Referat SPALAREA BANILOR

Mai jos puteti citi fragmente din Referat SPALAREA BANILOR si de asemenea puteti face Download Referat SPALAREA BANILOR

Citeste fragmente din Referat SPALAREA BANILOR

Introducere. Cuvânt înainte. CAPITOLUL I Spălarea banilor-fenomen economico-financiar şi valutar I.1. Scurt istoric al spălării banilor I.2. Definirea fenomenului de spălare a banilor I. 2. a) Spălarea banilor în noul Cod Penal şi legislaţia penală actuală I. 2. b)Elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor I.3. Etapele procesului de spălare a banilor I. 3. a) Plasarea fondurilor in circuitul financiar I. 3. b) Stratificarea fondurilor I. 3. c)Integrarea fondurilor în economia reală CAPITOLUL II. Spălarea banilor- fenomen internaţional II.1. Colaborarea internaţională în lupta împotriva reciclării fondurilor CAPITOLUL III. Situaţia României cu privire la fenomenul de spălare a banilor III.1. Reciclarea fondurilor in Romania III.2. Fazele parcurse de grupurile infracţionale cu privire la reciclarea fondurilor în România: III. 2 .a).faza ermetică III. 2 .b).faza de deschidere a grupurilor III. 2 .c).faza de internaţionalizare a afacerilor ilegale CAPITOLUL IV. Recunoaşterea tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor IV.1.Tranzacţii suspecte din domeniul bancar IV.1. a) Spălarea banilor folosind tranzacţiile în numerar (cash) IV.1. b) Spălarea banilor folosind conturile băncilor IV.1. c) Spălarea banilor folosind tranzacţii de investiţii IV.1. d) Spălarea banilor prin activităţi internaţionale offshore IV.1. e) Spălarea banilor implicând agenţi şi funcţionari ai instituţiilor financiare IV.1. f) Spălarea banilor prin împrumuturi asigurate sau neasigurate IV.2. Tranzacţii suspecte specifice altor domenii decât cel bancar IV.2. a). În domeniul pieţei de capital IV.2. b). În domeniul pieţei imobiliare IV.2. c). În domeniul jocurilor de noroc (cazinouri) IV.2. d). În domeniul asigurărilor IV.2. e). În domeniul financiar IV.2. f). În domeniul vamal IV.2. g). În domeniul valutar CAPITOLUL V. Măsuri de protecţie împotriva fenomenului de spălare a banilor V.1. Măsuri luate la nivel internaţional V.2. Sistemul financiar-bancar romanesc si fenomenul spalarii banilor V.3. Legislaţia românească referitoare la spălarea banilor V.4. Instrumentele juridice ale statului roman in lupta de prevenire si combatere a spalarii banilor V.5. Incriminarea penală a unor fapte ce au legătură cu spălarea banilor CAPITOLUL VI. Serviciul de analiza si sinteza al Oficiului National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor (ONPCSB) VI.1. Locul si rolul Oficiului in lupta impotriva coruptiei si al finantarii terorismului VI.2. Propuneri pentru impulsionarea activitatii Oficiului CAPITOLUL VII. Acordurilor internaţionale privind spălarea banilor VII.1. Globalizarea pieţelor economico-financiare şi spălarea banilor VII.2. Limitele acordurilor internaţionale privind spălarea banilor CAPITOLUL VIII. Paradisurile fiscale CAPITOLUL IX. Recomandările Grupului de Acţiune Financiară (GAFI) şi activităţile Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală(ANAF) IX.1. Recomandările Grupului de Acţiune Financiară IX.2. Propuneri privind activitatea desfasurata de ANAF in domeniul prevenirii si combaterii spalarii banilor SPĂLAREA BANILOR FENOMEN ECONOMICO-FINANCIAR ŞI VALUTAR Introducere. Cuvânt înainte.       Noul mileniu a adus nu doar o accentuata globalizare a pietelor lumii dar si o adancire fara precedent a interdependentelor existente intre economiile nationale. Evident, aceste procese au favorizat dezvoltarea economiei mondiale dar si a crimei organizate transnationale si terorismului. Cresterea neincetata a volumului capitalurilor obtinute in urma activitatilor specifice crimei organizate a determinat o crestere a necesitatii reciclarii acestor fonduri astfel incat s-a ajuns la situatia ingrijoratoare ca liderii lumii interlope si operatorii implicati in spalare de bani sa poata controla si influenta in unele tari ale lumii sectoare importante din economie, finante, politica si administratie. Spalarea banilor proveniti din activitati ilegale afecteaza in mod direct liberul acces la investitii, afecteaza piata muncii legale, desfacerea, consumul dar si productia propriu-zisa. roblema spălării banilor a fost abordată,în mod organizat,în conţinutul Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope,care a fost adoptată la data de 20 decembrie 1988, la Viena,în contextul sensibilizării comunităţii internaţionale pentru combaterea traficului de droguri. Părţile semnatare acestei convenţii,fiind conştiente că traficul ilicit reprezintă o sursă de câştiguri financiare considerabile,care permit organizaţiilor criminale transnaţionale să penetreze şi să corupă structurile de stat,activităţile comerciale şi financiare legitime,cât şi societatea la toate nivelurile sale,au adoptat primele măsuri de împiedicare a acţiunilor de reciclare a fondurilor provenite din comerţul cu droguri. În foarte scurt timp,sursele de bani murdari,la fel şi posibilităţile de reciclare a acestora,s-au extins şi astfel importante venituri provenind în principal din activităţi componente ale economiei subterane sunt infiltrate prin diverse metode în economia reală. CAPITOLUL I Spălarea banilor-fenomen economico-financiar şi valutar I.1.Scurt istoric al spălării banilor Desigur ,,spălarea banilor ” nu este o activitate nouă,tendinţa de ascunde originea ilicită a unor sume şi de a conferi acestora o aparentă legalitate şi implicit onestitate şi respectabilitate posesorilor acestor sume,are origini vechi. Pot fi amintiţi în acest context negustorii şi cămătarii