Referat Criminalistica.DOC

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Criminalistica.DOC si de asemenea puteti face Download Referat Criminalistica.DOC

Citeste fragmente din Referat Criminalistica.DOC

Cuprins Introducere Capitolul 1. Consideraţii generale. Noţiunea şi clasificarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Principalele probleme care trebuie clarificate la cercetarea furturilor săvîrşite prin pătrundere. Capitolul 2. Aportul mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice în cadrul efectuării unor acţiuni de cercetare a furturilor savîrşite prin pătrundere. 2.1 Folosirea mijloacelor tehnice în procesul cercetării la faţa locului a furturilor savîrşite prin pătrundire. 2.2 Aplicarea mijloacelor tehnice în cadrul efectuării altor acţiuni de urmarire penală la cercetarea furturilor savîrşite prin pătrundere. 2.3 Rolul mijloacelor tehnice în efectuarea expertizelor criminalistice dispuse în procesul cercetării furturilor. 2.4 Contribuţia mijloacelor tehnice criminalistice în activitatea de prevenire a furturilor. Încheiere Bibliografie Introducere. Relaţiile de proprietate sunt cunoscute pe bună dreptate, drept cele mai importante relaţii economice materiale. Constituţia Republicii Moldova reglamentează dreptul la proprietate, ocroteşte relaţiile de proprietate, defineşte drepturile şi obligaţiile participanţilor la aceste raporturi. Dreptul la proprietate poate să apară în urma unor activităţi fireşti, legale prin cumpărarea unor bunuri, moştenirea acestora, în urma respectării şi îndeplinirii condiţiilor unor contracte, dar pot aparea şi în urma unor acţiuni ilicite ca sustragerea anumitor bunuri, neexecutarea clauzelor unor contracte etc. În perioada de tranziţie la economia de piaţa, transformările în toate sferele societăţii s-au manifestat prin înrrăutăţirea nivelului de trai al oamenilor. Salariile şi pensiile mizere, somajul, lipsa surselor de existenţă au sporit săvîrşirea furturilor proprietăţii de orice formă. Analiza dinamicii săvîrşirii infracţiunilor de furt ne arată, că furturile săvîrşite prin pătrundere prevalează şi constituie aproximativ 75% din numarul total de infracţiuni. Pericolul social sporit, al acestei categorii de infracţiuni, este determinat de faptul că, pentru a comite infracţiunea, faptuitorul depune anumite eforturi, pentru a depăşi obstacole, folosind cu ingeniozitate instrumente şi mecanizme sofisticate. Pentru descoperirea acestor infracţiuni organele de cercetare penală trebuie să recurgă la aplicarea diverselor mijloace tehnico-ştiinţifice criminalistice de către colaboratori cu o temeinică pregatire în scopul descoperirii şi atragerii la raspundere penală a infractorilor cu repararea prejudiciului material pricinuit părţilor vătămate. Cunoscînd starea deplorabilă în activitatea de descoperire a acestor infracţiuni am început să caut direcţiile de îmbunătaţire a situaţiei. Una din căile corecte în activitatea organelor de cercetare penală este utilizarea profesionistă a mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Acest subiect a fost ales ca temă a tezei de licenţa. Fiind desfaşurat în două capitole am încercat să dau o caracteristică generală a mijloacelor tehznico-ştiinţifice. Am conturat principalele probleme care trebuie clarificate la cercetare furturilor săvîrşite prin pătrundere. În capitolul doi al tezei am descris rolul, metodele şi procedeele principale de folosire a mijloacelor tehnice, în cadrul efectuării principalelor acţiuni procesuale în cercetarea furturilor săvîrşite prin pătrundere. Studierea unor lucrări ştiinţifice al autorilor ruşi, romîni şi celor din ţările Europei Occidentale, analiza practicii judiciare actuale ne oferă exemple concrete că neglijarea sau folosirea incorectă a tehnicii criminalistice ne depărtează de momentele aflării adevărului, identificarea şi tragerea la răspundere penală a faptuitorului. Coloborarea cu lucrătorii practici din M.A.I. ne-au permis să facem o caracteristică a dinamicii acestor infracţiuni, am obţinut posibilitatea de ilustra teza cu imagini ale tehnicii de ultimă oră utilizată în activitatea de investigaţie a infracţiunilor. Capitolul 1. Consideraţii generale. Noţiunea şi clasificarea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice. Cuvîntul tehnica provine de la cuvîntul greacesc " tehne " – meşteşugărie. Prin noţiunea de " tehnică " se înţelege totalitatea mijloacelor create şi folosite de om în activitatea sa făuritoare. Reflectînd în forma materializată experienţa umană, tehnica asigură eficienţa şi productivitatea muncii şi deci constituie unul dintre factorii determinaţi ai progresului social. Tehnica este produsul ştiinţelor naturale şi, prin urmare, orice progres al acestora duce la crearea unor mijloace tehnice noi, care penetrează impetuos toate domeniile vieţii sociale. Aceasta ne face să credem că tehnica criminalistică a apărut ca o consecinţă a pătrunderii realizărilor ştiinţelor naturale în justiţia penală, favorizată, fireşte, de necesitatea perfecţionării activităţii de urmarire penală. De la folosirea ocazională a unor instrumente în cautarea urmelor infracţiunelor săvîrşite, în criminalistică, s-a trecut treptat la aplicarea intensă, în direct sau adaptîndu-le la specificul activităţii judiciare, a celor mai moderne instrumentare şi mijloace tehnice. Actul de justiţie în actualele condiţii, impune folosirea pe scară din ce în ce mai largă, a celor mai avansate metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice, în activitatea de prevenire şi combatere a infracţiunelor, precum