Referat Evaziune
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Evaziune si de asemenea puteti face
Download Referat evaziuneCiteste fragmente din Referat Evaziune
EVAZIUNEA FISCALÄ‚
CUPRINS
NOŢIUNE……………………………………………………….
..4
EVAZIUNEA FISCALÄ‚ ÃŽNTRE RÄ‚U EVIDENT ÅžI RÄ‚U
NECESAR………………………………………………………..
5
CLASIFICAREA EVAZIUNII FISCALE……………………..6
III.1 EVAZIUNEA FISCALĂ LEGALĂ…………………………7
III.2 EVAZIUNEA FISCALĂ FRAUDULOASĂ………………..7
CAUZELE EVAZIUNII FISCALE…………………………….9
INFRACÅ¢IUNILE PREVÄ‚ZUTE DE LEGEA PRIVIND PREVENIREA ÅžI COMBATEREA
EVAZIUNII
FISCALE………………………………………………………..
10
V.1 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.3…………….11
V.2 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.4…………….13
V.3 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.5…………….14
V.4 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.6…………….16
V.5 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.7 ALIN.(1)….18
V.6 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.7 ALIN.(2)….19
V.7 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.8…………….20
V.8 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.9 LIT.a)…….22
V.9 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.9 LIT.b)…….24
V.10 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.9 LIT.c)…….25
V.11 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.9 LIT.d)…….26
V.12 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.9 LIT.e)…….28
V.13 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.9 LIT.f)……..29
V.14 INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE DE ART.9 LIT.g)…….31
PREVENIREA ÅžI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE.33
JURISPRUDENŢA……………………………………………..34
BIBLIOGRAFIE…………………………………………….........
.......39
NOÅ¢IUNE
Codul penal, precum si orice lege, trebuie sa admită si sa sancţioneze
orice incalcare a prevederilor sale imperative. In domeniul fiscal
raportul fiscal este definitiv statornicit si este izvorât din dreptul
pe care îl are statul, persoana juridica, de a obliga alte persoane
fizice sau juridice la o prestaţie, imediata si viitoare, dar fara o
contraprestaţie imediata si echivalenta. In cadrul raportului fiscal
are loc o transmisiune de proprietati din proprietate a unei persoane in
patrimoniul statului, cu caracter obligatoriu si gratuit, fara insa a
avea caracter de penalizare sau expropriere.
Cheltuielile publice prezintă interes fie pentru comunitatea
naţionala, in ansamblul ei, in măsura in care privesc sarcinile
financiare generale ale statului, fie pentru comunităţile autohtone
administrativ-teritoriale daca se refera la cheltuielile ce se afla in
grija administraţiei publice locale.
Contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice se realizează prin
plata de impozite si taxe.
Dispoziţia constituţionala potrivit căreia se instituie
obligativitatea stabilirii numai prin lege a impozitelor, taxelor si a
altor venituri care susţin bugetul de stat, cat si bugetul
asigurărilor sociale de stat, constituie o implicita garantare a
dreptului de proprietate a averii tuturor cetăţenilor.
Mai precis, trebuie subliniat ca subiectele plătitoare de impozite si
taxe sunt atât persoanele fizice, cat si persoanele juridice.
Pornind de la evoluţia de ansamblu a criminalităţii
economico-financiare promovarea unei noi legi (Legea nr.241/2005) pentru
prevenirea si combaterea cu mai multa eficienta a acestor categorii de
infracţiuni s-a impus cu necesitate.
Aceasta lege are o dubla destinaţie, pe de o parte de a aviza
contribuabilii- persoane fizice si juridice straine- despre obligaţia
de a contribui, prin impozite si taxe, la suportarea cheltuielilor
publice si de a preveni asupra consecinţelor sancţionatorii la care se
expun in cazul sustragerii frauduloase de la îndeplinirea
îndatoririlor fiscale, iar pe de alta parte, de a constitui
instrumentul juridic in temeiul căruia sa fie angajata răspunderea
penala a celor cu rea-credinţa, incalca prevederile legii.
Comparativ cu Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, in
noua Lege nr.241/2005 se prevede patru elemente principale de noutate:
se consacra faptul ca noua lege stabileÅŸte si masuri de prevenire a
evaziunii fiscale; s-au instituit noi sancţiuni denumite infracţiuni
in legătura cu infracţiunile de evaziune fiscala; s-au incriminat mai
multe fapte ca infracţiuni de pericol; s-au definit mai mulţi termeni
folosiţi in lege pentru o mai mare precizie.
Infracţiunea de evaziune fiscala reprezintă, in materialitatea ei,
o infracţiune de prejudiciu, dar si de pericol si se poate realiza in
una din următoarele forme in scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale: ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau
taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele
contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate; evidenţierea, în actele
contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la
bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive;
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale
aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte
mijloace de stocare a datelor; executarea de evidenţe contabile duble,
folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau
vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă
cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor
verificate; substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către
debitor ori de către terţe persoane a bunurilor sechestrate în
conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală şi ale
Codului de procedură penală.
EVAZIUNEA FISCALÄ‚ ÃŽNTRE RÄ‚U
EVIDENT ÅžI RÄ‚U NECESAR
Evaziunea fiscala este unul din fenomenele economico-sociale complexe de
maxima importanta cu care statele de astăzi se confrunta si ale cărui
consecinţe nedorite caută sa le limiteze cat mai mult, eradicarea
fiind, practic, imposibila. Efectele evaziunii fiscale se repercutează
direct asupra nivelurilor fiscale, conduce la distorsiuni in mecanismul
pieţii si poate contribui la inechitati sociale datorate
„accesului†si „înclinaţiei†diferite la evaziunea fiscala din
partea contribuabililor. Daca nu ar fi decât aceste „rele†aduse de
evaziunea fiscala, dar ele nu se rezuma la atât, si statul ar trebui sa
se preocupe sistematic si eficient de preîntâmpinarea si limitarea
fenomenului evaziunii fiscale.
Cu toate acestea, statul prin puterile publice, poate si sa incite la
evaziune fiscala urmărind, in principal, doua scopuri:
un scop „pozitiv†argumentat de dorinţa de a stimula formarea
capitalului si
un scop „negativ†reflectat in sprijinirea unor grupuri de interese,
de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de consecinţe.
De aici desprindem chiar rolul evaziunii fiscale ca element, dorit sau
nu, al politicii fiscale, decurgând direct din cel al fiscalităţii,
in general.
