Referat Curs Economie Mondiala

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Curs Economie Mondiala si de asemenea puteti face Download Referat curs economie mondiala

Citeste fragmente din Referat Curs Economie Mondiala

CURS I, H ECONOMIE MONDIALA ECONOMIA MONDIALA - FORMARE, DEZVOLTARE, CARACTERIZARE Economia mondiala contemporana este fonnata din economiile nationale ale statelor lumii privite m interdependenta legaturilor economice dintre ele. Economia mondiala reprezinta un proces economic care a parcurs mai multe etape: 1. Dezvoltarea economiei de schimb, largirea legaturilor economice mtre diferite fari si regiuni pe baza carora in sec XVI s"a constituit piafa mondiala. 2. Dezvoltarea manufacturilor si a marii industrii masiniste care a determinat ample transformari Tn baza tehnico-materiala si in structura producfiei de bunuri §i servicii. 3. Revolufiile din sec XVII, XVin, XDC care au favorizat procesul de consolidare a economiei nationale si a piefei nationale. 4. Formarea diviziunii intemationale a muncii ca ansamblu de specializari pentru export. 5. Sfarsitui primului razboi mondial, prabusirea etalonului aur care 1-a urmat si criza economica din 1929-1933 au constientizat existent ca o realitate obiectiva a economiei mondiale. Treptat, apar noi tendinfe tn diviziunea muncii ceea ce face ca diviziunea internationals a muncii sa se transforme in diviziune mondiala a muncii. 1. Economia mondiala este acel stadiu al schimbului de activitati cand Tn virtutea diviziunii muncii la nivel mondial este implicata tn mod obiectiv majoritatea agen(ilor economiei de pe glob. 2. Economia mondiala este ansamblul economiilor nationale mtre care, in virtutea existence! diviziunii mondiale a muncii, se dezvolta rela^ii complexe si contradictorii de interdependenta, pe baza anumitor mecanisme economice intemationale si mtr-un cadrujuridic institutional. tn economia mondiala acfioneaza ca agenfi economiei statele nafionale care sunt entit&ti umane. Economia mondiala este un tot unitar, ce cuprinde subsistemele: (^ economia na^ionala, (^ diviziunea mondiala a muncii, (^ relafiile economice intemationale, (^ circuitui economic mondial. CARACTERISTICIL^ ECQNQMpa MOND^ALE: • Celula de baza o constitute economiile nafionale m cadrul carora acfioneaza agenfii economiei si se dezvolta relafiile de producfie • Agenfii economiei sunt de 2 feluri: nationali si rezidenfi. Apentii na^ionali sunt unitati economice particulare sau de stat sau statui insusi iar agenfii reziden^i sunt firme mixte cu capital autohton si strain si STN ( societal tranznationale ). 3. Con^inutui economiei mondiale este eterogen, format din fari si teritorii diverse cu diferite grade de devoltare a relafiilor de producfie si diferite potentiate economice. 4. Pe parcursul dezvoltarii economiei mondiale apar contradict al caror rol si influenta se modifies de la o perioada istorica la alta 5. Interdependentele care stau la baza existenfei sale alcatuiesc un sistem complex. Fizionomia si modul specific de functionare a economiei mondiale Tn fiecare etapa istorica reprezinta ordinea economica mondiala. Ordinea economica mondiala reprezinta un concept nou ce reflecta modul de dispunere si funcfionare Tn timp si spafiu a economiei mondiale si a mecanismelor de func{ionare. EVOLUTn SI TENDINTE in ECONOMIA MONDIALA ACTUALA in ultimele decenii s-au produs schimbari. Factorii propulsorii ce due la globalizarea economiei mondiale: 1. Factorul progres tehnico-stiintific ce are o amploare si profunzime Tncat se apreciaza ca Tn prezent se desfasoara o veritabila revolutie tehnico-stiintifica, proces de natura tehnologica, iar modificarea tehnologica atrage schimbari Tn activitatea economica mondiala. 2. inlaturarea sau reducerea barierelor nationale Tn calea fluxurilor intemationale de bunuri, servicii, tehnologii, capitaluri, proces care este de natura economica 3. La nivel naţional în majoritatea ţârilor lumii se desfâşoara un proces de trecere spre diferite forme ale economiei de piaţă şi se produce o deschidere spre capitalul străin 4. La nivel regional constă într-o tendinţâ de regionalizare a activitâţii economice în special în 3 regiuni: Europa Ocddentală, America de Nord şi Asia, înjurul celor 3 piloni principali: UE, SUA, Japonia 5. La nivel internaţional noile tehnologii şi perspectiva schimbării lor rapide, expansiunea globală a industriilor cheie şi dezvoltarea sectorului de servicii. ŞTIINŢA ECONOMICĂ MONDIALĂ Economia mondială a fost structuratâ pe verticală şi onzontalâ. Stmctura orizontală se face pe ramuri şi subramuri. Pe verticalâ se structureazâ în: 1. Microeconomia - priveşte viaţa economicâ la nivelul agenţilor interni 2. Mezoeconomia - priveşte viaţa economicâ a subramurilor şi regiunilor din interiorul unor economii naţionale 3. Macroeconomia - reprezintâ totalitatea proceselor şi fenomenelor economice care se formeazâ la nivehil unei economii naţionale 4. Mondoeconomia - înseamnâ ansamblul fonnelor de