Referat Energetica Nucleara

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Energetica Nucleara si de asemenea puteti face Download Referat Energetica nucleara

Citeste fragmente din Referat Energetica Nucleara

Energetica nucleară Energia electrică se produce la scară industrială în instalaţii numite centrale electrice. În funcţie de tipul de energie transformată în energie electrică, cele mai importante pot fi: ( termocentrale – în care se transformă energie termică, rezultată prin arderea combustibililor; ( hidrocentrale – în care se transformă energia potenţială a apei; ( nuclearo-electrice – în care se transformă energia rezultată din reacţiile nucleare. Centrala nucleară (CN) C N Energia necesară în aceste centrale se obţine în urma reacţiilor nucleare. Reacţii nucleare – sunt transformările suferite de nucleele atomilor unor substanţe,când sunt bombardate cu particule (, ( şi neutroni. a) dacă energia de reacţie Q ( 0, avem reacţii endoenergetice, care se petrec numai cu absorbţia unei părţi din energia cinetică a particulelor incidente. b) dacă energia de reacţie Q ( 0, avem reacţii exoenergetice , în care se eliberează energie nucleară sub formă de energie cinetică, se mai numesc şi reacţii exoterme, deoarece se eliberează energie şi sub formă de căldură. Într-o reacţie nucleară numărul de nucleoni care intră în reacţie, este egal cu numărul de nucleoni rezultaţi din reacţie. Exemple: bombardarea nucleului de azot cu o particulă (: 147N + 42( ( 178O + 11H unde 11H ( 11p, deci rezultă un izotop al oxigenului şi un proton, iar reacţia se numeşte transmutaţie nucleară. 73Li + 11p ( 2 42( + Q unde Q ( 836.109J; 94Be + 42( ( 126C + 10n, 10n este un neutron care se transmută. Fisiunea nucleară În 1934 Enrico Fermi a studiat reacţii pe nuclee grele, la bombardarea acestora cu neutroni, observând că la bombardarea uraniului apar mulţi produşi derivaţi emiţători (- radioactivi. În experienţele lor Joliot Curie şi Savitch, stimulaţi de Fermi au găsit printre produşii derivaţi un element (- activ, pe care l-au luat drept un izotop al radiului. Otto Hahn şi Strassman au încercat să identifice acest izotop , găsind spre surprinderea lor că activitatea (- trebuie să aparţină unui nizotop de bariu şi nu se lăsa identificat ca radiu. În publicaţia lor (ianuarie 1939) Hahn şi Strassman trăgeau de aici concluzia , că la bombardarea cu neutroni lenţi nucleul de uraniu se scinda în două fragmente, aproximativ egale ca mărime, eliberându-se în acest proces căldură şi neutroni. Z/2 10n 10n ( ( 10n 10n Z/2 Q ((( Exemple: 10n + 23592U ( 14556Ba + 8836Kr + 3 10n 10n + 23592U ( 14054Xe + 9436Sr + 2 10n Fisiunea – este scindarea unui nucleu greu în două nuclee medii. Explicaţia se poate face cu ajutorul modelului picătură al nucleului – un neutron lent (termic) captat de un nucleu greu, comunică nucleonilor acestuia energia lui de legătură şi energia lui cinetică (vezi figura) şi ca urmare creşte agitaţia termică a nucleonilor, nucleul începe să vibreze, se alungeşte învingând forţele de tensiune superficială, până când forţele de respingere electrostatică dintre nucleoni , îl rup în două părţi. Energia din starea de excitare a nucleului care este supus fisiunii se numeşte energie critică; de exemplu 23592U are Wc = 6,5MeV; 23892U are Wc = 7MeV. Sunt mai uşor fisionabile nucleele cu un număr de masă impar (23592U, 239Pu) cu neutroni lenţi şi 23892U cu neutroni rapizi. Fisiunea nucleară eliberează o însemnată cantitate de energie, care se poate calcula prin diferenţa de masă, fiind de aproximativ 200MeV; deci 1kg 23592U produce prin fisiune 8.1013J, energie care este echivalentă cu arderea a 2500tone de huilă. Neutronii rezultaţi în urma proceselor de fisiune nucleară, dispun de o energie cinetică mare, ei putând îndeplini rolul de particule proiectil, dacă întâlnesc în drumul lor alte nuclee fisionabile. Reacţia în lanţ În fisiunea nucleelor de uraniu s-a găsit o reacţie care este declanşată de un neutron şi care la rândul ei eliberează 1-3 