Referat Amplificatoare Operationale

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Amplificatoare Operationale si de asemenea puteti face Download Referat Amplificatoare operationale

Citeste fragmente din Referat Amplificatoare Operationale

1. Argument Descoperirea şi studierea legilor şi teoremelor electromagnetismului în urmă cu un secol şi jumătate au deschis o eră noua a civilizaţiei. Mecanizarea proceselor de producţie a constituit o etapă esenţială în dezvoltarea tehnică a proceselor respective şi a condus la uriaşe creşteri ale productivităţii muncii. Datorită mecanizării s-a redus considerabil efortul fizic depus de om în cazul proceselor de producţie, întrucât maşinile motoare asigură transformarea diferitelor forme de energie din natură în alte forme de energie direct utilizabile pentru acţionarea maşinilor, uneltelor care execută operaţiile de prelucrare a materialelor prime şi a semifabricatelor. După etapa mecanizării, omul îndeplineşte în principal funcţia de conducere a proceselor tehnologice de producţie. Operaţiile de conducere necesită un efort fizic neglijabil, in schimb necesită un efort intelectual important. Pe de altă parte unele procese tehnice se desfăşoară rapid, încât viteza de reacţie a unui operator uman este insuficientă pentru a transmite o comandă necesară în timp util. Se constată astfel că la un anumit stadiu de dezvoltare a proceselor de producţie devine necesar ca o parte din funcţiile de conducere să fie transferate unor echipamente şi aparate destinate special acestui scop, reprezentând echipamente şi aparate de automatizare. Omul rămâne însă cu supravegherea generală a funcţionării instalaţiilor automatizate şi cu adoptarea deciziilor şi soluţiilor de perfecţionare şi optimizare. Prin automatizarea proceselor de producţie se urmăreşte asigurarea tuturor condiţiilor de desfăşurare a acestora fără intervenţia operatorului uman. Această etapă presupune crearea acelor mijloace tehnice capabile să asigure evoluţia proceselor într-un sens prestabilit, asigurându-se producţia de bunuri materiale la parametri doriţi. Etapa automatizării presupune existenţa proceselor de producţie astfel concepute încât să permită implementarea mijloacelor de automatizare, capabile să intervină într-un sens dorit asupra proceselor asigurând condiţiile de evoluţie a acestora în deplină concordanţă cu cerinţele optime. Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională în cadrul liceului, consider că se încadrează în contextul celor exprimate mai sus. Doresc să fac dovada cunoştinţelor dobandite în cadrul disciplinelor de învăţământ : ,,Bazele automatizării’’ ,,Electronică analogică’’ ,,Electronică digitală’’. Lucrarea cuprinde capitole conform tematicii primite. Pentru realizarea ei am studiat materialul biografic indicat precum şi alte lucrări ştiinţifice cum ar fi: cărţi şi reviste de specialitate, STAS-ul. În acest fel am corelat cunoştinţele teoretice şi practice dobândite în timpul şcolii cu cele întâlnite în documentaţia tehnică de specialitate parcursă în perioada de elaborare a lucrării de diplomă. CAPITOLUL I. NOTIUNI GENERALE Clasificarea amplificatoarelor Un amplificator consta in unul sau mai multe etaje de amplificare. Ele se pot clasifica dupa urmatoarele criterii. Dupa natura semnalului amplificat amplificatoare de tensiune; amplificatoare de curent; amplificatoare de putere. Primele doua categorii au la intrare semnale electrice de amplitudini relativ mici, fiind denumite amplificatoare de “semnal mic”. Cea de a treia categorie de amplificatoare trebuie sa furnizeze la iesire puteri mari (cel putin de ordinul watilor) cu un randament acceptabil; ele lucreaza