din Evul Mediu care,pentru a ascunde dobânzile primite pentru împrumuturile ce le atribuiau,în condiţiile în care biserica catolică interzisese cămătăria,apelau la o gamă variată de trucuri financiare,care corespund în mare parte şi azi tehnicilor de reciclare a fondurilor. Termenul de spălare a banilor a început să fie folosit în anii 1920 când în SUA unele grupuri infracţionale (foarte cunoscuţi ar fi Al Capone şi Bugsy Moran ) au deschis spălătorii,fie auto,fie de rufe, care aveau rolul de a spăla „banii murdari”,în fapt să –şi justifice banii proveniţi din diverse activităţi criminale. Probabil că tocmai de la aceste activităţi a rămas şi denumirea de ,,money laudering”(spălarea banilor) care în timp a căpătat şi o consacrare juridică. În zilele noastre, acestui scop îi folosesc restaurantele fast-food, cazinourile şi societăţile comerciale ce au la bază numerarul. Transparenţa şi starea de sănătate a pieţelor financiare sunt elemente cheie în funcţionarea eficientă a economiilor dar ele pot fi periclitate prin fenomenul spălării banilor. Obţinerea ,,banilor negri”,în principal din economia subterană şi corupţie,este în general o activitate unanim condamnată,în toate statele lumii,dar procesul de reciclare a fondurilor,prin aspectul inofensiv pe care îl îmbracă,poate scăpa atenţiei mai ales pe fondul concurenţei dure existente pe piaţa internaţională a capitalurilor. Spălarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape şi implică multe persoane şi instituţii. Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infracţională sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde provenienţa sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinţa de a ascunde o activitate infracţională. Este cea mai periculoasă componentă a economiei subterane şi cuprinde: activităţile de producţie,distribuţie şi consum de droguri, traficul de arme, traficul de materiale nucleare,furtul de automobile, prostituţia, traficul de carne vie, corupţia, şantajul, falsificarea de monede sau alte valori,contrabanda,etc. Faptele în sine presupun o încadrare strict juridică,dar analizându-se la nivel de fenomen, se constată că pericolul social recunoscut de societate este dublat de un pericol economic, la fel de grav, chiar dacă este mai puţin evident şi studiat. Activităţile criminale, precum traficul de droguri, de armament, de material nuclear, sunt o realitate pe care o sesizăm destul de des prin intermediul unor ştiri de senzaţie dar în spatele acestor activităţi circulă sume uriaşe, generatoare de adevărate fluxuri economice financiare. O caracteristică de asemenea importantă, a activităţii criminale este caracterul organizat transfrontalier, putându-se astfel concluziona că principalele legături în plan internaţional ale economiei subterane sunt cele generate de criminalitatea organizată. Scopul tuturor acestor acţiuni este, în mod evident, obţinerea unor venituri importante şi plasarea lor în economia oficială. Motivele care stau la baza criminalităţii organizate pot fi uneori de natura politică, religioasă, dar, chiar şi în aceste cazuri, este vorba de o interfaţă, crima organizată având în mod evident tendinţe de suprapunere cu economia subterană dându-i acesteia un caracter organizat, preluând disponibilităţile financiare şi oportunităţile create de alte activităţi componente. În analiza celorlalte componente ale economiei subterane s-au întâlnit situaţii a căror încadrare în această structură este făcută întrucâtva la limită funcţie de o anumită conjunctură, disfuncţiile pe care respectivele activităţi le pot genera economiei sunt minime iar posibilităţile de integrare în economia oficială sunt reale. Spre deosebire de aceste situaţii, activităţile incluse în sfera criminalităţii sunt în mod evident distructive. Este suficient contactul cu formele de manifestare a economiei oficiale pentru a amplifica dezechilibre economice şi pentru a genera cheltuieli uriaşe în scopul combaterii fenomenului în sine sau a efectelor sale. În mod particular, se impune a fi menţionată operaţiunea de transfer a sumelor obţinute ca urmare a activităţilor criminale în economia oficială, activitate cunoscută sub denumirea de spălare a banilor. Istoria scurtă a acestui concept are ca origine creşterea fenomenului de trafic de droguri la nivel internaţional şi, în consecinţă, spălarea banilor este operaţiunea ce urmăreşte plasarea sumelor astfel obţinute în activităţi economice licite. În prezent, nevoia de spălare a produselor rezultate din infracţiuni, pentru a ascunde originea lor criminală, este legată de o gamă largă de activităţi criminale. Acest fenomen de plasare în economia oficială a banilor proveniţi din activitatea criminală a cuprins în jocul său importante segmente ale sistemului financiar bancar internaţional. Pericolul generat de această situaţie este unul major, chiar dacă datorită unor interese imediate se încearcă minimalizarea sa. Pătrunderea masivă a banilor negri în circuitele financiare oficiale poate permite reprezentanţilor criminalităţii organizate accesul la deciziile importante ce vizează funcţionarea economiei mondiale. Consecinţele pătrunderii capitalului obţinut din activităţi criminale în economia reală sunt similare efectelor devastatoare ale poluării pentru natură şi pot avea efect ireversibil. În cadrul activităţilor infracţionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spălare a banilor includ tranzacţii care, prin volum, sunt foarte profitabile şi atractive pentru instituţiile financiare legale. Spălarea banilor orientează banii dintr-o economie ilegală şi îi plasează în investiţii binevenite în economia