neutroni; prin aceasta procesul furnizează proiectile noi şi există posibilitatea ca procesul de fisiune să fie menţinut, fără alimentare cu neutroni din exterior, sub forma unei reacţii continue până la epuizarea completă a materialului fisionabil, deci avem o reacţie în lanţ; lucru care se poate întâmpla la nuclee de 23592U, 23392U, 23992U unde neutronii expulzaţi provoacă la rândul lor fisiunea altor nuclee. Uraniul natural este format dintr-un amestec de trei izotopi 23592U(0,714%), 23892U (99,28%) şi 23492U(0,00548%, dar la reacţia în lanţ participă exclusiv 23592U, dar nu toţi neutronii rezultaţi în urma fisiunii pot produce alte fisiuni, o parte dintre ei fiind captaţi de nuclee impuritate, alţii de nuclee de 23892U, iar altă parte ies din volumul de uraniu. 10n 10n ( 10n ( ... Pentru a întreţine reacţia în lanţ, în medie cel puţi unul din neutronii rezultaţi dintr-un nucleu, trebuie să producă o nouă fisiune. La o compoziţie a materialului fisionabil această condiţie este cel puţin egală cu o valoare, numită masă critică. Când mai mult de unul din neutronii expulzaţi dintr-un nucleu produc noi fisiuni, numărul fisiunilor în unitatea de timp creşte în progresie geometrică şi are loc explozia nucleară. Dacă numai un singur neutron dintr-un nucleu produce o nouă fisiune, numărul fisiunilor din unitatea de timp rămâne constant şi atunci avem reacţie în lanţ controlată. Energia eliberată în urma fisiunii nucleare este de 200MeV, iar la fisiunea tuturor nucleelor dintr-un kg de uraniu, eliberează energia de 4,7.1026MeV = 7,5.1013J, deci de 3.1016ori mai eficace decât huila. Fuziunea nucleară La fisiune se câştigă energie, deoarece fragmentele nucleare posedă energie de legătură medie per nucleon mai mare decât a nucleului de uraniu şi rezultă ideea că energia eliberată la unirea constituienţilor nucleari într-un nucleu s-ar putea valorifica. Fuziunea nucleară este reacţia nucleară de sinteză a unui nucleu greu, mai satbil, din nuclee mai uşoare. Dacă energia de legătură a unui nucleon a nucleelor iniţiale este mai mică decât a ( * ì " & F Ä ì & @ de numărul de masă A, se constată a fi, ca până la aproximativ A = 6; (W1/A – crescător continuu şi care variază mult mai rapid în zona elementelor uşoare, decât în zona elementelor grele şi deci energia degajată în procesul de fisiune va fi mult mai mare decât cea din reacţiile de fisiune (ex: 0,85MeV/nucleon la fisiune şi 4,95MeV/nucleon la fuziune) Pentru exemplificare dăm câteva reacţii de sinteză (fuziune) a unor nuclee uşoare şi energia eliberată: 11H + 31H ( 42He + 19,8MeV 31H + 21H ( 42He + 10n + 17,6MeV 21H + 21H ( 31H + 11p + 4,02MeV 21H + 21H ( 32He + 10n + 3,25MeV 31H + 21H ( 42He + 11p + 18,3MeV Pentru a avea loc reacţia de fisiune, nucleele uşoare trebuie să se apropie la o distanţă mai mică de 10-15m, distanţă la care apar puternic forţele de respingere coulombiană, deci nucleele care se unesc trebuie să aibă o energie cinetică iniţială mare, care se poate obţine prin creşterea temperaturii la valori mari T ( 5.109K, de aceea aceste reacţii se mai numesc şi reacţii termonucleare. Reactoare nucleare Reactorul nuclear este un sistem în care se autoîntreţine reacţia în lanţ, iar energia eliberată la fisiunea nucleelor poate fi folosită în mod controlat. Primul reactor nuclear a fost construit de Enrico Fermi în anul 1942, în oraşul Chicago, iar Kurceatov în 1946 în fosta URSS. În clasificarea reactoarelor nucleare avem mai multe criterii: după energia neutronilor, care produc majoritatea reacţiilor de fisiune, avem reactoare cu: (neutroni lenţi şi cu (neutroni rapizi; după structura zonei active, avem reactoare: ( omogene (în care combustibilul nuclear este amestecat cu moderatorul, care este apa, apa grea, grafitul); ( heterogene (în care combustibilul nuclear este separat de moderator; apare sub formă de bare, iar combustibilul este distribuit în masa moderatorului, formând o reţea geometrică regulată. după concentraţia nucleelor 23592U, avem reactoare: (( cu uraniu slab