Unul din secretele japonezilor in ce priveÅŸte formarea capitalului este
evaziunea fiscala care este încurajata oficial. In mod legal un japonez
adult este scutit de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are
de cinci ori mai multe conturi de acest fel decât numărul populaţiei,
inclusiv copiii. Din aceasta cauza au rata cea mai mare de formare a
capitalului. Astfel orice tara care vrea sa fie competitiva intr-o era
antreprenoriala trebuie sa-si construiască un sistem de impozite de
tipul celui japonez care, printr-o atitudine de ipocrizie semioficiala,
încurajează formarea capitalului.
intervenţiei statului, in special sub raportul legislativ direct,
imediat si, ca sa spunem aÅŸa vizibil, in timp ce efectele ei nefaste
sunt treptate si indirecte, neperceptibile. Unul din aceste efecte este
fenomenul corupţiei care este practic inevitabil însoţitor al
evaziunii fiscale.
DeÅŸi nu se ÅŸtie care sunt efectele fraudei, putem considera frauda
fiscala ca fiind ÅŸansa sistemelor fiscale ca ele sa devina viabile.
Departe de a fi contrara democraţiei, frauda fiscala nu este, din
contra, decât manifestarea bruta a vitalităţii sale. De aceea, tocmai
in interesul democraţiei, este necesara o „lupta†permanenta si
bine condusa pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.
CLASIFICAREA EVAZIUNII FISCALE
Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun
contribuabililor ca si, sau mai ales, povara acestor obligaţii au
făcut sa stimuleze, in toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor
in a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale.
Evaziunea fiscala a fost întotdeauna in special activa si ingenioasa
pentru motivul ca fiscul lovind indivizii in averea lor, ii atinge in
cel mai sensibil interes: interesul bănesc.
In funcţie de modul cum poate fi savarsita, evaziunea fiscala
cunoaÅŸte doua forme de manifestare: evaziune care poate fi realizata la
adăpostul legii (evaziune legala) si evaziune care se realizează cu
incalcarea legii, fiind, deci, ilicita sau frauduloasa.
III.1 Evaziunea fiscală legală
Evaziunea fiscala realizata la adăpostul legii permite sustragerea
unei parţi din materia impozabila fara ca acest lucru sa fie considerat
contravenţie sau infracţiune. Evaziunea legala este posibila deoarece
legislaţia din diferite tari permite scoaterea de sub incidenta
impozitelor a unor venituri, parţi de venituri, componente ale averii
ori a anumitor acte si fapte care, in condiţiile respectării riguroase
a cerinţelor principiilor generalităţii si echitaţii impunerii, nu
ar trebui sa scape de la impozitare.
In practica, faptele de evaziune fiscala, bazate pe interpretarea
favorabila a legii (evaziune fiscala legala), sunt diversificate si
numeroase, in funcţie de invetivitatea contribuabililor si largheţea
legii. Metodele cele mai frecvent folosite sunt următoarele:
Investirea unei parţi din profitul realizat in achiziţii de maşini si
utilaje pentru care statul acorda reduceri la impozitul pe profit;
Folosirea prevederilor legale privind donaţiile filantropice,
indiferent daca acestea au avut loc sau nu;
Scăderea din veniturile impozabile a cheltuielilor de protocol, reclama
si publicitate, in valoare mai mare decât cele care rezulta din
aplicarea cotelor legale;
Interpretarea favorabila a dispoziţiilor legale, care prevăd
importante facilitaţi pentru contribuţiile la sprijinirea
activităţilor social-culturale, ştiinţifice si sportive;
Constituirea de fonduri de amortizare sau rezerva intr-un cuantum mai
mare decât cel justificat din punct de vedere economic.
Evaziunea legala poate fi evitata prin corectarea, perfecţionarea si
imbunatatirea conţinutului legilor care au făcut-o posibila.
III.2 Evaziunea fiscală frauduloasă
Evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste pe o scara mult mai larga
decât evaziunea licita si se infaptuieste cu incalcarea prevederilor
legale, bazându-se, deci, pe frauda si pe rea-credinţa. Drept urmare,
acest fenomen antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage
de la bugetul statului un volum important de resurse financiare care ar
putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau
economic.
Indiferent daca agentul economic foloseşte calea neînregistrării
corecte (nedeclarării la organul fiscal) a tuturor veniturilor
realizate din activitatea de baza ori din alte surse sau pe aceea a
incalcarii nejustificate a costurilor de producţie, a cheltuielilor de
circulaţie ori a cheltuielilor aferente altor surse de venituri,
obiectivul urmărit de acesta este unul singur, si anume, diminuarea
profitului impozabil si, pe aceasta baza, reducerea la minimum a
impozitului datorat.
Pe măsura adâncirii cooperării economice internaţionale si a
dezvoltării – pe multiple planuri – a relaţiilor dintre state cu
sisteme fiscale diferite si cu un nivel de fiscalitate diferit,
evaziunea fiscala nu se mai manifesta doar ca un fenomen intern,
naţional, ci a devenit unul internaţional.
In tarile cu o experienţa bogata in fiscalitatea adaptata cerinţelor
economiei de piaţa, evaziunea fiscala (specifica mai ales T.V.A) poate
fi întâlnita si sub forme, cum sunt:
Frauda pe termen lung, care apare atunci când un agent economic, care
si-a creat in timp o buna reputaţie prin comportament si rezultate,
încetează brusc platile, declarându-se in stare de faliment, după ce
in prealabil a avut grija sa-si transfere profitul in alta tara;
Frauda pe termen scurt, care poate fi întâlnita atunci când o noua
întreprindere înfiinţata (cu intenţia ascunsa de a obţine bani prin
pretenţii false), înaintează organelor fiscale o cerere justificata
de rambursare a T.V.A, insa după rambursare întreprinderea in cauza
isi încetează activitatea, iar plătitorul dispare;
Sindromul „Phoenixâ€Â, când o firma ce avea obligaÅ£ii de plata a
T.V.A se declara in stare de faliment sau se lichidează, dar apare o
alta firma cu acelaÅŸi director;
Sindromul „companiilor multiple†apare in cazul in care sunt
înregistrate mai multe firme, printre care si una fantoma.
Manipulările insignifiante care se concretizează in efectuarea unei
serii de modificări mărunte in contabilitate, ca, de exemplu omiterea
de la însumare a unor pagini, înregistrarea repetata a unor facturi de
intrare, reportare greÅŸita, etc.