legală. Cele două elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite şi convertirea lor în bani, în scopul de a le ascunde provenienţa. I.2.Definirea fenomenului de spălare a banilor Definirea acestui fenomen s-a reuşit prin explicarea în câteva cuvinte a modului de acţiune şi a scopului operaţiunilor de spălare a banilor,care în timp,prin semnarea şi ratificarea ,,Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope" de la Viena din anul 1988 a dobândit caracter de lege în cele mai multe din statele lumii : spălarea banilor presupune conversia sau transferul de bunuri în scopul de a disimula sau deghiza originea ilicită a acestora. Detaliind această definiţie, prin analiza fenomenului din punct de vedere economic, spălarea banilor presupune ansamblul de tehnici şi metode economice şi financiare prin care banii sau alte bunuri obţinute din activităţi ilicite,frauduloase,precum economia subterană sau corupţia,sunt desprinse de originea lor, pentru ca apoi să li se dea o aparentă provenienţă justificată legal şi economic,în scopul investirii lor în economia reală. I.2.a)Spălarea banilor în noul Cod Penal şi legislaţia penală actuală       Astfel, în art. 23 din Legea 656/2002 modificată se dispune:       „(1) Constituie infracţiune de spălare a banilor şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani:       a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;       b) ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;       c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârşirea de infracţiuni.        ( 2) abrogat.        (3) Tentativa se pedepseşte.”       Coroborând dispoziţiile art.23 din Legea nr.656/2002 precum şi ale art.268 din noul Cod Penal cu cele ale art. 6-7 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate se poate afirma cu privire la sensul dat de legiuitor termenilor folosiţi în cadrul acestor legi : potrivit art.2 lit. d din Convenţie, termenul de bunuri înseamnă orice fel de bunuri, corporale sau incorporale, mobile sau imobile, tangibile sau intangibile, precum şi actele juridice ori documentele care atestă proprietatea asupra acestor bunuri sau alte drepturi referitoare la ele; este evident că în conceptul de bunuri sunt incluse şi banii;  ca urmare în art. 2 lit. h din Convenţie se defineşte expresia „infracţiunea principală” ca fiind orice infracţiune în urma căreia rezultă un produs susceptibil de a deveni obiectul unei infracţiuni de spălare a produsului infracţiunii, reglementate de art. 6 din Convenţie. Cum nici Legea nr. 656/2002 şi nici noul Cod penal nu precizează sfera infracţiunilor din care provin bunurile ce fac obiectul spălării, în modalităţile prevăzute de art. 23 din Legea 656/2002 şi respectiv art.268 din noul Cod penal, credem că am putea apela la dispoziţiile Convenţiei. Este de observat că deşi noul Cod penal împarte infracţiunile în crime şi delicte, în art.268 nu face nici o distincţie referitor la infracţiunea primară (principală) respectiv dacă aceasta poate să fie atât crimă cât şi delict denumind-o numai „infracţiune”. potrivit art. 2 lit. b şi art. 6 pct. 2 lit. a şi b din Convenţie sfera infracţiunilor principale este definită astfel:                         - fiecare stat parte se străduieşte să instituie infracţiunile de spălarea produsului infracţiunii pentru bunurile ce provin din cea mai largă sferă de infracţiuni principale;                         - fiecare stat parte include în infracţiunile principale toate infracţiunile grave, definite ca un act care constituie o infracţiune pasibilă de o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim nu trebuie să fie mai mic de 4 ani sau de o pedeapsă mai grea;   - fiecare stat  parte va include în infracţiunile principale o „categorie completă de infracţiuni legate de grupurile infracţionale organizate”. potrivit art. 2 lit. a  din Convenţie, expresia „grup infracţional organizat” desemnează orice grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni grave sau infracţiuni prevăzute de prezenta Convenţie, pentru a obţine direct sau indirect un avantaj . I.2.b)Elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor      Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute la art. 23 din Legea nr. 656/2002 şi respectiv al art.268 din noul Cod penal îl constituie relaţiile sociale prin care Statul apără circuitul legal (financiar, bancar, economic, comercial şi civil), prevenind şi combătând circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infracţiuni grave prevăzute de lege, prin instituirea unor obligaţii ale anumitor persoane fizice şi juridice de a sesiza operaţiunile cu astfel de bunuri, de a se abţine de la efectuarea unor acte şi fapte juridice legate de produsul infracţional sau de a favoriza autorii ori participanţii la infracţiunile principale.       Obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în art.23 din Legea nr. 656/2002 şi respectiv art.268 din noul cod penal este subsecvent obiectului juridic generic al infracţiunilor principale adică al acelor infracţiuni grave prin care s-a obţinut „produsul” ce urmează a fi „spălat”. Ca urmare, constatarea infracţiunilor de spălare a produsului infracţiunii se poate face numai concomitent sau ulterior constatării infracţiunilor principale al căror produs se spală.        Infracţiunile prevăzute în art. 23 din Legea nr. 656/2002 şi respectiv art.268 din noul cod penal au obiect material sau imaterial care este constituit aşa cum am arătat din orice bun produs direct sau indirect al infracţiunii principale. Putem spune că atunci când cu ştiinţă se schimbă, se transferă, se cumpără ori se revinde obiectul „concret” al infracţiunii principale, în mod repetat, pentru a-i ascunde originea, infracţiunea de spălare de bani subzistă, iar bunurile, la oricâte transformări ar fi fost supuse, vor avea acelaşi regim juridic penal.       Elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 şi respectiv al infracţiunii prevăzute de art.268 din noul Cod penal îl constituie schimbarea sau transferul de bunuri, separat sau împreună, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestuia.       Un prim sens al „schimbării bunului” ar fi acela de transformare fizică, de a schimba prima înfăţişare, păstrând de regulă valoarea intrinsecă a obiectului; cu alte cuvinte înlăturarea acelor trăsături reale ale obiectului care ţin de modul ilegal de obţinere a acestuia şi înlocuirea cu alte trăsături care să creeze aparenţa de origine şi/sau dobândire licită. De pildă, schimbarea culorii, seriei, numărului de înmatriculare al autoturismelor noi furate cu culorile, seriile şi numerele de înmatriculare legale ale unor autoturisme accidentate sau uzate cumpărate legal.       Un alt sens al „schimbării bunului” ar fi acela de a înlocui lucrul produs al infracţiunii, cu un lucru deţinut legal de o altă persoană. Schimbul bunului poate fi la valoare echivalentă sau la valori diferite după cum infractorul are interesul să justifice, sau să ascundă. De pildă, schimbarea acţiunilor anonime, a obligaţiilor, a titlurilor de plată, a certificatelor la purtător, etc., furate, care pot fi urmărite după serie, număr, cu altele asemănătoare aflate în circuitul legal.       „Schimbarea bunului” poate să îmbrace şi forma unor acte juridice sub semnătură privată sau chiar autentificată fără a se înlătura caracterul ilegal al operaţiunii.       Transferul de bunuri în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestora este o altă modalitate a elementului material al laturii obiective a infracţiunii prevăzute de art.23 pct. 1 lit. a din noua lege cât şi a art.268 din noul Cod penal. Potrivit art.1909 din codul civil simpla posesie a bunurilor mobile prezumă proprietatea posesorului asupra acestora. Ca urmare transferul bunurilor mobile poate produce efecte juridice în aşa zisa spălare.       Cea mai simplă formă a transferului de bunuri este cea de mutare a bunului dintr-un loc unde s-ar deduce uşor provenienţa ilicită, într-un alt loc unde bunul ar avea o aparenţă de provenienţă legală, urmărindu-se aceasta.       De asemenea prin transferul de bunuri se mai poate înţelege:       - operaţiunea de deplasare a capitalului sub diferite forme de la o ţară la alta sau de la un agent economic la altul, cu sau fără aparenţa legală (deplasare efectivă sau scriptică ori electronică). De pildă, pentru scoaterea din ţară a unor sume obţinute prin înşelăciune în sistemul bancar se efectuează o „plată” în avans de marfă sau o plată pentru o marfă supraevaluată vândută de un agent economic aflat sub controlul celui care transferă (agent care ulterior intră în „faliment” şi nu mai expediază marfa). O astfel de deplasare de capital se mai poate face prin asociere, fuziune, cu o firmă falimentată intenţionat, aflată tot sub controlul celui care transferă; cumpărare – vânzare de bunuri supra sau subevaluate, transferând diferenţa de preţ de la un agent economic la altul; plăţi pentru „consultanţă”, „asistenţă de specialitate”, etc., pentru care nu mai există obligaţia formală a raportării transferului respectiv.       - deplasări de valută prin cumpărarea de obligaţii, titluri de credit, cesiune de creanţă, cu preţ subevaluat.       - deplasări de valută prin cumpărări şi revânzări speculative de acţiuni la bursă.       - deplasări de valută prin creditare, împrumut fără garanţii şi care evident nu se mai restituie agentului care este tot sub controlul celui care transferă.       - unele transferuri de fonduri interbancare prin sistemul Western – Union.       - transferabilitate a creditului documentar (transferabil) concretizată în dreptul beneficiarului de a cere ca acesta să fie deschis la o altă bancă decât cea stabilită de părţi.       - folosirea ilegală a diferitelor forme de decontări interne sau internaţionale inclusiv de societăţi fantomă prin: cecuri, acreditive, dispoziţii de plată, dispoziţii de încasare.       - transfer de fonduri prin intermediul biletului de ordin sau cambiei, instrumente care nu au la bază raporturi juridice fundamentale.       - transfer cu plăţi fictive făcut prin carduri.       Scopul schimbării sau transferului de bunuri, produs al infracţiunii principale trebuie să fie ascunderea sau disimularea originii ilicite. Acest scop trebuie să poată fi dedus din circumstanţele de fapt obiective, atât ale producerii bunului cât şi ale schimbării sau transferului efectiv al acestuia (art. 6 pct.2 lit. f din Convenţia Naţiunilor Unite). Aceasta înseamnă că numai acele operaţii de schimb sau transfer care conţin elemente de fapt obiective din care rezultă scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite, constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii prevăzut de art. 23 pct.1 lit. a din noua lege şi respectiv de art.268 din noul Cod penal.       Latura subiectivă a acestei infracţiuni o constituie intenţia directă calificată prin scop care presupune întrunirea cumulativă a următoarelor elemente: cunoaşterea că obiectul „spălării”, corporal sau necorporal este produs al infracţiunii principale; motivul, imboldul rezultat din dorinţa de a folosi bunul produs al infracţiunii, direct sau indirect, fără riscul de a fi descoperit; scopul, să fie ascunderea sau disimularea originii sau naturii ilicite a produsului infracţiunii principale, precum şi de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea principală să se sustragă de la urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.       