viaţă economice, a relaţiilor şi legâturilor cauzale şi funcţionale, la nivelul relaţiilor dintre economiile nationale Ştiinţa economiei mondiale este ştiinţa care se ocupă cu studierea economiei la nivel mondoeconomic m ansamblul legilor ce guverneazâ procesele şi fenomenele economice ale comunitiţii internaţionale. Când se execută o cercetare, un studiu, trebuie acordatâ o mare atenţie faptului că terminblogia folosită trebuie sâ fie adusă la acelaşi numitor comun ( $, ECU, EURO ). FUNDAMENTE ALE ECONOMIEI MONDIALE 1. ECONOMIILE NAŢIONALE - PRINCIPALE COMPONENTE ALE ECONOMIEI MONDIALE Economia naţionala este unitarâ, datorită caracterului comun al activităţii existenţei pieţei inteme unice care constituie elementul fundamental al economiei nationale. Economia naţională este un ansamblu de resurse materiale şi umane, de activităţi de producţie ;i de schimburi de servicii care s-au constituit în ramuri, subramuri, sectoare de activitate, etc, între care se stabilesc legituri reciproce pe baza cărora se înfaptuieşte mişcarea valorilor materiale şi spirituale, se asiguri funcţionarea şi dezvoltarea ecooomică a societiţii. Acest cadru are activitâţi economice tot mai diversificate şi este integrat complexului economic. Complexul economic naţional este ansamblul coerent în care activităţile econonuce sunt integrate atât pe orizontală cât şi pe verticală. într-un spaţiu organizat unitar sub raport monetar. financiar. care are capacitatea necesarâ pentm stabilirea priorităţilor dezvoltării. pomind de la criterii proprii de eficienţâ economică şi este capabil de dezvoltare autocentrată şi autoîntreţinut&. Această dezvoltare este imperios necesarâ pentm ca acel stat să obţină independenţa economicâ. Aceasta reprezintă capacitatea exercitării depline a suveranităţii asupra formei de stmcturare economică a spaţiului naţional, asupra folosirii resurselor naţionale pentru elaborarea şi aplicarea unor strategii de dezvoltare a stabilităţii modului de încadrare în diviziunea mondială a muncii. 2. STRUCTURA ECONOMIEI NAŢIONALE Poate fi abordatâ din mai multe puncte de vedere corespunzătoare criteriilor care stau la baza alcătuirii ei. Se disting urmâtoarele tipuri de structuri ale economiei naţionale: • Structura materială - reflectă compartimentarea activităţii economico-sociale în cadml diviziunii sociale a muncii corespunzător specializării producţiei în cadml societâţii. Principalele ramuri existente în economia naţională sunt: industria, agricultura, construcţiile, transporturile, telecomunicaţiile, circulaţia mârfurilor, creditul, gospodăria comunalâ, învâţământul, cultura şi arta, ştiiţa, ocrotirea sănătăţii, asistenţa sociala. Economia naţională poate fi structurată şi pe domenii, sectoare de activitate: > sectorul primar, ce include industria extractivă,agricultura şi silvicuhura; > sectorul secundar: industria prelucratoare şi construcţiile; > sectorul terţial: serviciile; > sectorul cuatemar: cercetare ştiinţifică. • Structura tehnicâ - pune în evidenţâ alcătuirea economiei naţionale prin prisma instrumentelor şi a tehnologiilor existente. • Structura demoeconomică - pune în evidenţâ gruparea populaţiei active pe sectoare, ramuri, subramuri şi în cadml lor pe sex, vârstâ, nivel de pregătire, etc. • Structura organizaţională - evidenţiazâ: > Gruparea activităţilor economice pe domenii mari ce se constituie în subsisteme ale economiei naţionale ( ex: subsistem comercial, financiar-bancar ) > Compartimentarea activitâţii pe niveluri şi verigi organizatorice constituite pe baza diviziunii sociale a muncii • Structura teritoriala - reflectă compartimentarea economiei naţionale pe zone şi regiuni economice • Structura de proprietate - evidenţiazâ componenţa, alcătuirea economiei naţionale din punct de vedere al proprietăţii 3. CARACTERIZAREA ECONOMIEI NAŢTONALE - CMTERII ŞI INDICATOM DE CARACTERIZARE C riterii Ae. rarflrtgriMrp a locului şi rolului economiei naţionale în economia mondială: 1. nivelul dezvoltării economice 2. potenţialul economic 3. gradul de acopenre a necesităţii de producţie şi de consum din resurse proprii 4. gradul de valorificare a factorilor de producţie 5. gradul de participare la comerţul intemaţional lypICATQmDEMĂŞţJRĂ: > indicatori de nivel. la care datele se raporteazâ la numârul de locuitori, la o persoană ocupată, la un hectar, la o unitate de resurse naţionale ( producţia pe locuitor ). Aceşti indicatori exprimă gradul de dezvoltare economică şi socialâ al unei ţări > indicatori de dinamică - exprimă evoluţia în timp a economiei unei ţări, grupe de ţări, zone, sectoare, ramuri, etc. aceşti indicatori folosesc ritmul de crestere > indicatori de structură - exprimă fie gradul de dezvoltare, fie profilul unei economii naţionale ( ex: structura teritoriala ) > indicatori de potential economic absolut - caracterizează forţa economicâ, ştiinţifică şi culturalâ a unei ţâri ( ex: nr populaţiei, mărimea investiţiilor ) > indicatori de potenţial eqonomic relativ - se