Referat Notiunea De Antanta

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Notiunea De Antanta si de asemenea puteti face Download Referat Notiunea de antanta

Citeste fragmente din Referat Notiunea De Antanta

NOŢIUNEA DE ANTANTĂ ÎN DREPTUL COMUNITAR ŞI DREPTUL ROMÂNESC NOŢIUNEA DE ANTANTĂ ÎN DREPTUL COMUNITAR ŞI DREPTUL ROMÂNESC În domeniul concurenţei, legislaţia de bază şi cea secundară sunt armonizate cu legislaţia europeană similară, existând un grad avansat de compatibilitate referitor la modul de tratare si reglementare a înţelegerilor, practicilor concertate, abuzului de poziţie dominantă şi controlului concentrărilor economice. În general, legislaţia privind concurenţa (înţelegerile, abuzul de poziţie dominantă şi concentrările economice) urmează, aşa cum s-a apreciat şi în ultimul Raport de evaluare asupra progreselor înregistrate de România, linia legislaţiei Comunităţii: art.81 si 82 din Tratatul de la Amsterdam (inclusiv Regulamentul 17/1962 privind aplicarea acestor articole) se reflectă în Legea 21/1996 în vigoare de la 1 februarie 1997; Reglementarile CEE 4064/1989 si 3384/1994 privind controlul concentrarilor economice sunt preluate de Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice adoptat de Consiliul Concurenţei. Au fost de asemenea adoptate in acelasi spirit, Regulamentul privind exceptarea pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practici concertate; Regulamentul de organizare, funcţionare şi procedură al Consiliului Concurenţei; Instrucţiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri şi Instructiuni pentru definirea pieţei.  Regula comunitară cea mai importantă de concurenţă este art. 81 care se referă la ceea ce majoritatea autorilor şi instanţelor numesc "antante". Legea română a concurenţei 21/ 1996 defineşte în art.2 alin. 2 ceea ce înseamnă antantă : “Când agenţii economici, determinaţi conform alin. (1) lit. a), (agenti economici sau asociaţii de agenţi economici - persoane fizice sau juridice - de cetăţenie, respectiv de naţionalitate română sau straină, denumiţi în continuare agenţi economici) participă la o grupare realizată pe cale convenţională prin acord, întelegere, pact, protocol, contract şi altele asemenea, fie ea explicită, publică ori ocultă, secretă, dar fară personalitate juridica şi indiferent de formă - antantă, coalitie, grup, bloc, federaţie şi altele asemenea -, pentru actele şi faptele prevăzute la alin. (1), savârşite în cadrul participării la o asemenea grupare, dispoziţiile prezentei legi se aplică fiecărui agent economic, ţinând seama de principiul proporţionalităţii. Antantele sunt extrem de numeroase şi de diverse asemenea contenciosului căruia îi dau naştere. Ele pot implica în mod egal mari grupuri industriale, ca şi intreprinderi mici şi mijiocii. Textul Consiliului Economic European declară că acordurile între întreprinderi, toate deciziile asociaţiilor de intreprinderi şi toate practicile concertate care sunt susceptibile se afecteze, se restrângă sau să falsifice jocul concurenţei în interiorul Pieţei commune sunt interzise şi incompatibile cu această piaţă. Sancţiunile acestor înţelegeri interzise pot fi administrative şi civile, totuşi este prevăzut că aceste înţelegeri restrictive de concurenţă pot fi exceptate sau salvate de la sancţiune daca satisfac în mod cumulativ condiţiile de promovare a progresului tehnic, avantaje pentru consumatori, neeliminarea concurenţei şi restricţii proporţionale cu satisfacerea acestor obiective. Scutirea poate fi individuală sau edictată pe categorii de acorduri, pe baza de regulament al Comisiei. Această posibilitate de scutire este caracteristică regimului comunilar al antantelor, ea dezvăluind grija redactorilor tratatului de a pune bazele unei "politici de concurenţă" şi nu de a impune o concurenţă perfectă pe Piaţa comună. Dacă Comisia, după o analiză atentă, estimează că înţelegera nu intră sub incidenta art.81, va lua o decizie de atestare negativă