Referat Revizuirea Constitutiei

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Revizuirea Constitutiei si de asemenea puteti face Download Referat Revizuirea constitutiei

Citeste fragmente din Referat Revizuirea Constitutiei

REVIZUIREA CONSTITUTIEI Cap.1.Introducere. In toate sistemele constitutionale constitutia s-a impus ca lege fundamentala, ce sta la baza organizarii si functionarii statului. Adoptarea ei este astfel un eveniment deosebit de important, petru ca aceasta excede juridicului, fiind o realitate politico-statala pentru ca, in constitutie sunt reglementate si consacrate principiile fundamentale ale intregii vieti sociale si statale, valoarea, continutul, iar semnificatiile constitutiilor fiind exprimata inca de la primele acte constitutionale si constitutii. Cap.2.Necesitatea revizuirii constitutiei. Constitutiile reflecta atat sau preponderent necesitati ale prezentului, adica specifice momentului adoptarii, cat si puterea de previziune a constituantului, care trebuie sa tina cont de posibila evolutie a relatiilor sociale, de necesitatea unei anumite directionari a vietii politice. Dar oricata putere de previziune ar avea cei ce contribuie la elaborarea proiectului, precum si cei ce decid continutul normativ al constitutiei, aceasta poate sa nu mai corespunda exigentelor societatii la un moment dat. Fie ca apar probleme noi care cer solutii noi, fie ca sunt probleme cunoscute dar cer solutii noi, oricum se ajunge la completarea constitutiei cu noi articole. Uneori insa, nu este vorba de adaptarea constitutiei la nevoi si nici de gasirea unor noi rezolvari juridice celor vechi, ci pur si simplu de ameliorarea textului, de perfectionarea reglementarilor privind organizarea autoritatilor publice, garantarea drepturilor si libertatilor cetatenilor, adaptarea unor norme la nevoile sociale ce nu au fost just apreciate, etc. Revizuirea poate fi impusa de aderarea unui stat la anumite pacte internationale sau de incheierea unor tratate. In cadrul aceluiasi regim politic constitutiile sunt ameliorate prin intermediul interpretarii sau revizuirii partiale. Dar in momente de rascruce, cand au loc rasturnari sociale, cand se trece de la monarhie la republica si invers, sau cand se renunta la calea liberala de dezvoltare, proclamandu-se principii comuniste de organizare a societatii, sau cand invers, se renunta la comunism, in toate aceste situatii se abroga constitutia existenta si se adopta una noua. Cap.3.Constitutii rigide si constitutii flexibile. Constitutiile rigide se caracterizeaza prin aceea ca prin insasi normele constitutionale se stabileste o procedura complicata de modificare sau se prevede o perioada in care o parte sau inreaga constitutie nu poate fi modificata. In unele constitutii insa, fara a se prevedea imposibilitatea revizuirii, se stabilesc conditii dificile, proceduri greoaie sau limite ale revizuirii. In articolul 129 al Constitutiei din 1923 se prevedea ca propunerea de revizuire poate fi facuta din initiativa uneia din Adunari sau a Regelui. Indata ce propunerea de revizuire a fost admisa, ambele corpuri numesc o comisie mixta care va propune textul ce urmeaza sa fie revizuit. Raportul acestei comisii va fi citit de fiecare Adunare in doua sedinte, din 15 in 15 zile. Apoi ambele adunari se intrunesc pentru aprobarea punctelor ce vor fi supuse revizuirii. Se cere prezenta a doua treimi din numarul deputatilor. Nici o schimbare nu se poate adopta decat cu votul a doua treimi din numarul deputatilor prezenti. Apoi legea de revizuire votata trebuie sanctionata de rege. Spre deosebire de Constitutia din 1923, cea anterioara prevedea trei citiri in loc de doua si nu reglementa comisia mixta prevazuta de articolul 129. Adunarile nu se intruneau spre a lucra impreuna, ca o singura Adunare, si nu se cerea majoritatea calificata de doua treimi, ci numai majoritatea absoluta, ca sa stabileasca punctele ce urmeaza a fi revizuite. Dar dupa cum usor se poate observa, ambele constitutii prevedeau reguli extrem de greoaie de revizuire. Actuala Constitutie a Romaniei este o constitutie semirigida, conditiile de revizuire fiind destul de complicate. Constitutiile flexibile sau suple se caracterizeaza prin aceea ca sunt modificate de catre legiuitorul ordinar, cu aceeasi procedura cu care sunt modificate legile obisnuite. Exemplul tipic de constituie