Referat Probleme Ale Dezvoltarii Medicinei Private In MD

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Probleme Ale Dezvoltarii Medicinei Private In MD si de asemenea puteti face Download Referat probleme ale dezvoltarii medicinei private in MD

Citeste fragmente din Referat Probleme Ale Dezvoltarii Medicinei Private In MD

Medicina privată în Moldova a existat până în anul 1944. în această perioadă au existat şi alte forme ale Sistemului de Sănătate în Moldova în veacurile XV şi XVI. Ca medicină obştească (Casa calicilor şi al. în perioada domniei lui Ştefan cel Mare), ulterior medicina de zemstvă (finanţată de către autorităţile de stat, de ţărani şi boierime). în anul 1944 odată cu stabilirea puterii sovietice, medicina privată s-a naţionalizat. Atunci s-a format Sistemul Naţional al Sănătăţii. Medicina privată în Republica Moldova a demarat odată cu adoptarea legislaţiei de schimbare a relaţiilor de proprietate şi care permiteau activitatea medicală privată. Este necesar să explicăm aceste noţiuni. Activitatea medicală privată a apărut încă în Sistemul medical de stat, 1989 reglementat de legile despre patentă, iar medicina privată, ca subsistem al Sistemului de Sănătate a apărut după 1991. Perioada pe care o parcurge Republica Moldova se caracterizează prin diversitatea reformelor economice şi sociale. Reformarea social-economică a Republicii Moldova a declanşat o avalanşă de probleme şi în sfera socială şi în special în sănătatea publică. Reforma sistemului de sănătate cuprinde mai multe aspecte — sociale, economice. financiare, de drept, de protecţie şi asigurări, de calitate a serviciilor medicale, etc. (Mereuţă I., 1994, 1997; Popuşoi E., 1995; Moşneaga T., 1996; Rusu R., 1997; Plăcintă A.. 1998; Eţco C. şi coaut.. 2000). Sănătatea ca categorie socială şi economică este parte componentă a securităţii dezvoltării durabile a omului (Ţîrdea T. şi coaut., 1997; Mereuţă I., 1994, 1999; Gh. Rusu, 1998, 1999). Supravieţuirea umană este indisolubil legată de sănătatea fiecărui cetăţean, de sănătatea globală a naţiunii. In acest context prestările medicale de care are nevoie omul, cetăţeanul bolnav sunt acordate de instituţiile statale şi cele private. Medicina privată îşi are locul său în sistemul sănătăţii. Ea impune o multitudine de probleme manageriale, financiare juridice, etc. 0 ameliorare radicală a situaţiei în domeniul ocrotiri sănătăţii poate fi realizată pe platforma generală a reformării radicale a economiei. Republica Moldova dispune de bază legislativă şi normativă a reformei economice. Au fost adoptate numeroase documente legislative şi acte normative. Vom menţiona trei legi interdependente cu semnificaţie practică, pentru medicină, în problemă de reformare socio-economică a ocrotirii sănătăţii: „Legea eu privire la privatizare", ..Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi" şi „Legea cu privire la societăţile pe acţiuni". Privatizarea a fost admisă în toate ramurile economiei. culturii si sferei sociale a republicii şi se extinde asupra obiectelor proprietăţii de stat si asupra resurselor naturale, aflate pe teritoriul ei. Drept mijloace pentru procurarea obiectelor avuţiei statului au servit bonurile patrimoniale ale Republicii Moldova şi economiile personale ale cetăţenilor; mijloacele proprii ale asociaţiilor de cetăţeni, înregistrate _pe teritoriul Republicii Moldova; creditele bancare; mijloacele investitorilor străini si apatrizilor. Antreprenoriatul reprezintă o activitate de producere, de prestare a serviciilor, inclusiv medicale, desfăşurarea de câtre cetăţeni şi de asociaţiile acestora din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub răspunderea lor patrimonială în scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri şi satisfacerea unor cereri ale societăţii. Un loc deosebit în sistemul relaţiilor de piaţă I se atribuie pieţei medicale, piaţă pe care urmează a fi dezvoltată. Sub termenul de piaţă medicală trebuie de înţeles un sistem de relaţii care se