adică antanta nu va fi considerată ilicită, sau pur şi simplu să emită o scrisoare de clasare care indică numai aprecierea Comisiei că nu este justificat sa intervină. Articolul 81 vizează comportamentul întreprinderilor iar aplicabilitatea lui este subordonată afectării actuale sau potenţiale a comerţului între statele membre. Antanta trebuie să exprime în primul rând un minim de coordonare sau de concertare între două sau mai multe întreprinderi. Coordonarea sau concertarea se identifică prin constatarea unei pierderi conştiente de autonomie. Antanta nu este prohibită decât dacă se realizează cu scopul obţinerii unui anumit efect asupra concurenţei, un efect negative poate fi obţinut si în condiţiile în care acesta nu este urmărit în mod explicit. Pentru a exista antanta, care leagă două sau mai multe întreprinderi, partenerii trebuie să fie independenţi. În acest caz se pune problema dacă Intermediarul are o funcţie de reprezentant al unei întreprinderi sau dacă el acţionează pe cont propriu. În principiu interdicţia art.81 nu îi priveşte însă dacă au calitatea de negociatori independenţi, raporturile lor cu intreprinderea cu care lucrează sunt supuse disp. art. 81. Cu privire la Grupurile de societăţi, raporturile "mame -filiale". Aprecierea va depinde de stabilirea gradului dc autonomie economică a filialei. Existenţa personalităţilor juridice distincte ale mamei şi ale filialei este insuficientă. Pentru a se înlătura incidenţa art. 81 par. 1, este necesară îndeplinirea cumulativă a doua condiţii care va putea conduce la concluzia lipsei complete de autonomie a filialei în ceea ce priveşte determinarea conduitei sale pe piaţă: dependenţa economică absolută a filialei faţă de mamă şi filiala să reprezinte o simplă repartizare internă a sarcinilor. Responsabilitatea mamei pentru acţiunile filialei a fost admisă în cazul dependenţei filialei faţă de mamă şi a unităţii economice dintre cele două entităţi. Aplicarea frecventă a art. 81 par. 1 a fost determinată de criteriul dependenţei şi cel al repartiţiei interne a sarcinilor în situaţia creării filialelor commune “cooperative” atunci când nu există dependenţă absolută faţă de cel puţin una dintre mame şi nici amenajarea internă a sarcinilor în sânul grupului acesteia şi în situaţia integrării voluntare a intreprinderilor, care nu sunt sub un control comun, în sisteme convenţionale indivizibile. Absenţa controlului comun asupra participanţilor (care ar determina existent unei concentrări), în cadrul unui sistem de colaborare pur contractual, conduce, în principiu, la incidenţa art.81 par.1. În literature de specialitate şi textul avut în discuţie sunt amintite trei moduri de exprimare a antantelor: 1. Acordurile propriu-zise - orice contract - în sensul dreptului civil - poate conţine o antantă (contractul de concesiune, franciză). Totuşi nu se ţine cont de natura aparentă a acordului, contracte de constituire de societăţi, statute, acordurile privind drepturile de proprietate intelectuală, un act unilateral, scrisorilor circulare trimise de un fabricant distribuitorilor săi, toate acestea pot să exprime acorduri în sensul art.81 par.1. Indicaţiile conţinute în aceste documente sunt adesea acceptate tacit de către destinatari, chiar în absenţa unor presiuni deosebite. Nu este necesar ca acordul să fie constrângător din punct de vedere juridic, potrivit regulilor de drept civil ci să fie expresia voinţei părţilor şi ca acestea să se considere legate sau obligate. Pot fi considerate acorduri simplele angajamente morale, promisiunile, declaraţile de intenţii şi aranjamentele de onoare. 2. Deciziile asociţiilor de intreprinderi - Regruparea asociativă a întreprinderilor nu intră sub incidenţa art.81 ci doar din momentul în care asociaţia ia "decizii" care au un caracter obligatoriu şi constrângător în ceea ce-i priveşte pe membrii săi şi care le orientează comportamentul pe piaţă. Se cercetează daca, in fapt, decizia este constrângătoare, chiar in ipoteza cand, formal, ea se prezintă ca o simplă recomandare. Asociaţiile care organizează saloane expoziţionale au dat naştere unui important contencios comunitar cu privire la excluderea unui expozant, sau refuzul de a asocia un expozant potenţial, având adeseori ca efect "marginalizarea" comerciantului. 