Dimensiunile evaziunii fiscale diferă de la o tara la alta, in funcţie
de
Legile si realităţile fiscale ale acestora, iar eficacitatea
sistemului fiscal se măsoară nu atât prin nivelul veniturilor fiscale
atrase la buget, cat prin gradul de consimţire la impozit. Nivelul
evaziunii fiscale intr-un anumit stat este invers proporţional cu
gradul de consimţire la impozit al contribuabililor din acel stat.
CAUZELE EVAZIUNII FISCALE
Pentru a putea sa înţelegem corect, sa dimensionam real fenomenul
evaziunii fiscale, pentru a elabora si aplica masuri eficiente de
combatere a acestuia, trebuie, in primul rând, sa înţelegem cauzele
acestui fenomen complex.
Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple, dintre care le subliniez pe
cele mai importante:
Excesivitatea sarcinilor fiscale (povara fiscala), mai cu seama pentru
unele categorii de contribuabili, aceasta excesivitate se explica in
parte si are drept efect, tocmai amploarea evaziunii fiscale;
prezintă mari lacune, imprecizii si ambiguitati, creează pentru
contribuabilul evazionist un spaţiu larg de manevra, in încercarea sa
de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale legale;
Psihologia contribuabilului si insuficienta educaţie fiscala si civica
a acestuia;
Modul de organizare, funcţionare si dotare a organelor fiscale si a
celor de control financiar-fiscal;
Lipsa unor reglementari clare, precise si unitare pentru combaterea
acestui fenomen.
Posibilităţile de eludare a fiscului diferă de la o categorie sociala
la
alta, in funcţie de natura si provenienţa veniturilor ori a averii
supuse impunerii, de modul concret de stabilire a materiei impozabile,
de modul de organizare a controlului fiscal, precum si de alţi factori
specifici. Dintre toate categoriile sociale, salariaţii sunt aceia care
dispun de cele mai reduse posibilitati de eludare a fiscului, deoarece
impunerea acestora se face pe baza declaraţiei unui tert-intreprinzator
(angajator). In schimb industriaşii, comercianţii, liber
profesioniÅŸtii au din plin posibilitati de eschivare de la impozit,
datorita faptului ca impunerea se face pe baza de declaraţie.
In mod concret, in raport de condiţiile sociale si economice, ale
perioadei de tranziţie din tara noastră, abaterile fiscal-financiare
si deficientele din activitatea agenţilor economici au in principal
următoarele cauze:
Posibilitatea oferita prin lege de a autoriza înfiinţarea si
funcţionarea de societati comerciale, cu multiple activitati in
obiectul de activitate, fara a se verifica dotările si condiţiile
reale de desfăşurare a acestora, in cadrul legal existent;
Limita minima a capitalului social care nu asigura condiţiile pentru
recuperarea sumelor cuvenite bugetului statului;
Lipsa reglementarilor procedurii de suspendare a agenţilor economici;
Lipsa de operativitate si, uneori chiar refuzul organelor vamale in
furnizarea de informaţii legate de operaţiunile de vămuire, in
vederea identificării operative a cazurilor de contrabanda si implicit
de evaziune fiscala;
Lipsa unor prevederi legale si a unor sancţiuni mai severe pentru
inexistenta documentelor de însoţire a mărfurilor, pe tot circuitul
parcurs de acestea, in vederea eliminării posibilităţilor de
producere ulterioara a unor documente justificative, in urma unor
situaţii surprinse si constatate de organul de control;
Nivelul de retribuire a acestuia, tehnica de calcul, mijloace
informatice, cursuri de perfecţionare profesionala de masa, atât in
tara cat si in spaţiul UE, mijloace juridice, proceduri, etc.
INFRACÅ¢IUNILE PREVÄ‚ZUTE DE LEGEA
PRIVIND PREVENIREA ÅžI COMBATEREA
EVAZIUNII FISCALE
Comparativ cu Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale,
in noua Lege nr. 241/2005 se prevede patru elemente principale de
noutate: se consacra faptul ca noua lege stabileÅŸte si masuri de
prevenire a evaziunii fiscale; s-au instituit noi infracţiuni denumite
infracţiuni in legătura cu infracţiunile de evaziune fiscala; s-au
incriminat mai multe fapte ca infracţiuni de pericol; s-au definit mai
mulţi termeni folosiţi in lege pentru o mai mare precizie.
TotuÅŸi, nu trebuiau dezincriminate unele fapte care continua sa
prezinte pericolul unor infracţiuni cu implicaţii deosebite asupra
economiei subterane.
In art.1 din lege se prevede ca sunt incriminate doua categorii de
infracţiuni si anume: cele de evaziune fiscala [art.9 alin.(1) lit.
a)-g)] si alte infracţiuni aflate in legătura cu cele de evaziune
fiscala (art.3-8).
Putem preciza ca prin apariţia noii legi a evaziunii fiscale se face
un pas important menit sa contribuie din plin la reducerea ratei
criminalităţii pe aceasta linie si implicit, a economiei subterane
care aduce grave prejudicii bugetului general consolidat.
Organele competente sa verifice modul in care contribuabilii respecta
dispoziţiile legale de organizare si de desfăşurare a activităţilor
economice producătoare de venituri impozabile sau bunurile supuse
impozitelor si taxelor sunt organele de control financiar-fiscal din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice si din unităţile teritoriale
subordonate, Garda Financiara si alte organe de control abilitate
potrivit legii.
V.1 Infracţiunea prevăzută de art.3
Conţinutul legal. Potrivit art.3, constituie infracţiune fapta
contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de evidenta
contabila distruse, in termenul înscris in documentele de control,
deşi acesta putea sa o facă.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de
relaţiile sociale privind buna desfăşurare a activităţilor
economico-financiare a căror realizare presupune îndeplinirea cu
onestitate de către contribuabili a obligaţiilor înscrise in
documentele de control privind refacerea documentelor distruse.
Obiectul material al acestei infracţiuni este reprezentat de
documentele de evidenta contabila.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii poate fi
orice persoana fizica care îndeplineşte condiţiile pentru a răspunde
penal si are calitatea de contribuabil.
In art.2 lit.b) este definit contribuabilul ca fiind „orice persoana
fizica sau juridica sau orice alta entitate fara personalitate juridica
care datorează impozite, taxe, contribuţii si alte sume bugetului
general consolidatâ€Â.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul, precum si
organele de control competente care au dispus refacerea documentelor
distruse.