flexibila il constituie constitutia cutumiara. Cutumele constitutionale se modifica asa cum se creeaza. Procesul de transformare sau de disparitie este la fel cu cel al crearii lor, ele fiind in perpetua devenire. Dar nu numai constitutia cutumiara este considerata supla, ci si cele ce prevad o procedura simpla de modificare. Astfel Constitutia din 1965 prevedea ca modificarea poate fi facuta de Marea Adunare Nationala, care avea si competenta adoptarii legilor ordinare. Se stabileau doar doua conditii deosebite, una referitoare la vot care nu constituia o problema, si una referitoare la “denumirea” legii, care trebuia expres intitulata “lege de modificare a constituiei”. Cap.4.Limitele revizuirii. In doctrina, admitandu-se idea unor limite ale revizuirii, s-a facut distinctie intre limite exprese si limite tacite ale revizuirii, intre limite superioare si limite inferioare si, intre limite heteronome si limite autonome. Limitele exprese sunt cele prevazute expres in textul constitutional. Constitutia Romaniei stabileste in acest sens, in articolul 148, ca nu pot forma obiectul revizuirii, dispozitiile referitoare la caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala. Se prevede si faptul ca, “nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora.” De asemenea, in articolul 148, alineatul 3, se precizeaza: “Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de asediu sau a starii de urgenta si nici in timp de razboi,” stabilindu-se astfel limite exprese ale revizuirii. Limitele tacite nefiind deci prevazute in textul constitutiei, trebuie deduse pe calea interpretarii acestuia. Astfel, de exemplu, in doctrina elvetiana, vorbindu-se de limite superioare si limite inferioare ale revizuirii, se da exemplu pentru prima categorie imposibilitatea modificarii Constitutiei Elvetiei in sensul abolirii structurii federale sau in sensul abrogarii articolului 4, care consacra principiul egalitatii tuturor elvetienilor in fata legii, limite ce nu sunt expres in Constitutie. Limitele heteronome sunt cele impuse de dreptul international, daca in sistemul de drept respectiv se admite ideea superioritatii acestuia, sau a prioritatii sale in anumite domenii. Limitele autonome sunt cele impuse de dreptul intern, cum sunt cele prevazute in articolul 148. Deci exista niste limite ale revizuirii. Dupa cum s-a observat, unele sunt exprese, precizandu-se in textul constitutiei care anume dispozitii nu pot forma obiectul revizuirii. Altele sunt tacit acceptate in practica constitutionala a unor state. Exista valori consacrate de constitutie pe care intreaga natiune le considera ca intangibile, incat o modificare a textelor care le consacra nici nu poate fi conceputa. In legatura cu intinderea revizuirii se vorbeste de revizuire partiala si revizuire totala sau revizuire limitata si revizuire globala. Se face deosebire intre revizuirea partiala si cea totala atat dupa un criteriu formal, cat si dupa un criteriu material. Potrivit primului criteriu, revizuirea totala are loc atunci cand o noua constitutie vine sa ia locul celei vechi, cand toate articolele celei vechi sunt supuse operatiunii de revizuire, chiar daca unele raman neschimbate si vor fi cuprinse in noua constitutie. Revizuirea partiala are loc atunci cand numai o parte din articole sunt modificate. Potrivit celui de-al doilea criteriu o revizuire este totala atunci cand modifica institutii sau principii fundamentale consacrate de constitutie si este partiala cand prin modificarile facute nu se aduc atingeri fundamentului puterii politice. Prin urmare s-a aratat ca, din punct de vedere juridic, se poate spune ca revizuirea poate sa se refere fie la cateva articole fie la intreaga constitutie, care poate fi abrogata sau inlocuita in intregime. Punctul esential in aceste doua cazuri, este conformitatea revizuirii cu procedura prevazuta in acest caz de catre constitutie. Dar este posibil ca procedura urmata sa fie corecta fara ca revizuirea sa fie considerata corecta. Este problema denumita in doctrina “frauda la constitutie”. Aceasta expresie a fost utilizata de Liet-Veaux pentru a desemna maniera utilizta in adoptarea unor reguli prin care se stabilea un regim politic total diferit. Expresia “frauda la constitutie” a fost apoi folosita pentru a califica conditiile de stabilire a regimurilor politice socialiste dupa Al