aproape de posibilitatile lor maxime in ceea ce priveste puterea disipata si de aceea se numesc amplifacatoare de”semnal mare”. Dupa tipul elementelor active folosite amplificatoare cu tuburi electronice; amplificatoare cu semiconductoare; amplificatoare cu circuite integrate (operationale); amplificatoare magnetice. Dupa valoarea benzii de frecveta a semnalelor amplificate amplificatoare de curent continuu – amplifica semnale incepand cu frecvente f = 0 (curent continuu); amplificatoare de audiofrecventa (joasa frecventa) – amplifica semnale in banda audibila, intre 20 Hz si 20 Khz; amplificatoare de radiofrecventa (inalta frecventa) – pentru semnale cuprinse intre 20 Khz si 30 Mhz; amplificatoare de foarte inalta frecventa – pentru frecvente cuprinse intre 30 si 300 Mhz. Banda amplificatoare este cel putin egala cu cea a semnalelor redate. Dupa latimea benzii de frecventa amplificata amplificatoare de banda ingusta (9/30 Khz); amplificatoare de banda larga (de videofrecventa) ,avand o gama de frecvente amplificate cuprinse intre cativa herti (teoretic 0Hz) si 5Mhz (teoretic 6Mhz). Dupa tipul cuplajului folosit intre etaje amplificatoare cu cuplaj RC; amplificatoare cu circuite racordate; amplificatoare cu cuplaj prin transformator; amplificatoare cu cuplaj rezistiv (cu cuplaj galvanic / curent continuu). De obicei un amplificator apartine simultan mai multor categorii de clasificare. De exemplu un amplificator de tensiune dintr-un receptor radio poate fi un amplificator de tranzistoare, de audiofrecventa, de semnal mic, de banda ingusta, cu cuplaj RL. Parametrii amplificatoarelor Performantele amplificatoarelor se exprima prin anumite caracteristici sau parametri. Marimile fundamentale caracteristice pentru functionarea unui amplificator sunt : coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa); caracteristicile amplitudine - frecventa si faza - frecventa; distorsiunile; raportul semnal / zgomot; gama dinamica; sensibilitatea. Coeficientul de amplificare (amplificarea propriu-zisa) Amplificarea este cea mai importanta marime caracteristica a unui amplificator. Ea reprezinta raportul dintre o marime electrica de la iesirea amplifacatorului si marimea corespnzatoare de la intrare. In functie de natura acestei marimi electrice se pot defini: amplificarea in tensiune: (1.1) amplificarea in curent: (1.2) amplifacarea in putere: (1.3) Deoarece semnalul de iesire poate fi defazat fata de cel de intrare, inseamna ca amplificarea in tensiune si cea in curent sunt numere complexe, avand un modul lAl si o faza φ; amplificarea in putere este in numar real deoarece puterea este o marime scalara. La un amplificator cu mai multe etaje, amplificarea totala este egala cu produsul amplificarilorfiecarui etaj. Intr-adevar se observa ca, de exemplu la amplificatoarele cu 3 etaje : . (1.4) Uintr U2 U3 Uies Rs (Fig. 1.1) Schema unui amplificador cu mai multe etaje In electronica si telecomunicatii pentru exprimarea valorii amplificarii se folosesc unitati logaritmice. Unitatea bazata pe logaritmii zecimali se numeste decibel (dB), iar cea bazata pe logaritmi naturali se numeste neper (Np). Introducerea lor se bazeaza pe necesitatea de a trasa grafice intr-un domeniu mare de variatie a amplitudinilor semnalelor precum si intr-un domeniu mare de frecvente. Exprimarile amplificarilor, in aceste conditii sunt: (1.5) (1.6) (1.7) unde: 1Np = 8.686 dB Caracteristica amplitudine - frecventa In cazul unui amplificator ideal, un semnal de amplitudine constanta si de diferite fercvente, aplicat la intrare este redat la iesire tot cu amplitudine constanta (marita ca valoare) aceeasi pentru toate frecventele. In cazul ampificatoarelor