şi largirea posibilităţilor de cercetare ale laboratoarelor criminalistice care influenţează pozitiv eficienţa activităţii organelor judiciare, servind aflării adevărului în procesul judiciar. Potrivit atribuţiilor ce îi revin, fie în calitate de organ de urmărire penală, fie în calitate de magistrat sau de apărator, orice jurist trebuie să fie bine pregătit în următoarele direcţii: Să aplice direct mijloacele tehnico criminalistice sau cu sprijinul specialiştilor; Să vegheze la corectitudinea folosirii metodelor ştiinţifice de investigare a faptelor penale; Să aprecieze şi să valorifice în deplină cunoştinţă de cauză rezultatele expertizelor criminalistice în procesul judiciar. În prezent, nu se mai poate nega faptul că fiecare subiect oficial chemat să participe la realizarea actului de justiţie trebuie să fie mai mult decît avizat asupra metodelor şi mijloacelor tehnico-ştiinţifice de care dispune Criminalistica, cît şi asupra posibilităţilor reale ale acesteia clarificare a împrejurărilor în care a fost săvîrşită o infracţiune, precum şi de identificare a subiecţilor faptei penale1. Preocupările ulterioare au adus la sistematizarea mijloacelor tehnice şi a proceselor de utilizare a lor, în funcţie de natura obiectelor şi scopul cercetărilor criminalistice. Actualmente tehnica criminalistică reprezintă un sistem argumentat ştiinţific de mijloace tehnice şi metode privind utilizarea lor de către organele cu funcţii de urmarire penală, precum şi de către experţi, în vederea descoperirii, examinării şi administrării probelor necesare pentru stabilirea adevărului în procesul judiciar, în scopul descoperirii şi prevenirii infracţiunelor. 2. Potrivit acestui criteriu, mijloacele tehnico-ştiinţifice în discuţie se împart în trei categorii: de prevenire a faptelor ilicite; folosite în activitatea de urmarire penală în vederea descoperirii, fixării şi ridicării probelor; ale expertizei criminalistice. Mijloacele tehnico-ştiinţifice de prevenire a faptelor ilicite se împart în două categotii: de semnalizare şi cu efect de cursă, cunoscute sub denumirea de capcane criminalistice.3 Cele din prima categorie sunt predestinate să impiedice săvîrşirea unor acţiuni ( deplasarea într-o direcţie sau în apropierea unui obiect, forţarea mijloacelor de încuiere, spargerea unui obiectiv de construcţie ) semnalizînd tentativa; cele din categoria a doua sunt menite să înregestreze acţiunile săvîrşite, să imagineze sau să marcheze persoanele ce au activat la faţa locului. Mijloacele tehnico-ştiinţifice folosite în activitatea de urmărire penală în vederea descoperirii, fixării şi ridicării probelor, sunt cuprinse în truse criminalistice portative, complete speciale şi laboratoarele criminalistice mobile. Trusele portabile se împart în universale, destinate cercetării la faţa locului şi efectuării altor acţiuni procesuale, în speceal, a percheziţiei, prezentării pentru recunoaştere, experimentului judiciar; şi specializate pentru efectuarea unor operaţii tehnico-ştiinţifice aparte. Mijloacele tehnice şi instrumentele cuprinse în trusele criminalistice portabile sunt întroduse în valize, asigurîndu-le comoditatea necesară în explotare( vezi anexa 2; 3 ). Trusele universale, fiind destinate multiplelor operaţii tehnico-ştiinţifice efectuate pe parcursul cercetării infracţiunilor, includ diverse instrumente, utilaje şi materiale dintre care putem menţiona: Mijloace de iluminare. Mijloace de iluminare artificială sunt aplicate în cautarea urmelor latente, precum şi pentru efectuarea diferitelor reproduceri fotografice. Trusele criminalistice sunt dotate cu o lanternă cu lumina concentrată, surse de iluminare fotografică ( blitz ), dispozitive cu radiaţii ultraviolete. Instrumente de măsurare. Dimensiunile liniare, unghiulare şi de volum constitue caracteristici de o deosebită valoare criminalistică a obiectelor – probe materiale ale infracţiunii. Fixarea urmelor şi a altor mijloace de probă reclamă efectuarea unui şir de masurări exacte. Trusele criminalistice sunt dotate cu o ruletă metalică, un distanţier, un raportor şi o riglă gradată. 3. Dispozitive destinate căutării obiectelor ascunse, care constau dintr-un dispozitiv de pătrundere la adîncime în sol, detector magnetic şi metalic. 4. Mijloacele tehnice şi materialile pentru revelarea, ridicarea şi conservarea urmelor şi a obiectelor ce constituie probe materiale: dispozitive şi preparate pentru descoperirea, fiăarea şi ridicarea amprentelor digitale: lupă, pensulă, pulverizator cu aburi de iod, pulverizator cu substanţe pulverente, pelicule adezive (dacteloscopice); Dispozitive şi materiale pentru amprentarea persoanelor vii şi a cadavrelor: rulou din cauciuc, placă de înşirare a vopselei, lingură necesară ampretării cadavrelor, un tub cu vopsea tipografică, mănuşi de cauciuc; utilaje şi materiale de mulare a urmelor de adîncime şi de copiere a celor de suprafaţă: un vas de masă plastică în care se pregăteşte soluţia de ghips, şpaclu sau lingura pentru prepararea soluţiei de ghips, pensetă pentru înlăturarea corpurilor străine de pe urmele de picioare şi de pe cele ale mijloacelor de transport, substanţe polimerice, vase mici de masă plastică, lopăţică, bisturiu. 