Referat PROCEDURI CIVILE SI ADMINISTRATIVE

Mai jos puteti citi fragmente din Referat PROCEDURI CIVILE SI ADMINISTRATIVE si de asemenea puteti face Download Referat PROCEDURI CIVILE SI ADMINISTRATIVE

Citeste fragmente din Referat PROCEDURI CIVILE SI ADMINISTRATIVE

Caile ordinare de atac Introducere   In faza judecatii dupa dezbaterile judiciare in urma eliberarii sentintei sau a hotararii judecatoresti apare o posibilitate de atac in instanta mai ierarhic superioara a hotararilor emise de instanta de judecata care examineaza la moment cazul penal. Aceasta posibilitate sigur ca nu este oferita impotriva tuturor sentintelor judecatoresti. Aceasta cale de atac a hotararii se numeste cale ordinara de atac. La moment exista ca si cai ordinare de atac Apelul, si Recursul. Mai deosebim si cai extraordinare de atac cum ar fi Contestatia in anulare, Revizuirea a procesului penal si Recursul in anulare si demersul in interesul legii. Acestea din urma se deosebesc de caile ordinare de atac.   Apelul Apelul este o cale ordinara de atac. In apel pot fi atacate hotararile judecatoresti cu exceptia acestora conform legii procesual penale: Sentintelor   pronuntate  de  judecatorii  privind  infractiunile pentru   savarsirea  carora  legea  prevede pedeapsa nonprivativa  de libertate; Sentintelor pronuntate de  judecatoria  militara   privind infractiunile   pentru   savarsirea   carora  legea   prevede   pedeapsa nonprivativa de libertate; Sentintelor pronuntate de Curtea de Apel; Sentintelor pronuntate de Curtea Suprema de Justitie; Altor sentinte pentru care legea nu prevede aceasta cale de atac. Incheierile date  in  prima  instanta pot fi atacate cu apel numai odata cu sentinta. Apelul declarat  impotriva  sentintei se socoate facut si  impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei. Persoanele care pot declara apel     Pot declara apel: procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila; inculpatul,  in  ce  priveste  latura penala  si  latura  civila. Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; partea vatamata, in ce priveste latura penala; partea civila  si partea civilmente responsabila, in ce  priveste latura civila; martorul,  expertul,  interpretul  si aparatorul, cu  privire  la cheltuielile judiciare cuvenite acestora; orice persoana  ale  carei  interese legitime  au  fost  vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.     Apelul poate  fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2) -  4)  de catre aparator sau reprezentantul  lui legal. Termenul de declarare a apelului este de 10 zile. Adica apelul poate fi declarat in decurs de 10 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de judecata. Sau dupa ce a fost facuta incheierea. Deci numai dupa ce cauza in instanta a fost solutionata. Apelul peste termen. Participantul  la  proces care a lipsit atat la judecata, cit si  la pronuntarea  sentintei,  poate declara apel si peste termen, dar nu  mai tarziu  decat  10  zile de la data inceperii executarii pedepsei  sau  a despagubirilor materiale. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea sentintei. Instanta de apel poate suspenda executarea sentintei atacate. Apelul se declara prin cerere scrisa, cererea de apel trebuie sa contina: Denumirea instantei la care se depune apelul; Numele si  prenumele apelantului, calitatea procesuala si  adresa lui; Denumirea  instantei  care a pronuntat sentinta, data  sentintei, numele si prenumele inculpatului in privinta caruia se ataca sentinta; Continutul si motivele cerintelor apelantului; Indicarea  probelor si mijloacelor cu ajutorul carora acestea pot fi administrate, daca se invoca necesitatea administrarii de noi probe; Data declararii apelului si semnatura apelantului; Lista documentelor ce se anexeaza la cererea de apel.     Pentru persoana  care  nu poate sa semneze, cererea se atesta de  un judecator  de  la instanta a carei hotarare se ataca. Cererea  poate  fi atestata si de primarul localitatii unde domiciliaza apelantul. Cererea de apel  se depune la instanta a carei sentinta se ataca, in atatea  copii citi participanti la proces sunt. Persoana arestata  poate depune  cererea  de  apel la administratia locului de detinere,  fara  a anexa copii.     