reale, amplitudinea semnalelor de diferite frecvente de la iesire nu mai este constanta, fiind mai mica spre capetele benzii (la frecventele inferioare si la cele superioare) datorita urmatoarelor cauze: elementele reactive din circuit (condensatoare, bobine), care prezinta reactante ce variaza in functie de frecventa factorii de amplificare (α, β) ai tranzistoarelor depind de frecventa (peste o anumita valoare a frecventei) Dependenta amplificarii de frecventa este caracterizata prin curbele de variatie cu frecventa modulului si, respectiv a fazei amplificarii, deoarece amplificarea este un numar complex. 0dB 1 (-3dB) 0.707 0 f Dependenta de frecventa a amplificarii (caracteristica amplitudine-frecventa) (Fig. 1.2) Distorsiunile Reproducerea inexacta a semnalului de iesire fata de cel de intrare, fie datorita variatiei cu frecventa fie a unor frecvente noi introduse, poarta numele de distorsiuni. Dupa tipul lor distorsinumile sunt: distorsiuni ale amplitudinii in functie de frecventa; distorsiuni ale fazei in functie de frecventa; distorsiuni armonice; distorsiuni de intremodulatie. Primele doua categorii se numesc distorsiuni de frecventa sau liniare, iar ultimele doua categorii se numesc distorsiuni neliniare. Distorsiunile de frecventa sunt foarte importante in etajele de semnal mic. (1.8) Unde : M – factorul de distorsiuni de amplitudine; - amplificarea la frecvente medii; - amplificarea la o anumita frecventa `f `. (amplitudinea frecventelor medii). ). Datorit neliniaritatii caracteristicii de perceptie auditiva umana, ele sunt mai putin importante in audio frecventa, dar sunt foarte importante in amlificatoarele de videofrecventa. 0 f Dependenta de frecventa a amplificarii (caracteristica faza-fracventa) (Fig. 1.3) Distorsiunile neliniare armonice – constau in acele deformari ale semnalului de la iesirea unui amplificator, care sunt produse de caracteristicile elementelor neliniare: tuburi electronice, tranzistoare, miezuri magnetice. , respectiv cu frecventele f, 2f, 3f, … , nf. In concluzie, distorsiunile neliniare se manifesta prin aparitia la iesirea amplificatorului a unor componente avand si alte frecvente decat cea a semnalului de intrare. Componenta cu frecventa `f `se numeste fundamentala, iar ceilalti multiplii de `f ` se numesc armonici. Descompunerea semnalului periodic nesinusoidal in armonici are urmatoarea forma matemetica: (1.9) (1.10) Distorsiunile nelinire sunt foarte importante in amplificatoarele de putere(de semnal mare). 0 f t Aparitia distorsiunilor neliniare intr-un etaj amplificator cu tranzistor . (Fig. 1.4) Raportul semnal/zgomot Reprezinta raportul intre tensiunea de iesire produsa de semnalul amplificat si tensiunea de zgomot propriu. Tensiunea de zgomot a unui amplificator este semnalul aleator (cu variatia haotica in timp) produs de elementele componente ale amplificatorului, rezistoare, tranzistoare, datorita structurii discontinue a curentului electric. Ea se masoara la iesirea amplificatorului, scurtcircuitand bornele sale de intrare si poate fi redata si prin tensiunea echivalenta de zgomot de la intrarea amplificatorului. Aceasta reprezinta valoarea tensiunii de intrare care ar crea la iesire tensiunea proprie de zgomot. Pentru ca semnalul de intrare sa nu fie perturbat in mod suparator de zgomot este necesar ca el sa depaseasca de un numar de ori nivelul zgomotului, deci sa se realizeze un anumit raport semnal/zgomot. La un amplificator cu mai multe etaje zgomotul provine, mai ales, din circuitul de intrare si din primul etaj. Zgomotele provin din rezistoare, din elemente active si se pot datora si unor cauze constructive: filtrarea insufucienta a tensiunii de