Referat Notiuni De Baza
Mai jos puteti citi fragmente din
Referat Notiuni De Baza si de asemenea puteti face
Download Referat notiuni de bazaCiteste fragmente din Referat Notiuni De Baza
Noţiuni de baza
nevoi (trebuinţe) umane: rep. un sir nesfarsit de cerinţe obiectiv
necesare vieţii umane, ale existentei si dezvoltării purtătorilor lor
– oamenii, grupuri sociale si societatea in ansamblul ei.
interese economice: apar ca nevoi intelese de oameni (conÅŸtientizate)
si care se manifesta in procesul cooperării si confruntării dintre
acestea, in vederea dobândirii bunurilor necesare satisfacerii lor.
resurse economice: sunt rep. de toate elementele pe care omul le poate
folosi in activitatea sa pentru a obţine bunuri si servicii necesare
satisfacerii nevoilor sale.
raritatea resurselor: caracteristica esenţiala a resurselor este
raritatea, in sensul ca ele nu sunt disponibile decât in anumite
cantitati, in timp ce nevoile umane tind a fi nelimitate.
activitatea economica: consta in efortul conÅŸtient al oamenilor de a
atrage si utiliza resursele economice rare in vederea producerii,
repartiţiei, circulaţiei si consumului de bunuri si servicii,
corespunzător nevoilor si intereselor acestora.
diviziunea muncii: este un proces obiectiv si permanent de desprindere,
diferenţiere si separare a diferitelor categorii de munca din
ansamblul muncii sociale si fixarea acestora ca activitati specializate,
de sine stătătoare.
economia societatii: activitatile din societate ce vizează producţia,
repartiţia, schimbul si consumul de bunuri si servicii, in
interdependenta lor, formează economia societatii.
economia naţionala: rep. ansamblul de activitati economice care s-au
constituit in sectoare de activitati, ramuri, subramuri etc., la nivelul
unei tari, intre care se stabilesc legături reciproce, pe baza cărora
se infaptuieste miÅŸcarea bunurilor si serviciilor, se asigura
funcţionarea si dezvoltarea economica a societatii.
costul de oportunitate: rep. ceea ce pierde individul, colectivitatile,
societatea, in urma alegerii făcute. El este costul alegerii (al
ÅŸansei sacrificate), un concept relativ exprimat in termeni reali.
raţionalitate: capacitatea oamenilor de a-si stabili obiectivele si de
a acţiona intr-o astfel de maniera încât sa realizeze aceste
obiective in condiţii de eficienta maxima. Ea reflecta procesul de
maximizare a efectelor acţiunii umane in contextul cheltuirii unui
anumit efort, deci obţinerea unui rezultat maxim din alegerea pe care
omul sau oamenii au făcut-o.
problema economica fundamentala: in toate deciziile economice oamenii se
opresc la acele alternative prin care cred si spera ca obţin castigul
net maxim.
sistemul stiintelor economice: ansamblu de stiinte independente care
studiază diferite laturi ale vieţii economice la nivel micro- si
macrosocial etc.
fenomen economic: reprezintă forme de manifestare la suprafaţa
societatii a activitatilor economice, care sunt si pot fi cunoscute de
oameni, in mod direct (ex. producţia , vânzarea, cumpărarea etc.).
proces economic: proces care pune in evidenta transformările de natura
cantitativa, calitativa si structurala, care au loc in starea
fenomenelor economice si care reflecta desfasurarea acestora in spaţiu
si timp (ex. creÅŸterea preturilor, modificarea cererii si ofertei,
creÅŸterea productivitatii muncii etc.).
mercantilism: curentul apare in sec. XV-XVI, a cărui idee centrala
reprezenta abordarea problemelor economice din punctul de vedere al
imbogatirii comercianţilor si statului. Mercantiliştii vedeau izvorul
bogatiei in schimb, aurul si argintul fiind considerate sursele cele mai
importante ale bogatiei.
liberalism economic: noninterventia statului in economie, in relaţiile
dintre indivizi, grupuri sociale sau naţiuni; promovează ideea
libertatii economice, a liberului schimb, a liberei concurente.
gândire neoclasica: a mers pe ideea liberalismului economic, dar cu un
demers total diferit. Conceptul esenţial al teoriei neoclasice este cel
de raritate a resurselor si de alegeri raţionale efectuate de indivizi
cu scopul de a obţine maximul de satisfacţie.
gândire dirijista: curent care susţine implicarea statului in
economie;
neokeynesism: curent care se concentrează pe punerea in valoare a noi
instrumente de intervenţie statala (investiţiile de stat,
împrumuturile de stat, controlul preturilor si salariilor).
econometrice de creÅŸtere macroeconomica.
