Referat Reguli De Angajare

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Reguli De Angajare si de asemenea puteti face Download Referat Reguli de angajare

Citeste fragmente din Referat Reguli De Angajare

REGULILE DE ANGAJARE, ÎN CONFORMITATE CU DREPTUL INTERNAŢIONAL UMANITAR, ÎN CADRUL ACŢIUNILOR MILITARE Lt.col. Roland – Dorian ENE( The problem regarding the establishment of the legal nature of the Rules of Engagement (ROE) has produced a series o controversies between Romanian and foreign experts. ROE represents the means through which a political or military authority regulates the use of forces by a military structure in a particular political-military situation. They represent instructions which authorize the use of force. ROE are no laws. They have political, legal and military significance. This significance does not give consistency so that ROE should be included in a category of autonomous, easy to recognize laws. They are laws with a combined character. ROE does not achieve self-sustaining the necessary conditions for legal military operations. The success of ROE depends entirely on the commander of the military structure and the quality of the personnel under his command, which adhere to them 湡⁤灡汰⁹桴浥椠敶祲搠晩楦畣瑬‬敶祲挠浯汰硥漠 数慲楴敶猠瑩慵楴湯⹳഍䤍‮义剔䑏䍕剅൅ Un rol deosebit de important în a asigura eficienţa acţiunii forţelor armate şi a crea sentimentul în rândul personalului militar că acţionează în deplină concordanţă cu prevederile legale, îl au aşa numitele “reguli de angajare” “RULES OF ENGAGEMENTS” –„ ROE” Regulile de angajare sunt menite (destinate) Forţelor armate şi privesc, în ultimă instanţă, reglementarea conduitei combatantului. Mai întâi, ele prevăd scopul şi limitele folosirii Forţei armate într-o misiune autorizată şi, în al doilea rând, ele sunt ghidul combatantului individual pe drumul misiunii să nu se rătăcească de funcţia şi rolul dat lui în cadrul misiunii. Raţiunea de a fi a regulilor de angajare este menţinerea Forţei organizate sub controlul Raţiunii, a Forţelor armate sub controlul Autorităţii Naţionale de Comandă şi, prin ea, sub controlul naţiunii. Ele sunt expresia funcţiei de control politic a naţiunii asupra Armatei, a comunităţii internaţionale asupra coaliţiei militare constituite pentru menţinerea ori impunerea păcii. Problema privind stabilirea naturii juridice a Regulilor de Angajare (ROE) a dat naştere, întotdeauna, la controverse în rândul specialiştilor, români şi străini, întrucât ele nu reprezintă un act normativ veritabil, nu sunt nişte legi, pur şi simplu. Ele au o semnificaţie politică, juridică şi militară, dar această semnificaţie nu da consistenţa pentru ca regulile de angajare să fie incluse într-o categorie de legi uşor de recunoscut şi autonome; ele sunt nişte reguli cu un caracter combinat şi nu formează de sine stătător condiţiile necesare pentru operaţiuni militare legale. Pe plan internaţional, regulile de angajare reprezintă reguli politice cu caracter politico-militar, iar instrucţiunile bazate pe acestea, în cuprinsul cărora se stabileşte cadrul legal de folosire a forţei, conţin prevederi precise şi clare, lipsite de echivoc care determină anumite restricţii. Acest lucru nu înseamnă că regulile de angajare nu pot avea consecinţe legale. II. NOŢIUNEA ŞI FUNDAMENTELE REGULILOR DE ANGAJARE 1. Regulile de angajare, într-o încercare de definiţie, sunt normele deduse din imperativele Ordinei de drept şi ale Ordinei internaţionale, menite să conserve Forţele armate în stările capacităţii de a acţiona (reacţiona) proporţional cu gravitatea crizei în care sunt chemate. În raport cu nivelul unde sunt elaborate, regulile de angajare sunt, fie Directive ale Autorităţii Naţionale ori Internaţionale de Comandă – care stabilesc circumstanţele şi limitele în care Forţele armate sunt angajate în misiune, precum şi mijloacele care trebuie folosite, în conformitate cu Dreptul intern şi internaţional aplicabil, fie Reguli ale comandantului – care stabilesc conduita trupei în circumstanţele evolutive ale misiunii. Regulile de angajare nu se substituie Regulamentelor de luptă, doctrinei, tacticii; ele nu sunt “legi ale războiului”; ele interpretează “legile războiului” precum şi legile regimului de criză în misiunea autorizată. Dreptul care este interpretat, precum şi situaţia dată în contextul politic şi diplomatic existent, alcătuiesc împreună fundamentele (temeiurile) regulilor de angajare. 