Credem că şi latura subiectivă a infracţiunii de spălarea produsului infracţiunii, aşa cum este definită de legiuitor, deosebeşte această infracţiune, de infracţiunile de tăinuire şi favorizarea infractorului prevăzute de art. 221 şi art. 264 din Codul penal şi art. 267, art.340 din noul Cod penal.      Putem spune că persoana care cu intenţie directă ajută în orice mod la săvârşirea infracţiunii de spălare a produsului infracţiunii este complice , indiferent dacă este interesat material sau dezinteresat, deoarece el încalcă o obligaţie prevăzută de legiuitor pentru prevenirea şi combaterea a astfel de fapte, încălcare care presupune că complicele a urmărit împreună cu autorul scopul ilegal.       În ceea ce priveşte subiectul infracţiunii de spălarea produsului infracţional, acesta poate fi orice persoană având capacitate de răspundere penală.       Latura obiectivă a modalităţii prevăzute de art. 23 pct. 1 lit. b şi respectiv de art.268 lit.b are două forme: ascunderea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni. disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.       Elementul material îl constituie activitatea de ascundere sau de disimulare a adevăratei naturi a bunurilor incorporale. Astfel ascunderea sau disimularea în accepţiunea dată de art. 23 pct. 1 lit. b din noua lege credem că nu se referă la bunul corporal, bun cu existenţă materială, ci la: a) drepturile asupra bunului material produs al infracţiunii principale; b) alte drepturi (bunuri incorporale) produs nemijlocit al infracţiunii principale.                    I.3.Etapele procesului de spălare a banilor Nu există o singură metodă de spălare a banilor. Metodele pot varia de la cumpărarea şi vinderea unui obiect de lux (de ex. o maşină sau o bijuterie) până la trecerea banilor printr-o reţea complexă, internaţională, de afaceri legale şi companii „scoică" (companii care există în primul rând numai ca entităţi legale fără să desfăşoare activităţi de afaceri sau comerciale). Iniţial, în cazul traficului de droguri sau altor infracţiuni cum ar fi contrabanda, furtul, şantajul etc., fondurile rezultate iau în mod curent forma banilor lichizi care trebuie să intre printr-o metodă oarecare în sistemul financiar. Procesul de spălare a banilor are trei faze: plasare, stratificare şi integrare sau, altfel spus, prespălare (convertirea banilor murdari în bani curaţi); spălarea principală (conversia banilor în intrări contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obţine profit). În cadrul procesului de spălare a banilor s-au identificat anumite puncte vulnerabile, puncte dificil de evitat de către cel care spală banii şi în consecinţă uşor de recunoscut, respectiv: intrarea numerarului în sistemul financiar; trecerea numerarului peste frontiere; transferurile în cadrul şi dinspre sistemul financiar. Intrarea numerarului în sistemul financiar se realizează prin: fragmentarea operaţiunilor în numerar în scopul evitării raportării tranzacţiei prin divizarea operaţiunilor sub nivelul minim de raportare; folosirea inadecvată a listelor de excepţii prin care unele categorii de operaţii cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori complicitatea unităţilor financiare respective); executarea de false documente de raportare pentru a legitima numerarul general; depunerile de profituri ilegale în bănci corespondente pot fi prezentate ca transferuri de la bancă la bancă; I.3. a) Plasarea fondurilor in circuitul financiar : presupune deplasarea fizică a profiturilor în numerar, necesară pentru evitarea controlului de către organele legii; reprezintă „scăparea", la propriu, de numerar şi îndepărtarea fizică a veniturilor iniţiale derivate din activitatea ilegală. Este cea mai vulnerabilă etapă a spălării banilor deoarece implică colectarea şi manevrarea unei mari cantităţi de numerar. Folosirea instituţiilor financiare netradiţionale în procesul de plasare a fondurilor. Aceste instituţii pot fi: casele de schimb valutar, societăţile de valori mobiliare, bursele de mărfuri, cazinourile, serviciile de încasare a cecurilor, serviciile de transmitere de fonduri. Metodele folosite de reciclatori în acest caz sunt aproximativ aceleaşi cu cele folosite în instituţiile financiare tradiţionale. Casele de schimb valutar: în alte ţări, ele oferă şi alte servicii financiare (vânzare de mandate de plată şi cecuri de casă, transferuri electronice de fonduri, schimb de devize pentru cecuri etc.), care pot oferi un paravan pentru tranzacţii ilicite; în România, casele de schimb au un singur obiect de activitate, schimbul valutar. Metoda prin care se plasează fonduri ilicite în acest caz este efectuarea schimbului valutar fără întocmire de documente ori violarea memoriei computerului pentru a nu se mai putea reconstitui şirul de tranzacţii încheiate; ambele părţi au câştiguri ilicite: reciclatorul scapă de o sumă mare de lei şi primeşte o cantitate mai mică de bancnote străine, iar casa de schimb comite evaziune fiscală prin nedeclararea veniturilor din operaţiunile efectuate. Agenţiile de transmitere a fondurilor sunt utilizate pentru transferarea fondurilor pe plan intern sau internaţional, prin mijloace electronice, cecuri, curiei, fax sau reţele de computere. Faptul că valoarea banilor poate fi deplasată dintr-un loc în altul, deseori fără deplasarea fizică a monedelor constituie principala caracteristică a acestui sistem. Cazinourile: amalgamarea fondurilor ilegale cu cele legale sunt favorizate de