Referat Drepturile Creditorului

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Drepturile Creditorului si de asemenea puteti face Download Referat Drepturile creditorului

Citeste fragmente din Referat Drepturile Creditorului

DREPT CIVIL DREPTURILE CREDITORULUI ASUPRA PATRIMONIULUI DEBITORULUI Precizari prealabile Drepturile creditorilor asupra patrimoniului debitorilor acestora sunt prevazute in principiu la art. 1718-1720 C. civ. Ppotrivit carora oricine este obligat personal este tinut sa-si indeplineasca indatoririle “cu toate bunurile sale mobile si immobile prezente si viitoare”. Bunurile debitorului constituie astfel o garantie comuna pentru creditorii sai, iar pretul lor se imparte intre acestia proportional cu valoarea creantelor respective, cu exceptia cazului in care intre creditori exista “cause legitime de preferinta”, exceptii care se refera la privilegii si ipoteci” Din cuprinsul acestor dispozitii rezulta ca spre deosebire de creditorii privilegiati si de cei ipotecari, creditorii chirografari nu beneficiaza de un drept de preferinta intre ei sau, astfel spus, de o garantie particulara pentru ipoteza in care debitorii lor nu si-au indeplinit obligatiile contractuale. In doctrina se arata, de regula, ca ne aflam in prezenta unui “drept de gaj general” al creditorului chirografar asupra patrimoniului debitorului sau. Aceasta exprimare isi are explicatia si in influenta exercitata de dreptul civil francez. Este vorba de diferenta de redactare dintre art. 1719 C.civ. roman si 2093 C. civ. Francez intrucat, in textul celui din urma, se arata ca bunurile debitorului constituie “gajul comun al creditorilor sai” pe cand in textul art. 1719 C.civ. roman nu apare termenul de “gaj” ci se precizeaza ca: Bunurile unui debitor servesc spre asigurarea comuna a creditorilor sai”. Folosirea termenului de gaj in textul francez si in doctrina nu este corecta, deoarece favorizeaza unele confuzii. In adevar, nu este vorba nici de gajul (sau amanetul) reglementat la art. 1685 C. civ. Roma (art. 2073 C.civ. francez) care priveste un drept real de garantie asupra unui bun mobil, ci de dreptul creditorilor chirografari, fara vreo preferinta intre ei, asupra intregului patrimoniu al debitorilor acestora. Sspre deosebire de drepturile reale, acest fapt al creditorilor chirografari nu reprezinta o garantie suficienta, deoarece orice micsorare a patrimoniului debitorilor il afecteaza. In acest inteles, creditorul poate urmari oricare dintre bunurile debitorului care se afla in acel moment in patrimoniul acestuia, indiferent daca in momentul nasterii obligatiei acel bun nu era intrat in patrimoniul debitorului, dupa cum nu va putea urmari un bun care desi in momentul nasterii obligatiei era in acel patrimoniu a fost instrainat pana in momentul urmaririi. Altfel spus, data nasterii creantei si cuprinsul debitorului nu prezinta relevanta juridica sub aspectul bunurilor care pot fi urmarite de creditor deoarece el nu poate urmari decat bunurile care se afla in patrimoniul debitorului in momentul urmaririi acestora. Pentru a preveni situatiile care ii defavorizeaza, creditorii chirografari pot interveni pe mai multe cai si anume, fie sa ceara luarea unor masuri conservatorii cu privire la patrimoniul debitorului, fie sa ceara executarea silita a bunurilor debitorului in conditiilee prevazute de procedura civila, fie, in sfarsit sa introducã uncle actiuni — actiunea oblica denumita si actiune indirecta sau subrogatorie — daca debitorul nu-si valorifica el insusi uncle drepturi, actiunea pauliana — denumita si revocatorie — daca debitorul incheie acte juridice in frauda creditorilor sai chirografari, precum si, in uncle cazuri, o actiune directa ori o actiune in declararea simulatiei. In cadrul masurilor conservatorii pe care le poate lua creditorul, pentru preintâmpinarea instrainarii bununilor de catre debitor sau a evita consecintele insolvabilitatii acestuia — daca, de pilda, acel debitor a fost urmarit mai inainte de un alt creditor si in acest fel activul sau a fost consumat in intregime — poate cere ca anumite bunuri ale debitorului sa fie puse sub sechestru asigurator — când exista tendinta de ascundere ori de instrainare a acelor bunuri — sau sa se efectueze inscriptia ori transcriptia unui imobil când debitorul dobanditor al unor bunuri nu se ocupa de realizarea acestor operatii. Dc asemenea, creditorul