3. Practicile concertate - Concurenţa poate sa fie denaturata prin comportamente care nu-şi au izvorul în "acorduri" sau "decizii". În acest sens, dreptul american antitrust cunoaşte noţiunea de "concerted action" iar dreptul european al concurenţei pe cea de "practici concertate". Criteriul determinant pentru identificarea unei practici concertate este acceptarea conştientă şi voluntară a unei pierderi de autonomie de către intreprinderile în cauză. Spre exemplu o întreprindere a participat la o singură întâlnire în scopul concertării dar, odată informată despre acţiunile viitoare ale concurenţilor săi, să decidă să nu mai respecte disciplina convenită. Comisia sancţionează această practică pentru că concertarea a eliminate pentru întreprinderea respectivă incertitudinea concurenţei aşa încât ea şi-a determinat comportamentul pe piaţă fără a mai fi în mod real autonomă. Practici care pot intra în prevederile art. 81 par.1, practice ilicite (antantele restrictive) fixarea concertată a preţurilor de vânzare-cumpărare limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice sau investiţiilor împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii sau pe alte criterii aplicarea, în privinţa partenerilor comercialia unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând unora dintre ei un dezavantaj în poziţia concurenţială condiţionarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri a unor clause stipulând clause suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte participarea, în mod concret, cu oferte truncate la licitaţii sau forme de concurs de oferte eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă Înţelegerile, deciziile de asociere sau practicile nu sunt interzise dacă sunt îndeplinite cumulative condiţiile: ” 搒ðᘀele positive prevalează asupra celor negative sau compensează restrângerea concurenţei beneficiarilor sau consumatorilor li se asigură un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la respective înţelegere, decizie de asociere sau practice concertate eventualele restrângeri ale concurenţei sunt indispensabile pentru obţinerea avantajelor scontate iar părţilor nu li se impugn restricţii nejustificate înţelegerea, decizia de asociere sau practica concertată nu dă părţilor posibilitatea de a înlătura concurenţa de pe o parte substanţială a pieţei produselor sau serviciilor la care se referă înţelegerea, decizia de asociere sau practica concertată contribuie în mod semnificativ la: Îmbunătăţirea producţiei Promovarea progresului ethnic Îmbunătăţirea calităţii produselor Practicarea în mod durabil a unor preţuri substanţial mai reduse pentru consumatori Creşterea competitivităţii produselor româneşti pe piaţa externă Excepţiile de felul celor enumerate mai sus se acordă prin dispensa Consiliului Concurenţei, pentru cazuri individuale de înţelegeri, decizii de asociere ori practice concertate, sau prin decizie de exceptare, pentru categoriile de înţelegeri, decizii de asociere ori practice concertate stabilite prin Regulamentul din 28 februarie 1997 al Consiliului Concurenţei privind acordarea exceptării, pe categorii de înţelegeri, decizii de asociere ori practice concertate, de la interdicţia prevăzută la art. 5 alin (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996 şi anume: Acorduri pentru distribuire exclusivă – regulamentul 1983 din 22 iunie 1983 – acesta a vizat concesiunile. A fost în vigoare până la 31 mai 2000, dată la care material concesiunilor a fost organizata prin regulamentul nr. 2790/99 din 22 decembrie 1999, care a preluat toate reglementările sale de principiu; Acorduri pentru cumpărare exclusivă – acest