referă la raportul dintre o anumită parte şi întreg > indicatori tehnico-calitativi si de eficientă - exprimâ mârimea cheltuielilor materiale pe unitatea de produs, eficienţa comertului exterior, consumuri specifice 4. TIPOLOGIAECONOMIILORNAŢIONALE Printre clasificârile utilizate în teoria şi practica mondoeconomicâ se afla şi acelea care au în vedere tipul sistemului economic, nivelul de dezvoltare economică şi potenţialul economic. La sistemul economic distingem: o Ţâri socialiste, <=> Ţări capitaliste, <=> Ţări cu economie mixtă în care se întâlnesc relaţii de tip socialist, capitalist dar şi de tip feudal. După nivelul de dezvoltare economică, se disting o Ţâri dezvoltate, <=> Ţâri cu dezvoltare medie şi o Ţâri în curs de dezvoltare. Criteriul de clasificare PNB si PIB pe locuitor. în categoria ţârilor dezvoltate intră ţările cu un înalt grad de dezvoltare a forţelor de producţie, iar PIB/locuitor este mare: 12 state din UE + Mexic, Cehia, Ungaria, Polonia. La aceste ţâri preponderenţa este proprietatea privată. Din punct de vedere instituţional, majoritatea sunt republici, cu mici excepţii ( regate ). Grupa ţărilor dezvoltate nu este omogenâ. în funcţie de ritmul de creştere a PIB, aceste ţâri se împart în 3 categorii: • Ţâri cu ritmul cel mai scâzut: 1 - 2% : Belgia, Danemarca, Grecia, Elveţia, Suedia, Noua Zeelanda • Ţări cu ritm mediu: 2 - 3% : Austria, Franţa, Germania, Italia, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Spania, Australia, Canada, SUA • Ţâri cu ritmul cel mai ridicat: 3 - 5% : Japonia, Turcia, Irlanda ŢĂRILE ÎN CURS DE DEZVOLTARE Reprezintă economii caracterizate printr-un nivel redus de dezvoltare a forţelor de producţie. Grupul ţărilor dezvoltate este eterogen: la un pol ţările cel mai puţin dezvoltate ( 25 tari in 1975 iar în 1985 40 de state cu 30 milioane locuitori ); la polul opus statele industriale noi şi ţările exportatoare de petrol. Din categoria noilor state industriale fac parte: Argentina, Brazilia, Chile, Coreea de Sud, Taiwan, Thailanda, iar din ţările exportatoare de petrol: • Ţâri cu venituri foarte ridicate: Emiratele Arabe Unite - 22000%/locuitor, • Ţări cu venituri superficiale: Bahrein - 6440$/locuitor • Ţâri cu venituri intermediare: Kongo, Algeria, Siberia - 1030-1830$/locuitor, Iran -2190%/locuitor • Ţâri cu venituri scăzute: Nigeria - 370$/locuitor, Indonezia - 670 $/locuitor Criteriile stabilite de ONU ca o ţară să fîe în aceste ţâri dezvoltate: • PNB sâ fie < 300 $ • Ponderea producţiei industriale manufacturate în PIB sâ fie < 10% • Rata analfabetismului să se cifreze la cel puţin 80% din întreaga populaţie După potenţialul economic al statelor se apreciază forta economică a unei ţări, dată de nivelul resurselor materiale şi umane şi de gradul de folosire şi valorificare a acestora. Potenţialul economic global al unei ţări este dat dintr-o serie de potenţiale economice parţiale: potenţialul productiv, industrie, agricultură, potenţialul investiţional, tehnica ştiinţificâ. .1 / curs m ECONOMIE MONDIALA ACCENTUAREA INTERDEPENDENTELOR ECONOMICE DINTRE STATELE LUMU 1. DIVIZIUNEA MONDIALA A MUNCH în orice ţarâ, indiferent de mârimea ei, de resursele de care dispune, de gradul de dezvoltare, se manifestă o neconcordanţă între structura producţiei naţionale şi structura nevoilor sociale.Practic, nu existâ ţară care, prin structura economiei sale, oricât de complexă ar fi, să poată acoperi din producţia intemâ cerinţele consumului productiv şi individual şi să asigure realizarea integrală a producţiei naţionale pe seama pieţei interne. în aceastâ situaţie, intervenţia asupra producţiei şi consumului se realizează prin intermediul comertului internaţional, deci prin piaţa mondială.Piaţa mondială şi diviziunea mondială a muncii s-au format în strânsă legăturâ una cu alta. Diviziunea mondială a muncii ( DMM ) • reprezintă unul dintre elementele constitutive ale sistemului economiei mondiale, care nu are un caracter de sine stătător, independent de dezvoltarea economiilor naţionale • apariţia şi dezvoltarea ei s-a produs când s-a realizat un anumit potenţial de producţie şi când s-au conturat anumite structuri ale economiei naţionale • definiţie: proces istoric-obiectiv de specializare a ţărilor lumii în producţia şi comercializarea diferitelor bunuri pentru economia mondială • factorii care au stat la baza diviziunii mondiale a muncii: 1. înzestrarea diferitâ a ţărilor cu resurse naturale 2. progresul tehnic şi nivelul diferit de dezvoltare 3. dimensiunea teritorială şi mârimea populaţiei ce determină pieţele interne 4. gradul de dezvoltare şi diversificare a aparatului de producţie 5. condiţiile naturale 6. factorii extraeconomici ce ţin de opţiuni politice, tradiţii, opţiuni social-culturale, etc • Diviziunea mondială a muncii este premiză, dar şi suport pentru dezvoltarea economiei mondiale • Este baza pentru formarea şi dezvoltarea celorlalte elemente ale economiei mondiale: relaţiile economice internaţionale, circuitul