Dupa  expirarea  termenului  stabilit  pentru  declararea  apelului, instanta  judecatoreasca care a pronuntat sentinta trimite, in termen de cinci zile, dosarul penal, impreuna cu apelul in instanta judecatoreasca superioara. Judecarea apelului. Instanta de apel,  judecand  apelul, verifica hotararea  atacata  pe baza probelor examinate de prima instanta conform materialelor din dosar si oricaror documente noi, prezentate la instanta de apel.     Instanta de apel  poate  da  o noua apreciere probelor  din  dosarul cauzei si poate administra, la cererea partilor, orice noi probe pe care le considera necesare.     Instanta de apel   este  obligata  sa  se  pronunte  asupra  tuturor motivelor invocate in apel. Decizia instantei de apel Instanta de apel,   judecand  apelul,  adopta  una  din  urmatoarele decizii: Respinge apelul, mentinand hotararea atacata: daca apelul  este  depus  peste  termen,  cu  exceptia  cazurilor prevazute de legea procesual penala; daca apelul este inadmisibil; daca apelul este ne fondat. admite apelul, casand sentinta primei instante si: pronunta o  noua hotarare potrivit ordinii stabilite pentru prima instanta; trimite cauza la rejudecare pentru motivul:     - judecarea cauzei  a  avut loc in lipsa unei parti, ne legal  citate sau  care,  legal  citata, n-a avut posibilitatea sa se prezinte  si  sa anunte instanta despre aceasta imposibilitate; prin hotarare nu a fost rezolvat fondul cauzei; incalcarii esentiale a legii de procedura penala. Incalcarea esentiala  a  legii de procedura penala  este  incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza: competenta  instantei dupa materie sau dupa calitatea  persoanei; compunerea completului de judecata; publicitatea sedintei de judecata; obligativitatea    participarii    procurorului,    inculpatului, aparatorului si interpretului in sedinta de judecata.                 Recursul Recursul este o cale de atac a hotararilor instantelor de judecata ordinara. In recurs pot fi atacate urmatoarele hotarari: Sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile pentru savarsirea carora legea prevede pedeapsa nonprivativa de libertate; Sentintele    pronuntate   de   judecatoria   militara    privind infractiunile   pentru   savarsirea   carora  legea   prevede   pedeapsa nonprivativa de libertate; Sentintele pronuntate de Curtea de Apel; Sentintele pronuntate de Curtea Suprema de Justitie; Deciziile  pronuntate,  ca instante de apel, de tribunale  si  de Curtea  de Apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecare cauzelor; Alte hotarari pentru care legea prevede aceasta cale de atac.     Incheierile pot  fi  atacate cu recurs numai o data cu sentinta  sau decizia  recurata,  cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii,  pot  fi atacate separat cu recurs.     Recursul declarat  impotriva  sentintei  sau deciziei  se  considera facut  si  impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date  dupa pronuntarea hotararii recurate.    Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele indicate in articolul 307 c.p.p. nu au folosit calea apelului ori  cand apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Persoana  care  nu  a  folosit  apelul poate  ataca  cu  recurs  decizia instantei  de apel prin care i s-a inrautatit situatia. Procurorul  care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia prin care a fost admis apelul altei persoane dintre cele prevazute in articolul 307 c.p.p. Persoanele care pot declara apel     Pot declara recurs: procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila; inculpatul,  in  ce  priveste  latura penala  si  latura  civila. Sentintele de achitare sau de incetare a procesului penal pot fi atacate si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului penal; partea vatamata, in ce priveste latura penala; partea civila  si partea civilmente responsabila, in ce  priveste latura civila; martorul,  expertul,  interpretul  si aparatorul, cu  privire  la cheltuielile judiciare cuvenite acestora; orice persoana  ale  carei  interese legitime  au  fost  vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei.     