faptul că jocurile de noroc sunt activităţi desfăşurate cu numerar, oferind participanţilor anonimat. Comercianţii de bunuri de folosinţă îndelungată de mare valoare (automobile, iahturi, bunuri de lux, bunuri imobiliare) sunt folosiţi de reciclatori pentru a schimba numerarul în bunuri care, eventual, sunt revândute pentru a obţine numerar cu origine licită. Agenţii de bursă pot fi manipulaţi de reciclatori prin oferirea de avantaje în schimbul utilizării numerarului pentru achiziţionarea de acţiuni sau mărfuri, prin evitarea raportărilor tranzacţiilor cu numerar. Companii de faţadă, care de fapt nu au încasări din activităţi reale, ci numai din depunerile reciclatorilor. Exportul ilegal de valută; transportul fizic se realizează cu diferite mijloace de transport, fără a se respecta legislaţia cu privire la raportarea sumelor ce ies din ţară şi au ca destinaţie ţări în care nu se pune problema justificării sumelor în numerar; după depunerea în bănci, aceste sume fac cale întoarsă, utilizându-se transferul electronic. I.3.b) Stratificarea fondurilor : este procesul de mişcare a fondurilor între diferite conturi pentru a le ascunde originea; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi complexe de tranzacţii financiare proiectate pentru a înşela organele de control şi pentru a asigura anonimatul. Moduri de stratificare: După ce numerarul a fost depus în instituţii financiare fără a fi detectat, contra acestui numerar reciclatorii procură instrumente financiare (cecuri de călătorie, scrisori de credit, mandate de plată etc.), pe care le reconvertesc apoi în numerar; Transferurile electronice. O dată ce numerarul a fost depus în conturi bancare, acesta poate fi transferat în orice colţ al lumii în timp record. Multe entităţi se servesc în ultimul timp de Internet pentru a propune servicii de spălare de bani, dând uneori aparenţa de servicii financiare extrateritoriale sau de posibilităţi de plasament legale. Dat fiind caracterul din ce în ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea de a accesa virtual contul său din orice loc din lume. În această situaţie reciclatorii pot controla orice cont, chiar dacă acestea au fost deschise pe numele unor interpuşi; soldurile persoanelor interpuse se transferă ulterior în contul administratorului titular, iar acesta poate dispune de banii transferaţi. I.3.c)Integrarea fondurilor în economia reală : reprezintă mişcarea fondurilor astfel spălate prin intermediul organizaţiilor legale; furnizarea unei legalităţi aparente bogăţiei acumulate în mod criminal. Dacă procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor aşeza rezultatele spălării la loc în economie în aşa fel încât ele vor reintra în sistemul financiar apărând ca fonduri normale şi „curate" de afaceri. Prin intermediul ei profiturile reciclate sunt plasate în economia reală legitimă iar rezultatele obţinute din activităţi ilegale sunt legale. Profiturile au o acoperire legală iar reciclatorul le poate folosi achiziţionând bunuri la vedere. Metodele de integrare sunt: Achiziţionarea de bunuri imobiliare sau a unor afaceri în pierderi, după care, utilizând fondurile ilicite, aceste bunuri sau afaceri sunt revândute la valoarea lor reală; Posibilitatea creditării de către asociaţi a propriei societăţi comerciale, care merge mereu în pierdere. Se scot din firmă sume, încărcând costurile, în final realizându-se pierderi; cu sumele care s-au scos din firmă dar neimpozitate, asociaţii creditează firma proprie, încasând chiar şi dobânzi pentru sumele cu care au împrumutat societatea; Bunurile achiziţionate cu fonduri ilicite sunt vândute unor societăţi de tip captiv (care aparţin de fapt proprietarului bunurilor), după care sunt revândute realizând un profit substanţial tot proprietarului iniţial; Împrumuturi fictive acordate de o companie de faţadă; o astfel de companie înregistrată într-un paradis fiscal este controlată de o companie din ţară, iar fondurile companiei de faţadă sunt de fapt, fonduri reciclate ale companiei din ţară; Folosirea de facturi false pentru import sau export (se utilizează facturi de import supraevaluate, pentru a justifica transferul unor asemenea fonduri, iar în cazul reciclării fondurilor străine în ţară, facturile de export sunt supraevaluate pentru a justifica încasările). Capitolul II. Spălarea banilor- fenomen internaţional Sfârşitul de mileniu ne înfăţişează amploarea deosebită a activităţilor economice ce se desfăşoară în statele puternic dezvoltate din Europa, America şi Asia. Relaţiile economice internaţionale cunosc un dinamism fără precedent, fiind integrate noi state şi sisteme economice. Este în afara oricărei îndoieli faptul că în acest nesfârşit teritoriu al economiei se iniţiază, dezvoltă şi finalizează un număr impresionant de afaceri ilegale, care alcătuiesc ceea ce, foarte adesea, este cunoscut ca fenomenul de criminalitate a afacerilor. Frauda lezează economia în ansamblul ei, cauzează imense pierderi financiare, slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă structurile democratice, determină pierderea încrederii în sistemul economic, corupe şi compromite instituţiile economice şi sociale. Preocupată de problema criminalităţii afacerilor, Comunitatea Internaţională a analizat cauzalitatea şi efectele acesteia, recomandând statelor membre să adopte măsuri concrete pentru limitarea ei. Diversitatea legislaţiilor, cuplată cu particularităţile economico-sociale derivând din stadiile de dezvoltare ale ţărilor europene şi celorlalte state, au făcut practic imposibilă redactarea unei definiţii precise a criminalităţii afacerilor. Cele două dimensiuni ale criminalităţii