economic mondial, piaţa mondialâ • în dezvoltarea sa şi îndeosebi sub influenţa progresului tehnic, diviziunea mondială a muncii a parcurs mai multe etape şi a îmbrăcat mai multe forme: a) specializarea mtersectorială a productiei si exportului -sub infîuenţa căreia s-a ajuns de fapt la împărtirea lumii m ţâri industriale şi ţâri agrare şi ţări cu industrie prelucrâtoare dezvoltatâ şi ţări deţinătoare de materii prime. Cunoaşte 4 variante: o materii prime minerale - produse prelucrate <=> produse agro-alimentare - produse prelucrate <=> construcţii industriale şi edificii - produse industriale <=> servicii - produse de bază sau prelucrate b) specializarea inter-ramuri producătoare - are la bază economia ţârilor cu industrie şi agriculturâ dezvoltatâ c) specializarea intra-ramurâ prelucratoare - diferite ţâri produc şi schimbă între ele diverse tipuri de produse ce apartin aceloraşi ramuri d) specializarea orgcawlogicâ - în cadml aceleiaşi subramuri se produc componente/subansambluri pentru unele produse complexe care se încorporează în produse finite e) specializarea tehnologicâ - ca urmare a dezvoltârii tehnico-ştiinţifice şi tehnologice care a determinat producătorii de cunoştinţe ştiinţifice şi tehnologice • Pentru specializarile inter-ramură, intra-ramură şi organologică se mai foloseşte noţiunea de specializare intemaţionalâ înproduse manofacturate în concluzie putem spune câ diviziunea mondială a muncii este rezultatul unui îndelungat proces istoric de formare şi diferenţiere a structurilor economice naţionale sub influenţa a numeroşi factori economici, tehnico-ştiinţifici, politici şi sociali. 2. RELAŢIILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE Reprezintâ totalitatea legăturilor dintre economiile naţionale, agenţii economici de pe glob, legături ce s-au format odata cu dezvoltarea factorilor de producţie şi a diviziunii mondiale a muncii. Principala formă a relaţiilor economice dintre diferite ţâri pe baza diviziunii mondiale a muncii au format-o exportul şi importul sau, la nivelul economiei mondiale, comerţul intemaţional Au avut loc şi se vor produce în continuare schimbări în structura relaţiilor economice intemaţionale. Aceasta a fost influenţatâ de 2 fenomene: - creşterea rapidă a preţurilor în comerţul internaţional - după 1974 creşterea masivă a datoriilor exteme din lumea a 3-a şi Europa de Est Relaţiile economice intemaţionale se desfâşoară în cadrul bilateral şi multilateral iar un rol important în dezvoltarea lor revine diferitelor organisme regionale sau internaţionale specializate. Subiecţii relaţiilor economice intemaţionale sunt agenţii economici (fîrmele industriale, comerciale, organismele financiar-bancare) Mecanismele şi formele de manifestare ale relaţiilor economice internaţionale au fost de: - colaborare între diferite state - dependenţa a unor state faţâ de altele, ceea ce a dus la apariţia fenomenului subdezvoltării Se apreciazâ că dezvoltarea multilateralismului este principala trăsăturâ a relaţiilor economice internaţionale Multilateralism = ansamblul de raporturi simultane şi coordonate la scarâ subregională, regională sau mondială între state independente şi suverane Procesul de multilateralism se bazeazâ pe: - accentuarea fară precedent a interdependenţelor dintre economiile naţionale - necesitatea rezolvârii problemelor globale cu care se confruntâ omenirea: subdezvoltare, datorii exteme, problema alimentară, valutară, problema mediului, populaţia. 3. CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL Una din trăsăturile importante ale pieţei mondiale == diversificarea formelor relaţiilor economice intemaţionale şi, pe această bază, a componentelor pieţei mondiale care cuprinde; 1. comertul internaţional = totalitatea operaţiunilor cu mărfuri 2. fluxul intemaţional al serviciilor. 3. piaţa intemaţională a capitalurilor - cuprinde operaţiile legate de plasarea în/din străinătate a capitalurilor sub diverse forme (investiţii directe, împrumuturi şi cumpărări de titluri de valoare) 4. piaţa tehnologiilor si a altor rezultate ale cercetării ştiinţifice. 5. piaţa intemaţional a forţei de muncă. Toate acestea sunt în strânsă legâturâ unele cu altele şi cunosc o dezvoltare continuâ • Circuitul economic mondial = totalitatea fluxurilor economice internaţionale de produse, servicii, capitaluri, fortă de muncă, cunoştinţe tehnico-ştiinţifice care iau naştere între agenţii economici din diferite ţări. • Circuitul economic mondial - are caracter istoric, pentru ca s-a dezvoltat pe măsura dezvoltării fluxurilor economice intemationale. - are caracter dinamic, pentru ca formele si continutul s-au perfectat continuu are caracter obiectiv - fiecare economie natională este obligatâ să participe la circuitul economic mondial • Circuitul economic mondial - 2 tendinte: 1) Tendinţa de mondializare a sistemului economic mondial - rezultâ din dezvoltarea şi apropierea accentuatâ dintre pieţele de mârfuri şi financiare şi prin creşterea