Art.2 lit.g), defineşte organele competente ca fiind acele „organe
care au atribuţii de efectuare a verificărilor financiare, fiscale sau
vamale, potrivit legiiâ€Â. Dintre acestea amintesc: Garda Financiara,
Curtea de Conturi, ANAF (inspecţie fiscala), reprezentanţii
autoritarii vamale, Direcţiile Generale ale controlului financiar de
stat.
Latura obiectiva. Elementul material prin care se realizează
infracţiunea consta in fapta de a nu reface documentele de evidenta
contabila distruse, obligaţie care rezulta din documentul de control.
Este greu sa se probeze ca documentele au fost distruse si nu pierdute,
sustrase, ascunse prin cesionare a parţilor sociale, a acţiunilor
urmata de predarea arhivei la persoane neidentificabile, situaţii când
aceasta prevedere devine inaplicabila.
De asemenea, nu se distinge intre distrugerea datorata cazului fortuit,
forţei majore, distrugerea făcuta sau dispusa de contribuabil sau
distrugerea făcuta de autori neidentificaţi. Intr-o asemenea
situaţie, aceasta infracţiune poate intra in concurs cu una din
infracţiunile prevăzute de art.217, art.219 sau art.242 C.pen.
In conţinutul acestei infracţiuni se prevede si o condiţie privind
timpul savarsirii infracţiunii. Documentele trebuie refăcute intr-un
anumit termen – interval de timp care trebuie sa fie rezonabil.
Termenul este cel prevăzut in documentul de control. Daca trece acest
termen si documentele nu au fost refăcute, infracţiunea se va consuma
la împlinirea termenului.
Potrivit art.95 C.proc.fisc., in realizarea atribuţiilor inspecţia
fiscala poate aplica următoarele proceduri de control: controlul prin
sondaj, controlul inopinat, controlul încrucişat.
Potrivit art.103 alin.(7), la începerea inspecţiei fiscale,
inspectorul este obligat sa prezinte contribuabilului legitimaţia de
inspecţie si ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de
control. Începerea inspecţiei fiscale trebuie consemnata in registrul
unic de control. La finalizarea inspecţiei fiscale contribuabilul este
obligat sa dea o declaraţie scrisa, pe propria răspundere, din care sa
rezulte ca au fost puse la dispoziţie toate documentele si
informaţiile solicitate pentru inspecţia fiscala. In declaraţie se va
menţiona si faptul ca au fost restituite toate documentele solicitate
si puse la dispoziţie de contribuabil [alin.(8)]. Contribuabilul are
obligaţia sa îndeplinească masurile prevăzute in actul întocmit cu
ocazia inspecţiei fiscale, in termenele si condiţiile stabilite de
organele de inspecţie fiscala [alin.(9)]. Una din obligaţii se poate
referi si la refacerea documentelor distruse.
Urmarea imediata consta intr-o stare de pericol ce rezulta din
inacţiunea autorului. Daca acesta nu reface documentele de evidenta
contabila distruse, nu se pot efectua de către organele de control in
condiţii optime verificările financiar-contabile pentru a se vedea
daca exista sau nu incalcari ale legii privind combaterea evaziunii
fiscale.
Legătura de cauzalitate rezulta din materialitatea faptei.
Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se comite aceasta
infracţiune este intenţia directa sau indirecta, aşa cum rezulta din
textul de lege. Nu are importanta mobilul si scopul.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Infracţiunea se consuma in momentul in
care termenul prevăzut in documentul de control a expirat iar
documentele de evidenta contabila nu au fost refăcute. Termenul nu este
unul legal, ci este stabilit de organul de control si trebuie sa fie
rezonabil.
Infracţiunea nu are decât o singura modalitate normativa, in schimb
poate avea mai multe modalitati faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu amenda de la 5.000 RON la 30.000 Ron.
V.2 Infracţiunea prevăzută de art.4
Conţinutul legal. Potrivit art.4, constituie infracţiune refuzul
nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după
ce a fost somata de 3 ori, documentele legale si bunurile din
patrimoniu, in scopul împiedicării verificării financiare, fiscale
sau vamale.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de
relaţiile sociale privind buna desfăşurare a activităţilor
economico-financiare a căror realizare presupune îndeplinirea cu
onestitate de către contribuabili a obligaţiilor înscrise in
documentele de control privind prezentarea documentelor legale si
bunurilor din patrimoniu.
Obiectul material este reprezentat de documentele legale si bunurile
din patrimoniu.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii poate fi
orice persoana fizica care îndeplineşte condiţiile pentru a răspunde
penal.
Infracţiunea este susceptibila de participaţie penala in toate
formele sale – coautorat, instigare si complicitate.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul sau, după caz,
unităţile administrativ-teritoriale: municipiul, judeţul, oraşul,
comuna, ale căror bugete locale necesare suportării cheltuielilor
publice au fost ori pot fi afectate prin savarsirea acestora.
Latura obiectiva. Elementul material prin care se realizează
infracţiunea consta in refuzul nejustificat al unei persoane de a
prezenta organelor competente documentele legale si bunurile din
patrimoniu, in scopul împiedicărilor financiare, fiscale sau vamale.
Fapta de refuz, deci o omisiune, exprima o poziţie psihica
intenţionata, însemnând neacceptare, respingere la o solicitare
expresa. Trebuie catalogat tot refuz in sensul prevăzut de text si
conduita de respingere fatisa a oricărei solicitări in acest sens.
Prin urmare, actul de refuz poate fi explicit când contribuabilul
declara sau din comportamentul sau reiese ca nu vrea si ca nu va pune la
dispoziţia organelor de control documentele ori bunurile solicitate,
dar poate fi si implicit, in care caz refuzul consta in acte repetate de
neprezentare, nejustificate si chiar sustragerea de la prezentare.
Urmarea imediata consta in producerea unei stări de pericol datorita
imposibilităţii verificării respectării de către contribuabili a
obligaţiilor financiare, fiscale sau vamale fata de stat de către
organele de control abilitate si a depistării eventualelor fraude
fiscale.
Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta
infracţiune este intenţia directa sau indirecta.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Consumarea infracţiunii are loc
instantaneu, in momentul expirării refuzului respectiv. Bineînţeles,
refuzul pentru a produce efecte juridice trebuie sa intervină după ce
in prealabil a fost somata de trei ori.
Infracţiunea nu are decât o singura modalitate normativa si anume,
cea a refuzului; in schimb poate avea mai multe modalitati faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani,
alternativ cu pedeapsa amenzii.
