Referat Frecarea

Mai jos puteti citi fragmente din Referat Frecarea si de asemenea puteti face Download Referat Frecarea

Citeste fragmente din Referat Frecarea

A.Frecarea in natura Avalanse uscate de zapada prafoasa Avalansele De pe platourile montane pe povarnisurile mai abrupte se desprind din cand in cand mase uriase de zapada care aluneca ori se rostogolesc la vale,marindu-si pe parcurs volumul,greutatea si viiteza care cresc mai ales atunci cand odata cu desprinderea lor din loc intervine insolatia! Oamenii de munte rezerva apelativul de avalansa sau lavina tuturor miscarilor de zapada sau de gheata de mai mari proportii. Cu forte dinamice ale naturii,avalansele, au un mecanism de declansare brutal din impulsuri variate,,prioritate fiind acumularea in covorul de zapada,rezistenta acestuia,structura ca si vanturile,temperatura considerandu-se ca avand un rol secundar,dar cu importanta in caderile mari de precipitatii solide! 18373xlk34kgf3y Avalansele reprezinta in esenta o forma a eroziunii mecanice,cea mai neasteptata si cea mai spectaculoasa,rezultata din actiunea directa a fortei de gravitatie asupra maselor de zapada aflate intr-un echilibru instabil si cuy o slaba coeziune in adancime! In deplasarea avalanselor pe pante intra in joc nu numai unghiul de frecare static,dar si unghiul de frecare cinetic,desigur mult mai slab,care poate sa scada pana la 14 grade C pentru zapada prafoasa si nu depaseste 27 de grade C pentru zapada umeda,tasata,Totusi zapada nu se poate scurge pe pantele a caror unghicu orizonatala este cuprins intre unghiul de frecare cinetic si unghiul de frecare statica,dar o data pusa in miscare intr-o cauza oarecare,pleaca la vale,rupand coeziunea si antrenand prin energia eliberata de travaliul gravitatiei,care este supererior travaliului de frecare interna si masele de zapada alaturate! Coborand de-a lungul pantelor,avalansele smult arbori,bucati de roci si material mobil pe care-l depun la sfarsitul cursei lor intr-o gramada confuza de daramaturi!In Alpi apar cu zecile in fiecare anb,in oricew anotimp si fara ca sa urmareasca permanent acelasi culoar pe versantii muntilor! In Carpati,drumul avalanselor se vede de departe pe coasta muntelui,marcat de arborii culcati la pamant.Cu toate masurile de precautie,nu se poate spune ca a trecut o iarna in care avalansele din Bucegi,Fagaras,Paranf,Retezat,sa nu fi facut victime! Tipuri de avalanse: lg373x8134kggf Avalanse uscate de zapada prafoasa: - se produc in mijlocul iernii cand zapada este proaspata, nebatuta de vant,fara mare coeziune, in primele zile ale caderii ei!cauza principala a acestor tipuri de avalanse ar consta intr-o supraincarcare datorata precipitatiilor solide foarte bogate si in timp foartye scurt, cum a fost cazul cu catastrofele care au atins regiunile ST. gothard ( Alpi) la 20 ianuarie 1951. Avalansele in placi sau de rostogolire - in cazul consolidarii superficiale a zapezii,care intervine normal la 3-4 zile dupa caderea ei,daca nu se face prea frig,atunci pot surveni avalansele in placi sau de rostogolire! Aceste avaanse constituie un tip secundar,datorandu-si existenta daramarii zapezilor dupa o perioada de vant,in locuri la care nici nu te astepti! pornirea este marcata printr-un zgomot sec ca al unei oale sparte.in cursul deplasarii sale,placa de zapda se sfarama repede in parti mai mici, intr-un fel de "tigle" care se incaleca unele pesten altele.Astfel avalansele nu ating niciodata proportii prea mari si rareori pericicliteaza regiunile locuite: sunt cele mai frecvente in zonele practicarii sporturilor de iarna. Avalansele de primavara - se produc de obicei in zapezile mai grele,vechi,cand la primele incalziri