accelerată a schimbului mondial 2) organizarea economiei mondiale în zone din ce în ce mai integrate (Europa Occidentala, America de Nord, Asia) Componentele circuitului economic mondial pot fi structurate pe 2 criterq: a) d.p.d.v. al naturii fizice: <» fluxuri comercile internaţionale <=> fluxuri financiare valutare intemaţionale <=> fluxuri de cooperare economică intemaţionala b) d.p.d.v. al orientârii geografice: o fluxuri între ţâri dezvoltate (fluxuri Nord-Nord ) <=> fluxuri între ţâri dezvoltate şi ţări în curs de dezvoltare (Nord-Sud ) <=> fluxuri între ţâri dezvoltate şi ţările Europei de Est ( Est-Vest) <^> fluxuri între ţârile Europei de Est şi ţâri în curs de dezvoltare (Est-Sud ) <=> fluxuri între ţâri în curs de dezvoltare ( Sud-Sud ) <=> fluxuri între ţări apartinând aceleiaşi grupe, comunitâţi economice sau zone geografice 4. FLUXURILE COMERCIALE INTERNAŢIONALE Dezvoltarea comerţului cu bunuri şi servicii între diferite ţâri a dus la formarea celui mai vechi şi mai important flux - comerţul internaţional Comerţul intemaţional este activitate ce include totalitatea schimburilor de bunuri, servicii, turism, transporturi dintre douâ sau mai multe state Cea mai îndelungatâ perioadă de creştere continuâ a comerţului internaţional a fost de la 1814 la 1914. în perioada interbelicâ comerţul internaţional a cunoscut o recesiune, iar cel mai înalt nivel la cunoscut în primele 3 decenii dupâ primul război mondial. 0 oglindâ fidelă a comerţului internaţional este balanţa deplâţi Fluxurile financiar-valutare internaţionale Piaţa intemaţionala a capitalului - forme principalp: 1. investiţii directe exteme de capital - se concretizează în noi intreprinderi industriale, comerciale, agricole, de transport 2. împmmuturi/credite exteme acordate de bănci/firme particulare sau de organisme publice 3. investiţii exteme de portofoliu - se realizeazâ sub formă de acţiuni de către străini la societâţile pe acţiuni existente intr-o ţarâ. • toate aceste fluxuri de capital dau naştere la mişcarea capitalului pe termen lung Piaţa fînanciară intemaţionalâ. > cunoaşte şi alte forme de tranzacţii: <=> cumpărâri-vânzări de devize străine <=> acordarea de credite comerciale şi bancare pe termen scurt Un rol important în analiza fluxurilor economice ale unei ţâri revine balanţei de plâţi care reprezintâ un tablou statistico-economic în care se reflectâ şi prin care se comparâ totalitatea plăţilor şi încasârilor efectuate de o ţarâ pe o perioadâ de timp dat: trimestru, semestru, an • balanţa de plăţi - componente: - schimburi de mărfuri - balanţa comercialâ "1 formeazâ - schimburi de servicii - balanţa invizibilelor r balanţa plâţilor - venituri din investiţii şi transferări J curente • balanţa mişcârii de capital = componentă a balanţei de plâţi = reflectă fluxurile de capital pe termen lung, mediu sau scurt sub formâ de investiţii directe, cumpârâri de titluri de valoare, creditarea intemaţionalâ şi formarea şi utilizarea rezervelor valutare ECONOMIE MONDIALA CURS 3 13 NOV 2000 PROCESE ECONOMICE CU IMPLICATII GLOBALE REGIONALISMUL In comertul international, dupa cel de-al doilea razboi mondial, incep sa se manifeste 2 tendinte: 1. globalizarea pietei, asa cum a fost ea sprijinita in acordul global pentru tarife si comert si dupa 1985 de Organizatia Mondiala a Comertului 2. crearea unor organizatii economice regionale promovata de statele europene Regionalizarea presupune ca statele nationale dezvolta relatii de interdependenta tot mai accentuate cu grade diferite de complexitate. Tendinta de formare a blocurilor regionale economice a fost determinata de: factori endogeni factori exogeni Facîorii endogeni sunt rezultatul evolutiilor din interiorul unor tari sau grupuri deja constituite: - dificultatile economice cu care s-au confruntat diversele economii - optiuni umamtare, de potica economica, si conceptia comuna despre dezvoltare - politica de liberalizare a comertului intreprinsa de multe tari in curs de dezvoltare - anumite aspecte de ordin politic care au facut ca SUA, Japonia si Europa Occidentala sa-si asume responsabilitati egale si s-au angajat in formarea a 3 blocuri comerciale, economiile lor devenind surse de tehnologie, capitaluri si fluxuri de comert pentru celelalte economii din zona lor Factorii exogeni sunt cei care exista in afara posibilitatilor de control ale tarilor: 1. acoperirea riscurilor potentiale la diferite evenimente care se petrec fie m zona, fie in afara ei 2. compensarea eventualelor pierderi rezuhate din ingustarea unor piete extraregionale ca urmare a unor procese integrationiste 3. consideratii de ordin politic cum ar fî dorinta de stabilitate politica si de intarire a sistemelor democratice Nici una din aceste zone nu este constrturta ca un bloc inchis fata de exterior. COOPERAREA ECONOMICA INTERNATIONALA • a aparut ca o conditie obiectiva in cadrul unui proces de relansare si modemizare a economiei mondiale • primul document intemational care a inscris cooperarea