5. Instrumentar auxiliar general şi materialile de ambalare, spre exemplu, briceag universal, cleşte, trusă de şurubelniţe, diamant de tăiat sticlă, diverse containere de masă plastică sau polietilenă. În trusa criminalistică mai este compartamentul necesar executării desenelor şi schiţei locului faptei, conţinînd riglă gradată, busola, hîrtie milimetrică, hîrtie de calc, diverse creione colorate, şablon tip pentru lucrul pe hartă etc. Pentru descoperirea furturilor există trusă specializată pentru marcarea unor obiecte cu substanţe fluoriscente sau chimice. Frecvent, se foloseşte în descoperirea furturilor, cum ar fi, de exemplu, contactorilor de argint de la diverse instalaţii electrice, ori al altor piese de valoare. Trusa mai conţine, în afară flacoanelor cu substanţe de marcare ( aflate sub formă de prafuri, de lichide sau unguente ) şi alte obiecte, dintre care putem numi: pensulile, mojar de porţelan, pulverizator, cilindru gradat, mănuşile chirurgicale, precum şi un detector cu radiaţii ultraviolete. Depistarea persoanelor care vin în contact cu obiectele marcate se face fie datorită aderării prafului fluoriscent ( pus în evidenţă numai cu radiaţii ultraviolete ) pe mîinile sau îmbrăcămintea persoanei, fie datorită reacţiei dintre substanţele chimice şi elementele din compoziţia transpiraţiei, care determină o colorare specifică a pielii. Substanţele din trusă, îndeosebi cele chimice ( ninhidrina, nitratul de argint ), dar şi cele fluoriscente, cum este cazul acidului betaoxinaftonic, reclamă respectarea unor reguli stricte de conservare, transport şi manipulare, întrucît conţin o serie de elemente toxice. Ele se păstrează în vase închise ermetic, la adăpost de căldură şi lumină puternucă, evitîndu-se răsturnarea lor. La sfîrşitul fiecărei operaţii se procedează la spălarea atentă a fiecărei piese folosite. Mai sunt şi truse pentru revelarea urmelor papilare latente cu radiaţia de tip laser, portabile şi astfel concepute încît să asigure atît descoperirea urmelor, cît şi fixarea lor fotografică, în condiţii de mare acurateţe.1 Laboratoarele criminalistice mobile au fost create din necesitatea majorării eficienţei activităţilor de cercetare criminalistică pe baza aplicării operative pe teren a mijloacelor tehnico-ştiinţifice. În majoritatea lor, laboratoarele criminalistice mobile sunt instalate pe microbuze, uneori pe autoturisme.2 La confecţionarea truselor universale, cît şi a celor cu destinaţie specială, s-a ţinut cont de cerinţele înaintate de practică: să fie comode sub aspect de volum, greutate şi, desigur, transportabile în condiţii de transport comun. Mijloacele tehnico-ştiinţifice ale expertizei criminalistice sunt folosite în următoarele scopuri: stabilirea identităţii; descoperirei urmelor; reconstituirii obiectelor materiale.1 În literatura de specialitate se mai întălneşte părerea că mijloace tehnico-ştiinţifice se disting, pe de o parte, în cele folosite în cercetarea la faţa locului, iar pe de altă parte, în cele folosite la examinările criminalistice de laborator. Domnul E. Stancu consideră că distincţia este însă numai de ordin metodologic, întrucît dintre aceste metode sau mijloace, cum sunt, de exemplu, cele specifice fotografiei judiciare, în radiaţii vizibile sau invizibile, pot fi întîlnite în ambele împrejurări.1 2.2 Principalile probleme care trebuie clarificate la cercetarea furturilor savîrşite prin pătrundere. Cercetarea a furturilor savîrşite prin patrundere presupune elucidarea unor aspecte de natură să servească la conturarea elementelor constitutive ale acestor infracţiuni. Principalile probleme care se cer a fi rezolvate sunt, în esnţă, următoarele: Determinarea concretă a bunurilor mobile luate din posesia sau deţinerea unei persoane ori aparţinînd patrimoniului public. De rezolvarea acestei probleme depinde atît încadrarea faptei in prevederile art. 119 C.P.R.M., cît şi stabilirea calităţii, cantităţii şi valorii bunurilor furate, în vederea estimării cuantumului prejudiciului cauzat şi a recuperării sale.2 Determinarea precisă, concretă, a bunurilor furate, oferă posibilitatea urmaririi lor, în vederea identificării şi recuperării acestora, precum şi a prinderii făptuitorilor. Stabilirea exactă a locului şi momentului savîrşirii faptei are semnificaţii juridice multiple de exemplu, în funcţie de locul din care s-a sustras, furtul poate fi simplu sau calificat ( furt într-un loc public sau într-un mijloc de transport în comn ). Determinarea momentului savîrşirii furtului este importantă, pe de o parte, pentru încadrarea faptei în categoria furtului, atunci cînd este luat un bun ce aparţine în întregime sau în parte faptuitorului, dar care se găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane. Pe de altă parte, comiterea faptei în timpul nopţii ori al unei calamităţi conduce în conformitate cu art. 208 C.P. al Romîniei, la încadrarea acesteia în categoria furtului calificat. Stabilirea precisă a locului şi momentului furtului prezintă interes pentru cercetarea criminalistică a faptei, în primul rînd pentru urmele ce pot fi descoperite la faţa locului şi care pot conduce la identificarea autorului. Mai este posibilă, de pildă, delimitarea mai exactă a cercului de bănuiţi, verificarea modului în care şi-au petrecut timpul, în ipoteza în care unii invocă alibiuri, selecţionarea marturilor din rîndul persoanelor care ar fi putut percepe actele infracţionale ş.a. Indentificarea mijloacelor şi metodelor folosite în săvîrşirea infracţiunii serveşte la încadrarea juridică a faptei în categoria furtului simplu ori calificat. Totodată, va fi posibilă conturarea modului de operare, aspect important pentru organele de urmărire penală în determinarea cercului de suspecţi, fiind recunoscută specializarea unor infractori pentru furturi din buzunare, din locuinţe, folosindu-se de anumite pretexte, calităţi, deghizări etc. Identificarea făptuitorului şi a participanţilor la savîrşirea