microeconomie: cea care studiază comportamentele individuale ale
subiecţilor economici(gospodarii, firme de afaceri, agenţi economici
individuali etc.), relaţiile acestora cu piaţa, relaţiile dintre ei,
in procesul producerii, schimbului, distribuţiei si consumului
bunurilor si serviciilor.
macroeconomie: cea care cercetează economia naţionala in ansamblul ei,
vizând agregarea comportamentelor individuale ale agenţilor economici
la nivelul întregii economii, ca si efectele globale care rezulta
(şomaj, inflaţie etc.).
economie naturala: rep. acel sistem economic care bunurile produse au ca
destinaţie consumul propriu al producătorilor, iar nevoile oamenilor
sunt satisfăcute in mod direct prin autoconsum.
autoconsum: utilizarea de către producător a bunurilor pentru
satisfacerea propriilor nevoi9sau al familiei sale);
economia de schimb: este forma de organizare si desfasurare a
activitatii economice in care agenţii economici produc bunuri in
vederea vânzării, obtinand in schimb altele, necesare satisfacerii
trebuinţei lor. Astăzi forma universala de organizare a activitatii
economice.
economia de piaţa: economie de schimb evoluata in care piaţa rep.
componenta centrala a economiei, reglând prin mecanismele sale( cerere
si oferta, preţ).
economie contemporana: economie de piaţa aflata intr-un diferit stadiu
de dezvoltare.
economie monetara: economia care se ocupa cu studiul preţului de
schimbare al unei monede intr-o alta moneda .
marfa: produs al muncii destinat schimbului prin intermediul
vanzarii-cumpararii.
economie de comanda: economie care are la baza proprietatea statului,
economie centralizata.
tranziţie: amplu proces de schimbări economice prin care se încearcă
trecerea de la economia bazata pe proprietatea statului la o economie
bazata pe proprietatea privata.
reforma economica: adoptarea si implementarea unui set de masuri care
vizează in principal:
trecerea de la proprietatea statului la cea privata ;
promovarea concurentei si a liberului schimb;
producţie: activitate depusa de oameni cu scopul de a transforma
resursele disponibile din societate corespunzător lor, urmărind
crearea de bunuri si servicii menite a intra in consum, in vederea
satisfacerii diferitelor categorii de trebuinţe.
factorii de producţie: rep. totalitatea elementelor care participa,
intr-un fel sau altul, la producerea de bunuri si servicii.
neofactorii: factori noi de producţie cum ar fi: întreprinderea,
întreprinzătorul, informaţia, tehnologiile etc.
munca: este rep. de totalitatea resurselor umane (fizice si
intelectuale) care sunt efectiv antrenate in activitati economice.
resursele de munca: resursele de munca ale unei tari sunt:
populaţia adulta: se det. scăzând din populaţia totala a unei tari
populaţia tânăra si populaţia in vârsta;
populaţia activa: populaţia activa din care se sacade adulţii
inapţi de munca;
populaţia activa disponibila;
populaţia ocupata;
populaţia ocupata salariata;
pamantul (natura): rep. totalitatea resurselor naturale (suprafeţe
agricole, păduri, pasuni, aer etc.) pe care omul le poate utiliza,
adapta si transforma conform intereselor lor de consum.
capital: totalitatea bunurilor care ajuta la realizarea procesului de
producţie.
capital tehnic (real): este constituit de consrtuctii, maÅŸini, utilaje,
materii prime etc.
capital financiar (fictiv): proprietarii capitalului real poseda hârtii
de valoare care arata dreptul lor de proprietate.
capital fix: acea parte a capitalului care se concretizează in maşini,
instalaţii care isi transmite treptat valoarea in noul produs.
capital circulant: acea parte a capitalului care se concretizează in
materii prime, energie si care isi transmite dintr-o data valoarea in
noul produs.
uzura: consta in pierderea (deprecierea) capitalului.
amortizare: procesul de recuperare a preţului de cumpărare a
capitalului fix.
bunuri economice: rezultatul combinării factorilor de producţie este
producţia, care oferă spre consum bunuri (bunuri economice).
agent economic: rep. persoane fizice si/sau juridice, care îndeplinesc
funcţii bine determinate in economie.