printre principiile fundamentale ale dreptului international Cartea Natiunilor Unite adoptata m 1945 • cooperarea presupune relatii si activitati economice ce decurg din: • contracte esalonate pe mai multi ani incheiate intre parteneri apartinand sistemelor economice diferite • contracte intre astfel de parteneri care au fost definite in calitate de contracte de cooperare industriala de catre guvern • Def AIbu: Cooperarea economica internationala reprezinta relatii bilaterale si multilaterale dintre state sau agenti economici din tari diferite vazand realizarea prin eforturi conjugate si pe baze contractuale a unor activitati conexe de productie, de cercetare si transfer tehnologic, comercializarea si servicii esalonate in timp in scopul obtinerii unor rezultate comune superioare sumei celor singulare • cooperarea economica internationala nu este o alta denumire a relatiilor economice internationale sau a colaborarii economice • cooperarea nu poate fi identificata cu nici una din cele 2 notiuni deoarece ea nu are un caracter propriu, distinct, reliefandu-se ca un flux nou in cadrul circuitului economic mondial si cu implicatie economica si sociala specifice INTEGRAREA ECONOMICA INTERNATIONALA Conceptul de integrare economica de data recenta in teoria si practica economica nu are o abordare unitara, definitiile pun accentul fie pe motivatiile procesului, fie pe una di laturile lui. Integrarea economica = proces de dezvoltare a interdependentelor economice dintre state prin forme si metode care asigura: continuitatea si aprofundarea schimburilor economice cresterea gradului de intrepatrundere a economiilor nationale intr-un organism divers m prezentare dar omogen si unitar in functionalitatea lui • la aparitia integrarii economice internationale - 2 premise: • nivelurile apropiate de dezvoltare economica a tarilor candidate • vointa politica liber exprimata a tarilor candidate • o caracteristica principala - institutionalizarea activitatii de conlucrare si cooperare mtre tari • datorita diversitatii proceselor integrationiste, integrarea se prezmta drept cooperare sau in cel mai bun caz se asociaza cu aceasta • totusi integrarea se deosebeste de cooperare prin faptul ca: • desi in cadrul cooperarii au loc facilitati de ordin vamal, fiscal, tarile aflate in cooperare isi mentin sistemul vamal propriu • exista o interdependenta intre partenerii aflati in cooperare dar aceasta nu exclude mentinerea economiei nationale Romania a realizat m decursul timpului mai multe acorduri de cooperare cu Comunitatile Economice Europene: in domeniul produselor textile ( 1970 ), in domeniul produselor industriale (1971 ), acordul de comert si cooperare comerciala si economica. PROCESUL DE TRANSNATIONALIZARE Mondializarea este un fenomen evident si o caracteritica a viett economico-sociale contemporane. Acest univers multidimensional este in parte produsul activitatii desfasurate de societatile transnationale. In afara de aceste societati ca agenti economici, o multime de alte forte opereaza la scara mondiala: gruparile sindicale transnational^, diversele miscari culturale, etnice, antinucleare, ecologice care se intrepatrund pe deasupra granitelor nationale. Calea de formare a societatilor transnationale o reprezinta investitiile de capital in economiile altor tari. Investitiile de portofoliu se materializeaza prin achizitionarea de pe o piata fmanciara a unor valori mobiliare straine. Cea mai mare parte a investitiilor vest- europene in SUA imbraca aceasta forma. Ele permit participarea la luarea deciziilor dar nu confera si dreptul de control. Investrtiile directe de capital pot imbraca forma achizitionarii pachetului de control al actiunilor, a cumpararii unor mtreprinderi sau a construirii altora noi. Majoritatea investitiilor americane in strinatate se efectueaza in acest mod. Societatile transnationale sunt: - principalii agenti economici ai internationalizarii produselor. Acestia sunt aproape in intregime generatori ai fluxurilor de investitii straine pe plan mondial - initiatorii si organizatorii productiilor intemationale Productia intemationala = operatiune a firmelor fata de alternativa clasica si anume aceea de a recurge la piete - genereaza fluxuri internationale complexe de factori de productie, de experienta manageriala si organizationala, informatii in cadrul unor structuri administrate si controlate unitar Procesul de transnationalizare - va duce la aparitia unei societati civile transnationale si chiar va merge mai departe; miza ei reala si grava o reprezinta sfarsitul nationalului si inceputul erei postnational - nu se desfasoara uniform, fenomenele care se produc in multe tari, unele chiar dezvoltate arata ca statul national joaca un rol important Dintr-o analiza aprofundata se degaja ideea ca schimburile care urmaresc in aparenta impartirea lumii in sfere de influenta ale statelor deoarece statul isi conserva statutul de punct de plecare si de sosire a fluxurilor economice