furtului, pe lîngă importanţa sa cunoscută, este absolut necesară pentru conturarea formelor calificate ale furtului şi pentru stabilirea exactă a răspunderii penale ce revune fiecărui coautor ori complice, în funcţie de contribuţia avută la savîrşirea infracţiunii, la tainuirea bunurilor sau la favorizarea infractorului. Identificarea persoanei vatamate, operaţie care trebuie privită sub două aspecte: a) În primul rînd, frecvent se impune în practica identificarea posesorului unor bunuri furate şi descoperite asupra autorului. De exemplu, sînt dese cazurile în care se savîrşesc furturi din apartamente, din autoturisme, de la serviciu, bunurile sustrase fiind ascunse ori folosite de făptuitor în deverse moduri, inclusiv puse în vînzare. În asemenea împrejurări, este nevoie să se procedeze la stbilirea persoanelor cărora le-au apărţinut aceste bunuri. b) În al doilea rînd, identificarea persoanei vatamate reprezintă o sarcină deosebită în cazul cînd infractorul cu intenţia de a savîrşi furtul a pătruns în locuinţă şi văzănd că proprietarul este acasă savîrşeşte un atac tîlharesc, în care victima se află în stare de inconştienţă datorită violenţelor la care a fost supusă sau chiar a murit în urma leziunilor provocate de răufăcător. Stabilirea condiţiilor care au favorizat savîrşirea infracţiunii reprezintă o sarcină cu un caracter preventiv, în sensul sprijinirii, a îndrumării celor în drept să ia măsuri eficace de asigurare a securităţii, a pazei bunurilor. Datorită neglijenţei sau lipsei unui elementar simţ de prevedere, deseori infractorii sînt " invitaţi " să savîrşescă furtul. De exemplu, obişnuinţa unor persoane, mai ales femei, de a umbla cu poşetele deschise, mai ales în locuri aglomerate, lăsarea în autoturisme la vedere a unor obiecte de valoare sau tentante, nesupravegherea bagajilor în stanţii. Rezultate pozitive în investigarea infracţiunilor de furt pot fi obţinute în cazul studierii minunţioase a tuturor circumstanţelor în care a avut loc fapta ilicită, aprecierea corectă a mijloacelor materiale de probă administrate cu trasarea unor direcţii şi acţiuni concrete care la rîndul lor vor fi îndeplinite calitativ. Capitolul 2. Aportul mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice în cadrul efectuării unor acţiuni de cercetare a furturilor săvîrşite prin pătrundere. 2.1 Folosirea mijloacelor tehnice în procesul cercetării la faţa locului a furturilor săvîrşite prin pătrundere. Sarcinile specifice şi complexe, pe care urmează să le rezolve organele judiciare cercetînd actele infracţionale, reclamă folosirea pe scară largă a metodelor şi mijloacelor tehnice necesare descoperirii, fixării şi ridicării urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă. Practica demonstrează cu certitudine că aplicarea cu pricepere a mijloacelor tehnice aflate la dispoziţia organelor de urmărire penală asigură eficienţa acţiunilor de cercetare, garantînd, în cele din urmă, stabilirea adevărului în conformitate cu cerinţele legislaţiei în vigoare.1 Din cele expuse, devine evident că dotarea organelor de anchetă cu mijloace performante şi utilizarea metodelor moderne de cercetare la faţa locului şi de efectuare a altor acţiuni de urmărire penală sunt condiţii idispensabile consolidării nivelului ştiinţific al justiţiei penale. Rolul principal în acest sens îi aparţine criminalisticii, prin intermediul căreia realizările ştiinţelor naturale sunt preluate şi adoptate le scopurile probaţiunei. Vorbind despre folosirea mijloacelor tehnice în procesul cercetării la faţa locului a furturilor săvîrşite prin patrundere trebuie să precezăm esenţa termenilor " pătrundere ", " încapere ", " alt loc de de depozitare ", " locuinţa " şi ce înseamnă cercetarea la faţa locului. În pct. 21 al Hotărîrii Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 06.07.1992, Nr. 5 " Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului " prin noţiunea " încăpere " se înţeleg construcţiile, edificiile, hambarele, garajele şi alte construcţii gospodăreşti, menite pentru amplasarea bunurilor materiale. Ea poate fi atît permanentă, cît şi temporară, staţionară sau mobilă.1 În aceeaşi Hotărîre a Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova se lămureşte că prin " alt loc pentru depozitare " trebuie de înţeles: sectoarele de teritoriu, inclusiv curţile caselor menite pentru păstarea permanentă sau temporară a bunurilor, utilate cu un gard ori mijloace tehnice, fie asigurate cu altă pază; magazinele auto, limuzinele, refrigeratoarele,containerele, safeurile şi alte asemenea amplasamente destinate păstrării. Totodată, sectoarele de teritoriu, folosite nu pentru păstrare, ori de exemplu, pentru cultivarea căreva producţii, nu se referă la noţiunea " alt loc pentru depozitare ".2 În pct. 21 al Hotărîrii Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 06.07.1992, Nr. 5 " Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului ", prin noţiunea " locuinţă " se înţelege încăperea menită traiului permanent sau temporar al persoanelor, în care se află averea de care dispun acestea, sau o parte din ea. De asemenea, se au în vedere părţile componente ale locuinţei ( ca încăpere unitară ), în care persoanele pot să nu se afle sau să nu locuiască nemijlocit o perioadă de timp. În afară de aceasta, prin " locuinţă " se are în vedere nu numai încăperile de locuit ( odăile, antreurile,bucătăriile ) dar şi cele care sunt nemijlocit învecinate cu acestea, alcătuind un tot întreg, cum ar fi balcoanele, lodgiile, iar în casele individuale – tinzile, podurile, subsolurile etc.3 În pct. 21 al