acumulează în procesul de producere, de adresare şi repartizare a produselor medicale pentru asigurarea subiecţilor pieţei medicale, precum şi de prestare a serviciilor în scopul recuperării sănătăţii alterate şi menţinerii ei (I. Mereuţâ, 1994). Studiile noastre au determinat că piaţa medicală poate fi divizată în piaţa produselor medicale şi piaţa serviciilor medicale. Evident, piaţa medicală a mărfurilor medicale include aceleaşi etape cunoscute de producere, schimb şi repartizare a mărfurilor medicale (aparatajului şi instrumentelor medicale, medicamentelor, articolelor de uz medical. etc.) şi se supune legilor generale ale pieţei de desfacere a mărfurilor. în ceea ce priveşte esenţa pieţei serviciilor medicale, această problemă necesită o examinare mai detaliată. Prin „servicii" se subînţelege o diversitate enormă de genuri de activităţi şi îndeletniciri comerciale. Pentru servicii, inclusiv medicale, sunt specifice patru caracteristici: imperceptibilitate, indisolubilitate de sursă, variabilitatea calităţii, instabilitate (F. Cotler, 1958). Serviciile sunt imperceptibile. Ele nu pot fi văzute, nu pot fi gustate, nu pot fi auzite, mirosite până în momentul achiziţionării lor. Pacientul nu poate şti preliminar, de exemplu, rezultatul consultaţiei medicului. Marfa poate exista fără prezenţa sursei ei, iar serviciile — nu. Ele întotdeauna sunt inseparabile de sursa sa. Calitatea serviciilor oscilează în limite extrem de vaste în funcţie de furnizorii lor, precum şi de ritmul şi locul lor. Un rol important în prestarea serviciilor medicale îl deţine profesionalizmul medicului. Componentele şi noţiunile principale ce se întâlnesc în economia de piaţă şi în piaţa medicală este cererea şi oferta. Cerere înseamnă o cantitate de servicii, cumpărate cu un anumit preţ pentru o unitate de timp. Este inutilă încercarea de a determina cererea fără preţ, deoarece ea se modifică în funcţie de preţ. Legea cererii constă în aceea, că în aceleaşi condiţii cererea de servicii medicale (în expresie cantitativă) se modifică în raport invers în funcţie de preţuri. în acest proces sunt implicate două cauze: primo, reducerea preţurilor exercită un efect de majorare a venitului consumatorului şi el nu poate cumpăra cu acelaşi preţ mai multă marfă (efectul venitului): secundo. marfa. în cadrul reducerii preţurilor pentru ea, se ieftineşte 5n raport cu alte mărfuri, şi de a o cumpăra devine relativ mai convenabil (efectul substituirii). Categoria de ofertă după caracteristicile sale este identică cu cererea însă relaţia preţ şi ofertă nu este inversă, ci directă. Oferta — este cantitatea de servicii, care vor fi vândute eu un anumit preţ într-o unitate de timp. Oferta (mărfii sau serviciului) se modifică în raport direct cu modificarea preţului. Adică, pe măsura majorării preţurilor producătorii propun pentru vânzare o cantitate tot mai mare de mărfuri şi servicii, iar pe măsura căderii lor — o cantitate tot mai redusă. în cazul în care oferta depăşeşte cererea, se creează o supraproducţie, însoţită de stagnarea şi chiar reducerea producţiei, declinul profiturilor întreprinderilor, diminuarea dinamismului investiţiilor, căderea indicatorilor generali ai dezvoltării economice. Legea cererii şi ofertei presupune echilibrul acestor factori într-un anumit punct, care se realizează prin intermediul relaţiilor de piaţă. Din cele expuse anterior reiese, că interacţiunea pe piaţa a cererii şi ofertei, libertatea alegerii pentru bolnav şi producător de servicii medicale sunt asigurate numai în condiţiile mobilităţii preţurilor, incompatibile cu determinarea lor centralizată, birocratică. 