Recursul poate  fi declarat pentru persoanele prevazute de punctele 2) -  4)  de catre aparator sau reprezentantul  lui legal. Termenul de declarare a recursului este de 10 zile daca legea nu prevede altfel. Iar in cazul redactarii deciziei in termen de 7 zile de la data redactarii acesteia in scris si decizia a fost semnata de toti membrii ai completului de judecata. Cazurile in care se poate face recurs     Hotararile judecatoresti  sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri: nu au fost   respectate  dispozitiile  privind  competenta   dupa materie sau dupa calitatea persoanei; instanta nu  a  fost  compusa potrivit legii  ori  s-au  incalcat prevederile articolelor 19, 20 si 22 din Codul de procedura penala; sedinta de  judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel; judecata a avut loc fara participarea procurorului, inculpatului, precum  si  aparatorului si interpretului, cand aceasta era  obligatorie potrivit legii; judecata a avut loc fara citarea legala a partilor; cand nu a   fost   efectuata  expertiza  judiciar-psihiatrica   a inculpatului  in  cazurile  prevazute  de articolul 66  punctul  3)  din Codul de procedura penala; hotararea  nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori motivarea  solutiei  contrazice dispozitivul hotararii sau  acesta  este expus neclar; instanta nu  s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in  sarcina inculpatului  sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri  esentiale pentru parti, de natura sa garanteze drepturile lor si sa influenteze solutia procesului; instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa tardiv; cand nu sunt   intrunite   elementele  constitutive   ale   unei infractiuni  sau  cand  instanta a pronuntat o  hotarare  de  condamnare pentru  o  alta fapta decat cea pentru care condamnatul a fost  pus  sub invinuire,  cu exceptia cazurilor reincadrarii juridice a actiunilor lui in baza unei legi mai blande; cand inculpatul  a  fost condamnat pentru o fapta care  nu  este prevazuta de legea penala; cand s-au aplicat pedepse in alte limite decat cele prevazute de lege  sau gresit individualizate in raport cu prevederile articolului 36 din Codul penal; cand persoana   condamnata  a  fost  inainte judecata  in   mod definitiv  pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare  a raspunderii  penale  sau aplicarea pedepsei a fost inlaturata de o  noua lege  sau  anulata  de  un  act de amnistie  ori  a  intervenit  decesul inculpatului; cand in mod  gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul  ca fapta savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit,  a  fost  clasat procesul pentru motivul ca  exista  o  hotarare judecatoreasca  definitiva  in privinta aceleiasi fapte sau ca exista  o cauza  de inlaturare a raspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost inlaturata  de  o lege noua sau anulata de un act de amnistie ori  ca  a intervenit decesul inculpatului; cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica sau s-a comis o eroare grava de fapt; cand hotararea  este  contrara legii sau cand prin hotarare  s-a facut o gresita aplicare a legii; cand judecatorii  de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat; cand a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului; in prima instanta sau in apel cauza a fost judecata fara citarea legala  a unei parti sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate; cand dispozitivul   hotararii   redactate   nu   corespunde   cu dispozitivul pronuntat dupa deliberare. Cazurile prevazute  la punctele 1)-5), 8), 11), 12), 16)-18) se  iau in considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la punctele 9), 10) 13) 15)  se  iau in considerare din oficiu numai cand au  influentat  asupra hotararii in defavoarea inculpatului.     Cand instanta  ia in considerare motivele de casare din oficiu, este obligata sa le puna in discutia partilor. Caile extraordinare de atac In privinta cailor extraordinare de atac in materie de contencios administrativ trebuie sa avem in vedere ca dispozitiile Legii nr. 554 din 2 decembrie 2004 se completeaza cu prevederile Codului de procedura civila modificat. Astfel, coform acestor acte normative, impotriva horararilor de contencios administrativ ramase definitive se pot folosi in conditiile legii urmatoarele cai extaordinare de atac: - contestatia in anulare; - revizuirea hotararilor; - recursul in interesul legii Aceste cai extraordinare de atac sunt reglementate in mod special in Codul de procedura civila, Titlul V, Capitolele I1, II si VI. O prima mentiune este aceea ca revizuirea hotararilor si contestatia in anulare se judeca de catre instanta care a pronuntat hotararea ramasa definitiva, iar aceste cai extraordinare de atac se pot