Referat Recidiva

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Recidiva si de asemenea puteti face Download Referat Recidiva

Citeste fragmente din Referat Recidiva

Recidiva Art. 37 din Codul penal român prevede: „Recidivă există în următoarele cazuri: a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an; b) când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an; c) când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Există recidivă şi în cazurile în care una dintre pedepsele prevăzute la alin.1 este detenţiunea pe viaţă. Pentru stabilirea stării de recidivă în cazurile prevăzute în al. 1 lit. a) şi b) şi al. 2, se poate ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.” Pornind de la reglementările în vigoare recidiva poate fi definită ca o formă a pluralităţii de infracţiuni care există când după o condamnare definitivă la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni ori după cel puţin trei condamnări la pedeapsa închisorii de până la 6 luni, neexecutate sau în cazul în care condamnarea vizează pedeapsa închisorii chiar după executarea acesteia, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie (într-un anumit timp determinat), pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori pedeapsa închisorii mai mare de un an. Termenii recidivei. Prin termeni ai recidivei se înţeleg, în general, elementele constitutive ale stării de recidivă (structura recidivei) şi care au un rol important în reglementarea juridică a recidivei. Aceste elemente sunt: * o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii de o anumită durată (peste 6 luni sau 3 condamnări de până la 6 luni) precum şi detenţiunea pe viaţă; * săvârşirea din nou a unei infracţiuni intenţionate de o anumită gravitate după o condamnare definitivă. Condiţii de existenţă ale recidivei. Din normele penale în vigoare rezultă următoarele condiţii generale necesare pentru a se realiza starea de recidivă: A. Existenţa unei condamnări definitive. Hotărârea de condamnare trebuie să aibă caracter definitiv şi să privească pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni sau cel puţin trei condamnări până la 6 luni sau de 6 luni, pronunţate pentru infracţiuni intenţionate, precum şi condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Condamnarea trebuie să privească o faptă intenţionată, dar poate să aibă ca obiect şi o faptă praeterintenţionată, ea poate fi pronunţată pentru o faptă consumată sau o tentativă pedepsibilă ori pentru una din formele de participaţie prevăzute de lege (coautor, instigare, complicitate). O hotărâre de condamnare la pedeapsa închisorii de 6 luni sau sub 6 luni, ori la pedeapsa cu amenda, nu poate genera recidiva. De asemenea, nu există stare de recidivă dacă noua infracţiune s-a săvârşit după ce hotărârea definitivă a fost casată în urma recursului cu trimitere pentru o n ouă judecare şi înainte ca noua hotărâre definitivă să se fi pronunţat în acea cauză. Recidiva nu subzistă nici în cazul în care după pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare persoana săvârşeşte o nouă infracţiune, însă ulterior, hotărârea definitivă este desfiinţată printr-o cale extraordinară de atac (recurs în anulare, revizuire, contestaţie în anulare). B. Săvârşirea unei noi infracţiuni. Starea de recidivă presupune ca după condamnarea definitivă (indiferent dacă s-a executat ori nu pedeapsa) făptuitorul să săvârşească o nouă infracţiune. Condamnarea anterioară constituie doar o premisă de care depinde existenţa recidivei, lăsând deschisă posibilitatea apariţiei sale. Ea se naşte însă numai cu săvârşirea celei de-a doua infracţiuni care formează cel de-al doilea termen al său. A doua infracţiune poate să constea într-o faptă consumată, o tentativă pedepsibilă sau într-un act de participaţie la o faptă prevăzută de legea penală. Condiţia este ca infracţiunea săvârşită după condamnarea definitivă, să fie o faptă intenţionată (poate fi şi praeterintenţionată), iar legea să prevadă pentru ea pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Nu interesează pedeapsa pronunţată de instanţă ci aceea prevăzută în norma de incriminare. Acest al doilea termen poate să constea într-o singură infracţiune sau în mai multe infracţiuni concurente, fiecare infracţiune concurentă constituind al 2-lea termen al recidivei. C. Condamnarea anterioară şi noua infracţiune să privească acelaşi făptuitor. Recidiva, ca formă a pluralităţii de infracţiuni presupune, ca cei doi termeni să fie realizaţi de acelaşi făptuitor. Făptuitorul, în raport cu cei doi termeni, poate fi autor sau coautor în săvârşirea unei infracţiuni şi instigator sau complice în comiterea alteia, cu condiţia ca în toate aceste situaţii să se realizeze prevederile legii atât în ce priveşte prima condamnare, cât şi noua infracţiune comisă., Se exclud din categoria subiecţilor recidivişti minorii care au suferit o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pronunţată pentru o infracţiune săvârşită în perioada minorităţii, după care săvârşesc din nou o infracţiune, în perioada minorităţii sau după ce au devenit majori. Această formă de pluralitate realizată nu se încadrează în recidivă. Condamnări care nu atrag starea de recidivă. Art. 38 din Codul penal prevede: „La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare la: infracţiunile săvârşite în timpul minorităţii; infracţiunile