întreprindere (firma): agenţi economici a căror funcţie principala
consta in producerea de bunuri economice si prestarea de servicii in
scopul vânzării lor.
proprietate: -in sens economic: rep. totalitatea raporturilor dintre
oameni in legătura cu bunurile
economice ;
in sens juridic: dreptul de posesiune, de utilizare, de uzfruct;
societate anonima: societatea care permite reunirea de acţionari si
capitaluri numeroase.
societate comerciala: întreprindere asociata organizata sub
următoarele forme: societate in nume colectiv, societate in comandita
pe acţiuni, societate pe acţiuni si societate cu răspundere limitata.
regie autonoma: întreprinderi aflate in proprietatea statului care au
ca obiectiv obţinerea de profit.
cifra de afaceri : rep. volumul încasărilor obţinut de un agent
economic prin vânzarea bunurilor si serviciilor la preţul pieţei.
valoare adăugata: rep. contribuţia factorului munca si a factorului
capital (capital fix) in procesul utilizării lor de către
întreprindere.
flux economic: rep. operaţiile si tranzacţiile care au loc intre
agenţii economici dau naştere unui transfer de bunuri si servicii sau
a unei cantitati de moneda de la un agent la altul.
circuit economic: este alcătuit din fluxurile de mărfuri si servicii,
fluxurile monetare si cele de venituri.
utilitatea marginala: exprima utilitatea adiţionala, obţinuta prin
consumul unei unitati suplimentare de marfa, când cantitatile de
celorlante mărfuri sunt neschimbate.
utilitate totala: exprima satisfacţia totala resimţita de consumator
ca urmare a consumului sau utilizării unei cantitati totale dintr-un
bun.
utilitatea individuala: exprima satisfacţia generata consumatorului
de fiecare unitate consumata dintr-un bun.
utilitate ordinala: arata numai ordinea preferinţelor consumatorului.
utilitate cardinala: arata atât ordine cat si intensitatea
preferinţelor consumatorului.
62.echilibrul consumatorului: se realizează la nivelul egalităţii
raportului dintre utilitatea marginala si preţ pentru fiecare bun
consumat, când venitul pentru bun este cheltuit in totalitate sau
rămâne insuficient pentru achiziţionarea unei unităţi suplimentare
dintr-un bun.
63.curbe de indiferenta: rep. totalitatea nivelurilor de satisfacţie
resimţite de un consumator la alegerea inter doua bunuri substituibile
cantitativ.
64.efect de substituţie: rep. înlocuirea unui bun cu altul datorita
variaţiei preţului unuia dintre ele.
65. efect de venit: rep. variaţia dintr-un bun ca urmare a
modificării venitului sau real.
66.cost de producţie: exprima totalitatea cheltuielilor efectuate de
un agent economic pentru realizarea unui bun sau a unui serviciu.
67. adaptabilitatea : rep. proprietatea factorului de producţie de a
se asocia cu un anumit număr de unitati dintr-un alt factor de
producţie.
68.divizibilitatea: rep. proprietatea unui factor de producţie de a fi
împătrit in subunitati omogene, fara a fi afectata calitatea
factorului respectiv.
69. complementaritatea: factorilor de producţie exprima necesitatea
asocierii unei anumite cantitati dintr-un factor cu o cantitate
determinata din alt factor de producţie.
70.substituirea factorilor de producţie: rep procesul de înlocuire a
unei cantitati dintr-un factor de producţie cu o cantitate din alt
factor de producţie in condiţiile care se obţine cel puţin aceeaşi
producţie.
71.costul fix: rep. costul de producţie care este indepedent de volumul
producţiei.
72. costul variabil: exprima totalitatea cheltuielilor care depind de
volumul producţiei.
73. costul total: exprima totalitatea cheltuielilor suportate de un
agent economic cu ocazia producerii si desfacerii unui bun.
74.costul fix mediu: rep. nivelul costului fix pe o unitate de
producţie realizata.
75.costul variabil mediu: rep. nivelul costului variabil pe o unitate de
producţie.
76.costul total mediu: rep. nivelul costului total pe o unitate de
producţie.
77.costul marginal: rep. variaţia cheltuielilor totale (sau variabile)
antrenate de modificarea producţiei, de cele mai multe ori fiind sporul
de cost (total sau variabil) generat de creşterea producţiei cu o
unitate.
78.schimbul: se realizează atunci când sunt asigurate premisele sale:
exista doua parţi vânzător si cumpărător.
79.piata: este spaţiul economic unde se formează cererea si oferta de
bunuri si servicii, locul unde se întâlneşte vânzătorul cu
cumpărătorul, locul unde se formează preturile, locul unde se
manifesta concurenta.
80.bunuri de consum: rep. bunurile economice cu existenta corporala,
fizica, pe care indivizii sau menajele (familiile) le achiziţionează
pentru folosul sau consumul personal (alimente, îmbrăcăminte, mobilă
etc.).
81.servicii: rep. bunurile economice cu existenta necorporală,
intangibila la care indivizii pentru satisfacerea unor nevoi.
82.segment de piaţa: rep. grupul consumatorilor care au cel puţin o
trăsătura comuna in funcţie de care se exprima cererea pe piaţă.