formula numai pentru motive expres prevazute in cod. Recursul in interesul legii se judeca numai de catre Sectia de contencios administrativ a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la sesizarea procurorului general sau a ministrului justitiei, prin intermediul procurorului general. Contestatia în anulare „Este o cale de atac ce poate fi folosita de parti, în mod exceptional, împotriva hotarârilor judecatoresti definitive si irevocabile (aceste hotarâri sunt acelea ce nu mai pot fi atacate nici cu apel, nici cu recurs. La sfârsitul hotarârii se observa ca exista mentiunea “irevocabila”).” Alt autor defineste contestatia în anulare ca fiind „o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere insesi instantei ce a pronuntat hotarârea atacata, în cazurile si în conditiile prevazute de lege, sa îsi desfiinteze propria hotarâre si sa procedeze la o noua judecata” . Contestatia în anulare mai este definita si ca fiind „o cale de atac extraordinara, de retractare, comuna si nesuspensiva de executare, indreptata împotriva hotarârilor judecatoresti irevocabile date cu incalcarea anumitor norme de procedura sau gresite din cauza unor inadvertente de ordin formal”. Codul de procedura civila reglementeaza doua categorii de contestatii în anulare: contestatia în anulare obisnuita sau de drept comun (art. 317) si contestatia în anulare speciala (art. 318) . Acestea se deosebesc prin conditiile de admisibilitate, precum si pentru motivele pentru care pot fi introduse. Celelalte dispozitii cuprinse în art. 319 – 321 Cod procedura civila sunt aplicabile ambelor categorii de contestatii în anulare, cu exceptia prevederilor referitoare la depunerea intampinarii, depunere care este obligatorie. În contestatia în anulare partile se numesc contestator si intimat. Contestator poate fi numai persoana care a figurat ca parte în hotarârea atacata, persoanele carora partile le-au transmis calitatea lor procesuala, precum si procurorul , chiar daca nu a participat la judecarea cauzei în care s-a pronuntat hotarârea atacata. Contestatia în anulare, potrivit art. 319 alin. (2) Cod proc. civ. se poate face oricând inainte de inceputul executarii silite, iar în timpul ei, pâna la momentul la care cel interesat a primit, dupa caz, comunicarea ori instiintarea privind infiintarea propririi. Împotriva hotarârilor irevocabile care nu se aduc la indeplinire pe cale de executare silita, contestatia poate fi introdusa în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunostinta de hotarâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotarârea a ramas irevocabila. Cererea de contestatie în anulare trebuie sa cuprinda numele si domiciliul contestatorului si al intimatului, hotarârea ce se ataca (individualizata prin numarul acesteia, instanta care a pronuntat-o, data pronuntarii si numarul dosarului), motivarea în drept si în fapt, eventualele mijloace de proba si semnatura. Lipsa acesteia din urma va atrage anularea cererii numai daca, atunci când se observa faptul, partea, în sedinta, ori daca a fost lipsa în sedinta urmatoare, nu semneaza cererea. Când cererea este facuta prin reprezentant, se va mentiona aceasta împrejurare si se va alatura dovada împuternicirii, insa daca instanta constata lipsa acesteia, poate sa acorde un termen pentru acoperirea ei, iar daca inauntrul termenului acordat lipsa nu se acopera, se va anula cererea. 2. Revizuirea Este reglementata de art. 322-328, C.pr.civ. Atributele acesteia sunt: - Este o cale de atac de retractare, indreptandu-se impotriva instantei a carei hotarare se ataca; - Este o cale de atac comuna, pentru ca sta la dispozitia partilor; - Este o cale de atac extraordinara, pentru ca poate fi exercitata numai pentru unul dintre cele opt motive prevazute expres si limitativ prin lege. In principiu, este nesuspensiva de executare, dar executarea poate fi suspen-data la cererea partii si cu plata unei cautiuni. Poate fi exercitata impotriva unei hotarari irevocabile sau definitive, daca prin aceasta hotarare s-a solutionat fondul sau s-a trasat un diferend juridic intre parti. Legea prevede aici o singura exceptie, si anume ca nu pot face obiectul revizuirii hotararile de divort sub aspectul desfacerii casatoriei, Vor putea face insa, obiectul revizuirii hotararile pronuntate in legatura cu cererile accesorii sau hotararile prin care se rezolva partajul bunurilor. Motivele revizuirii pot fi invocate separat, prin cereri succesive, atunci cand competenta de rezolvare a acestora apartine unor instante diferite. Cele opt motive de revizuire ar putea fi grupate in urmatoarele categorii: 1. Unele motive sunt intrinseci hotararii atacate. Dispozitivul hotararii cu-prinde elemente potrivnice, instanta s-a pronuntat plus si ultra petita in una si aceeasi cauza sau s-au pronuntat doua hotarari potrivnice. 