poate interveni in procesele de partaj ale debitorului sau in cazurile precizate la art. 585 C. civ. Problemele care se pun in legätura cu executarea silita a debitorului nu vor fi analizate aici, deoarece intereseaza procedura civila. Ne vom opri insa asupra actiuniior care vor fi introduse de creditorii chirografari In situatia in care debitorii acestora se dezintereseazä de valorificarea drepturilor lor sau recurg la frauda ori inselaciune. § 2. Actiunea oblica (indirecta sau subrogatorie) La art. 974 C. civ. se aratà: ,,Creditorii pot exercita toate dreptunile si actiunile debitoruiui lor, afara de acelea care Ii sunt exclusiv personale”. Din cuprinsul textului rezulta ca nu este vorba de o actiune proprie a creditorului, deoarece acesta exercitä o actiune care apartine debitoruiui, in numelc acestuia din urma, dar, desi exercita o asemenea actiune in locul debitorului sau, creditorul are in vedere un interes propriu. Acest interes se explica in ipoteza in care in patnimoniul debitorului se afla si drepturi ori actiuni care urmeaza sä fie exercitate impotriva unor terti pentru intrarea sau reintrarea in patrimoniul acestuia a ,,unui element nou, care, atunci când va fi realizat ca bun corporal, prin efectul actiunii exercitate, va fi susceptibil de a fi urmärit direct de creditori” (4, p. 494). Dcci, daca din neglijenta, din nepäsare, din nepricepere ori din rea-vointa debitorul nu exercita actiunile care ar avea ca efect intregirea elementelor patrimoniului sau, legea conferä creditorilor dreptul de a se substitui debitorului respectiv pentru a pune in miscare actiunea care apare acestuia din urmà. Astfel se intelege de ce o asemenea actiune este denumitä oblicà sau indirectä — creditorul actionând datoritä dreptului debitorului sàu — dar si subrogatorie tinand seama de faptul cà prin initiativa sa creditorul se comportä ca si cum ar fi subrogat debitorului. In ceea cc priveste natura juridicä a acestei actiuni putem spune ca este vorba de o actiune cu caracter mixt, deoarece implicà atât ideea de conservare a patrimoniului cat si un inceput de executare. Acest caracter este relevat, intr-un anumit fel, de Matei Cantacuzino in urmätoarea redactare: ,,Exercitiul acestei actiuni de càtre creditori e mai mult decat un act de conservare si totodat mai putin decat o urmarire: e un exerciiu auxiliar al dreptului de gaj menit a face posibilä o urmàrire ulterioara” (4, p. 450). 0 problema care se poate pune este aceea a masurii in care acordarea, prin lege, a acestei actiuni, ar constitui o imixtiune a creditorului in gestiunea patrimoniului debitorului sau, altfel spus, daca prevederile art. 974 C. civ. sunt susceptibile de o interpretare largä on restrânsà. Este vorba, prin urmare, de o apreciere a echilibrului cc trebuie sà existe intre libertatea de ac a debitorului — de exercitare a unor optiuni, de sesizare a unor ocazii favorabile sau nefavorabile etc. — acesta neputând fi dependent de creditoni säi, pe de o parte, si ocrotirea intereselor creditorilor, pe de alta parte. Preocuparea doctrinei a fost aceea de a determina, in lumina acestui echilibru, conditiile in care poate fi exercitatä ac oblicä si sfera de aplicare a dreptului la aceasta actiune. Dc asemenea, jurisprudenta a incercat sa stabileasca limitele interventiei creditorului in afacerile debitorului sau astfel incat sa nu se depaseasca masurile care se impun, in mod necesar, pentru apararea dreptunilor sale. S-a aratat astfel ca: ,,Formularea legii, cu tot aspectul ci general, trebuie interpretata in sensul ca facultatea creditorului de a se substitui debitorului neglijent nu-i da dreptul sa se amestece in administrarea averii debitorului (ceea ce ar insemna o micsorare a capacitatii civile a acestuia). Legea vorbeste numai de drepturile si actiunile pe care debitorul le poate exercita in contra tertilor; acestea pot fi exercitate de creditori in virtutea articolului 974” (29, p. 148). In aceeasi ordine de idei, tot in doctrina romana s-a precizat: ,,Trebuie insa sa ne dam bine seama de limitele acestui drept al creditorului. De legea vorbeste de <>, aceasta nu indreptateste pe creditor sa se substituie debitorului pentru administrarea patrimoniului acestuia si sa-1 administreze in locul sau. Un astfel de amestec ar rapi debitorului orice libcrtate de actiune si ar echivala cu declararea debitorului drept incapabil. In realitate, prin <