0 caracteristică integrantă a unei pieţe medicale normale o constituie nu numai activitatea de antreprenoriat medical, dar şi concurenţa, fără de care este imposibil dezvoltarea ei, interacţiunea dinamică a cerinţei, ofertei şi preţurilor. In sistemul de principii, categorii şi noţiuni de piaţă un loc deosebit i se atribuie marketingului. Marketingul — este un fenomen complex şi pluricomponent. în interpretare clasică marketingul — reprezintă o activitate de antreprenoriat, care dirijează avansarea mărfurilor, serviciilor de la producător la consumator, adică, aplicat la piaţa medicală — de la producătorul produselor, articolelor şi serviciilor medicale la spitale, policlinici şi, desigur, la pacienţi şi persoanele sănătoase. Æ , resurse şi să asigure maximum de succes. De aceea lucrul trebuie planificat. Planificarea poate fi pe termen lung (trei-cinci ani), pe termen mediu (unul-doi ani) şi pe termen scurt (până la un an). Planificarea trebuie să prevadă selectarea criteriilor eu destinaţie specială: accelerarea circulaţiei mărfurilor şi rotaţiei banilor; majorarea cotei pe piaţă; însuşirea unor noi feluri de produse; creşterea venitului; cucerirea unor noi pieţe (C. Eţco, 1988). în organizarea marketingului, unul din locurile centrale îl ocupă elaborarea strategiei circulaţiei mărfurilor, adică determinarea canalelor de repartiţie a mărfurilor (inclusiv a celor de uz medical) (I. Mereuţâ, 1994; C. Eţco, 1998; Gh. Rusu, 1999). Pasul primordial şi cheie m crearea economiei de piaţă în ţările postsocialiste, inclusiv şi în Republica Moldova a fost şi este privatizarea avuţiei statului. în conformitate cu aceasta, aşa cum s-a relatat anterior, Parlamentul şi Guvernul Republicii Moldova au aprobat numeroase documente normative şi juridice fundamentale, inclusiv şi Legea cu privire la privatizare, care definea scopurile, sarcinile şi principiile reformei economiei naţionale, modalităţile şi mecanismele privatizării în ţara noastră, în funcţie de specificul ei. Există trei metode principale de privatizare: înstrăinarea avuţiei care urmează a fi privatizată prin concurs (sau cumpărare-vânzare prin concurs); înstrăinarea bunurilor care urmează a fi privatizate prin expunere la licitaţie (sau cumpărare-vânzare la licitaţie); vânzarea la licitaţie a acţiunilor pe bunurile care urmează a fi privatizate (sau acţionarea bunurilor şi vânzarea acţiunilor). în Republică bunurile au fost achiziţionate pe bonuri patrimoniale (BP), contra mijloacelor băneşti ale cetăţenilor şi valută convertibilă. Licitaţia reprezintă prima metodă de înstrăinare a proprietăţii, care permite de a determina valoarea reală de piaţă a obiectelor luând în consideraţie cererea şi oferta. Metoda secundă de privatizare — cumpărarea-vânzarea în bază de concurs. Esenţa metodei menţionate constă în a vinde întreprinderea acelui, care va asigura în viitoarea ei activitate menţinerea profitului întreprinderii, efectului lucrătorilor, respectarea cerinţelor ecologice. Acest procedeu de privatizare presupune, de asemenea, concursuri necomerciale şi licitaţii închise ale proiectelor activităţii viitoare a întreprinderilor expuse vânzării. Particularităţile privatizării în ocrotirea sănătăţii, care este unul din domeniile specifice ale sferei sociale, au fost stipulate în diferite acte legeslative şi normative. Libertatea deschiderii unei practici curative particulare constituie o condiţie favorabilă pentru evoluţia medicinii de asigurare. Analiza corelaţiei asistenţei medicale de stat şi particulare evidenţiază legitatea următoare: cu cît este mai prosperă (ara, cu atât este mai major rolul asistenţei medicale particulare. Astfel în Japonia şi în SUA asistenţa medicală privată constituie 66-68%, în Germania şi în Franţa — 35-50%. Având în vedere experienţa Germaniei şi Franţei şi nivelul de dezvoltare a acestor ţări, oportună pentru Republica Moldova se prezintă următoarea corelaţie a asistenţei medicale: de stat — 65%, particulară necomercială — 20%, particulară comercială — 15%. Pe măsura evoluţiei sistemului de asigurare medicală corelaţia cotelor-parte prezentate poale să se modifice în direcţia majorării cotei-părţi a sectorului privat al asistenţei medicale. Ţara Deschiderea activităţii proprii Corelaţia asistenţei medicale de stat şi particulare SUA Libertatea deschiderii practicii particulare Asistenţa: de stat – 32% Particulară