alimentare, creanare necorespunzatoare a circuitelor etc. Valoarea raportului semnal/zgomot se reda sub forma : . (1.11) Gama dinamica Reprezinta raportul intre semnalele de prutere maxima si cel de putere minima pe care le poate reda amplificatorul. Nivelul semnalului amplificat este limitat superior de catre etajul final si inferior de raportul semnal/zgomotal amplificatorului. De retinut ca amplificatoarele la care nu se iau precautii speciale pot reduce gama dinamica a unui program. Sensibilitatea V). CAPITOLUL II. AMPLIFICATOARE OPERATIONALE Amplificatoarele operationale sunt amplificatoare de curent continuu cu reactie negativa interioara si prevazute cu o bucla de reactie negativa externa, care initial puteu executa diferite operatii ca adunarea, scaderea, inmultirea, impartirea, cu o constanta (in c.c.) si cu extindere (in c.a.),operatii mai complexe precum derivarea, integrarea, obtinerea de functii logaritmice etc. In prezent domeniul lor de utilizare este mult mai extins. Prevezute cu bucla de reactie cu retele complexe, amplificatoarele operationale actuale pot realiza cele mai diverse functii, cu performante ridicate si perfect controlabile. Amplificatoarele operationale pot prezenta, in cazul general, doua intrari si doua iesiri putand functiona in urmatoarele variante: cu o singura intrare si iesire; cu doua intrari si doua iesiri; cu doua intrari si o iesire. + V+ + Vd A _ V+ V- Vc _ V- V0 Simbolul amplificatorului operational (Fig. 1.5) Se observa ca intrarile sunt notate cu (+) si cu (-). Aplicand un semnal la intrarea (+) la iesire se obtine un semnal in faza cu cel de la intrare. Intrarea (+) se numeste neinversoare de faza. Aplicand un semnal pe borna (-) el se regaseste la iesire in opozitie de faza. Aceasta intreare se numeste inversoare. Dupa cum se aplica semnalul pe una sau pe cealalta din borne, amplificatorul se numeste neinversor sau inversor. Parametrii principali ai amplificatoarelor operationale si consecintele lor cele mai importante sunt: au o impedanta la intrare teoretic infinita, practic foarte mare; in consecinta curentul de intrare in AO este teoretic 0, practic foarte mic; au o deriva a tensiunii nula (un apare semnal la iesire in absenta semnalelor de intrare);consecinta este ca tensiunea de decalaj de intrare (care ar trebui aplicata pentru a anula deriva) este nula; au impedanta de iesire teoretic egala cu 0, practic foarte mica; in consecinta valoarea tensiunii de iesire nu depinde de rezistenta de sarcina; amplificarea in bucla deschisa este teoretic infinita, practic extrem de mare, ceea ce ducce la consecinta ca diferenta de tensiune intre cele doua intrari sa fie nula. Amplificatorul operational inversor R2 Ir I1 R1 Ii + A V1 B _ V0 Schema amplificatorului operational inversor (Fig. 1.6) In cazul acestui tip de amplificator semnalul se amplifica pe borna notata cu (-), iar borna (+) este legata la masa. Aplicand teorema intai a lui Kirchhoff in jurul nodului de la intrare se obtine relatia: (1.12) - curentul dat de tensiunea aplicata la intrarea (-); ; - curentul prin intrarea amplificatorului operational. : (1.13) : (1.14) : (1.15) : (1.16) (1.17) Si deci: (1.18) Se observa semnul (-) indicand ca tensiunea de iesire este in pozitie de faza fata de cea de intrare. Unele proprietati ale amplificatoarului operational inversor se pot deduce din aceasta relatie: Inmultirea cu o constanta, punand conditia : , k > 1 (1.19) (1.20) deci tensiunea de iesire reproduce tensiunea de intrare, multiplicata de k ori. Impartirea cu o constanta , k>1; (1.21) ; (1.22) deci tensiunea de iesire este o fractiune a tensiunii de intrare. Circuit repetor ; (1.23) ; (1.24) Circuit sumator