Referat Imunitatea Diplomatica

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Imunitatea Diplomatica si de asemenea puteti face Download Referat Imunitatea diplomatica

Citeste fragmente din Referat Imunitatea Diplomatica

REFERAT Imunitatea diplomatică  Imunitatea diplomatică Principiul teritorialităţii – specific aplicării normei juridice în spaţiu – presupune că pe teritoriul unui stat acţionează numai jurisdicţia acelui stat, reglementând conduita tutu-ror persoanelor aflate pe acel teritoriu, excluzând acţiunea legilor altor state. Aplicarea principiului teritorialităţii nu este absolută, deoarece necesitatea menţinerii şi dezvoltării relaţiilor cu alte state – a relaţiilor internaţionale – impun admiterea unor excepţii de la acest principiu, derogări care se numesc „excepţii ale extrateri-torialităţii”. Excepţiile de extrateritorialitate se stabilesc de regulă prin tratate sau convenţii bilaterale sau multilaterale dintre state, pe bază de reciprocitate sau se acordă în mod unilateral. În condiţiile în care în aplicarea excepţiilor de extrateritorialitate se ţine seama de prin-cipiile dreptului internaţional, de principiile egalităţii suverane a statelor, al recipro-cităţii, al liberului consimţământ, ele nu afectează principiul suveranităţii naţionale. Dimpotrivă, ele facilitează expansiunea relaţiilor internaţionale. Cele mai relevante şi uzuale forme de exceptări sunt: imunitatea diplomatică statutul juridic al consulilor regimul juridic al unor categorii de străini Principiul imunităţii diplomatice este una dintrele cele mai vechi elemente ale relaţiilor externe. De exemplu guvernele Greciei şi Romei Antice acordau statut special solilor. Conceptul de bază a evoluat de-a lungul timpului, şi a rezistat până în ziua de azi. Ca materie al legii internaţionale, imunitatea diplomatică iniţial se baza pe obiceiul şi practica judiciară internaţională. În perioada de după al II-lea Război Mondial s-au încheiat o serie de convenţii internaţionale, cele mai de seamă fiind Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 1961 şi Concenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 1963. Aceste convenţii au stabilit regulile de bază privind statutul diplomatic şi statutul consular, şi au uniformizat aplicarea lor.  Referitor la relaţiile internaţionale Constituţia României prevede în articolul 10: „România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cu toate statele şi, în acest cadru, relaţii de bună vecinătate, întemeiate pe principiile şi pe celelalte norme general admise ale dreptului internaţional.” Referitor la dreptul internaţional, în articolul 11, alin. se precizează: „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.” România a ratificat Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice – con-venţie semnată de 63 de state şi intrată în vigoare la data de 25 aprilie 1965 – în 1968 prin Decretul nr.566. La Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, adoptată în cadrul Conferin-ţei de codificare a dreptului consular, convocată de O.N.U. în anul 1963 şi intrată în vigoare la 19 martie 1967, România – Republica Socialistă România – a aderat în 1971 prin Decretul nr.481. În 1708 Parlamentul Britanic a recunoscut oficial imunitatea diplomatică şi a interzis arestarea solilor străini. h - Relaţiile Diplomatice. Aceasta a avut ca scop principal alinierea legislaţiei Statelor Unite la Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice de la Viena din 1961 şi intrată în vigoare în Statele Unite în 1972. Imunitatea diplomatică constă în exceptarea personalului corpului diplomatic şi a persoanelor asociate acestora de la jurisdicţia statului în care sunt acreditaţi. Imunitatea diplomatică presupune: imunitate de jurisdicţie inviolabilitatea personală a reprezentanţilor diplomatici inviolabilitatea clădirilor reprezentanţei diplomatice inviolabilitatea mijloacelor de transport aparţinătoare reprezentanţei diplomatice inviolabilitatea corespondenţei diplomatice Pe lângă cele enumerate mai sus personalul diplomatic beneficiază şi de alte facilităţi ca: scutirea de taxe şi impozite personale, de taxe vamale, de prestaţii personale şi altele. În cazul în care un reprezentant diplomatic încalcă jurisdicţia ţării în care a fost acreditat, guvernul ţării de reşedinţă îl poate declara persona non grata, ceea ce atrage după sine rechemarea sau expulzarea lui, urmând să răspundă pentru faptele sale în faţa instanţelor statului său. Personalul tehnic şi administrativ beneficiază de o imunitate restrânsă, neavând imunitate de jurisdicţie, imunitatea privind doar actele săvârşite în cadrul exercitării funcţiilor lor oficiale. Pe lângă personalul misiunii diplomatice beneficiază de imunitate şi anumite privilegii şi sediul misiunii diplomatice, respectiv reşedinţa particulară a agenţilor diplomatici. Sediul misiunii respectiv reşedinţa particulară a agenţilor diplomatici se bucură de inviolabilitate. Nu se poate pătrunde în acestea decât cu consimţământul şefului misiunii sau al agentului diplomatic. În cazul consulilor şi consulatelor excepţiile sunt similare şi sunt stabilite pe bază de reciprocitate. Ansamblul excepţiilor, în cazul misiunilor diplomatice şi al agenţilor diplomatici, de la legislaţia statului de reşedinţă poartă denumirea de statut diplomatic iar în cazul consulatelor şi consulilor poartă denumirea de statut consular. Cea mai recentă lege privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României este Legea nr.269 din 17 iunie 2003, în care la art.3, alin.(2) se specifică: „Pe perioada cât se află în misiune în străinătate, membrilor Corpului diplomatic şi consular li se aplică şi prevederile tratatelor la care România este parte, precum şi alte reguli care decurg din normele dreptului internaţional.” Bibliografie Radu I. Motica, Gheorghe Mihai, Teoria geerală a dreptului, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2001 Andrei Sida, Introducere în teoria generală a dreptului, Editura Augusta, Timişoara, 1998 Lucrare prezentată la Conferinţa de la Las Vegas în martie 2000 de către domnul Clay Hays, Şeful Oficiului Relaţiilor Publice - Mijloace de transport diplomatice – Oficiu al Departamentului de Stat al SUA (Chief of Community Relations, Diplomatic Motor Vehicle - DMV, Office at the U.S. Department of State) Decretul nr.566/1968 pentru ratificarea Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961 Decretul nr.481/1971 pentru aderarea Republicii Socialiste România la Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare Lege nr.269 din 17 iunie 2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României PAGE PAGE 5 Imunitatea diplomatică Imunitatea diplomatică 쥁@