Referat Modelul Atomic Al Lui Rutherford

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Modelul Atomic Al Lui Rutherford si de asemenea puteti face Download Referat Modelul atomic al lui Rutherford

Citeste fragmente din Referat Modelul Atomic Al Lui Rutherford

Modelul atomic al lui Rutherford împrăştierea Rutherford Cum a apărut modelul atomic al lui Rutherford – observaţia experimentală Concepţia lui Rutherford despre structura nucleară a atomului a plecat de la un experiment ce urmărea, se pare, cu totul altceva. Experimentul urmărea împrăştierea particulelor ( (nuclee de Heliu) emise dintr-o sursă de Poloniu pe o foiţă subţire de Aur sau de Plumb. În acel moment modelul atomic al lui Thomson era cel acceptat în unanimitate. Acest model propunea o porţiune sferică continuă încărcată pozitiv, în aceasta aflându-se electronii. Acest model a fost numit „modelul cozonac cu stafide”.Observaţiile experimentale l-au făcut pe Rutherford să contrazică cu succes modelul atomic propus de Thomson. El a observat, cu ajutorul unui receptor înclinat la anumite unghiuri, următoarele: O fracţiune foarte mare din particule treceau nedeviate Unele particule treceau deviate cu unghiuri ascuţite Unele particule nu treceau, fiind respinse. Modelul atomic al lui Thomson nu putea explica aceste devieri cu unghiuri mari, chiar mai mari de 90(. Devierea scontată de acest model nu putea depăşi câteva fracţiuni de grad, şi totuşi Rutherford observa devieri cu unghiuri de până la 90(, chiar şi mai mari. Acesta a reprezentat sfârşitul modelului Thomson. Modelul Rutherford – Privire calitativă Rutherford a încercat şi a reuşit să explice observaţiile experimentale propunând un model nuclear al atomului: sarcina pozitivă este concentrată în mijlocul atomului, sub forma unui nucleu foarte greu, iar electronii gravitează în jurul acestuia asemenea planetelor în jurul soarelui. Particulele ( care treceau foarte uşor deviate nu aveau o direcţie iniţială ce intersecta vreun nucleu atomic. Devierea creştea cu cât direcţia era mai apropiată de nucleu. Devierile cu unghiuri de peste 90( erau explicate prin respingerea de către nucleul greu şi încărcat cu o sarcină mult mai mare decât a particulelor (. Modelul planetar al atomului de Hidrogen propus de Rutherford era unul planetar, în care electronul se roteşte în jurul nucleului sub acţiunea forţei centripete reprezentate de forţa coulombiană. . Electronul evoluează pe o traiectorie eliptică. . Împrăştierea Rutherford – dependenţa unghiului de împrăştiere de parametrul de şoc v - ␃ᐃ뒤愀̤摧䓷& ̷왪 ală a particulei ( se notează cu b şi se numeşte parametru de şoc. Pentru fiecare valoare a lui b corespunde o direcţie de împrăştiere ( . Căutăm dependenţa funcţională ( = ((b). Pentu aceasta, vom căuta traiectoria particulei (. ). . Acum putem scrie conservarea energiei totale în coordonate polare: De asemenea, conservarea momentului cinetic dă imediat: Ecuaţia traiectoriei se obţine eliminând timpul din cele două ecuaţii. Dacă prelucrăm ecuaţia conservării energiei obţinem: . Introducem o nouă variabilă astfel: . Introducând în conservarea energiei, avem: avem: , avem: , rezultă: . Mai derivăm o dată în raport cu unghiul ( şi avem: avem: . Aceasta este o ecuaţie diferenţială asemănătoare cu acea a oscilatorului armonic acţionat de o forţă constantă. Soluţiile acesteia sunt de forma: . Constantele se determină punând condiţiile de limită: . Deci ecuaţia devine: . . Ecuaţia traiectoriei este deci: . . (particula se îndepărtează din nou) şi avem funcţia căutată: Se observă faptul că unghiul de împrăştiere poate avea orice valoare, chiar şi valori negative, în funcţie de parametrul de împrăştiere: . Modelul Rutherford a fost însă îmbunătăţit, şi asta pentru că nu putea explica emisia spectrelor de linii. Energia totală a atomului putea varia în mod continuu în funcţie de r. La emisie, electronul pierdea din energie, şi, eventual, ajungea absorbit de nucleu. Aceste imperfecţii au fost corectate de către Bohr şi postulatele sale. 쥁@