Hotărîrii Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova din 06.07.1992, Nr. 5 " Cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea averii proprietarului " prin " pătrundere " se are în vedere intrarea ilegală, pe ascuns sau deschis, într-o încăpere, alt loc pentru depozitare sau locuinţă în scopul săvîrşirii furtului, jafului sau tîlhariei. Ea poate fi comisă atît cu înfrîngerea obstacolelor şi rezistenţei, cît şi fără aceasta. Pătrunderea poate fi realizată, de asemenea, cu ajutorul dispozitivelor cu care infractorul extrage obiectele materiale sustrase, fără a intra în locul corespunzător.1 Cercetarea la faţa locului constitue una dintre cele mai complexe şi importante activităţi, ale cărei rezultate condiţionează de cele mai multe ori, nu numai direcţia ci însaşi finalitatea investigaţiilor ce se efectuiază în cauza dată. Într-adevăr, locul unde făptuitorul şi-a desăvîrşit activitatea infracţională, locul unde s-au produs consecinţele infracţiunii, sau, care în orice mod conservă date, urme legate de săvîrşirea faptei, constituie sursa celor mai ample şi totodată mai fidele informaţii.2 Cercetarea minuţiosă a locului faptei de către grupul operativ, cu atragerea vecinilor ca martori, constitue punctul de plecare a anchetei şi este esenţial în descoperirea a crimelor ne demonstrează urmatorul exemplu: În C.P.S. Buiucani a parvenit informaţia despre săvărşirea unui furt. Grupul operativ în componenţă căruia întra anchetatorul, lucratorul poliţiei criminale şi specialistul - criminalist a început lucrul cu cercetarea uşii de întrare, ascultarea victimelor infracţiunii şi a persoanelor care aveau acces în apartamentul dat. Fiica victimei a arătat, că în apartament domiciliază mama ei, care în timpul de faţă se afla la lucru peste hotoarele R.M. Lucruri preţioase în apartamentul nu erau, deoarece, înainte de a pleca, mama a predat lucrurile preţioase spre păstrare. În procesul cercetării locului săvîrşirii faptei s-a stabilit, că hoţii au pătrtuns în apartament prin fereastra de la bucătărie ( apartamentul se afla la primul etaj). De pe pervaz au fost ridicate două urme de încalţăminte, mărimea încalţămintei 42. De asemenea la bucătărie au fost descoperite resturi de mîncare şi resturi de la ţigări ieftine. Amprentele digitale nu au fost descoperite. În toate camerele au fost descoperite chibrite arse. Toate hainele din dulapuri au fost aruncate pe podea. Fiica victimei a observat că au despărut: o magnetola mică, cîteva casete audio şi un pachet de sapun. La cercetarea mai detaliată s-a stabilit, că în casă au rămas obiecte de cristal şi alte obiecte preţioase, inclusiv televizorul şi aparate de telefon la care infractorii au taiat cablurile. A fost descoperit şi cuţitul, care apărţinea victimei, cu care infractorii au taiat cablurile telefonice. S-a stabilit, că în timpul savîrşirii furtului în apartament nimeni nu se afla. După urmele descoperite la faţa locului anchetatorul a făcut concluzia, că furtul a fost savîrşit de către două persoane ( la faţa locului au rămas 2 furculiţe cu care au mîncat infractorii ), după construcţia uscăţivi deoarece au patruns prin fereastră de la bucătorie, care n-au atins majoratul, reeşind după obiecte pe care au ales infractorii ( numai casetofonul vechi, şi cîteva casete audio). De asemenea anchetatorul a presupus ca infractorii nu locuesc în sectorul dat şi acest apartament l-au găsit întămplator prin metoda controlului cu soneria ( au sunat la uşa şi văzînd că nimeni nu a deschis uşa au pătruns în apartament ), deoarece, dacă infractorii locuieau în sectorul dat, atunci ei ştiau că în apartament nu sunt lucruri preţioase. Toate acestea au condiţionat direcţia urmăririi persoanelor minore cu vîrsta, de aproximativ 15-20 de ani, uscăţivi, care poartă adidaşi şi fumează ţigări ieftene, probabil că după tipul de caracter – nervoase. În urma măsurilor operative a fost stabilită persoana unui infractor minor, după descrierea arătată mai sus, care peste puţin timp a arătat coparticipantul său. Expertizele traseologică şi biologică ( după resturi de ţigări descoperite ) au identificat persoanele date, ca persoane care au fost în noaptea furtului în apartamentul cu pricina.1 De aceea nu trebuie de diminuat rolul cercetării locului săvîrşirii faptei infracţionale. Cercetarea locului savîrşirii infracţiunii trebuie de efectuat calitativ, descoperind minunţios urmele infracţiunei, atragănd specialişti nu numai din domeniul criminalisticii ci şi din alte domenii pentru atingerea rezultatului dorit – descoperirea infracţiunii. †††††††††††††††††††††††† †††††††††††††††††††††††† †††††††††††††† Cercitarea locului săvîrşirii furtului prin pătrundire este studiat de tactica şi metodica criminalistică. Săvîrşirea acestui tip de infracţiune pune în faţă ştiinţelor juridice sarcina studierii aprofundate a problemei legate de întărirea legalităţii şi luptei cu criminalitatea, un loc important în care îl joacă ocrotirea proprietăţii. Experienţa înaintată a cercetării locului săvîrşirii furtului, arată, că descoperurea infracţiunilor se atinge pe calea iscusită a cercetării urmelor materiale şi obiectelor care au nimerit în sfera de pregătire şi înfăptuire a infracţiunii. Cercetarea locului savîrşirii furtului îndeplenită corect tactic şi tehnic, la timp şi iscusit, precum şi cu folosirea mijloacelor tehnice contemporane - permite anchetatorului descoperirea, fixarea, ridicarea, studierea şi folosirea urmelor şi obiectelor materiale în calitate de mijloace de probă care pot ajuta la stabilire existenţei sau inexistenţei componentei