V.3 Infracţiunea prevăzută de art.5
Conţinutul legal. Constituie infracţiune, potrivit art.5,
împiedicarea, sub orice forma, a organelor competente de a intra, in
condiţiile prevăzute de lege, in sedii, incinte ori pe terenuri, cu
scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este comun cu cel al
tuturor infracţiunilor de evaziune fiscala.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii poate fi
orice persoana care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii
penale.
Infracţiunea este susceptibila de participaţie penala in toate
formele sale: coautorat, instigare si complicitate.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul sau, după caz,
unităţile administrativ-teritoriale: municipiul, judeţul, oraşul,
comuna, ale căror bugete locale necesare suportării cheltuielilor
publice au fost ori pot fi afectate prin savarsirea acestora.
Latura obiectiva. Elementul material al infracţiunii consta in
împiedicarea, sub orice forma, a organelor competente de a intra in
condiţiile legii, in sedii, incinte ori pe terenuri in scopul
efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
De regula, pentru buna desfăşurare a relaţiilor
autoritate-contribuabil, se prezuma buna-credinţa a parţilor bazata pe
relaţia de parteneriat existenta intre stat si adresant. Din acest
motiv, legea a instituit drepturi si obligaţii de ambele parţi,
printre acestea numărându-se obligaţia contribuabililor de a permite
accesul autoritarii in locurile unde sau pe care se desfasoara
activitati supuse controlului financiar, fiscal sau vamal.
Organul de control nu poate fi decât unul din cele prevăzute de lege,
cum ar fi Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţionala de
Administrare Fiscala, Autoritatea Naţionala a Vămilor, precum si toate
organele subordonate, cum ar fi de exemplu, Garda Financiara, Direcţia
Generala a controlului financiar de stat, Curtea de Conturi ori
celelalte organe reprezentative din teritoriu.
Nu are nici un fel de relevanta daca împiedicarea este făcuta de
contribuabilul supus controlului sau de către o alta persoana, textul
de lege cerând numai o acţiune de împiedicare fara sa precizeze de
cine trebuie sa fie executata.
De asemenea, nu are importanta pentru existenta infracţiunii
modalitatea in care s-a realizat infracţiunea prevăzuta in art.5 din
Legea nr.214/2005. Aceasta împiedicare se poate face in orice mod,
printr-o acţiune sau inacţiune, care are drept urmare imposibilitatea
organelor abilitate de a pătrunde in sediul, incinta sau terenul care
face obiectul controlului.
Urmarea imediata consta in producerea unei stări de pericol datorita
imposibilităţii verificării respectării de către contribuabili a
obligaţiilor fiscale, financiare sau vamale fata de stat de către
organele de control abilitate se a depistării eventualelor fraude
fiscale.
Latura subiectiva. . Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta
infracţiune este intenţia directa sau indirecta.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Consumarea infracţiunii are loc in
momentul când subiectul activ a împiedicării indiferent de
modalitate, intrarea organelor competente, in scopul efectuării
verificărilor financiare, fiscale sau vamale, in sediile, incintele sau
terenurile ce urmează controlate.
Infracţiunea nu are decât o singura modalitate normativa si anume cea
a împiedicării, in schimb poate avea mai multe modalitati faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani,
alternativ cu pedeapsa amenzii.
V.4 Infracţiunea prevăzută de art.6
Concept. Potrivit art.6, constituie infracţiune si se pedepseşte cu
închisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda reţinerea si nevarsarea,
cu intenţie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor
reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursa.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este reprezentat de
relaţiile sociale privind bugetul public consolidat, relaţii a căror
naştere, existenta si normala desfăşurare este condiţionata de
incriminarea faptelor prevăzute in textul de lege.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ este calificat, el fiind
contribuabilul care are obligaţia legala de a retine la sursa
impozitele si contribuţiile datorate. De regula, acest lucru nu poate
fi făcut decât de către angajator sau reprezentantul unei unitati
economice.
Participaţia penala este posibila sub orice forma.
Subiectul pasiv este reprezentat de instituţiile care au ca obiect de
activitate colectarea sumelor de bani din care se alcătuieşte bugetul
general consolidat, deoarece prin fapta subiectului activ se incalca
regulile privind acest buget. In subsidiar, subiect pasiv poate fi
persoana fizica sau persoanele care ar putea suferi un prejudiciu ca
urmare a nevirării sumelor prevăzute in textul de lege.
Latura obiectiva. Elementul material al infracţiunii se prezintă sub
forma unei inacţiuni care consta in nedepunerea sumelor reprezentând
impozite sau contribuţii cu reţinere la sursa. Trebuie reţinut faptul
ca inacţiunea trebuie precedata de o reţinere a sumelor prevăzute de
lege. Termenul de 30 de zile începe sa curgă din momentul reţinerii
sumelor respective.
O cerinţa esenţiala a laturii obiective o constituie îndeplinirea
unei condiţii de timp: pana la împlinirea celor 30 de zile,
inacţiunea nu poate atrage răspunderea penala, iar odată cu trecerea
celor 30 de zile, neîndeplinirea obligaţiei legale atrage existenta
infracţiunii in forma consumata. Depunerea sumelor după împlinirea
celor 30 de zile nu constituie o cauza de nepedepsire, dar s-ar putea
tine seama de aceasta, ca fiind o circumstanţa atenuanta judiciara.
Urmarea imediata consta in crearea unei stări de pericol pentru
activităţile pe care le desfasoara instituţiile abilitate având ca
obiect colectarea sumelor de bani din care se alcătuieşte bugetul
general consolidat.
Legătura de cauzalitate intre acţiunea făptuitorului si rezultatul
produs rezulta din insasi materialitatea faptelor.
Latura subiectiva. Fiind vorba de o infracţiune care se savarseste
prin omisiune, forma de vinovatie ar putea fi atât intenţia, cat si
culpa. In cazul nostru forma de vinovatie este doar intenţia, aspect
cerut expres de textul de incriminare.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Fiind vorba despre o infracţiune omisiva
care se consuma după expirarea unui termen, nu se poate vorbi despre
consumarea infracţiunii decât după expirarea acestuia, daca se
constata savarsirea infracţiunii prevăzuta in textul de lege. Aceasta
infracţiune este una continua astfel activitatea infracţionala
durează de la expirarea celor 30 de zile si pana la îndeplinirea
obligaţiilor. Infracţiunea poate fi comisa si in forma continuata.