doilea Razboi Mondial. “Frauda la constitutie” este considerata ca acel procedeu prin care autoritatea de revizuire utilizeaza puterile sale intr-un alt scop decat cel care i-a fost conferit, adica in scopul de a stabili un regim politic total diferit. Astfel procedurile constitutionale sunt formal conservate, dar in realitate este o radicala schimbare a spiritului institutiilor. Cap.5.Initiativa revizuirii. Initiativa revizuirii este atribuita cel mai adesea unor organe importante ale statului, mai ales in constitutiile mai vechi. Astfel de exemplu, articolul 5 al Constitutiei S.U.A. din1787 prevede: “Congresul ori de cate ori va fi considerat necesar de catre doua treimi din ambele camere, va propune amendamente la aceasta constitutie, sau, la cererea corpurilor legiuitoare a doua treimi din statele componente, va convoca o conventie pentru propunerea de amendamente”. Deci drept de initiativa are aici numai puterea legiuitoare, reprezentata de congresul S.U.A., si de corpurile legiuitoare ale statelor membre ale federatiei. Potrivit Constitutiei noastre din 1923, aceasta putea fi modificata din initiativa regelui sau a oricareia din adunarile legiuitoare. Avand in vedere ca, in conformitate cu articolul 34 puterea legislativa se exercita in mod colectiv de catre rege si Reprezentanta nationala, putem spune ca si la noi initiativa revizuirii constitutiei apartinea tot numai autoritatii legislative. In alte constitutii insa, initiativa apartine atat acestei autoritati cat si celei executive. Astfel de exemplu, in Franta celei de-a V-a republici, ea este incredintata presedintelui republicii, la propunerea primului-ministru si membrilor parlamentului. In sfarsit sunt si constitutii care prevad ca initiativa revizuirii este atribuita atat unor autoritati publice cat si unui numar de cetateni. Anumite constitutii prevad un vot de principiu al organului legislativ, care sa se pronunte, deci, asupra initiativei de revizuire, anterior procesului de elaborare a textului de revizuire. Cap.6.Elaborarea si adoptarea revizuirii. Noul text poate fi “opera” fie a unei adunari special constituita in acest scop, fie a adunarilor obisnuite, dar cu o procedura deosebita. Elaborarea textului de catre o conventie constituie un proces foarte groi care este rar utilizat azi. El a fost prevazut de exemplu de Constitutia din Franta din 1793 si de Constitutia Romaniei din 1866. Astfel potrivit acesteia din urma, trebuiau convocate alte adunari dupa dezvoltarea celor vechi, care “in acord cu Domnul procedau la modificarea punctelor supuse revizuirii.” Astazi elaborarea revizuirii de catre o adunare constituanta este mai rar ntalnita. Cel mai frecvent intalnim sistemul elaborarii si adoptarii textului revizuirii de catre adunarile legislative, insa cu o procedura deosebita fata de adoptarea legilor ordinare. In Franta de exeplu, incepand cu a Treia Republica, adunarile obisnuite elaboreaza propunerea sau proiectul de revizuire constitutionala potrivit unei proceduri anume stabilite. In Romania acest procedeu a fost utilizat potrivit constitutiilor socialiste. Adoptarea revizuirii trebuie facuta cu solemnitatea prevazuta de lege. Doua solutii se evidentiaza a fi primordiale: 1) adoptarea textului de catre parlament, cum era cazul in tara noastra potrivit constitutiilor din 1948, 1952 si 1965, sau in Uniunea Sovietica potrivit Constitutiei din 1977; 2) supunerea legii de revizuire referendumului. Uneori insa, supunerea textului care prevede revizuirea aprobarii poporului prin referendum este conditionata, acest procedeu, relativ costisitor si greoi, putand fi ocolit. Astfel de exemplu, Constitutia Italiei din 1947 prevede, referindu-se la legile de modificare, ca sunt supuse referendumului popular atunci cand, intr-un interval de trei luni din momentul publicarii, este facuta o cerere in acest sens de o cincime din mebrii unei Camere sau de cinci sute de mii de electori, sau de cinci consilieri regionali. De asemenea, referendumul nu va avea loc daca legea a fost aprobata la al doilea tur de scrutin, de fiecare din cele doua Camere, cu o majoritate de doua treimi din membrii sai. Bibliografie Genoveva Vrabie: “Drept constitutional si institutii politice” Editura “Cugetarea”, Iasi 1999. Gheorghe Ionan: “Drept constitutional si institutii politice” Editura “Luminalex” Bucuresti 2002. PAGE PAGE - 1 - 쥁@