îmbogăţit (concentraţie c = 1 – 2%); ( uraniu cu îmbogăţire medie (c = 5 – 10%); ( cu uraniu puternic îmbogăţit (c ( 50%). după moderatorul folosit, avem reactoare cu: ( apă obişnuită; ( apă grea; ( beriliu; ( grafit; ( unii compuşi organici. după puterea reactoarelor, aceştia pot fi: ( de putere zero (de la 1w la 1kw); ( de putere medie (1 – 50kw); ( de putere mare (( 100kw). Centrale nucleare Centralele nucleare sunt centralele în care se produce energie electrică pe baza energiei nucleare, obţinute din reacţii nucleare. Schema de principiu al unei centrale nucleare, se poate reprezenta astfel: (energie (energie (energie termică) (energie (energie electrică) nucleară) termică) mecanică) Părţi constructive: ( Combustibilul nuclear – substanţa fisionabilă formată din bare de uraniu îmbogăţit 23592U sau izotopi artificiali ca 23994Pu, 23392U obţinuţi în reactoare, ca produse secundare prin captarea de neutroni10n de către 23892U şi 23291Th; uraniu îmbogăţit fisionează mai uşor dar este mai scump decât uraniul natural. ( Moderatorul – este substanţa în care neutronii 10n sunt încetiniţi, prin ciocnirile succesive dintre ei şi nucleele moderatorului; neutronii încetiniţi (lenţi sau termici), produc mai uşor fisiunea nucleelor 23592U şi sunt captaţi mai greu de 23892U. Au rol de control al reacţiei de fisiune. Cei mai folosiţi moderatori sunt: apa, apa grea, grafitul, beriliu, dar apa grea este cel mai bun moderator, ea absoarbe foarte puţin neutronii, dar produce o încetinire mare a acestora. Reacţia în lanţ este o reacţie exoenergetică, rezultând o cantitate mare de căldură, care este preluată de agentul de răcire. ( Agentul / fluidul de răcire – care circulă prin reactor şi transportă în exterior energia termică degajată în urma reacţiei de fisiune. Ca fluid de răcire se folosesc: apa, apa grea, metalele lichide, CO2, etc. ( Barele de control şi barele de securitate – sunt substanţe care absorb neutronii şi sunt sub formă de bare de bor sau cadmiu. ( Cuva reactorului – confecţionată din oţel sau fontă pentru a absorbi radiaţiile emise, iar partea exterioară a reactorului este un zid gros de beton, asigurându-se o bună protecţie contra radiaţiilor apărute. România a fost a 11-a ţară din lume, care a instalat în anul 1957 un reactor nuclear cu uraniu îmbogăţit (4,5kg) cu 10% 23592U sub formă de 16 bare, iar ca moderator, reflectător şi agent de răcire se folosea apa distilată. Acest reactor producea izotopii necesari pentru industrie, materialul fisionabil şi servea la efectuarea de cercetări ştiinţifice în Fizica neutronilor, Fizica solidului şi studiul fenomenelor referitoare la tehnica reactoarelor nucleare. Centrala Nucleară Electrică de la Cernavodă – având o putere de 700Mw, fiind prevăzută cu cinci reactoare de tip CANDU (Canadian Deuterium Uranium), cu moderator apa grea (produsă la ROMAG – Drobeta Turnu Severin) şi combustibil uraniu natural. Primul reactor a fost dat în folosinţă în anul 1996, furnizând 10%din energia electrică a României, iar al doilea reactor este în construcţie. În condiţiile normale de funcţionare, prin folosirea unei proiectări şi tehnologii moderne, cât şi datorită existenţei a cinci bariere de protecţie, reactoarele CANDU sunt considerate printre cele mai sigure şi mai puţin poluante din lume, având un impact minim asupra mediului înconjurător. Deşeurile radioactive vor fi ţinute timp de 10 ani în bazine special amenajate în incinta centralei în vederea scăderii radioactivităţii şi a temperaturii, după care vor fi stocate timp de 50 ani într-un depozit intermediar şi apoi transferate într-un depozit definitiv. Pentru alegerea locului de depozitare definitivă se efectuează încă studii geologice privind structura solului şi seismicitatea. Bibliografie: Ioan Ursu – Fizică Atomică Manualele de Fizică – clasa a VIII-a, aflate în vigoare PAGE PAGE 1 ENERGIE NUCLEARĂ ENERGIE ELECTRICĂ 23592U 14556Ba 8836Kr 23592U Kr Kr 23592U 23592U Kr Kr Reactor nuclear Sistem de răcire Vaporizator Turbină Generator 쥁@