83.productivitate marginală: a unui factor de producţie variaţia
producţiei totale ce rezulta din creşterea cu o unitate a unui factor
când ceilalţi factori nu se modifică.
84.productivitate medie: a unui factor de producţie, producţia totala
ce rezultată în medie ac urmare a folosirii unui factor de
producţie.
85.concurenta: rep. confruntarea dintre agenţii economici de acelaşi
fel (dintre producători sau dintre consumatori) care acţionează pe
piaţa pentru obţinerea de cat mai multe avantaje.
86.strategii concurenţiale: au ca obiectiv atragerea unui număr cat
mai mare de cumpărători si creşterea profitului. Exista trei tipuri
principale de strategii:
a)strategia efortului concentrat;
b)strategia elitei;
c)strategia costurilor;
87.cerere: rep. cantitatea de bunuri sau servicii pe care consumatorii o
pot cumpăra la un anumit preţ, într-o perioada de timp.
88.ofertă: rep. cantitatea maxima dintr-un anumit bun sau serviciu pe
care un producător este dispus să o vândă într-o perioadă de timp
determinata la un preţ dat.
89.elasticitatea cererii: este proprietatea cererii de a-ÅŸi modific
mărimea în funcţie de factori care o determină.
90.elasticitatea ofertei: exprimă gradul în care se modifică oferta
în funcţie de schimbarea preţului sau a oricărei alte cerinţe.
91.coeficient de elasticitate al cererii ÅŸi al ofertei: rep. gradul de
elasticitate al acestora.
92.preţ de echilibru: este preţul la care cererea este egala cu
oferta.
93.preţul: rep. cantitatea de moneda cedata de cumpărător
vânzătorului în schimbul unui bun sau serviciu.
94.pretul posibil de piaţă: preţul acceptat de piaţa.
95.preţ administrat: se formează sub influenta acţiunii statului sau
a unor firme cu poziţie dominanta pe piaţa.
96.preţ diferenţiat: în funcţie de negocierea vânzător
cumpărător.
97.preţ de produse noi: sunt preturi ridicate sau scăzute în funcţie
de strategia urmărită de producător.
98.preţurile fara TVA: rep. preturile la un nivel suficient pentru
recuperarea costului şi obţinerea de profit. TVA adică impozitul
asupra vânzătorilor.
99.preturile fara TVA: rep. preţul la care se cumpăra un bun sau
serviciu.
100.pretul pieţei: rep. preţul posibil de piaţa in condiţiile
concrete ale cererii şi ofertei, pateu fi mai mare decât preţul de
echilibru( când exisă surplus de ofertă) si mai mic când exista
surplus de cerere.
101.preturile medii, înalte, joase: rep. acele preţuri percepute de
cumpărător sau de vânzător prin nivelul lor fată de
posibilităţile de cumpărare respectiv vânzare.
102.banii: mij. de schimb, mij. de plata, mij. de circulaţie, de
rezerva, de troc.
103.moneda metalica: o moneda a cărei valoare era valoarea greutăţii
metalului din care era realizată.
104.monedă fiduciara: valoarea acesteia se baza pe credibilitatea
acordata de emitent.
105.sistem monetar: totalitatea formelor de monedă, a principiilor, a
normelor economice şi juridice care reglementează circulaţia monetara
intr-o tara formează sist. monetar.
106.masa monetara: totalitatea mij. băneşti aflate in circulaţie
intr-o anumita perioada.
107.banca comerciala: ea organizează întregul sistem monetar.
108.puterea de cumpărare a monedei: depind de numeroşi factori interni
şi internaţionali.
109.convertibilitate: posibilitatea creata de autorităţile economice
de a schimba moneda naţionala, pe devize străine.
110.piata valutara: este o componenta a pieţei monetare internaţionale
şi are drept obiect efectuarea de tranzacţii cu valute şi cu titluri
de credit exprimate in monede străine, ca expresie a întâlnirii a
cererii ÅŸi ofertei.
111.piaţă financiara primară: care asigura emisiunea şi prima
tranzacţionare a titlurilor noi.
112. piaţă financiara secundara: care rep. locul de schimb al
titlurilor deja emise şi aflate în circulaţie.
113.credit comercial: se acordă între producăt0ori şi comercianţi.
114.credit bancar: a cărui sursa o rep. mij băneşti disponibile
temporar in economie.
115.cambia: este un instrument de plata sau un titlu prin care o
persoana denumită trăgător, dă ordin unei alte persoane denumita
tras, să plătească la vedere sau la termen, o sumă de bani unei
terţe persoane(beneficiar).
116.cecul: este un înscris prin care o persoană (trăgător), dă
ordin băncii sale (tras) să plătească o suma de bani unei alte
persoane (beneficiar), disponibilă în contul trăgătorului.