afacerilor: dimensiunea naţională, respectiv suma infracţiunilor incriminate în legile penale sau speciale ale fiecărei ţări, care se produc în interiorul sistemului economic şi financiar şi nu comportă sau nu includ elementul de extraneitate; dimensiunea internaţională, respectiv suma infracţiunilor care se comit şi se finalizează cu participarea elementului de extraneitate (persoane, firme, corporaţii, bănci etc.) Cele două dimensiuni nu au avut şi nici nu vor avea un caracter static. Astăzi este evidentă internaţionalizarea afacerilor de tip criminal, în cele mai răsunătoare cazuri de contrabandă, evaziune fiscală, trafic de droguri, operaţiuni de import-export ilegale, s-a realizat şi perfecţionat continuu parteneriatul pentru crimă. Contrabanda cu alcool sau ţigări, traficul de droguri şi armament nu pot fi concepute fără participarea afaceriştilor aflaţi pe mai toate meridianele globului. Într-un asemenea context este relevantă lista de infracţiuni circumscrise fenomenului de criminalitate a afacerilor, redactată de Comitetul European pentru Problemele Criminale: infracţiuni în legătură cu formarea cartelurilor; practici frauduloase şi abuzuri comise de întreprinderi multinaţionale; obţinerea frauduloasă sau deturnarea fondurilor financiare alocate de stat sau de organizaţii internaţionale; infracţiuni în domeniul informaticii (criminalitatea informatică); crearea de societăţi fictive; falsificarea bilanţului întreprinderii şi încălcarea obligaţiei de a ţine contabilitatea; fraude care se răsfrâng asupra situaţiei comerciale şi a capitalului social; fraude în detrimentul creditorilor (bancrută, violarea drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială); infracţiuni împotriva consumatorilor (falsificarea mărfurilor, publicitate mincinoasă); concurenţă neloială; infracţiuni fiscale; corupţie; infracţiuni bursiere şi bancare; infracţiuni în materie de schimb valutar; infracţiuni împotriva mediului ambiant. Odată declanşată ofensiva reală contra unor componente sau segmente ale criminalităţii afacerilor (evaziunea fiscală, contrabanda, corupţia, traficul de droguri etc.) se scot la lumina zilei aspecte deosebite, unele cutremurătoare prin dimensiunea lor. A fost suficient, de exemplu, să se descopere, mai mult sau mai puţin întâmplător, importante fraude privind utilizarea subvenţiilor acordate, în cadrul Pieţei Comune, producătorilor şi exportatorilor de produse agricole şi alimentare, pentru a se declanşa o analiză serioasă care a evidenţiat fraude imense comise în acest domeniu, în Italia, abia în anii 1985-1996, după investigaţii şi anchete complexe s-au conturat adevăratele dimensiuni şi adevărata faţă a organizaţiilor mafiote, despre care autorităţile nu au vorbit timp de 30-40 de ani. În Germania şi celelalte state ale Europei Occidentale abia acum se vorbeşte despre rolul crimei organizate în migraţia clandestină a cetăţenilor turci, arabi, români, sârbi etc., după ce mai bine de 20 de ani, în numele dreptului cetăţenilor la libera circulaţie, autorităţile au stimulat acest fenomen. Prin urmare, se poate afirma că aceste edificii criminale se construiesc şi se dezvoltă în imensa lor majoritate din interesul şi cu sprijinul autorităţilor statale. Geneza lor trebuie căutată în perimetrul intereselor de putere. Această stare de fapt face ca autorităţile să nu dezvăluie adevăratele dimensiuni ale criminalităţii decât în momente de răscruce. Fiecare nouă guvernare este preocupată să spună şi să demonstreze cât de coruptă a fost guvernarea anterioară, refuzând să accepte că aspectele criminalităţii afacerilor şi cele ale crimei organizate se vor prelungi şi intensifica, uneori la cote mult mai ridicate. Politizarea activităţilor de luptă contra criminalităţii este cauza fundamentală a reacţiei slabe faţă de pericolul acesteia, elementul care determină puternica consolidare a ei în societatea de azi. într-un asemenea climat, pe un teren prielnic, structurile care acţionează în domeniul criminalităţii afacerilor şi-au construit, dezvoltat şi perfecţionat un management performant, caracterizat de: eficienţă maximă, specializare riguroasă, logistică ultramodernă, mult superioară celei aflate la dispoziţia organelor legii. Sunt relevante în acest context afirmaţiile făcute de Giovanni Falcone, celebrul judecător italian, asasinat de Mafia la 23 mai 1992: „Mafia constituie o lume logică, mai raţională şi mai implacabilă decât STATUL. Mafia este o articulaţie a puterii, o metaforă a puterii, dar şi o patologie a puterii. Mafia este un sistem economic, o componentă obligatorie a sistemului economic global. Mafia se dezvoltă datorită statului şi îşi adaptează comportamentul în funcţie de acesta." Produsul financiar rezultat din afacerile ilegale derulate de grupările crimei organizate are dimensiuni impresionante. Banii murdari care circulă, practic la vedere, constituie oxigenul care dă forţă infractorilor aflaţi foarte aproape sau chiar în intimitatea structurilor de putere ce le garantează şi acoperă activităţile infracţionale. Analiştii fenomenului criminalităţii afacerilor avertizează asupra faptului că importante fonduri rezultate din afacerile ilegale sunt injectate în organisme şi structuri politice şi administrative, pentru ca acestea să se menţină la putere şi să poată garanta grupărilor criminale succesul în multitudinea afacerilor murdare pe care le iniţiază. Scopul, ţinta primordială a acestor grupări este aceea de a face inoperante, ineficiente şi de a paraliza structurile abilitate să lupte împotriva lor. Şi în România s-a produs de multă vreme fuziunea elitelor: elita lumii interlope şi elita vieţii