necomercială – 51% Particulară comercială – 17% Japonia Libertatea deschiderii practicii particulare Asistenţa: de stat – 34% Particulară – 66% Anglia Asociaţia medicilor de familie efectuează expertiza şi acordă autorizaţie pentru exercitarea practicii particulare Asistenţa: de stat – 97% Particulară necomercială – 3% Germania Libertatea deschiderii practicii particulare Asistenţa: de stat – 50% Particulară necomercială – 35% Particulară comercială – 15% Franţa Libertatea deschiderii practicii particulare Asistenţa: de stat – 65% Particulară necomercială – 16% Particulară comercială – 19% Moldova Libertatea deschiderii practicii particulare Asistenţa: de stat – 65% Particulară necomercială – 20% Particulară comercială – 15% In toate ţările cu o economie de piaţă se atestă o creştere firească a cheltuielilor de stat pe măsura adoptării programelor cu privire la asigurarea socială, învăţământ, asistenţă medicală, etc. în ţările dezvoltate cheltuielile de stat constituie până la 1/3 din produsul naţional global şi se realizează în trei nivele: naţional, regional şi local. Sursa principală de acoperire a cheltuielilor este sistemul fiscal. Principalele tipuri de impozitare: sunt directe şi indirecte, progresive şi regresive. Sursele venitului de stat în ţările cu o economie de piaţă sunt următoarele: impozitul pe venitul individual; impozitele aferente din activitatea de asigurare socială; impozitul pe venitul corporaţiilor, în particular, sub formă de taxă pe beneficiu sau pe valoarea adăugată; accizele; taxele pe împrumut; alte încasări. In Republica Moldova principale sînt impozitele pe venit, individuale şi corporative, care împreună constituie, de regulă, 70-80% din încasările în bugetul de stat. In prezent în Republica Moldova funcţionează 17 acte normative care reglementează impunerea ^persoanelor juridice şi fizice. Un rol deosebit în antreprenoriatul medical îl au şi impozitele locale. Republica Moldova, devenind stat suveran şi independent, a aderat la diferite acte normative internaţionale. Democratizarea societăţii, unirea cetăţenilor în diferite organizaţii obşteşti profesionale, culturale, etnice, sportive, etc. a devenit un lucru obişnuit. Aceste procese sunt favorizate de diferite legi şi acte normative internaţionale şi naţionale (Declaraţia Dreptului Omului, Declaraţia de la Alma-Ata, Conferinţa de la Amsterdam, 1978, Constituţia Republicii Moldova, Hotărârile Guvernului Republicii Moldova, etc. Asociaţia medicilor privaţi din Republica Moldova a fost înregistrată la 27 martie 2000, №001438. Asociaţia Medicilor Privaţi din Republica Moldova (AMPRM) este o organizaţie profesională, apolitică, benevolă, independentă, recunoscută de stat şi care nu pretinde să participe la constituirea organelor de stat. Bazele legislaţiei statutare sunt expuse în Statutul special. Unele funcţii sunt reglementate deja, altele urmează să fie acordate, prin relaţiile cu ale asociaţii naţionale şi internaţionale ale medicilor. Activitate organizatorică ştiinţifică medico-legislativă economică Informaţie şi publicitate Etică, deontologie, disciplină, lucrul cu cadrele medicale private Relaţii internaţionale Asociaţia medicilor privaţi din Republica Moldova Adunarea generală sau Congresul Medicilor privaţi Consiliul Republican AMPRM Comitetul executiv Comisia de control Secretariatul Procesele de privatizare care au demarat în sfera ocrotirii sănătăţii vor lua amploare în anii imediat următori. Privatizarea se va efectua în conformitate cu Legea Republicii Moldova Cu privire la privatizare, cu Legea ocrotirii sănătăţii, alte legi şi acte normative, care au fost şi vor mai fi adoptate. însă privatizarea obiectelor din ramura ocrotirii sănătăţii are specificul său. Ea trebuie să se realizeze la iniţiativa colectivelor spitalelor, policlinicilor, a altor instituţii sanitare şi totodată ţinându-se cont de interesele populaţiei teritoriului respectiv. Numai in aşa mod rezultatele privatizării vor putea fi considerate efective. 쥁`