R1 I1 R R2 Ir I2 Ii Rn _ V1 In A V2 B + Vn V0 Amplificator operational inversor sumator (fig.1.7) In cazul in care la intrarea inversoare se alpica mai multe tensiuni, prin intermediul unor rezistente, la iesire se obtine un semnal in antifaza, proportional in modul cu suma lor. Aplicand prima teorema a lui Kirchhoff in jurul nodului A (fig. 1.6) se obtin relatiile urmatoare: (1.25) (1.26) (1.27) rezulta: (1.28) Amplificatorul operational neinversor R2 A _ Ii + B V1 R1 V0 Schema amplificatorului operational neinversor (fig.1.8) alimentat de tensiunea de iesire astfel: (1.29) . (1.30) (1.31) Se observa ca semnalul de iesire este in faza cu cel de intrare. >1, decat in cazul in care una din rezistente se inlocuieste cu un dispozitiv ce prezinta rezistenta negativa (diode tunel). Cu elemente fizice obisnuite, el poate realiza: Inmultirea cu o constanta Se pune urmatoarea conditie: (1.32) Atunci: (1.33) Sumator R1 I1 R`` _ R2 I2 A I1 In + B Rn V1 V2 Vn R` V0 Schema amplificatorului operational neinversor sumator (fig 1.9) Considerand circuitul de mai sus, se pot stabili urmatoarele relatii: (1.34) aplicand prima teorema a lui Kirchhoff, obtinem: (1.35) . . = 0. (1.36) , obtinem: (1.37) (1.38) (1.39) daca: R`+R``=nR` (1.40) Se observa ca la iesire s-a obtinut suma tensiunilor aplicate da intrare, in aceeasi faza. Pentru a functiona in current alternativ, amplificatorul operational trebuie sa fie prevazut cu condensatoare pe circuitele de semnal sau pe cele de reactie, dupa scopul urmarit. Obtinerea unei amplificari liniare impune alegerea judicioasa a valorilor condensatoarelor folosite. CAPITOLUL III. AMPLIFICATORUL OPERATIONALCI CIRCUITE INTEGRATE (AOCI) 4 _ 1 3 2 + 5 Simbolul folosit pentru AOCI (fig 1.10) Amplificatorul operational cu circuite integrate (AOCI) reprezinta principala categorie de circuite integrate liniare. La AOCI, in absenta amplificarii semnalelor la bornele de intrare apare la iesire o anumita tensiune. Tinand seama de factorul de amplificare al amplificatorului si calculand tensiunea de intrare care ar trebiui sa determine aparitia tensiunii mentionate la iesire, se obtine asa numita ``tensiune de decalare`` de ordin al catorva milivolti. Pentru cresterea preciziei functionarii AOCI se poate efectua echilibrarea tensiunii de decalare prin realizare unor circuite cu rezistente in exteriorul amplificatorului. Se poate de asemenea defini cu un ``curent de decalare``, care poate fi eliminat prin folosirea unor rezistente de echilibrarea in circuitele de intrare ale AOCI. Obtinerea legii de tip proportional (P) Pentru obtinerea unei legi de acest tip folosind intrarea inversoare a AOCI, schema simplificata a blocului de reglare trebuie sa arate astfel: R2 I2 R1 M Ii _ U1 I1 U1i U3 + U2i Schema unui bloc de reglate de tip P (fig 1.11) reprezinta semnalul de iesire al regulatorului. Borna neinversoare este legata la masa si deci rezulta: (1.41) de fapt,borna neinversoare nu se leaga direct la masa, ca in figura de mai sus , ci prin intermediul unei rezistente de echilibrare (ce asigura eliminarea curentilor de decalare) dar in cadrul aproximatiilor facute in ceea ce urmeaza se poate neglija prezenta rezistentei de echilibru. Presupunand ca tensiunea aplicata regulatorului are polaritatea: (1.42) Deci rezulta si : (1.43) Se obtine la iesire polaritatea : (1.44) intrucat este folosita borna inversoare a AOCI. , au sensurile din figuara 1.10. Pentru determinarea legii de reglare, realizata de regulatorul din figura se fac doua aproximatii. , este extreme de mica si poate fi considerata nula. Astfel notand cu A amplificarea AOCI, se obtine relatia: (1.45) este proportionala cu diferenta tensuinilor