internationale. In acest timp, in spatiile apartinand transnationalului transced entitatile economiilor nationale astfel incat economia mondiala actuala nu mai reprezinta o suma a economiilor nationale. De fapt acestea sunt spatii integrale care apartin fîrmelor si bancilor transnationale in cadrul carora regulile intemationale traditionale nu mai sunt valabile. Aceste spatii coexista si se intrepatrund cu zonele economice care functioneaza la nivelul natiunilor insa le influenteaza putemic pe acestea din urma. Transnationalitatea, ca si integrarea interstatala, reprezinta o sfidare la adresa statului natiune. ECONOMIE MONDIALA CURS4 27NOV2000 SOCIETATILE TRANSNATIONALE Expansiunea STN • STN au aparut in faza capitalismului msustrial de la sfarsitul sec.XIX • Dupa cel de-al doilea razboi monial, fenomenul transnationalizarii cunoaste o expansiune intensa m primul rand m SUA, apoi m Europa Occidentala si din 1970 in Japonia • Dezvoltarea STN nu este o caracteristica exclusiva a industriei, aceleasi societati facandu-si aparitia si in alte sectoare: banci, asigurari, turism • Cresterea puterii economice a unei STN se produce pe urmatoarele cai: 1) integrarea internationala pe orizontala - semnifica cresterea taliei intreprinderii prin fuzionarea sau absorbtia pe plan (inter)national a unor firme precum si prin crearea pe loc gol de fîrme noi. 2) integrarea mternationala pe verticala - semnifica cresterea taliei mtreprinderii prin achizitii sau construirea de intreprinderi m alte tari. 3) conglomerare internationala - este considerata o forma mai noua de centralizare a capitalului aparuta ca urmare a influentei revolutiei stimtifice -^ caracteristic pentru aceasta forma de integrare este faptul ca firmele absorbite fac parte din ramuri diverse ale caror activitati sunt fara nici o complementaritate, iar scopul integrarii este cresterea profitului Pricipalul element de atractie pentru o STN este perspectiva pe care o ofera o piata prin avantajele pe care le creaza: • procedurile de aprobare a investitiilor straine • participarea admisa pentru capitalul stram • repatrierea capitalurilor • transferul de profît si dividende • facilitati de ordin economico-fmanciar • politica de impozite Ca urmare a acestor elemente, politica si strategia STN cunosc mai multe forme: de la strategia filialei cu fimctionare autonoma pana la strategia de integrare complexa. Caracteristici si tipologii ale STN • in general, transnationala este denumita o societate m situatia m care investeste o parte din resursele sale peste granita sub diverse forme. • STN reprezinta mari firme industriale, comerciale, bancare, formate din societatea - mama sau intreprmderea de baza care, de regula, este dispusa in tarile de origine si un numar de filiale care actioneaza m diferite tari. • Metropolele celor mai dezvoltate tari adapostesc cartierele generale ale STN. In tarile m curs de dezvoltare sunt cantonate sarcinile de executie. Nivelul mtermediar de coordonare defineste statutul unor orase de releu • D.p.d.v. al constituirii, STN pot fî: • national-internationale - in care capitalul apartine integral sau in mare parte fîrmei dintr-o anumita tara • multmationale — in care capitalul este format prm participarea unor intreprmderi sau banci dm mai multe tari • in practica o linie de departajare intre societatile multinationale, societatile intemationale si STN este greu de stabilit. Difîcultatile si controversele existente cu privire la definitia STN deriva dm mai multe caracteristici ale acestora: • din structura lor, adica nr de tari in care opereaza, nationalitatea actionarilor, compozitia multinationala a managementului la varf • din performanta lor • din comportamentul conducerii de varfa firmei • o parte importanta din resursele utilizate sunt exteme • conducerea fîrmei pe baza unei politici globale care ia in considerade conditiile si perspectivele mondiale ale activitatii si nu pe cele ale unei singure tari • orice STN actioneaza concomitent in 3 spatii economice: 1) spatiul national unde se afla societatea-mama 2) spatiul economic strain in care sunt implantate filiale 3) spatiul economic intemational reprezentat prin schimburile care au loc intre societatea-mama si filiale • adevarata nationalitate a proprietatii unei STN este detinuta partial/integral de mterese economice straine • pentru dezvoltarea STN se folosesc 2 cai principale: a) autofînantarea b) finantarea externa In perioadele de avant economic cand masa profîturilor nete creste considerabil, dezvoltarea se realizeaza prin autofinantare, iar in perioada de recesiune sau de inviorare economica se recurge la surse exteme de finantare. In functie de dinamica STN in timp: • STN in crestere accelerata • STN in crestere ridicata • STN in crestere moderata • STN in stagnari • STN in declin Conform sistemului organizatorico-decizional STN pot fi: 1) etnocentrice -> societatea mama controleaza strict filialele din strainatate, conducerea carora este mcredintata