regulament privea acordarea beneficiilor scutirii categoriale acelor acorduri la care nu participă decât două întreprinderi şi prin care una din ele, revânzătorul, se angajează faţă de ceşălalt, furnizorul să nu cumpere în scopul revânzării anumite produse specificate în accord, devât de la acesta din urmă, de la o întreprindere legată de aceasta, sau de la o întreprindere terţă, pe care furnizorul a însărcinat-o cu distribuirea produselor sale; Acorduri de cercetare-dezvoltare – regulamentul 418 din 19 decembrie 1984 – promovarea progresului ethnic şi a întreprinderilor mijlocii. Acorduri de specializare – regulamentul 417 din 19 decembrie 1984 – sunt vizate acordurile de împărţire a producţiei şi de fabricare în comun dacă sunt concepute pe bază de reciprocitate. Acorduri pentru transfer de tehnologie şi/sau know-how – regulamentul 240 din 31 ianuarie 1996 – acorduri pure de brevete sau de savoir-faire acordarea de licenţe reciproce sau colaborarea în cadrul unei intreprinderi commune şi obligarea licenţiatului de acceptare de baremuri de calitate ori alte licenţe care nu sunt necesare exploatării corecte a tehnologiei concedate sau clause de necontestare a caracterului secret sau substanţial al acesteia; Acorduri de franciză – regulamentul 4087 din 30 noiembrie 1988 – poate constitui factor de concurenţă în măsura în care favorizează intrarea pe piaţă a unor noi concurenţi prin intermediul savoire-faire. Acorduri de distribuţie, service şi piese de schimb în perioada de garanţie şi post garanţie, pentru autovehicule – regulamentul 1475 din 28 iunie 1995 – şi-a propus ca ţintă pregătirea unei veritabile pieţe unice a automobilelor, nesegmentată, deschisă tuturor operatorilor, ca şi concesionarilor tradiţionali. Regulamentul în discuţie priveşte exclusive vehiculele noi şi se aplică oricărei operaţiuni de distribuţie şi de service post-vânzare; Acorduri în domeniul asigurărilor – regulamentul Comisiei 3932 din 21 decembrie 1992 – acoperă cooperarea în sectorul asigurărilor, riscuri, tarife, tipuri de asigurări, echipamente de securitate. Nulitatea antantelor restrictive – dreptul comunitar edictează în mod excepţional sancţiuni civile iar una dintre aceste excepţii o constituie art.81 par.2 unde se stipulează că „acordurile sau deciziile interzise în virtutea prezentului articol sunt nule de plin drept”. Curtea de justiţie a precizat caracterul absolut şi retroactiv al nulităţii şi faptul că o antantă nulă nu poate să conserve nici un efect, nici între părţi, nici cu privire la terţi. Validarea antantelor restrictive – o antantă poate fi răscumpărată, validată dacă sunt îndeplinite cumulativ patru condiţii: Ameliorarea producţiei saua distribuţiei ori promovarea progresului tehnic sau economic; Parte echilibrată din profitul rezultat rezervată utilizatorilor; Restricţii exclusiv indispensabile pentru atingerea acestor obiective; Neeliminarea concurenţei pentru o parte substanţială a produselor în cauză; Dreptul concurenţei este unul relativ nou în România. Economia românească continuă să se confrunte cu dificultăţile tranziţiei către un sistem de economie bazată pe libera concurenţă.  Ca urmare a întârzierii reformelor economice, mecanismele pieţei sunt încă insuficient consolidate si nu reuşesc prin libera lor funcţionare să producă efectele benefice scontate asupra alocării eficiente a resurselor. De aceea, Programul de guvernare prevede, printre altele, masuri de continuare a procesului de creare a ambianţei concurenţiale prin restructurare, descentralizare si asigurare a independenţei funcţionale şi autonomiei de decizie a agenţilor economici, în paralel cu accelerarea procesului de privatizare.  În Strategia economică pe termen mediu a României, Guvernul işi propune ca obiectiv ajustarea şi consolidarea structurilor economice pentru apropierea progresivă de nivelurile de competitivitate din economia ţărilor comunitare, precum şi fluidizarea competiţiei pe piaţa internă prin asigurarea funcţionalităţii legislaţiei aferentă concurenţei.  