2. Fundamentele (temeiurile) regulilor de angajare sunt: a) Dreptul internaţional aplicabil - Carta Naţiunilor Unite şi Dreptul conflictelor armate (“Legile şi obiceiurile războiului” şi Dreptul umanitar); b) Dreptul intern, respectiv Legile organice privind regimul stării de necesitate; c) Operaţiunile. Operaţiunile sunt acţiuni şi se defineşte prin scop, forţe, mijloace, metode adecvate şi condiţiile în care se desfăşoară; d) Politica. Decizia angajării forţei armate în misiune aparţine Autorităţii Politice constituite în Stat ori Organizaţiei Naţiunilor Unite; e) Diplomaţia. Evenimentul destabilizator, care reclamă folosirea forţei, are ecou internaţional. Este responsabilitatea Autorităţii de comandă să stingă criza cât mai grabnic posibil, cu sacrificii cât mai mici, să evite extinderea ei păguboasă! Efectele deciziei folosirii forţei armate, pentru că depăşesc graniţele naţionale, impun ca regulile de angajare să fie proiectate în respectul consideraţiilor şi concluziilor expertizei diplomatice. 3. Scopul Regulilor de angajare în conflict Sunt mijlocul principal prin care comandamentul poate da indicaţii destinate să permită forţelor, care sunt desfăşurate, de a gira în timp de pace situaţiile de criză şi în timp de război de a stăpâni sau controla nivelul ostilităţilor (gradul de violenţă). 4. Concluzie Regulile de angajare sunt sinteza cerinţelor fundamentale ale Dreptului, capabilităţilor Forţei armate, imperativelor Ordinei de drept interne şi internaţionale şi realităţilor diplomatice. Ele sunt menite să înfrâneze impulsul iraţional de a supradimensiona Forţa, impuls care, scăpat de sub controlul Raţiunii, compromite misiunea. Pentru fiecare situaţie, în care sunt angajate forţe armate, este necesară elaborarea unor reguli de angajare în conflict specifice. III. NIVELELE DE ELABORARE ŞI TIPOLOGIA REGULILOR DE ÎN ACŢIUNE Regulile de angajare se emit la nivelele ierarhiei Autorităţii Naţionale de Comandă şi ale O.N.U., aşadar, la nivel de competenţă: - strategică; operaţională şi tactică. După caracteristicile situaţiilor în care forţa armată este angajată, se pot deosebi următoarele tipuri de reguli de angajare: Reguli de angajare generale E F G H V E F G V W ndamentate pe Dreptul la Autoapărare al insului, naţiunii şi Forţei armate în ansamblul ei. Ele au în vedere mediul în care Forţele armate pot fi solicitate şi riscurile care există în acel mediu. ROE vor fi diferite pentru forţele armate terestre, marină, aviaţie sau pentru poliţie. Regulile de angajare generale se divid în două secţiuni: o secţiune nesecretă, prin care se asigură informaţiile fundamentale pentru autoapărare, etc. şi o secţiune secretă, care tratează direct obiectivele misiunii de îndeplinit. Reguli de angajare specifice, adecvate evoluţiei crizei. Reflectă circumstanţele în schimbare. În S.U.A. este pus la punct un sistem de reguli de angajare pentru trei faze de evoluţie a crizei: 2.1 Reguli de Angajare Verzi - nu există ameninţarea ostilităţilor. Sunt autorizate numai autoapărarea şi securitatea facilităţilor de bază. 2.2 Reguli de Angajare Galbene - când se apreciază că există ameninţarea cu un atac. Concomitent cu creşterea stării de pericol se impune să crească gradul de autorizare a angajării forţei. 2.3 Reguli de Angajare Roşii - atacul s-a declanşat sau combatantul a fost autorizat să atace. 2.4 Reguli de angajare în timp de război - sunt elaborate în funcţie de tipul conflictului care poate fi de slabă intensitate sau un conflict major. 