infracţiunii. Succesul cercetării locului depinde nu numai de nivelul înalt de cunoştinţe criminalistice pe care le posedă închetatorul. Folosirea lor în cercetare va aduce resultatele numai în cazurile, cînd ele vor fi înfăptuite în conformitate cu legislaţia procesuală. Lupta înpotriva sutragerilor averii private cît şi a celei publice prin furt formează partea importantă a luptei întregii societăţi împotriva criminalităţii în statul nostru şi reprezintă una din cele mai periculoase fapte sociale existente în lume. Cercetarea locului savîrşirii furtului prezintă nu puţine greutăţi şi cere de la organul judiciar prezenţa unei înalte pregătiri profesionale şi a unei bogate practici. Toate acestea impun atitudine serioasă la studierea tacticii şi metodicii de cercetare a fufturilor şi faţa de procesul de studiu în instituţiile superioare de învăţămînt. Cercetarea furturilor începe, de regulă, cu cercetarea la faţa locului, spre deosebire de delapidări, unde pe primul plan se află studiul înscrisurilor ce atestă întrarea şi ieşirea din gestiune a bunurilor materiale, astfel la înşelaciune se studiază persoanele care au descoperit fapta şi apoi se examenează actele false de care s-a folosit infractorul. Efectuarea anchetei preliminare, conform art. 107 alin. 4 C.P.P.R.M., infracţiunea prevăzută de art. 119 C.P.R.M. întră în competenţa organelor afacerilor interne. Cercetarea locului savîrşirii furtului este primul act de urmărire pe care înfăptueşte anchetatorul, şi este unicul act pentru efectuarea căruia nu este necesar să fie pornit procesul penal. Furtul face parte din infracţiunile, pentru care ancheta preliminară este obligatorie, organul de cercetare penală porneşte procesul penal după ce se confirmă faptul săvîrşirii furtului. O importanţă deosebită pentru cercetarea locului savîrşitii furtului, prezintă calificarea persoanei care cercetează locul faptei. După cum ne demonstrează practica, colaboratorii organelor de cercetare, de multe ori, nu pot cerceta calificat locul săvîrşirii faptei, ceea ce duce la efecte negative pe parcursul desfaşurării anchetei. Incorect procedează şi acei anchetatori, care în urma primirii înştiinţării din partea organelor de cercetare despre săvîrşirea furtului, nu se deplasează la locul savîrşirii infracţiunii, şi astfel, impun organelor de cercetare înfăptuirea cercetării locului infracţiunii fără participarea anchetatorului. Este foarte important că cercetarea locului săvîrşirii furtului să fie efectuată în conformitate cu legislaţia procesual penală. Vorbind despre cercetarea locului savîrşirii furtului noi nu putem trece cu vederea masurile ce vizează pregătirea pentru efectuarea cercetării locului savîrşirii infracţiunii. Aşa dar, măsurile de pregătire în vederea cercetării la faţa locului se desfaşoară în două etape: 1). la sediul organului judiciar; 2). la locul săvîrşirii faptei. În unele lucrări noi mai întîlnim o altă etapă, care se află înaintea primelor dou etape mentionate mai sus şi această etapă se numeşte etapă de asigurare a operativităţii.1 În literatura de specialitate măsurile pregătitoare luare la sediul organului judiciar se mai numesc şi pregătirea pînă la deplasarea la faţa locului. Măsurile date sînt mai mult de ordin organizatoric, în vederea asigurării cercetării locului furtului în bune condiţii sub toate aspectele.2 Din măsurile pregătitoare în sediul organului judiciar putem numi: a). premirea şi verificarea sesizării; b). transmiterea unor acţiuni urgente pe care organele de poliţie urmează să le îndeplinescă la faţa locului pînă la sosirea echipei de cercetare în vederea menţinerii locului faptei în starea sa iniţială; c). completarea echipei de cercetare; d). verificarea şi pregătirea mijloacelor tehnice criminalistice. Acum noi vom numi măsurile de pregătire la locul faptei, din ele putem menţiona: a). obţinerea informaţiei operative privind situaţia de la faţa locului; b). delimitarea spaţiului ce urmează a fi cercetat; c). alte operaţiuni de pregătire efectuate la faţa locului. După ce echipa de cercetare soseşte la faţa locului, ea trebuie imediat, dacă a realizat etapele pregătitoare, să treacă la efectuarea cercetării propriu-zise. În procesul acestei cercetări anchetatorul se conduce şi îşi desfaşoară activitatea după anumite faze şi metode de cercetare a locului faptei.1 Efectuarea cercetării locului conform regulilor tactice le putem deviza în două faze succesive: 1). de observare generală a locului savîrşirii furtului 2). de cercetare detaliată a ambianţei lui Observarea generală a locului furtului constă în efectuarea de către persoana investită a unui studiu preliminar al locului savîrşirii furtului, al obiectelor de acolo, a urmelor materiale de probă, în vederea orientării, fixării şi reprezentării în ansamblu a tabloului iniţial. La această etapă organul judiciar încearcă să înainteze primele versiuni despre fapta săvîrşită. Pe parcursul cercetării versiunele primare se transformă în versiuni generale şi în baza lor se înaintează versiunile principale. Faza de observare generală debutează, de obicei, cu un sondaj vizual efectuat în prezenţa marturilor asistenţi a locului faptei în scopul determinării dacă împrejurările faptei impun atragerea persoanelor specializate. Observarea generală este o reflectare vizuală a cea ce se află pe suprafaţă precum şi o procedura de cautare a obiectelor probatorii, pe parcursul căreia se folosesc nu numai mijloace tehnice, dar şi metodile logice: de analiză, sinteză, inducţie şi deducţie. Este un proces de găndire care cuprinde în orbita sa pe