Referat Dualismul Unda-corpuscul

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Dualismul Unda-corpuscul si de asemenea puteti face Download Referat Dualismul unda-corpuscul

Citeste fragmente din Referat Dualismul Unda-corpuscul

Dualismul undă-corpuscul 1. Ipoteza lui Louis de Broglie În anii 1925-1926 a fost creeată o teorie pentru descrierea fenomenelor atomice şi subatomice, teorie care a primit numele de mecanică cuantică. Heisenberg a pus mai întâi bazele mecanicii matriceale, iar Shodinger a elaborat mai târziu mecanica ondulatorie. S-a demonstrat că ambele teorii sunt echivalente din punct de vedere fizic. De Broglie a emis ipoteza că dualismul undă-corpuscul observat în optică trebuie să fie valabil ţi pentru substanţă. Ulterior această ipoteză a fost verificată experimental. De Broglie a presupus că unei particule care se mişcă în spaţiu liber cu viteza v îi corespunde o undă plană monocromatică care se deplaseazî cu viteza v: Despre semnificaţia fizică a acestei unde ψ, de Broglie nu a putut preciza nimic concret. Undele de tipul de mai sus se numesc unde de fază, unde de materie sau unde de Broglie. (1b). Ele coincid cu relaţiile corespunzătoare pentru fotoni, dacă în relaţiile (1), pentru toate particulele considerăm constanta lui Plank redusă. Acest lucru nu este obligatoriu dar este confirmat de rezultatele experimentale ulterioare. (4). . În conformitate cu interpretarea din teoria modernă, viteza de fază a undelor de Broglie are o semnificaţie pur simbolică, deoarece această mărime aparţine categoriei de mărimi fizice care nu pot fi observate experimental. ¨ Ä Æ ì î ð ò ô j¶‡ jÍ„ ¨ ô ̓齪 ̓轪 je‰ j ‰ jö‡ jŸ‹ jØŠ jÇŠ j”Š j^Š (7). De Broglie a folosit reprezentarea particulei cu ajutorul undelor de materie pentru interpretarea regulii de cuantificare a lui Bohr. El a discutat o undă de materie care se deplasează în lungul orbitei circulare a electronului. Dacă pe orbita electronului raportul dintre lungimea cercului şi lungimea de undă este un număr întreg, atunci după o rotaţie completă în jurul nucleului, unda se întoarce în punctul iniţial cu aceleaşi fază şi amplitudine (fig.1). (9). Ulterior relaţia (8) a fost generalizată şi pentru cazul orbitelor eliptice, când lungimea de undă se modifică în lungul traiectoriei electronului. Cele prezentate mai sus reprezintă o construncţie ipotetică şi, din această cauză, nu are caracter de demonstraţie. Demonstraţia acestor ipoteze poate fi obţinută numai experimental. 2. Demonstraţie experimentală a ipotezei lui Broglie Efectuând experienţe privind împrăştierea electronilor pe foiţe metalice subţiri, Davisson şi Kensman au observat o dependenţă a intensităţii fasciculului de electroni împrăştiaţi în funcţie de unghiul de împrăştiere în care apăreau maxime şi minime (fig.2a). În una din experienţe placa dei nichel s-a oxidat. După o călire îndelungată a plăcii în vid şi atmosferă de hidrogen a vut loc o recristalizare. La repetarea experienţei dependenţa intensităţii fasciculului de electroni împrăştiaţi în funcţie de unghiul de împrăştiere s-a modificat semnificativ (fig.2b). Apariţia maximelor şi minimelor pe aceste diagrame a rămas mult timp neînţeleasă, până în momentul în care au fost interpretate ca rezultat al interferenţei undelor Broglie reflectate de planele cristalelor mari, care s-au format în urma recristalizării. Alte verifiări experimentale au fost efectuate de Davisson şi Germer care au folosit metoda de difracţie Bragg (fig.3): fig.1 fig.1 쥁`