aplicate la borna neinversoare si la borna inversoare: se obtine astfel: (1.46) Si intrucat se considera ca amplificarea A are o valoare foarte mare, rezulta: (1.47) Deci: (1.48) Considerand relatiile 1.41 si 1.48 rezulta: (1.49) este nula. are valori neglijabile si poate fi considerat nul. Deci aplicand teorema lui Kirchhoff la nodul M din figura 1.10 rezulta: (1.50) = 0 rezulta: (1.51) . are expresia: (1.52) are expresia: (1.53) Si inlocuind relatiile gasite in expresia 1.51 gasim: (1.54) din relatia 1.49 rezulta: (1.59) (1.60) (1.61) (1.62) , (unde “c” este o marime de comanda , iar “a” reprezinta abaterea de la intrarea regulatorului). . Obtinerea legii de tip integral I rezultand uramatoarea schema: I2 C2 R1 I1 Ii U1 _ U1i U3 U2i + Schema unui bloc de reglare de tip I (fig. 1.12) , la bornele capacitatii are valoarea: (1.63) Respectiv, avand in vedere relatia 1.49 se obtine: (1.64) care trece prin capacitatea respectiva exista relatiile: (1.65) (1.66) din relatia 1.64 rezulta: (1.67) din figura 1.10) si din relatiile 1.49 si 1.52 se obtine: (1.68) Inlocuind expresiile 1.68 , 1.67 in relatia 1.51 se obtine: (1.69) Deci: (1.70) Respecrtiv: (1.71) Din relatia 1.71 se constata ca regulatorul automat cu schema din figura 1.12 realizeaza o lege de tip I, intrucat expresia 1.71 corespunde relatiei de definitie a unei legi I de forma: (1.72) Din expresiile 1.71 si 1.72 rezulta ca pentru schema considerata : (1.73) Obtinerea legii de tip proportional-integral PI rezultand urmatoarea schema: UR2 UC2 R2 C2 I2 R1 U1 I1 U1i Ii _ U3 + U2i Schema unui bloc de reglare de tip PI (fig 1.13) are o expresie similara cu relatia 1.66: (1.74) are expresia: (1.75) se obtine diferenta tensiunilor de la bornele circuitului de reactie, respectiv: (1.76) Si avand in vedere relatia 1.49 rezulta: (1.77) , ca in figurile 1.11 si 1.12, rezulta: (1.78) in expresia 1.77 se obtine: (1.79) Respectiv: (1.80) Expresia 1.80 atesta ca schema din figura 1.13 realizeaza o lege de reglare de tip PI, intrucat, facand abstractie de semnul (-), de care se tine seama la realizarea conexiunilor electrice la iesirea regulatorului, aceasta corespunde relatiei care defineste legea de tip PI: (1.81) , deci intervine o interdependenta a acordarii parametrilor regulatorului. Din relatiile 1.81 si 1.80 rezulta pentru schema 1.13 : (1.82) Obtinerea legii de tip proportional – derivativ PD , rezultand schema urmatoare: R1 I1R I2 R2 I1 M Ii _ U1 C1 IC1 U3 + UC1 U2i Schema unui bloc de reglare de tip PD (fig 1.14) . rezulta expresia: (1.83) (1.84) Si considerand relatia 1.49 rezulta: (1.85) se obtine : (1.86) (1.87) si avand in vedere relatia 1.48 se obtine: (1.88) obtinute in relatia 1.51 se obtine (1.89) Aceasta expresie atesta faptul ca schema 1.14 realizeaza o lege de reglare PD, intrucat aceasta expresie corespunde relatiei ce defineste legea PD: (1.90) (1.91) Obtinerea legii de tip proportional-integral-derivativ PID Pentru obtinerea acestei legi circuitul de intrare trebuie sa aiba aspectul urmator: R1 R2 C2 I1R I2 I1 U1i Ii _ C1 U3 I1c + U2i Schema unui bloc de reglare de tip PDI (fig 1.15) , deoarece circuitele de reactie din figurile 1.13 si1.15 sunt identice. Din relatiile 1.51 si 1.86 se obtine: (1.92) in relatia 1.77 rezulta: (1.93) Respectiv: (1.94) Expresia 1.92 atesta faptul ca schema din figura 1.15, realizeaza o lege de reglare de tip PID, intrucat aceasta expresie corespunde relatiei care defineste legea PID: (1.95) CAPITOLUL V. NORME DE PROTECTIA MUNCII Fiecare om al muncii este obligat ca, înainte de folosirea mijloacelor individuale de protecţie, să verifice lipsa defectelor exterioare, curăţenia lor, marcarea tensiunii la care este