publice. Acestea acţionează împotriva ordinii şi a legii, în perimetrul degradant al imoralităţii, afacerilor veroase, luxului şi desfrâului. Exponenţii acestor elite au în proprietate restaurante, cazinouri, întreprinderi profitabile, case de modă, hoteluri, autoturisme de lux, imobile ce rivalizează cu proprietăţile princiare, trusturi de presă şi posturi de televiziune, locuinţe de vacanţă şi, nu în ultimul rând, substanţiale conturi în străinătate. Este, aşadar, limpede pentru omul de rând care asistă neputincios la acest spectacol că în teritoriul ocupat de crima organizată, acţionează profesioniştii din lumea comerţului, investiţiilor, finanţelor şi băncilor într-o perfectă articulare cu exponenţi ai puterii. Afacerile ilegale de mare amploare - contrabanda, evaziunea fiscală, traficul de droguri, spălarea banilor, practici frauduloase în privatizarea unor societăţi comerciale etc. - nu se pot iniţia, derula şi finaliza fără existenţa unui parteneriat între grupările autohtone şi cele corespondente ale acestora care acţionează pe teritoriul altor state. II.1.Colaborarea internaţională în lupta împotriva reciclării fondurilor Infractiunea de spalare de bani se desfasoara cel mai adesea in mai multe state si zone geografice ale lumii. De aceea se impune cooperarea internationala prin institutiile juridice ale extradarii, comisiilor rogatorii, executarea hotararilor judecatoresti ramase definitive emise de alte state, sechestrul si confiscarea bunurilor rezultat a unor infractiuni comise in strainatate, precum si noi metode de cooperare intre agentiile nationale ale diferitelor state. Doar existenta unui sistem de norme legislative comune poate ajuta institutiile diferitelor state in cooperarea eficienta in acest domeniu.De asemenea cooperarea internationala prin intermediul institutiilor internationale cu atributiuni in acest domeniu (Interpol, Europol, Eurojust etc.).  Capitolul III. Situaţia României cu privire la fenomenul de spălare a banilor. III.1.Reciclarea fondurilor in Romania       Daca inainte de 1989 spalarea banilor pe teritoriul tarii noastre era imposibila, dupa aceasta data intensificarea fara precedent a activitatilor financiar-bancare au determinat o serie intreaga de efecte pozitive insa din pacate si aparitia unor fenomene negative, ca de exemplu spalarea banilor murdari. In Romania, actualmente, se spala anual circa 115 miliarde de dolari, arata un studiu recent intocmit de organizatia John Walker Crime Trends Analysis, tara noastra ocupand locul 7 intr-un clasament mondial “sui-generis”, iar conform raportului anual al ONPCSB numai in anul 2004 au fost reciclatii circa 468 de milioane de euro.       Desi de la an la an s-au realizat progrese insemnate in lupta impotriva spalarii banilor, totusi din pacate sistemul de contracarare organizat de catre operatorii angajati in reciclari de fonduri, este mai eficient si mai rapid decat agentiile statului, iar progresul tehnologic, globalizarea pietelor si internationalizarea pietelor de capital au fost speculate intotdeauna cu maximum de eficienta de catre “spalatorii de fonduri” ce au actionat pe teritoriul tarii noastre.  s-au desăvârşit afaceri ilegale de proporţii uriaşe: distrugerea flotei comerciale şi a celei de pescuit oceanic, fraude cifrate la sute de milioane de dolari săvârşite la Banca „Dacia Felix", Credit Bank, Bankcoop, Bancorex, privatizarea frauduloasă a unor societăţi comerciale, contrabanda cu ţigări derulată prin portul Constanţa, Aeroportul Otopeni şi punctele de trecere a frontierei de la Giurgiu, Borş, Albita etc., traficul de droguri şi substanţe radioactive, contrabanda cu produse petroliere, alcool şi cafea, prostituţie, trafic ilegal cu opere de artă etc. Pe fondul situaţiei economico-sociale începând cu primele zile ale anului 1990, s-au creat grupuri de interese specializate în operaţiuni de contrabandă atât pentru export cât şi pentru import, în operaţiuni de speculă cu produse deficitare, în prestarea unor servicii de transport, alimentaţie publică. Astfel profitându-se de preţurile scăzute, la care se găseau pe piaţa internă o serie de produse industriale, precum; scule, dispozitive, aparate electrice, dar şi bunuri de consum, au fost achiziţionate şi, fără a exista autorizaţii, fără a se plătii taxe, mărfurile au fost vândute pe pieţele din ţările apropiate, obţinându-se sume importante care, în funcţie de anumite oportunităţi, au fost tezaurizate sau folosite pentru dezvoltarea activităţii. Într-un mod asemănător, s-au derulat şi operaţiuni de „import”, piaţa românească fiind invadată de mărfuri slab calitative, dar cu forme şi utilităţi dorite de populaţie. În acelaşi timp au apărut activităţi particulare de transport-taxi, apoi comercializarea în regim de alimentaţie publică a unor produse de calitate îndoielnică, mici tonete, puncte volante sau preluarea din depozitele statului la preţuri modice a unor mărfuri deficitare şi comercializarea lor imediată la preţuri de speculă. Toate aceste activităţi s-au desfăşurat practic fără nici o restricţie în primul semestru al anului 1990, momentul apariţiei primelor reglementări privind activitatea economică privată fiind astfel categoric depăşit de reacţia mult mai rapidă a unor categorii profesionale în formare. Veniturile realizate au fost în multe cazuri importante şi, alături de sumele provenite din activităţile desfăşurate clandestin anterior anului 1990 au constituit capitalul pentru iniţierea unor afaceri legal organizate. Începând cu anul 1991, au fost înfiinţate un număr considerabil de societăţile private, o pondere importantă având-o societăţile cu participare de capital st