2. Alte motive sunt extrinseci hotararii atacate. Astfel, putem intalni situatii in care obiectul pricinii nu se mai afla in fiinta si, prin urmare, nu se poate executa silit hotararea. De asemenea, se poate ca un jude-cator, un martor sau un expert sa fi fost condamnat pentru o infractiune in legatura cu pricina sau ca partea sa fi fost impiedicata, dintr-un motiv de forta majora, sa se prezinte la dezbateri si sa instiinteze despre aceasta instanta de judecata. 3. Unele motive sunt de ordin procesual -; Lipsa de aparare a statului, a altor persoane de drept public sau utilitate pu-blica, a minorilor, a interzisilor judecato-resti ori a absentilor sau apararea lor cu viclenie. 4. Motive de fond -; Faptul ca hotararea cuprinde dispozitii potrivnice. Termenul de revizuire este, dupa caz: a) De regula, termenul este de o luna, care incepe sa curga de la data comu-nicarii sau pronuntarii hotararii, de la ultima hotarare, in cazul pronuntarii a doua hotarari cu acelasi obiect, de la data descoperirii unui inscris nou (in inteles restrictiv, nu o alta proba, cum ar fi un martor), decisiv pentru solutionarea cauzei. b) Termenul este de 6 luni de la data dobandirii capacitatii in cazul lipsei de aparare sau daca apararea incapabilului sau a absentului s-a facut cu viclenie. c) Termenul este de 15 zile, cand partea a fost impiedicata sa se prezinte la instanta si sa instiinteze despre aceasta instanta. Cele 15 zile curg de la incetarea cazului de forta de majora. Procedura revizuirii se caracterizeaza prin: - Competenta rezolvarii cererii de revizuire apartine, de regula, instantei careia a pronuntat hotararea atacata. Totusi, pentru motivul de revizuire constand in existenta a doua hotarari judecatoresti contradictorii, competenta apartine instantei ierarhic superioare acelora care au pronuntat hotararea. - Partea trebuie sa faca o cerere de revizuire, aratand si motivele de revizuire. - In conditiile art. 103, C.pr.civ., partea poate sa solicite repunerea in termen de revizuire. -Intampinarea este obligatorie. - In principiu, daca nu se face o cerere, judecata unei cereri de revizuire, nu suspenda executarea hotararii judecatoresti atacate. Cererea de revizuire va fi rezol-vata de aceeasi instanta care a pronuntat hotararea atacata si in aceeasi compunere a completului de judecata. Solutia instantei de revizuire in raport de motivele de revizuire va fi, dupa caz: 1. Pentru situatii de minus petita se completeaza hotararea. 2. Pentru situatii de plus sau ultra petita se modifica hotararea. 3. Daca obiectul pricinii nu mai exista, va fi obligata partea la plata contrava-lorii acestuia. 4. Pentru motiv de condamnare a judecatorului cu privire la o infractiune ce are legatura cu pricina, se va pronunta o noua hotarare. 5. Se pronunta o noua hotarare in cazul descoperirii unui inscris, in cazul im-piedicarii partii sa se prezinte la instanta sau in cazul lipsei de aparare sau de aparare cu viclenie. 6. In cazul in care exista doua hotarari potrivnice, instanta ierarhic superioara va anula cea de-a doua hotarare pronuntata. Hotararea instantei de revizuire va putea fi atacata prin aceleasi cai de atac prin care poate fi atacata si hotararea care face obiectul revizuirii. 3. Recursul in interesul legii Prezinta urmatoarele caracteristici: 1. Nu e propriu-zis un recurs calificat ca si cale de atac, pentru ca nu se ataca o hotarare judecatoreasca determinata, ci se urmareste doar interpretarea si aplica-rea unitara a legii (pe intreg teritoriul Romaniei). 2. Prin definitie, recursul in interesul legii nu pune in cauza hotararile obtinute de anumite parti, ci modul in care diferite instante au interpretat si au aplicat legea intr-o situatie determinata. Recursul in interesul legii poate fi exercitat numai de catre procurorul general al Parchetului CSJ, din oficiu sau la cererea ministrului Justitiei. Acesta se solutio-neaza de catre CSJ in sectii reunite. Deciziile CSJ sunt obligatorii pe intreg teritoriul Romaniei. 쥁`