de primavara zapada incepe sa se deplaseze.fiind avalanse mari,de fund,ele transporta zapada ramasa din timpul iernii,atrenand in general si o parte a pamantului cu o ingramadire de bulgari de zapada murdara,care impiedica circulatia pe drumurile de munte! in general, avalansele de primavara se deplaseaza lent,prin aceleasi locuri,nu provoaca mari stricaciuni,schiorii putand sa se fereasca de ele! Avalansele de circuri glaciare -avalansele se dezlantuie si inlauntrul circurilor,situate la o altitudine mai mare,al caror fund de obicei este ocupat de un ghetar!Zapezile cazute pe varfurile dimprejurul circurilor,aluneca pe peretii stancosi,formand la marginile lor un taluz extrem de rezistent,mult mai rezistent decat zapada propriu-zisa! Unele din cele mai frecvente pericole pentru turisti iarna si primavara , cand se gasesc pe traseele alpine, sant avalansele si lavinele.Daca avalansele poarta zapada la vale,in general iarna,prin rostogolire pe jgeaburi, hornuri si valcele foarte inguste cu un grad mare de inclinatie (declinivitate), lavinele pornesc in aval prin alunecare,expresia - in scanduri - de obicei primavara pe pante mai putin inclinate , dar cu o suprafata mai mare, inierbate sub forma unui con rasturnat. Declansarea avalanselor este conditionata de factori externi si are loc aproape sigur dupa ninsori abundente, cu crestere rapida a straturilor proaspete de zapada.Acestea avand coeziunea scazuta - intre cristaluri - dezechilibreaza tensiunea, determinand o miscare a masei de zapada prin rostogolire. Un alt factor important care favorizeaza aceasta este vantul, ce poate actiona atat in timpul, cat si dupa ninsoare, transportand zapada din portiunile expuse vantului, in portiuni ferite de vant, dar fara adeziune. Avalansele se mai pot declansa si la actiunea topirii zapezii in fisurile stancilor - de pe creste - ca apoi, din cauza frigului - noaptea - apa inghetata, isi mareste volumul si disloca parti din stanca, care se pravalesc numai in ziua urmatoare, cand priza de gheata care le-a tinut pe loc s-a topit - daca a fost soare - si astfel, zapada marindu-si greutatea, impreuna cu bucatile de stanca, se rostogolesc prin jgheaburi, hornuri, stricand echilibrul zapezii si antrenand-o la vale. Pericolul avalanselor consta in faptul ca ele surprind fulgerator pe turistul care este pe un traseu alpin si traverseaza un jgheab, o valcea sau escaladeaza un horn.Aceasta, fiindca viteza de deplasare a zapezii pe suprafata este de 13-14 m/s , iar praful de avalanse - cristale - de 15-18 m/s. Greutatea ninsorilor inghetate - pulbere - pana la -10 grade, formeaza avalanse cu o greutate intre 10-15 kg/mc. Antrenat in aval de o asemenea avalansa, turistul risca in primul rand sa sucombe, ingerand pe caile respiratorii cristalele de zapada, respectiv praful de avalansa, care in doua minute poate aduce moartea prin sufocare.Apoi, viteza excesiva de lunecare, il proiecteaza pe stancile laterale ale valcelului sau cele iesite din sinuozitatile lui. Cum putem sa inlaturam asemenea accidente?In primul rand fiindca locurile de declansare a avalanselor asa-zise uscate de iarna sunt cunoscute, vom evita traseele turistice care traverseaza aceste zone. De fapt, iarna ele sunt inchise prin insemne amplasate de Salvamont.Apoi,nu vom porni la drum daca a nins abundent toata noaptea si continua sa cada zapada si ziua,decat numai dupa cateva zile. Daca totusi suntem in munte pe o poteca de iarna spre golul alpin, vom lua unele masuri preventive, si anume: la traversarea zonelor cu valcele, jgeaburi si hornuri pe pante repezi, inclinate, ne vom acoperi caile respiratorii cu un tifon iar la mijloc ne vom lega un jnur de avalanse lung