2.5 Reguli de angajare pentru misiuni de pace şi operaţii umanitare –ce permit funcţionarea unei coaliţii militare (unei Forţe multinaţionale) în chip coerent şi eficient întru scop. Unesc pentru acţiune militari din State diferite, cu instruire şi dotare compatibilă. Ele sunt elaborate pe baza mandatului Consiliului de Securitate în funcţie de tipul operaţiunii: operaţiuni de menţinerea păcii („Peace KeepingOperation”) operaţiuni de restabilire a păcii („Peace Enforcement Operaţion”). IV. FUNCŢIILE REGULILOR DE ANGAJARE ÎN CONFLICT Funcţia de limitare a folosirii forţei ROE determină măsuri de executare a misiunilor limitând folosirea forţei, aceasta fiind folosită într-o manieră compatibilă cu obiectivele politice (stabilite prin mandatul încredinţat), militar-strategice (scopuri de război) şi militar-tactice (obiective de cucerit); Funcţia de implicare şi responsabilizare a comandantului în conducerea luptei. Comandantul este investit cu puterea de a autoriza folosirea anumitor tehnici, metode şi mijloace de luptă cu scopul de a îndeplini mandatul încredinţat sau misiunea de luptă primită. Este în măsură să evalueze permanent situaţia strategică, operativă sau tactică, să-şi asume responsabilitatea modificării procedurilor sau autorizarea folosirii anumitor mijloace la dispoziţie, dar ţinute până în acel moment în rezervă. El este în măsură a influenţa cursul luptei permiţând sau refuzând folosirea anumitor arme. 3. Funcţia de garantare a respectării legislaţiei interne şi internaţionale, a normelor de drept internaţional umanitar ROE conferă siguranţa că respectându-le şi aplicându-le, se acţionează în conformitate cu normele interne şi internaţionale. Funcţia de control privind modul de folosire a forţei Comandantul poate să fixeze anumite reguli de angajare care să ţină cont de factorii – religios, cultural - precizând interdicţia de a se ataca anumite bunuri religioase sau culturale, chiar dacă acestea beneficiază deja de o protecţie generală. 4. Funcţia de control politic asupra conducerii militare Atunci când este necesar, aceste acţiuni se desfăşoară sub control politic. V. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ REGULILE DE ANGAJARE În mod obligatoriu, trebuie luaţi în considerare: Dreptul public internaţional şi dreptul conflictelor armate; Factorii operaţionali; Factorii internaţionali şi politica ; Interesele naţionale şi politica naţională; Dreptul naţional intern; 6. Dreptul intern al naţiunii gazdă şi acordurile reciproce. VI. ELABORAREA REGULILOR DE ANGAJARE Este o activitate complexă şi de răspundere la care participă diferite categorii de persoane (politicieni, militari, jurişti etc.) care au în vedere considerentele politice şi diplomatice ale guvernului care autorizează folosirea forţei; prevederile legale (interne sau internaţionale) ce guvernează folosirea forţei (de către o ţară sau o coaliţie); 1. Regulile de bază 1.1 Dreptul la legitimă apărare - ,,Nimic în regulile de angajare în conflict nu poate limita dreptul la legitimă apărare”; 1.2 Adaptarea permanentă: Mandatul, regulile de angajare, trebuie să fie în mod constant adaptate împrejurărilor; 1.3 Aplicabilitatea: Nu serveşte la nimic să stabilim reguli care pe teren nu sunt aplicabile, ţinând cont de împrejurări; 1.4 Reguli de folosire a forţei sau armelor: Regulile de angajare stabilite pentru o situaţie conflictuală merg adeseori, în ceea ce priveşte folosirea forţei, mai departe decât situaţia de legitimă apărare. Comandantul şi subordonaţii trebuie să cunoască toate împrejurările în care pot utiliza armele şi să fie gata să o facă dacă este necesar. 2. Redactarea Regulilor de angajare Să fie clare, precise, lipsite de de echivoc şi uşor de înţeles pentru cei care trebuie să le aplice. 3. Concluzii: Regulile de angajare constituie elementul critic pentru folosirea forţelor armate în acord cu Dreptul Războiului. Ele joacă un rol important în reglementarea folosirii forţei, atât în timp de crize cât şi de război; exprimă funcţia de control politic asupra forţelor armate şi a coaliţiei, în societate democratică. Regulile de angajare sunt instrumente valoroase pentru întregul lanţ de comandă, de la comandanţii superiori până la comandanţii de plutoane. Regulile de angajare sunt complicate datorită factorilor legali sau nelegali cu care forţa se poate confrunta, în timp de pace, tensiuni sau război. Factorul cheie aplicabil regulilor de angajare, numit Dreptul la autoapărare este bazat pe Dreptul internaţional şi Dreptul conflictelor armate, iar pentru operaţiuni interne, Dreptul intern cu privire la folosirea forţei şi ajutorul autorităţilor civile. ( DEPARTAMENTUL PENTRU RELAŢIA CU PARLAMENTUL ŞI INFORMARE PUBLICĂ 쥁`