117.bon de tezaur: un instrument de credit emis în principal de
administraţia bugetului de stat în scopul acoperirii cheltuielilor
bugetare curente.
D
h
D
F
etragerea lor în timp.
119.depunere le termen: restituirea banilor după intervalul stabilit.
120.lichiditate: capacitatea pe care o are o banca de a onora la termen
, obligaţiile de plată.
121.bursa de valori: rep. o componentă esenţială a funcţionarii
economiei de piaţă.
122.piaţa muncii: este formată din totalitatea relaţiilor de
vânzare-cumpărare a factorului muncă, în interacţiunea lor şi
strânsa legătură cu spaţiul economic în care au loc.
123.cererea de muncă: este o reflectare a acelei nevoi de muncă,
generată de ansamblul activităţilor econmico - sociale din societate,
ce se satisface prin munca salariată.
124.oferta de muncă: rep. totalul resurselor de muncă disponibile
intr-o perioadă dată de timp, care optează pentru munca salariată.
125.salariul: este venitul ce revine celor ce îşi închiriază (vând)
munca, pentru activitatea depusă în folosul angajatorilor.
126.sistemul de salarizare: ansamblul normelor economice ÅŸi juridice,
principiile ,formele de salarizare care constituie baza de calcul a
salariilor individuale, precum ÅŸi metodele de determinare ÅŸi acordare
a salariilor.
127.salariul în regie: este forma de salariul prin care plata muncii se
face după timpul lucrat: o oră, zi, săptămână.
128.salariul în acord: este forma de plată pe individ sau în grup în
funcţie de cantitatea de obiective realizate de individ sau grup, ori
de operaţii executate.
129.salariul mixt: este forma de plată care combină elemente din cele
două forme de plată salariul în acord şi salariul în regie.
130.salariul nominal: rep. suma de bani pe care salariatul o primeÅŸte
pentru munca prestată într-o anumită perioadă.
131.salariul real: rep. cantitatea de bunuri ÅŸi servicii pe care o
poate cumpăra salariatul cu salariul nominal.
132.profit: este un concept complex, a cărui explicare aduce în
discuţie aspecte legate de cost, capital, legea randamentelor
descrescătoare, eficienţă, venit, rentabilitate şi poate multe
altele.
133.profit absolut: sau masa profitului(Pr), se calculează prin
diferenţa dintre venituri şi cheltuieli, şi se mai numeşte
supraprofit.
134.profit relativ: cunoscut sub denumirea de rata profitului(Rpr), se
determină ca raport procentual între masa profitului şi cheltuieli
sau venituri ori capitalul folosit.
135.profit normal: rep. suma minimă de bani care îl motivează pe
întreprinzător pentru continuarea activităţii.
136.profit economic: sau supraprofitul care se obţine prin vânzarea
bunurilor la un preţ mai mare decât cel de producţie.
137.profit brut: este suma de bani care se obţine din venituri după
acoperirea cheltuielilor de producţie şi se supune impozitării.
138.profit net: reprezintă suma de bani care rămâne după scăderea
impozitului pe profit(Ipr) din profitul brut.
139.profit legitim: se obţine în condiţiile respectării prevederilor
legale cu privire nu numai al realizarea şi însuşirea profitului, dar
la toate aspectele domeniului economic respectiv.
140.profit nelegitim: se obţine când agentul economic încalcă
reglementările în vigoare.
141.eficienţă: obţinerea de profit.
142.prag minim de rentabilitate: nivelul producţiei când profitul este
zero.
143.dobândă: este preţul plătit de către debitor creditorului,
pentru dreptul de a folosire a capitalului împrumutat până la
scadenţă.
144.dobândă simplă: dobânda primita de către deponent la termenul
stabilit.
145.dobândă compusă: dobânda primita de deponent fiind rezultată
prin cumularea dobânzii simple plus dobânda calculată pe perioada
care a depăşit termenul stabilit.
146.dobândă încasată: dobânda primita de banca de la debitorii
săi.
147.dobândă plătită: dobânda plătită de banca către deponenţi.
148.rata dobânzii: este raportul procentual dintre mărimea dobânzii
totale şi capitalul împrumutat. Ea exprimă nivelul preţului cerut de
creditor şi acceptat de debitor pentru acesta din urma sa dispună pe
timp de u an de 100 unitati monetare.
149.profit bancar: se obţine ca diferenţa între dobânzile încasate
pentru creditele acordate şi dobânzile plătite deponenţilor pentru
sumele depuse la banca.
150.renta: este un venit fara munca, sau o plată pentru folosirea unui
bun aflat în proprietatea altei persoane.
151.arenda: nu coincide cu renta, poate include pe lângă aceasta si
alte elemente, precum: dobânda la capitalul celui care la dat în
arenda, diferite impozite plătite de proprietar, chirii pentru
construcţii etc.
