ poziţie de titulare egale de drepturi şi obligaţii, pe baza principiului egalităţii părţilor în raporturile civile, iar forma de manifestare este cea a consensualismului, părţile implicate căutând să ajungă la un consens în ce priveşte obligaţiile şi drepturile ce decurg dintr-un raport juridic, ceea ce presupune bilateralitate. Sub aspectul tehnicii juridice, adică a modului de redactare a conţinutului normelor juridice se înregistrează importante distincţii după cum norma aparţine dreptului public sau privat. În cele două sfere, publică respectiv privată normele diferă radical. Pentru dreptul public ele sunt imperative, rigide, care impun o anumită conduită pe când pentru dreptul privat ele sunt permisive, flexibile şi permit ca părţile să negocieze de comun acord finalitatea acestora. La rândul lor dreptul public respectiv cel privat cuprind: Dreptul public cuprinde: Dreptul constituţional; Dreptul administrativ; Dreptul financiar; Dreptul penal; Dreptul internaţional public; Etc. Dreptul privat cuprinde: Dreptul civil; Dreptul comercial; Dreptul familiei; Dreptul muncii; Dreptul procesual civil; Dreptul internaţional privat; Etc. În cadrul dreptului public o importanţă deosebită o are dreptul constituţional. Acesta reglementează forma în care este organizat un stat, modalitatea şi tipul guvernării şi toate aspectele legate de constituţia unui stat. Aşa cum era şi normal Constituţia are două sensuri generale: unul politic şi unul juridic. Conotaţiile politice sunt legate de aspecte cum ar fi evoluţia în decursul timpului, într-o societate a unei constituţii, reglementarea anumitor valori spirituale şi politice, aspecte legate de statutul cetăţeanului. Conotaţiile juridice sunt sub două aspecte: aspect material care defineşte ansamblul normelor care reglementează forma de guvernământ a unui stat, raporturile existente între partidele politice şi între stat şi cetăţeni şi cuprinde ansamblul de legi organice şi unele legi ordinare. Aspectul formal care se referă la posibilitatea adoptării în condiţii speciale a unor reguli juridice. O constituţie se poate găsi sub formă scrisă sau poate fi cutumiară. La rândul lor constituţiile scrise pot fi rigide sau flexibile. Diferenţa între constituţiile rigide şi cele flexibile este că acestea din urmă pot fi modificate ca orice lege obişnuită. România are o constituţie rigidă care pentru a putea fi revizuită are nevoie de o procedură specială. Personal cred că o constituţie rigidă prezintă ca principal avantaj o mai mare stabilitate dar pe de altă parte amendarea PAGE PAGE 1 쥁@