săvârşite din culpă; infracţiunile amnistiate; faptele care nu mai sunt prevăzute ca infracţiuni de legea penală. De asemenea, nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea, sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.” Formele recidivei: a) Recidiva postcondamnatorie (denumită în literatura veche şi formală sau fictivă) există atunci când cea de-a doua infracţiune se săvârşeşte înainte de executarea primei condamnări, în timpul executării acesteia ori în stare de evadare. b) Recidiva postexecutorie (denumită în literatura veche şi reală) se realizează când a doua infracţiune se săvârşeşte după executarea primei condamnări, după graţierea sau prescripţia executării pedepsei cuprinsă în aceasta. Recidiva postexecutorie pune în evidenţă o periculozitate socială sporită a persoanei. c) Recidiva mare se caracterizează prin aceea că primul termen este alcătuit dintr-o condamnare la pedeapsa închisorii care trebuie să depăşească o anumită limită prevăzută de lege (mai mare de 6 luni). d) Recidiva mică există în cazul în care primul termen este alcătuit dintr-un număr de condamnări, indicat de lege (3 condamnări), privitoare la pedeapsa închisorii sub limita de la care începe recidiva mare (sub 6 luni sau de 6 luni). De ex: recidiva mică există atunci când după trei condamnări definitive la pedeapsa închisorii de 6 luni sau sub 6 luni cel condamnat săvârşeşte o nouă infracţiune. e) Recidiva temporară impune ca noua infracţiune să se comită într-un anumit interval de timp de la pronunţarea sau executarea primei condamnări. f) Recidiva perpetuă sau permanentă se caracterizează prin aceea că cea de-a doua infracţiune se poate comite oricând la un interval oricât de mare de la prima condamnare. g) Recidiva cu efect unic există când repetarea recidivei nu agravează legal răspunderea penală a făptuitorului. Oricât s-ar repeta starea de recidivă, făptuitorul va fi sancţionat în aceleaşi limite legale de pedeapsă. h) Recidiva cu efect progresiv se caracterizează prin prevederea în lege a unui regim ce constă în agravarea pedepsei cu fiecare nouă recidivă sau în caz de repetare a stării de recidivă. i) Recidiva cu regim sancţionator uniform presupune acelaşi regim de sancţionare pentru toate formele recidivei. j) Recidiva cu regim de sancţionare diferenţiat implică un regim de sancţionare diferit pentru formele recidivei. k) Recidiva generală nu cere o asemănare între infracţiunile reunite în persoana aceluiaşi făptuitor, ele fiind de natură diferită. l) Recidiva specială impune cerinţa ca cei doi termeni să fie de acelaşi gen, de aceeaşi natură. m) Recidiva teritorială (naţională) este atunci când prima condamnare este pronunţată de o instanţă naţională (de instanţa română). n) Recidiva internaţională este atunci când poate constitui termen al său şi o condamnare pronunţată în străinătate (de o instanţă străină). o) Recidiva absolută este atunci când pentru existenţa sa nu se impune o anumită gravitate primei condamnări. p) Recidiva relativă este atunci când pedeapsa primei condamnări este de o anumită gravitate (prima condamnare să privească pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni). Reglementarea recidivei în legea penală română. € mânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an. Condiţii de existenţă ale recidivei: - să existe o hotărâre de condamnare definitivă la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. O hotărâre de condamnare privind o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni sau amendă nu poate constitui prim termen al recidivei . - infracţiunea pentru care s-a pronunţat condamnarea să fie intenţionată sau praeterintenţionată. - pentru hotărârea definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să nu fie incidentă vreuna din cauzele prevăzute în art. 38 Cod penal, care înlătură starea de recidivă. - să se săvârşească o nouă infracţiune intenţionată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare 1an. Se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege şi nu aceea pronunţată de instanţă. Dacă pedeapsa este de un an sau mai mică nu se reţine recidiva. - infracţiunea trebuie să se săvârşească în următoarele momente : * înainte de începerea executării când pedeapsa nu a fost pusă în executare sau când condamnatul s-a sustras de la executare, ori a obţinut amânarea executării pedepsei ( când condamnatul suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa; condamnata este gravidă sau are un copil mai mic de 1 an; executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea care lucrează); * în timpul executării; * în stare de evadare. - condamnarea anterioară şi noua infracţiune să privească acelaşi făptuitor. 2. Recidiva postexecutorie (recidiva mare) există când, după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (sau a detenţiunii pe viaţă). Ceea ce caracterizează această formă este faptul că primul termen constă într-o condamnare executată sau considerată ca executată. Pedeapsa se consideră executată în cazul în care a intervenit graţierea (totală sau a restului de pedeapsă) ori s-a împlinit termenul de prescripţie a executării pedepsei. Condiţii de existenţă: - pedeapsa care constituie obiectul primei condamnări trebuie să fie executată, graţiată sau prescrisă, după care cel condamnat să săvârşească o nouă infracţiune; - cea de-a doua infracţiune se poate comite după executarea primei pedepse ce formează obiectul primei condamnări; - se mai realizează atunci când fapta se comite după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei; - săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an; - atât prima condamnare cât şi a doua infracţiune să privească acelaşi făptuitor. 