152.renta funciară: este obţinută ca urmare a utilizării
pământului in producţia agricolă sub forma venitului ce revine
proprietarului unui factor de producţie rar, in condiţiile unei cereri
mai mari decât oferta de produse agricole.
153.renta diferenţială: este rep. de un spor de venit pentru
deţinătorii de terenuri mai fertile, aşezate in poziţii geografice
mult mai bune sau care au sporit randamentul prin investiţii succesive.
154.renta absolută: renta obţinută ca urmare a utilizării
pământului în producţia agricola sub forma venitului ce revine
proprietarului unui factor de producţie rar, în condiţiile unei
cereri mai mari decât oferta de producţie agricole, se numeşte renta
funciara.
155.pretul pământului: este suma încasa la vânzarea unei unitati de
teren (hectar).
156.indicatori macroeconomici: evidenţiază sintetic volumul bunurilor
şi serviciilor produse pentru uz final şi vândute pe piaţă într-o
perioadă determinată (de obicei un an) în întreaga economie şi se
calculează numai în expresie valorică.
157.consum: rep. o parte din venit necesară pentru cumpărarea de
bunuri de consum şi servicii, necesare condiţiilor de trai.
158.economii: partea din venit ce depăşeşte consumul reprezintă
economiile.
159. investiţii: economiile care sunt folosit pentru investiţii.
160.multiplicatorul investiţiilor: raportul dintre variaţia venitului
şi variaţia investiţiilor care ne arata ca atunci când are loc o
sporire a investiţiilor fata de situaţia iniţială, venitul va creste
cu o mărime de K ori mai mare decât sporul investiţiilor.
161.rata consumului: este raportul dintre consum ÅŸi totalul venitului.
162. rata economisirii: este raportul dintre economii ÅŸi totalul
venitului
163.acceleratorul: este cel care releva influenta consumului asupra
investiţiilor.
164.înclinaţia marginală spre consum: odată cu reducerea venitului
se micşorează şi consumul, dar cu o mărime mai mica datorita
comportamentului agenţilor economici, dar şi politicii generale
165. înclinaţia marginală spre economii: odată cu creşterea
venitului, exista tendinţa oamenilor de a-şi
majora consumul, dar nu cu atât cu cat sporeşte venitul
166.fluctuaţii economice: sunt rep. de creşterea, scăderea sau
stagnarea activităţilor economice.
167.ciclitatea economică: este forma normală de mişcare a
activităţii economice în cadrul economiei naţionale, în care se
succed, cu o anumită regularitate şi amplitudine, fazele de expansiune
cu cele de descreştere (contracţie).
168.ciclu economic: perioada de timp în care are loc cele alternanta
celor două faze, contracţia şi ascensiunea.
169.criză: momentul esenţial a oricărui ciclu, este denumită şi
contracţie deoarece după acest moment începe declinul.
170.depresiune: este caracterizată de creşterea şomajului, scăderea
producţiei , a cererii , a veniturilor.
171.recesiune: când contracţia nu are amplitudine mare şi nu estre de
lunga durată faza se numeşte recesiune.
172.boom: o faza de criză economică în care se urmăreşte frânarea
cererii de bunuri de consum şi investiţii, a activităţii economice
în general.
173.crestere economică: un proces macroeconomic complex de sporire a
producţiei reale totale şi pe locuitor dintr-o tară într-o perioada
de timp.
174.dezvoltare economică: exprima ansamblul transformărilor
cantitative şi calitative ce apar în diferite domenii ce însoţesc
creşterea economică.
175.dezvoltare durabilă: urmăreşte amortizarea dintre stabilitatea
economica, progresul uman, ambiental şi tehnologic, astfel încât să
asigure satisfacerea nevoilor prezente fără a pune în pericol
generaţiile viitoare.
176.echilibru economic: este starea spre care tinde piaţa naţională
în ansamblul ei precum şi pieţele specifice (piaţa bunurilor
economice, piaţa monetara, piaţa capitalurilor si piaţa muncii) şi
se caracterizează prin egalitatea dintre cerere şi ofertă sau
diferenţa nesemnificativa dintre ele astfel încât economia
funcţionează normal.
177.echilibru general: rep. starea spre care tind toate sferele
sistemului economic şi consta într-un echilibru pe toate pieţele.
178.echilibru parţial: rep. starea spre care tind doua aspecte ale
economiei prin corelarea unor parametrii specifici fie unei aceleiaÅŸi
pieţe, fie unor pieţe distincte.
179.echilibru static: starea spre care tind cererea ÅŸi oferta sau
segmente ale unei pieţe pe termen scurt.