cetatenilor dm tara de origine 2) policentrice ~^ sistemul policentric acorda o autonomie relativa filialelor 3) geocentrice -> acest sistem este varianta cea mai evoluata a tipului policentric de organizare si conducere m care descentralizarea este maxima In practica se intalnesc 4 modele de organizare a STN, a caror structura are la baza diviziunea mtema si/sau intemationala, diviziunea geografica, diviziunea de produs si structurile mixte Practicile specifîce si consecintele activitatii STN • pot fi sistematizate astfel: 1. transferul mtemational de produse, repartizarea mtre imitatile componente a sarcinilor de productie si transferul de activitate 2. manevrarea parghiilor eomercial-fîscale 3. preturile de transfer 4. speculatii monetare 1) In ramura de varfca principiu general, niciuneia dintre fîliale nu îi este repartizata producerea integrala a unui produs complex. Dublarea sau triplarea functiei unor imitati din diferite tari si mentmerea altora m rezerva permit STN sa transfere cu relativa rapiditate produsele dintr-o tara m alta m functie de eventualele schimbari m evolutia preturilor sau de situatia de pe piata fortei de munca. 2) In vederea maximizarii profiturilor, STN acorda un rol si o pondere mai mare fîlialelor din domeniul comercial si financiar-valutar care pot fi folosite cu mai multa usurmta si cu mai mare rapiditate. • 0 metoda larg utilizata este infiintarea unor filiale m tarile unde presiunea fiscala este redusa si organizarea unor relatii artificiale de multe ori doar scriptic intre acestea si unitatile efectiv producatoare situate in alte tari cu un nivel redus al impozitelor • In practica orice STN isi creaza in acest paradis fiscal una sau mai multe perechi de holdinguri, respectiv un holding de gestiune a participantilor care centralizeaza vanzarile si un holding de finantare care colecteaza fonfurile de investitii 3) Preturile intersecteaza STN din 2 puncte de vedere: - marimea preturilor la intrari reda puterea ei de a cumpara la preturi mici - marimea preturilor la iesiri reflecta puterea STN de a vinde la preturi mari - un determinant important al preturilor de transfer este impozitul pe profît care trebuie platit in diferite tari iar al doilea determinant important este nivelul dobanzii care este variabil de la o tara la alta - implicatiile si consecintele acestei practici se contureaza prin privarea autoritatilor statale de importante incasari bugetare, afectarea unor obiective ale politicii economice a tarii gazda 4) Se apreciaza ca perturbatiile dm sistemul valutar occidental nu pot fî explicate fara a lua in consideratie practicile STN. Aceste practici sunt urmatoarele: - transferarea lichiditatilor dintr-o moneda m alta - contractarea imprumuturilor m tarile unde nivelul dobanzii este redus si folosirea fondurilor m tarile unde dobanzile sunt ridicate - efectuarea pe scara larga a operatiunilor de amanare a platii m valute la cursuri in scadere si devansarea platii in valute cu cursuri in crestere, ceea ce le permite contractarea de imprumuturi in monede slabe pentru cresterea pozitiei debitoare si rambursarea urgenta m monede forte plasand capitalul m tarile ale caror monede prezinta perspectiva sporirii pozitiei creditoare Asemenea practici nu ar fi posibile daca nu ar exista centralizarea organizatorica si tehnologica. STN tind sa-si exercite puterea de monopol asupra principalelor piete pe care activeaza. Implicatiile STN m economia mondiala Influentele exercitate de STN m economia mondiala pot fi sistematizate astfel: - transferul factorilor de productie - transferul capitalurilor - transferul mtemational de tehnologie - transferul fortei de munca Prin dispunerea geografica STN realizeaza transferul factorilor de productie intre diferite tari. Transferul de capital are o importanta mai mare deoarece influenteaza efectuarea activitatii economice. STN transfera progresul tehnic pe 3 canale: - exportul produselor sale: bunuri, echipamente - cedarea de brevete si licente de fabricatie - instalarea directorilor Deoarece factorul munca are o mobilitate mai redusa STN îi acorda o atentie mai mica. In perioada postbelica STN au devenit fbrma dominanta pentru miscarile intemationale de capital si principalele centre de initiere si coordonare a productiei si schimbului. In practica mtemationala se utilizeaza urmatoarele categorii de stimulente: - stimulente fiscale - stimulente financiare - masuri nefinanciare Cele mai raspandite sunt stimulentele fîscale care include amortizarea accelerata, exceptarile si reducerile la plata unor impozite si taxe, dobanzi reduse. Stimulentele fînanciare se acorda m proceduri de cofinantare sau acordari de credite in conditii avantajoase. Masurile nefînanciare includ o varietate de forme: - fumizarea de terenuri si alte elemente de mfrastructura - servicii de formare si consultanta - crearea de zone speciale ce concentreaza un complex de facilitati acordate investitorilor - crearea de parcuri tehnologice 쥁