toţi participanţii la cercetare.1 Înaintarea versiunelor iniţiale – este activitatea creativă a organului judiciar îndreptată nu numai spre înţelegerea celor întîmplate sau aranjarea presupunerilor despre modul de pătrundire a făptuitorului în încapere şi ieşirea lui din ea, dar şi la cunoaşterea însuşirilor psihice a le persoanelor care au participat la sustragere.2 În procesul deplasării pe teritoriul încaperii supuse cercetării reprezentantul organului judiciar trebuie să manifeste atenţie pentru a nu deteriora urmele existente. În faza observării generale se indică sau se schiţează planul cercetării de mai departe, se stabileşte în ce succesiune se va cerceta încăperea, precum şi succesiunea procedeelor tactice. Pe parcursul efectuării cercetării, în ambele faze, din partea anchetatorului şi a altor persoane participante se cere necesitatea respectării cerinţelor morale, ceea ce presupune un comportament serios, fară zîmbete şi glume mai ales în ce preveşte comportamentul părţii vatamate sau asupra obiectelor din locuinţa.1 Tabloul de ansamblu al locului furtului se va fixa cu ajutorul fotografiei judiciare. A doua fază de cercetare detaliată, constă în examinarea de sinestătător a tuturor obiectelor, în vederea stabilirii legaturii lor cu fapta, descoperirii şi fixării urmelor activităţii infracţionale. Cel mai important şi cel mai greu în tactica cercetării locului faptei se socot problemele legate de delimitarea obiectului cercetării de locul savîrşirii furtului. Dacă anchetatorul determină corect obiectul cercetării, precum şi ridicarea şi folosirea obiectelor în procesul de dovedire ca probe tactice, atunci anchetatorul va atinge scopul principal – de a stabili adevărul, dar mai întîi de a descoperi infractorul.2 Astfel activitatea echipei de cercetare va fi îndreptată spre desfăşurarea succesivă pas cu pas, astfel ca nici o porţiune de teren, nici un obiect, care ar putea furniza informaţii de natura să contribuie la soluţionarea cauzei, să nu rămînă necercetată. Faza de cercetare detaliată a ambianţei se poate efectua prin două metode: metodă statică şi metodă dinamică. Metoda statică constă în studierea obiectelor şi a poziţiei lor faţă de alte obiecte din apropiere fără a mişca ceva. Astfel în cazurile în care au avut loc modificări anchetatorul va indica în procesul verbal poziţia lor în momentul recipţionării de către anchetator a modificărilor care au avut loc. Tot aici se va face fotografierea lor pe suprafaţa care o contactează. Metoda statică deschide posibilitatea trecerii la metoda dinamică de cercetare a locului săvîrşirii furtului prin pătrundere. Faza dinamică cuprinde examinare fiecărui obiect în parte, mişcîndu-le de la locul şi din poziţia în care se afla. Obiectul se ridică pentru a fi examinat în detaliu, dacă este necesitatea obiectul poate fi fotografiat, apoi se împachetează şi se sigilează pentru a fi trimis la expertiză şi se descrie în procesul verbal de cercetarea la faţa locului. În baza datelor obţinute în faza de observare organul de cercetare înainte de toate va determina punctul de plecare, modul şi direcţia în care trebuie să se desfăşoare cercetarea. Începutul şi modul efectuării cercetărilor se stabilesc în funcţie de structura spaţiului, aşezarea odăilor a locului săvîrşirii furtului. Cercetarea furturilor săvîrşite prin pătrundere se începe cu cercetarea locului pătrunderii a infractorului în locuinţă, deoarece aici de cele mai dese ori pot fi descoperite urme lăsate de infractor în timpul spargerii, apoi se desfăşoară de-a lungul pereţilor după sau contra acelor ceasornicului. Ulterior se va trece la studierea obiectelor care se află pe planul al doilea, continuînd astfel pînă la centrul încăperii. În funcţie de forma geometrică a încăperii, cercetarea se va efectua conform următoarelor procedee tactice: procedeul tactic frontal, care prescrie desfăşurarea activităţii de cercetare în mod liniar, echipa de cercetare deplăsîndu-se dela punctul de plecare spre partea opusă şi invers, pe raze bine delimitate,1 şi circulară – echipa va realiza cercetarea deplăsîndu-se concentric pe spirală, de la pereţi spre centrul încăperii, şi excentric de la centrul locului faptei spre pereţi. Încăperile cu proporţii mai mari se recomandă de a fi cercetate pe sectoare şi fiecare în parte va fi cercetat conform unei din procedeile tactice.2 În literatura de specialitate la unii autori se mai enumeră încă două procedee de efectuare a cercetării locului săvîrşirii furtului prin pătrundere: obiectiv şi subiectiv. Procedeul obiectiv constă în aceea, că locul săvîrşirii furtului se cercetează complet, indiferent de căile de pătrundere în locuinţă, fiind o examinare compactă a întregii încăperi. Cea subiectivă – anchetatorul cercetează locul mergînd după urmele infractorului orientîndu-se la împrejurările care indică drumul lui de pătrundere în locuinţă pînă la ieşirea lui. Importanţa procedeelui obiectiv constă în cercetarea locuinţei fără a scăpa vreo urmă, iar celei subiective pentru determinarea modului de orientare a infractorului în locuinţă, a împrejurărilor negative precum şi la reconstituirea faptei. Date despre profesie şi genul de activitate a infractorului primim pe calea analizei metodei de pătrundere în încăpere, aceasta analiză ne dă posibilitatea de a da răspuns la modul săvîrşirii furtului, a instrumentelor utilizate la spargerea uşilor, geamurilor. După aceasta se cercetează cu atenţie locurile unde s-au aflat lucrurile sustrase: bani, obiecte preţioase, bijuterii, obiecte de valoare. La cercetarea locului faptei este