180.echilibru dinamic: starea spre care tinde piaţa în ansamblul ei,
şi pieţele specifice sau unii parametrii ai acestora pe termen mediu
sau lung.
181.cerere agregată: rep. cantitatea ceruta din toate bunurile şi
serviciile exprimate în PIB într-o economie în funcţie de nivelul
general al preţurilor.
182.oferta agregată: rep. cantitatea oferita din toate bunurile şi
serviciile exprimata în nivelul produsului intern brut, intr-o economie
în funcţie de nivelul general al preţului.
183.oferta agregata pe termen scurt: exprima relaţia dintre PIB real
şi nivelul general de preţ într-o perioadă imediat ulterioară
creşterii nivelului general al preţului şi până in momentul în
care se majorează preţul factorilor de producţie în aceeaşi
proporţie ca nivelul general al preţului.
184.oferta agregata pe termen lung: exprima relaţia dintre PIB real şi
nivelul general de preţ ce se manifesta din momentul in care preturile
factorilor de producţie s-au modificat în aceeaşi măsura ca nivelul
general al preţului.
185.produs intern brut real: cantitatea de bunuri din economie.
186.presiune: excesul de oferta.
187.absorbtie: surplus de cerere.
188.inflatie: rep. un dezechilibru structural al mecanismului economic,
monetar şi financiar ce reflectă existenţa în circulaţie a unei
mase monetare ce depăşeşte nevoile economiei.
189.rata a inflaţiei: cu ajutorul ei se măsoară intensitatea
inflaţiei ri=Ip-100; Ip-indicele preţurilor;
190.indicele general al preturilor: se calculează ca raportul dintre
P1*Q1/P0*Q0 totul înmulţit cu 100, unde P1, P0 este preţul actual,
respectiv cel iniţial iar Q1, Q0 este cantitatea actuală, respectiv
iniţială.
191.stagflaţie: perioadă caracterizată prin inflaţie mare şi lipsa
creÅŸterii economice (creÅŸtere economica 0).
192.slumpflaţie: caracterizată prin rată mare a inflaţiei şi
scădere economică.
193.ÅŸomaj: fenomen economico-social negativ, rezultat al puternicelor
dezechilibre de pe piaţa muncii, care reflectă devansarea cererii de
muncă de către oferta de muncă.
194.şomer: o persoana care nu are un loc de muncă.
195.rată a şomajului: raportul procentual dintre şomeri şi
populaţia activă.
196.ajutor (indemnizaţie) de şomaj: suma de bani pe care o primeşte
de la stat o persoana cer nu beneficiază de loc de un muncă.
197.politica economică: desemnează un ansamblu de decizii ale
puterilor publice menite să atingă, prin utilizarea unor instrumente
diverse, obiective sigure privind situaţia economică.
198.politici conjuncturale: au ca obiectiv menţinerea sau restabilirea
marilor echilibre în economie.
politic structurale: au ca obiectiv ameliorarea structurilor ÅŸi bazelor
economiei şi cuprind: politica agricolă, industrială, socială ş.a.
199.mix fiscal-monetar: instrumente specifice politicilor
bugetar-financiare ÅŸi monetare.
200.impozite directe: se încasează nominal de la persoanele fizice şi
juridice pe baza veniturilor realizate (impozitul pe profit, pe
salariu, pe clădiri etc.).
201.impozite indirecte: plătitorii nu sunt dinainte cunoscuţi
datorită faptului că ele sunt incluse în preţul mărfurilor şi se
încasează odată cu vânzarea acestora.
202.venituri fiscale : reprezintă încasările care provin din impozite
directe şi indirecte percepute de organele fiscale la termenele şi în
condiţiile prevăzute de lege.
203.venituri nefiscale: revin bugetului ca urmare a faptului că se
obţin de unităţi de stat sau instituţii publice pentru care bugetul
asigură finanţarea cheltuielilor.
204.cheltuieli bugetare: se clasifică în ordinare şi extraordinare,
cheltuieli curente şi de capital. Principalele lor destinaţii sunt:
cheltuieli pentru acţiuni socio-culturale; cheltuieli pentru acţiuni
economice (investiţii).
205.buget: reprezintă documentul financiar cu ajutorul căruia se
realizează formarea şi cheltuirea resurselor băneşti în vederea
îndeplinirii obiectivelor politicii economice.
206.exerciţiu bugetar: este reprezentat de intervalul de timp necesar
încasări veniturilor şi realizării obiectivelor.
207.deficit bugetar: cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.
208.datorie publică: reprezintă totalitatea împrumuturilor interne
şi externe efectuate atât de guvern, cât şi de administraţiile
teritoriale, ca şi alte entităţi publice.