3. Recidiva mică (postcondamnatorie şi postexecutorie) există atunci când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau de 6 luni sau după executarea, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin 3 asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune, cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. Condiţii de existenţă: - să existe cel puţin 3 condamnări definitive la pedeapsa închisorii sub 6 luni sau de 6 luni. Dacă cele 3 condamnări nu au fost executate, mica recidivă este postcondamnatorie, iar dacă pedepsele s-au executat ori s-au stins în alt mod recidiva mică este postexecutorie. - să se săvârşească o nouă infracţiune intenţionată (sau praeterintenţionată) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an. - atât prima condamnare cât şi a doua infracţiune să privească acelaşi făptuitor. Recidiva mică este teritorială întrucât condamnările trebuie să fie pronunţate de instanţele române. Recidiva mare poate fi şi internaţională, în sensul că la stabilirea stării de recidivă se poate ţine seama şi de o condamnare pronunţată în străinătate mai mare de 6 luni. Recidiva mică este generală, în sensul că nu se cere o asemănare între termenii recidivei. 4. Recidiva internaţională se caracterizează prin aceea că prima condamnare este pronunţată de o instanţă străină. Condiţiile de existenţă sunt: - hotărârea e condamnare pronunţată de instanţa străină trebuie să privească o faptă prevăzută şi de legea penală română; - hotărârea de condamnare trebuie recunoscută de o instanţă română; - recidiva internaţională este admisă numai pentru marea recidivă, deci condamnarea pronunţată în străinătate să aibă ca obiect o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni, sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă; - recidiva internaţională are caracter facultativ. Pedeapsa în caz de recidivă. Art. 39 din Codul penal dispune: „ În cazul recidivei prevăzute în art. 37 al. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut în art. 34 al. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani. Dacă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior. În cazul săvârşirii unei infracţiuni după evadare, prin pedeapsa anterioară se înţelege pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa aplicată pentru evadare. În cazul recidivei prevăzute în art. 37 al. 1 lit. b) se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special. În cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. c, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din alineatele precedente. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată, se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanţa aplică dispoziţiile din al. 1. în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. a şi dispoziţiile din al. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.” Sancţionarea recidivei postcondamnatorii. În cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc după regulile privitoare la concursul de infracţiuni prevăzut de art. 34 şi 35 din Codul penal. Sporul care se poate adăuga la maximul special al pedepsei închisorii în cazul recidivei postcondamnatorii este de până la 7 ani. Dacă însă pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior. Sancţionarea recidivei postexecutorii. Sancţionarea recidivei postexecutorii formează obiectul dispoziţiilor înscrise în art. 39 al. 4 din Codul penal, potrivit căruia „ în cazul recidivei prevăzute de art. 37 lit. b, se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două treimi din maximul special”. Sancţionarea micii recidive. În funcţie de forma recidivei mici se va aplica regimul de sancţionare prevăzut în art. 39 alin. 1 pentru recidiva mică postcondamnatorie şi cel prevăzut în art. 39 alin. 4 pentru recidiva mică postexecutorie. Descoperirea ulterioară a stării de recidivă. În art. 39 alin. 6 din Codul penal se prevede recalcularea pedepsei când o persoană a fost condamnată definitiv şi se descoperă ulterior starea d recidivă. Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de recidivă, instanţa aplică dispoziţiile de sancţionare ale recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii, după caz. Dacă starea de recidivă se descoperă ulterior executării pedepsei, dispoziţiile de recalculare din art. 39 alin. 6 devin inoperabile. Dispoziţiile privind recalcularea pedepsei, ca urmare a descoperirii ulterioare a stării de recidivă sunt aplicabile şi în cazul comutării pedepsei detenţiunii pe viaţă în pedeapsa închisorii. Dacă vin în concurs circumstanţele agravante generale, se va ţine seama, mai întâi, la stabilirea pedepsei de circumstanţele agravante şi apoi de starea de recidivă. În cazul în care există concurs între circumstanţele atenuante şi starea de recidivă, pedeapsa se fixează între limita minimă la care se poate ajunge potrivit art. 76 din Codul penal, care prevede modul de reducere a pedepsei şi maximul special al infracţiunii, iar dacă nu este îndestulătoare se mai poate adăuga sporul prevăzut de art. 39 din Codul penal. 쥁`