Infracţiunea prevăzuta de art.6 cunoaşte o singura modalitate
normativa.
Pedeapsa aplicabila pentru infracţiune este închisoare de la un an la
7 ani sau amenda.
V.5 Infracţiunea prevăzută de art.7 alin.(1)
Conţinutul legal. Constituie infracţiune punerea in circulaţie, fara
drept, a timbrelor, banderolelor sau formularelor tipizate, utilizate in
domeniul fiscal, cu regim special.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este identic cu cel al
infracţiunilor de evaziune fiscala.
Obiectul material este reprezentat de timbrele, banderolele si
formularele tipizate cu regim special.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ poate fi, in principiu, orice
persoana fizica cu capacitate penala, întrucât cerinţele legii nu se
refera la vreo calitate speciala a făptuitorului.
Participaţia penala este posibila sub orice forma.
Latura obiectiva. Elementul material al infracţiunii prevăzute in
art.7 alin.(1) se realizează printr-o acţiune de punere in circulaţie
a timbrelor, banderolelor, precum si a formularelor tipizate cu regim
special.
Codul fiscal in vigoare precizează ca supra anumitor produse supuse
accizarii se vor aplica timbre sau banderole. Dimensiunea si elementele
ce vor fi inscripţionate pe marcaje vor fi stabilite prin norme.
Antrepozitatul autorizat sau importatorul este obligat sa aplice
marcajele la loc vizibil, pe ambalajul individual al produsului
accizabil, respectiv pe pachet, cutie sau sticla, astfel incat
deschiderea ambalajului sa deterioreze marcajul.
Punerea in circulaţie este operaţiunea prin care timbrele,
banderolele ori formularele tipizate cu regim special sunt introduse in
circuitul financiar si fiscal.
Urmarea imediata consta in crearea unui pericol pentru circuitul
financiar si fiscal prin punerea in circulaţie a timbrelor,
banderolelor si a formularelor tipizate cu regim special.
Legătura de cauzalitate intre acţiunea făptuitorului si rezultatul
produs rezulta din insasi materialitatea faptelor.
Latura subiectiva se poate prezenta sub aspectul vinovatiei, atât sub
forma intenţiei directe, dar si sub forma intenţiei indirecte.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Consumarea infracţiunii are loc in
momentul punerii in circulaţie a timbrelor, banderolelor ori a
formularelor tipizate.
Infracţiunea prevăzuta de art.7 alin.(1) cunoaşte o singura
modalitate normativa, aceea a punerii in circulaţie, insa in plan
faptic modalităţile se pot infatisa diversificat: vânzare, punere la
dispoziţie, răspândire,etc.
Pedeapsa aplicabila pentru infracţiune este închisoare de la 2 la 7
ani si interzicerea unor drepturi.
V.6 Infracţiunea prevăzută de art.7 alin.(2)
Conţinutul legal. Potrivit art7 alin (2), constituie infracţiune
tipărirea sau punerea in circulaţie, cu ştiinţa, de timbre,
banderole sau formulare tipizate, utilizate in domeniul fiscal, cu regim
special, falsificate.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special este identic cu cel al
infracţiunilor de evaziune fiscala.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al infracţiunii poate fi
orice persoana fizica care îndeplineşte condiţiile pentru a răspunde
penal. Legea nu prevede in sarcina subiectului activ nici o cerinţa
speciala, fiind suficient ca acesta sa ÅŸtie ca timbrele, banderolele
ori formularele tipizate cu regim special puse in circulaţie sunt false
ori ca a tipărit asemenea elemente.
Participaţia penala este posibila in oricare din formele sale. In
ipoteza instigării la tipărirea de timbre etc. false, daca după
consumarea infracţiunii instigatorul le pune in circulaţie in sarcina
sa va fi reţinuta numai calitatea de autor la infracţiunea analizata,
modalităţile de comitere a faptei fiind alternative.
Subiectul pasiv al infracţiunilor fiscale este statul.
Latura obiectiva. Elementul material prin care se realizează
infracţiunea consta in doua acţiuni alternative.
Prima acţiune este reprezentata de tipărirea de timbre, banderole ori
formulare tipizate cu regim special falsificate. Consideram ca sunt
îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracţiuni si in
ipoteza in care un angajat al Imprimeriei Naţionale, instituţie
abilitata sa tipărească asemenea produse, tipăreşte un număr mai
mare de timbre, banderole sau tipizate cu regim special decât fuseseră
comandate, surplusul reţinându-l la sine.
A doua acţiune este aceea de punere in circulaţie a timbrelor,
banderolelor sau tipizatelor falsificate.
Urmarea imediata consta in crearea unui pericol pentru circuitul
financiar si fiscal prin tipărirea sau punerea in circulaţie a
timbrelor, banderolelor si a formularelor tipizate cu regim special
falsificate.
Latura subiectiva se poate prezenta, sub aspectul vinovatiei, sub forma
intenţiei directe.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Pentru aceasta infracţiune consumarea are
loc in momentul tipăririi ori a punerii in circulaţie a timbrelor,
banderolelor ori a formularelor tipizate falsificate. Aceste modalitati
pot imbraca forma continuata, daca actele de tipărire sau de punere in
circulaţie se savarsesc la intervale diferite de timp in baza
aceleiaşi rezoluţii infracţionale, infracţiunea epuizându-se la
data efectuării ultimului act de executare.
Infracţiunea prevăzuta de art.7 alin.(2) cunoaşte doua modalitati
normative:tipărirea ori punerea in circulaţie. In plan practic, cele
doua acţiuni pot fi transpuse intr-o multitudine de modalitati faptice.
Pedeapsa aplicabila pentru infracţiune este închisoarea de la 3 ani la
12 ani si interzicerea unor drepturi.
V.7 Infracţiunea prevăzută de art.8
Conţinutul legal. Constituie infracţiune si se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi stabilirea
cu rea-credinţa, de către contribuabil, a impozitelor, taxelor sau
contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea fara drept a unor sume de
bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general
consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic este constituit din relaţiile
sociale referitoare la circuitul financiar si fiscal si protejarea
bugetului general consolidat, a căror naştere si dezvoltare este
condiţionata de o comportare cinstita a contribuabililor in procedurile
de rambursare, compensare sau restituire a diferitelor sume de la
bugetul general consolidat.