permisă utilizarea precum şi dacă nu s-a depăşit termenul de menţinere a caracteristicilor electrice. Art.3825: Amestecul acizilor se face turnând pe cel mai concentrat în cel mai diluat- ␃ഃ׆Ā⏜฀綄ༀ떄ᄀ蚄崃綄帀떄怀蚄愃̤摧╹^ 愀̤摧㘑A 愀̤摧㘑A 摧䤂Ç 愀Ĥ摧ׂ“ 愀Ĥ摧䤂Ç 愀̤摧㘑A ༆ꂄ帅ꂄ愅̤摧㘑A ༆ꂄ帅ꂄ愅̤摧㘑A Ā愀̤摧㘑A j© _H 愀̤摧㘑A 愀̤摧㘑A 愀̤摧㘑Aᰀ 愀̤摧㘑A hˆ- ⥻ h? h? h? h? h? h? j) h? h? h? h? h? h? h? h? h? ␃༃ꂄ帅ꂄ愅̤摧㘑A h? h? ␃༃ꂄ帅ꂄ愅̤摧䨃ª ␃༃ꂄ帅ꂄ愅̤摧橹 ␃愃̤摧ṌÒ ␃愃̤摧ΐÕ h{ # ␃༃ꂄ帅ꂄ愅̤摧ƭç j h{ h{ j h{ h{ h{ h{ ␃༃ꂄ帅ꂄ愅̤摧Ή h{ ␃愃̤摧ṌÒᔀArt.3539: La exploatarea băilor cu conţinut acid se va evita contactul soluţiilor cu pielea Art.3676: Comenzile de pornire şi oprire a lucrărilor se vor face de către şeful de lucrare, şi tot el va conduce probele. Art.3689: Cablurile mobile de legătură se vor controla înainte de punerea sub tensiune Art.3699: Este interzisă modificarea montajelor electrice aflate sub tensiune. Art.3720: Se interzice atingerea legăturilor neizolate chiar dacă acestea sunt alimentate la tensiuni joase. În toate atelierele şi locurile de muncă în care se foloseşte energia electrică se asigură protecţia împotriva electrocutării. Prin electrocutare se înţelege trecerea unui curent electric prin corpul omenesc. Tensiunea la care este supus omul la atingerea unui obiect sub tensiune este numită tensiune de atingere. Gravitatea electrocutării depinde de o serie de factori: ) pentru o piele udă sau rănită Frecvenţa curentului electric. Curentul alternativ cu frecvenţe între 10-100Hz este cel mai periculos. La frecvenţe de circa 500.000Hz excitaţiile nu sunt periculoase chiar pentru intensităţi mai mari ale curentului electric. Durata de acţiune a curentului electric. Dacă durata de acţiune a curentului electric este mai mică de 0,01 efectul nu este periculos; Calea de trecere a curentului prin corp. Cele mai periculoase situaţii sunt cele în care curentul electric trece printr-un circuit în care intră şi inima sau locuri de mare sensibilitate nervoasă (ceafa, tâmpla etc.) unde R este suma rezistenţelor din circuit. -valoarea limită a curenţilor nepericuloşi sunt 10mA curent alternativ şi 50mA curent continuu. Efectele trecerii curentului electric prin corpul omenesc se pot grupa în: Electroşocuri şi electrotraumatisme. Când valoarea intensităţii curentului electric este mai mică de 1mA, nu se simte efectul şocului electric. La valori mai mari de 10mA curent alternativ se produc comoţii nervoase în membre; contracţiile muşchilor fac ca desprinderea omului de obiectul aflat sub tensiune să se facă greu. Peste valoarea de 10mA se produce fibrilaţia inimii şi oprirea respiraţiei. Electrotraumatismele se datorează efectului termic al curentului electric şi pot provoca orbirea, metalizarea pielii, arsuri. Cositorirea şi lipirea se fac în locuri special amenajate şi prevăzute cu sisteme de ventilaţie corespunzătoare. Art.3760: Băile de cositor pot fi izolate termic astfel încât temperatura elementelor exterioare să nu depăşească 35 grade Celsius Art.3761: Se interzice introducerea în baia de cositor a unor piese umede; este interzisă introducerea în bai fără să fi fost în prealabil şters şi uscat. Art.3762: Locurile de muncă la care se execută operaţii de lipire vor fi prevăzute cu un sistem de ventilaţie locală pentru absorbirea nocivităţilor din zona ciocanului de lipit. Art.3764: Toate sculele electrice portabile folosite la lipire vor fi alimentate la o tensiune de sub 24V, iar în locurile periculoase din punct de vedere al electrocutării alimentarea se va face la 12V. Este interzisă modificarea montajelor electrice sub tensiune Aparatele electrice şi dispozitivele auxiliare sa fie alimentate la o tensiune corespunzătoare şi să aibă prize cu împământare. PAGE PAGE 25 > > > ~ 쥁@