Legea 21/1996 este inspirată din reglementarea comunitară şi din cea franceză a antantelor. Art.5 declară interzise înţelegerile, exprese sau tacite sau practicile concertate intervenite între agenţii economici, care au ca obiect sau care pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, mai ales cele prin care se urmăreşte: fixarea concertată a preţurilor de vânzare-cumpărare limitarea sau controlul producţiei, distribuţiei, dezvoltării tehnologice sau investiţiilor împărţirea pieţelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare pe criteriul teritorial, al volumului de vânzări şi achiziţii sau pe alte criterii aplicarea, în privinţa partenerilor comercialia unor condiţii inegale la prestaţii echivalente, provocând unora dintre ei un dezavantaj în poziţia concurenţială condiţionarea încheierii unor contracte de acceptare de către parteneri a unor clause stipulând clause suplimentare care nu au legătură cu obiectul acestor contracte participarea, în mod concret, cu oferte truncate la licitaţii sau forme de concurs de oferte eliminarea de pe piaţă a altor concurenţi, limitarea sau împiedicarea accesului pe piaţă Legea priveşte un sistem de sancţiuni complex, civile, administrative şi penale. La fel ca în dreptul comunitar sau în sistemele de drept europene, se instituie sancţiunea civilă a nulităţii absolute a oricăror clause, convenţii formale sau informale care cad sub incidenţa articolului mai sus menţionat. Sunt considerate contravenţii: Furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete Consiliului Concurenţei Furnizarea Consiliului Concurenţei de documente, înregistrări şi evidenţe incomplete Refuzul de a supune controlului întreprins de Consiliul Concurenţei prin personalul abilitat în acest sens Participarea cu intenţie frauduloasă şi în mod determinat a unei persoane fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise şi enumerate mai sus se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă Orice persoană care utilizează sau divulgă în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, documente şi informaţii cu character de secret professional, primate sau de care a luat la cunoştinţă în indeplinirea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, răspunde potrivit legii penale, precum şi potrivit normelor care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru acoperirea prejudiciului. Legea instituie un sistem de sancţiuni specifice care constă în amenzi cominatorii care sunt aplicare agenţilor economici de către Consiliul Concurenţei, pentru a+I determina să renunţe la practicile restrictive, fie să comunice în mod correct şi complet informaţiile ce le+au fost solicitate. Prevederile Legii 21/1996 în material practicilor anticoncurenţiale şi a abuzului de poziţie dominantă nu se aplică agentilor economici la care cifra de afaceri pentru exerciţiul financiar precedent recurgerii la comportamentele susceptibile a fi calificate practice anticoncurenţiale nu depăşeşte un plafon annual stability de către Consiliul Concurenţei şi o cotă de piaţă ce nu depăşeşte 5% - plafonul actual este de 15 miliarde de lei. Prevederile Legii 21/1996 cu privire la concentrările economice nu se aplică agenţilor economici implicaţi în operaţiunea a căror cifră de afaceri totală, nu depăşeşte 65 miliarde de lei. Concentrările economice care depăşesc acest prag sunt supuse controlului Consiliului Concurenţei şi trebuie notificate acestuia. Procedura notificării este stabilită prin Regulamentul Consiliului Concurenţei din 14 aprilie 1997 privind autorizarea concentrărilor economice. BIBLIOGRAFIE Emilia MIhai – Dreptul Concurenţei, Ed. Mirton, 2001 O. Căpăţână – Dreptul concurenţei comerciale, Ed Lumina Lex, 1998 HYPERLINK "http://www.ccir.ro" www.ccir.ro HYPERLINK "http://domino2.kappa.ro" domino2.kappa.ro HYPERLINK "http://www.indaco.ro" www.indaco.ro HYPERLINK "http://www.dsclex.ro" www.dsclex.ro 쥁@