Obiectul material lipseşte in cazul acestei infracţiuni, sumele de
bani obţinute nelegal ca urmare a stabilirii greşite a impozitelor,
taxelor sau contribuţiilor, reprezentând rezultatul infracţiunii.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al acestei infracţiuni este
calificat, fiind vorba întotdeauna de un contribuabil.
Subiectul pasiv este statul, reprezentat de organele fiscale induse in
eroare si prejudiciate prin rambursarea, restuire sau compensarea
nelegala a anumitor sume de bani.
t dintr-o acţiune, respectiv stabilirea impozitelor, taxelor sau a
contribuţiilor la bugetul general consolidat.
Pentru a existenta acestei infracţiuni este necesar ca stabilirea
impozitelor, taxelor sau contribuţiilor sa se facă cu rea-credinţa.
"
b
â€Â
Â
â
ì
ð
’
䀀&摧ᜅ¡᠀’
â€Â
î
ð
h
j
ÃŽ
ÃÂ
2
^
f
j
˜
Ä
Ì
ÃÂ
þ
âƒᄃ„怂„愂̤摧疲Ò
̤̀è‘ËÂ♀怀„愂̤摧ᜅ¡
âÂƒà ¼ƒÃ‚„市„愂̤摧æ¥Âa
âƒ愃̤摧疲Ò
âƒ愃̤摧å¸ÂM
âÂƒà ¼ƒÃ‚„市„愂̤摧æ®Â·
h]
Â
Ä
j
l
Ä
Ãâ€
ò
l
n
Å“
âƒ愃̤摧猓š᠀rva din dispoziÅ£iile de mai sus ca aceasta
infracţiune este însoţita, de regula, de infracţiuni de falsuri in
înscrisuri sau fals in contabilitate, aceste infracţiuni constituind
mijlocul de realizare a infracţiunii scop, respectiv determinarea sumei
taxei, impozitului sau contribuţiei si, implicit, obţinerea nelegala
de sume de bani de la bugetul general consolidat.
Urmarea imediata consta in obţinerea nelegala a unor sume de bani de
la bugetul general consolidat, cu titlu de rambursări, restituiri sau
compensări, prin aceasta realizându-se o prejudiciere a statului.
Legătura de cauzalitate intre acţiunea ce formează elementul
material si rezultatul produs trebuie demonstrata, infracţiunea fiind
una de rezultat.
Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta
infracţiune este intenţia directa. Nu se cere existenta vreunui mobil
sau scop pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii,
acestea vor fi luate in considerare la individualizarea pedepsei.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Consumarea infracţiunii are loc in
momentul producerii rezultatului arătat in norma de incriminare,
respectiv in momentul obţinerii nelegale a unor sume de bani de la
bugetul general consolidat.
Infracţiunea nu are decât o singura modalitate normativa, in schimb
poate avea mai multe modalitati faptice.
Infracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
V.8 Infracţiunea prevăzută de art.9 lit.a)
Conţinutul legal. Aşa cum rezulta din textul incriminator, constituie
infracţiune ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile in
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special si subiectul pasiv
sunt comune cu cele ale infracţiunilor analizate anterior.
Obiectul material îl constituie declaraţiile de impunere măsluite de
contribuabil.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ al acestei infracţiuni poate
fi orice persoana fizica responsabila penal, mai ales când este vorba
de modalităţile de ascundere a obiectului ori a sursei impozabile sau
taxabile, deoarece acţiunea de „ascundere†poate fi savarsita atât
in interesul propriu, cat si in interesul altei persoane.
Aceasta infracţiune este susceptibila de participaţie sub toate
formele: coautorat, instigare, complicitate.
Latura obiectiva. Elementul material consta in sustragerea de la
îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin ascunderea bunului ori a sumei
impozabile ori taxabile.
Este evidenta asemănarea cu conţinutul infracţiunii prevăzuta de
art.11 lit.a) din Legea nr.87/199, deosebirea fiind cea data de
modalităţile de savarsire. In cazul acestei infracţiuni se impune
întrunirea cumulativa a următoarelor condiţii: sustragerea sa se
realizeze in modalitatea normativa prevăzuta de lege si anume
ascunderea bunului (când deţinerea acestuia este supusa impozitului
sau taxei), ori a sursei impozabile (când nu este vorba de obiecte sau
de alte valori materiale sau activitati).
Redactarea textului duce la interpretări cu consecinţe juridice
diferite. Astfel, intr-o prima interpretare, s-au făcut următoarele
observaţii: textul incriminează „sustragerea de la îndeplinirea
obligaÅ£iilor fiscaleâ€Â, ca si cum aceasta ar fi fapta ilicita ce
caracterizează latura obiectiva a infracţiunii, când, in realitate,
fapta ilicita ce caracterizează latura obiectiva a acestei infracţiuni
consta in ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile (in
scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale);
sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale este scopul urmărit prin
comiterea faptei, iar nu insasi fapta, cu alte cuvinte, noţiunea de
„sustragere†este folosita in acest text nu ca verb care exprima o
acţiune – a sustrage, sustragere- ci, ca substantiv – o sustragere,
doua sustrageri, mai multe sustrageri.
Urmarea imediata a faptei este crearea unei stări de pericol cu
privire la încasarea integrala, de la toţi cei obligaţi, potrivit
legii, a sumelor reprezentând obligaţii fiscale către stat, deci
pericolul de păgubire al patrimoniului public al statului. In
consecinţa aceasta infracţiune este o infracţiune formala (de
pericol), iar nu o infracţiune materiala, deoarece legea cere sa existe
doar scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale către stat,
iar nu si realizarea acestui scop.
Raportul de cauzalitate care trebuie sa existe intre fapta si urmare
este prezumat de lege, nefiind necesara stabilirea si dovedirea lui de
către organele judiciare.
Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta
infracţiune este intenţia directa, adică a intenţiei calificate de
scop.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Consumarea acestei infracţiuni are loc
odată cu savarsirea faptei de ascundere a bunului sau a sursei
impozabile ori taxabile.
Activitatea infracţionala va putea cunoaşte o amplificare si prin
repetarea faptei la intervale diferite de timp, in legătura cu obiecte
sau surse ascunse diferite ori cu alte diferite acţiuni asemănătoare,
in scop de sustragere de la plata obligaţiilor fiscale către stat, caz
in care va exista fie o infracţiune unica continua, continuata, fie un
concurs real de infracţiuni continue, după cum va rezulta din
împrejurările concrete ale cauzei, una sau mai multe rezoluţii
infracţionale.
Infracţiunea prezintă o singura modalitate normativa si anume,
ascunderea bunului sau a sursei impozabile ori taxabile.