necesar de a atrage atenţia la împrejurările care arată cunoaşterea de către infractor a locurilor unde se aflau obiectele de preţ, aceasta ne dă posibilitatea studierii cercului de persoane presupuse de a fi săvîrşit infracţiunea. Futurile de apartamente deseori se săvîrşesc de persoane care într-un mod sau altul cunosc, fie partea vătămată, fie rudile ei, fie vecinii acesteia. Cunoaşterea de infractor a situaţiei familiare, a activităţii gospodăreşti precum şi a modului de viaţă dusă de partea vătămată – neapărat se reflectă la metoda prin care se săvîrşeşte furtul. Astfel se recomandă de a atrage atenţia la modul de pătrundere a persoanei în apartament, cunoaşterii de către ea: a construcţiei zăvorului de la uşă, locul păstrării obiectelor de preţ.Orientarea infractorului la locul faptei se reflectă asupra rapidităţii de pătrundere şi găsire locului unde se află obiectele ce prezintă importanţa pentru infractor.1 Dovedirea participării persoanei la furt necesită primirea unui şir întreg de informaţii. Descifrarea acestor informaţii depinde de profesionalismul anchetatorului, care este folosit pentru, primirea de la locul săvîrşirii infracţiunii a unui număr maxim de obiecte purtătoare de informaţii. Anchetatorul în legătură cu înfăptuirea acestor procedee tinde de a da răspuns la următoarele întrebări: locul pătrunderii infractorului în locuinţă; direcţia de ieşire din locuinţă; a putut oare infractorul pătrunde fără a fi văzut şi auzit; ce instrumente a folosit la spargere; cîte persoane au participat; în ce perioadă de timp s-a săvîrşit; ce urme ar putea lăsa infractorul la locul faptei, şi ce urme ar putea să rămîie pe infractor, pe hainele lui, pe obiectul atentării, ce scop a urmărit persoana. Vorbind despre cercetarea la faţa locului trebuie să ne referim şi la fixarea rezultatelor cercetării locului săvîrşirii furtului prin pătrundire. Fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului constă în efectuarea de către organul de urmărire penală a anumitor lucrări în vederea înregistrării şi reprezintării fidele şi integrale a stării de lucru, a poziţiei şi a raportului de legătură ale obiectelor ce constituie ambianţa acestuia, conservării şi retragerii urmelor infracţiunii şi a altor mijloace materiale de probă. Fixarea rezultatelor cercetării locului săvîrşirii furtului prin pătrundere este o fixare procesuală a informaţiei primite despre starea, capacitatea, semne şi particularităţile obiectului cercetării.2 Legislaţia procesuală penală actuală în mod expres specifică, potrivit prevederilor art. 115 şi 161 ale C.P.P.R.M., că efectuarea cercetării la faţa locului se încheie cu un proces – verbal de cercetare la faţa locului. În legatură cu cercetarea locului savîrşirii furtului se vor executa acţiuni de fotografiere, lucrări de schiţare a locului furtului, precum şi de modelare prin mulare, desenare sau copiere a urmelor materiale ale infracţiunii. Legea prevede utilizarea celor mai diverse procedee şi mijloace tehnico-ştiinţifice, inclusiv reprezentarea grafică a locului cercetat, fotografierea ambianţei acestuia, ridicarea prin modelare şi copiere a urmelor infracţiunii, înregistrarea videomagnetică a activităţii de cercetare desfăşurată la faţa locului.1 În ghidul de cercetare a locului faptei sînt indicate regulile generale de întocmire a procesului – verbal : procesul – verbal trebuie să corespundă cerinţelor legislaţiei procesual – penale; oglindirea obiectivă şi în întregime a împrejurărilor; reflectarea tuturor urmelor şi a obiectelor descoperite la locul furtului care pot avea importanţa pentru stabilirea adevărului; conţinutul procesului – verbal trebuie să fie întocmit corect cu respectarea normelor ortografice, laconic pentru a avea posibilitate de a petrece reconstituirea faptei. Pentru a asigura calitatea a procesului – verbal de cercetarea la faţa locului, unii autori recomandă că el de la început să fie întocmit pe un maculator, iar mai apoi transcris în procesul - verbal.2 În practica deseori se observă o reflectare a elementelor de natură subiectivă, adică procesele – verbale de cercetare la faţa locului sînt întocmite într-un limbaj neclar, inaccesibil, cu folosirea a unor construcţii dubioase formulate de tipul " probabil că…", " nu departe de…", " aproximativ la…".3 Procesul – verbal de cercetare la faţa locului are următoare structură: partea introductivă; partea descriptivă; partea finală. Partea introductivă cuprinde relatări succinte privind locul şi data cînd s-a efectuat cercetarea locului savîrşirii furtului, denumirea şi profilul unităţii din care face parte organul de cercetare, temeiul de fapt şi juridic al cercetării, numele prenumele şi numele după tată cît şi domiciliul a martorilor asistenţi în prezenţa cărora s-a efectuat cercetarea. Partea descriptivă debutează cu o caracterizare generală a locului faptei şi toate datele faptice referitoare la cauză în ordinea în care ele au fost descoperite.1 Înscrierea rezultatelor cercetării locului savîrşirii furtului se efectuiază de la general spre particular. La început se dă caracteristica încaperii în care au pătruns infractorii, apoi sunt descrise împrejurările legate de pătrunderea şi ieşirea făptuitorului, aici trebuie s-ă menţionăm, că o importanţă deosebită o are descrierea urmelor de spargere. În procesul – verbal trebuie de menţionat care anume obiecte au fost supuse spargerii, care obiecte din interiorul camerei au fost supuse spargerii, aceste obiecte se descriu în procesul – verbal amănunţit, de asemenea în procesul – verbal se indică locul aflării lor, dim