209.globalizare: poate fi definită ca o creştere a interdependenţelor
şi interconexiunilor economiilor internaţionale şi este
caracterizată prin: deplasarea sporită a bunurilor, serviciilor,
capitalului de-a lungul frontierelor naţionale, dezvoltarea blocurilor
comerciale regionale, expansiunea deosebită a corporaţiilor
transnaţionale, creşterea problematicii social-economice şi
ambientale care reclamă cooperarea între diferite ţări.
210.flux economic internaţional: se refera la schimbul de materiale
băneşti între diferite ţări şi se caracterizează printr-un proces
continuu de diversificare.
211.comerţ internaţional: forma principală a relaţiilor economice
dintre state.
212.politici comerciale: contrastul dintre ele fac apologia liberului
schimb şi recrudescenţa protecţionismului în comerţul
internaţional.
213.protectionism: politică comercială care urmăreşte protejarea
ramurilor şui sectoarelor economice naţionale de concurenţa
străină.
214.liber schimbism: politică comercială care promovează un comerţ
fără obstacole, fără a ţine cont de decalajele economice dintre
ţări.
215.taxe vamale: reprezintă un impozit direct prelevat asupra unei
mărfi la trecerea frontierei.
216.curs de revenire la export: se calculează după formula:
Cre=(Pi+Cc)/Pe
unde: Pi-preţul produsului pe piaţa internă (lei);
Cc-cheltuieli de circulaţie până la
frontieră (lei);
Pe-preţul în valută al mărfii
exportate la frontieră.
217.curs de revenire la import: se calculează după formula: Cri
=(Pi-Ti)/Pe
unde: Pi-preţul produsului pe piaţa internă (lei);
Ti-taxele de import plătite pentru marfa importată (lei);
Pe-preţul de import, în valută, al mărfii la frontieră.
218.balanţă de plăţi: reprezintă un document statistico economic
care înregistrează ansamblul fluxurilor de active reale, financiare
şi monetare între rezidenţi, pentru o anumită perioadă de timp.
219.balanţă comercială: reflectă volumul tranzacţiilor de
export-import.
220.balanţa conturilor curente: cuprind operaţiunile legate direct sau
indirect de schimbul internaţional de bunuri şi servicii. Echilibrul
acestei balanţe evidenţiază faptul că ţara respectivă îşi poate
plăti importurile de bunuri cu resurse valutare procurate din export.
221.lichiditate internaţională: desemnează totalitatea mijloacelor de
acoperire a soldului operaţiunilor comerciale şi financiare şi
exprimă măsura în care o anumită ţară are capacitatea de a face
faţă în orice moment angajamentelor externe.
222.integrare globală: poate fi definită ca globalizarea, în cadrul
căreia liberalizarea fluxului de mărfuri şi servicii este însoţită
de liberalizarea, într-o măsură, a fluxului de capital.
223.integrare regională: reprezintă o formă specifică a cooperării
regionale care implică luarea unor decizii politice vizând diminuarea
sau reducerea completă a obstacolelor din calea schimburilor
comerciale, a bunurilor, serviciilor şi factorilor de producţie în
cadrul unui spaţiu geografic determinat.
224.uniune vamală: caracterizată prin liber schimb între parteneri
şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu celelalte ţări.
225.piaţă comună: piaţă în cadrul căreia se asigură deschiderea
pieţelor, prin libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor şi
capitalurilor.
226.comunitete economică europeană: are ca scop eliminarea taxelor
vamale între statele membre şi restricţiilor cantitative în domeniul
importului şi exportului de mărfuri; instituirea unui tarif vamal
comun şi a unei politici comerciale comune faţă de ţările terţi;
abolirea între statele membre a obstacolelor privind libera circulaţie
a persoanelor.
227.uniune economică şi monetară: un element cheie în procesul de
integrare, la realizarea căruia contribuie instituţiile noi create:
Institutul Monetar Internaţional şi Sistemul Băncilor Centrale
Europene.
228.criterii de convergenţă: criterii ce trebuie respectate pentru
aderarea la UE.
229.sistem monetar european: creat în 1979 , cu scopul asigurării
stabilităţii monetare.
230.EURO: moneda unică europeană.
231.Banca Centrală Europeană: reuniunea de la Madrid din decembrie
1995 stabileşte intrarea în funcţiune a BANCII CENTRALE EUROPENE, cu
rolul de a emite ÅŸi administra EURO.
232.zona EURO: va deveni cel mai mare producător mondial.
233.agenda 2000: în iunie 1997, Comisia Europeană a adoptat AGENDA
2000, în care, pe baza criteriilor stabilite, a desemnat cele 6 ţări
pentru primul val de aderare la UE ( Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia,
Estonia ÅŸi Cipru.
PAGE
PAGE 1
ì¥Â`