In cazul savarsirii acestei infracţiuni, pedeapsa este închisoare de
la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede si doua circumstanţe agravante. Astfel, daca
prin fapta prevăzuta mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de
100.1000 de euro, in echivalentul monedei naţionale, limita maxima a
cesteia se majorează cu 2 ani.
Daca prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000
euro, in echivalentul monedei naţionale, limita minima a pedepsei
prevăzute de lege si limita maxima a acesteia se majorează cu 3 ani.
Aceste circumstanţe agravante se aplica tuturor infracţiunilor
cuprinse in art.9 al legii.
V.9 Infracţiunea prevăzută de art.9 lit.b)
Conţinutul legal. Constituie infracţiune omisiunea in tot sau in
parte a evidenţierii in actele contabile ori in alte documente legale,
a operaţiunilor comerciale, efectuate sau a veniturilor realizate.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special si subiectul pasiv
sunt comune cu cele ale infracţiunilor analizate anterior.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente
legale in care nu se evidenţiază operaţiunile comerciale efectuate
sau veniturile realizate.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ poate fi orice persoana care
îndeplineşte condiţiile pentru a răspunde penal. In situaţia in
care fapta este savarsita prin neevidenţierea in documente contabile
oficiale a veniturilor sau de neînregistrarea unor documente
justificative pentru cheltuieli nereale, subiect activ nu poate fi
decât o persoana cu atribuţii financiar contabile, deci calificat.
Latura obiectiva. Elementul material consta in fapta de a omite
evidenţierea in acte contabile sau alte documente legale „in tot sau
in parte, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor
obÅ£inuteâ€Â.
Elementul material se poate realiza si printr-o acţiune omisiva
constând in neevidenţierea in întregime sau in parte in actele
contabile ori in alte documente legale a operaţiunilor comerciale
efectuate sau a veniturilor realizate.
Prin „omisiunea evidenţierii, in total sau in parte in documentele
contabile a operaţiunilor comerciale sau a veniturilor realizate†se
înţelege omisiunea de a evidenţia veniturile in documentele contabile
oficiale sau in alte documente legale.
Urmarea imediata consta in neplata obligaţiilor fiscale către stat
prevăzute de lege, precum si plata unor obligaţii fiscale către stat
micşorate in raport cu cele prevăzute de lege.
Latura subiectiva .Forma de vinovatie sub care se savarseste aceasta
infracţiune este intenţia directa calificata prin scop, fapta
savarsindu-se pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Consumarea infracţiunii este concomitenta
cu producerea rezultatului, respectiv suprimarea sau diminuarea
obligaţiilor fiscale.
Infracţiunea se prezintă sub o singura modalitate normativa si anume,
omisiunea evidenţierii in actele contabile sau alte documente legale in
tot sau in parte, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a
veniturilor realizate. In plan practic, aceasta modalitate se poate
infatisa sub diverse forme.
Pedeapsa prevăzuta de lege pentru aceasta infracţiune este
închisoare de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede si doua circumstanţe agravante. Astfel, daca
prin fapta prevăzuta mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de
100.1000 de euro, in echivalentul monedei naţionale, limita maxima a
cesteia se majorează cu 2 ani.
Daca prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000
euro, in echivalentul monedei naţionale, limita minima a pedepsei
prevăzute de lege si limita maxima a acesteia se majorează cu 3 ani.
V.10 Infracţiunea prevăzută de art.9 lit.c)
Conţinutul legal. Constituie infracţiune, potrivit acestui text de
lege, evidenţierea, in actele contabile sau in alte documente legale, a
cheltuielilor care nu au la baza operaţiuni reale ori evidenţierea
altor operaţiuni fictive in scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special si subiectul pasiv
sunt comune cu cele ale infracţiunilor analizate anterior.
Obiectul material îl constituie actele contabile sau alte documente
legale in care se evidenţiază cheltuieli care nu au la baza
operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive.
Subiecţii infracţiunii. Subiectul activ poate fi orice persoana care
îndeplineşte condiţiile pentru a răspunde penal.
Latura obiectiva. Elementul material consta in fapta de a evidenţia in
acte contabile sau alte documente legale cheltuieli care nu au la baza
operaţiuni legale ori de a evidenţia alte operaţiuni fictive.
Elementul material se poate realiza printr-o fapta comisiva –
evidenţierea de cheltuieli care au avut la baza operaţiuni nereale.
Pe baza acestor acte nejustificative false, se operează apoi in
celelalte documente contabile cheltuieli nereale, evident cu consecinţa
diminuării venitului net si implicit a diminuării obligaţiilor
fiscale către stat.
Urmarea imediata consta in diminuarea obligaţiilor fiscale către stat
prevăzute de lege.
Raportul de cauzalitate rezulta ex re.
Latura subiectiva. Forma de vinovatie ceruta de către textul
incriminator este intenţia directa calificata prin scop, fapta
savarsindu-se in vederea sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor
fiscale.
Forme.Modalitati.Sanctiuni. Consumarea infracţiunii are loc odată cu
savarsirea acţiunii incriminate, adică odată cu consemnarea in actele
contabile sau in alte documente legale de cheltuieli care au la baza
operaţiuni nereale ori a altor operaţiuni fictive.
Infracţiunea se prezintă sub o singura modalitate normativa, aceea de
evidenţiere, care poate fi realizata practic sub diverse forme.
Pedeapsa prevăzuta de lege pentru aceasta infracţiune este
închisoare de la 2 la 8 ani si interzicerea unor drepturi.
Textul de lege prevede si doua circumstanţe agravante. Astfel, daca
prin fapta prevăzuta mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de
100.1000 de euro, in echivalentul monedei naţionale, limita maxima a
cesteia se majorează cu 2 ani.
Daca prin fapta de mai sus s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000
euro, in echivalentul monedei naţionale, limita minima a pedepsei
prevăzute de lege si limita maxima a acesteia se majorează cu 3 ani.
V.11 Infracţiunea prevăzută de art.,9 lit.d)
Conţinutul legal. Prin art.9 lit.d) legiuitorul a incriminat
alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale
aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte
mijloace de stocare a datelor in scopul sustragerii de la îndeplinirea
obligaţiilor fiscale.
Obiectul infracţiunii. Obiectul juridic special si subiectul pasiv
sunt comune cu cele ale infracţiunilor analizate anterior.
Obiectul material este reprezentat de actele contabile,