de 10 - 15 m, de uloare rosie verde sau galbena. Aceasta pentru ca in caz de declansare a avalansei sa nu ingeram particule de cristale-praf, iar in caz de rostogolire sa fim usor de localizat dupa bucata de snur. Vom traversa aceste zone periculoase numai cate unul nicidecum in grup .Daca totusi evenimentul s-a produs vom indeparta membrele , tinand capul in sus , pentru a avea o suprafata cat mai mare si vom executa miscari repezi ca la inotul bras , pentru a ne putea mentine deasupra zapezii. Acoperiti de avalansa vom cauta sa determinam - in masura in care este posibil - pozitia corpului , findca in zapada ne gasim in stare de imponderabilitate . Aceasta o putem face daca reusim sa lasam sa ne cada din mana o manusa sau alt obiect , care datorita fortei de gravitatie ne va ghida in ce sens vom cauta sa ne autosalvam prin miscare , pentru a iesi la suprafata , tinand ont ca zapada uscata este afanata si nu opune o rezistenta prea mare. B.Frecarea in tehnica 1. Frecarea în rulmenţi 1.1. Rostogolirea în condiţiile frecării uscate sau mixte Pentru studiul pierderilor prin frecări în rulmenţi se vor adânci în primul rând aspectele frecării de rostogolire. Dacă pe suprafeţele de contact există o lubrifiere săracă şi când vitezele de rotaţie sunt reduse, va exista un regim de frecare uscată sau mixtă. Forţa de frecare elementară va avea direcţia rezultantei vitezelor relative de alunecare diferenţială, care, în cazul general, are componente pe direcţiile celor două axe ale elipsei de contact şi o componentă tangenţială datorată vitezei unghiulare de pivotare. Dacă nu se ţine seama de adeziunea ce are loc pe o porţiune a suprafeţei de contact, atunci, în prima aproximaţie, coeficientul de frecare va fi acelaşi pe întreaga zonă de contact şi va depinde de natura materialelor şi de starea suprafeţelor şi lubrifierea lor. Se pot calcula forţele şi momentele de frecare care apar în ecuaţiile de echilibru. Momentul forţelor de frecare elementare în raport cu axa care trece prin centrul bilei, perpendiculară pe linia care defineşte unghiul de presiune. Similar cu momentul forţelor de frecare luat în raport cu axa Oy, existent numai în cazul când momentul giroscopic nu este frânat de forţele de frecare. Calculul pierderilor prin frecare în rulmenţi, se poate trata mai uşor dacă se consideră independent mişcarea de rostogolire şi cea de pivotare. Pe lângă factorii menţionaţi anterior frecarea de rostogolire mai depinde şi de fenomenul de adeziune de pe o anumită porţiune a zonei de contact. În afară de pierderile prin frecare datorate alunecării relative dintre suprafeţele de contact, în procesul de rostogolire mai apar şi pierderi datorate histerezisului elastic. 1.2. Rostogolirea în condiţiile frecării fluide. Lubreficaţia elasto-hidrodinamică În anumite condiţii de viteze şi încărcare este posibil ca în zonele de contact dintre corp şi calea de rulare să apară un film de lubrefiant de grosime suficientă pentru a apare frecare fluidă. În acest caz, pentru studiul fenomenelor din filmul de lubrefiant, pe lângă ecuaţiile hidrodinamicii care stabilesc mecanismul de formare a portanţei, vor tebui considerate şi deformaţiile elastice ale suprafeţelor sub influenţa presiunilor de film, a căror contribuţie la stabilirea formei interstiţiului este hotărâtoare. Aceasta constituie problema lubreficaţiei elasto-hidrodinamice la care se adaugă problema modelului reologic al lubrefiantului, iar pentru o analiză mai riguroasă şi influenţa factorului termic. T . Sistemul de ecuaţii care trbuie rezolvat în aceste ipoteze va fi dat de : - ecuaţia lui Reynolds bidimensională : - variaţia exponenţoală a vâscozităţii cu presiunea : - expresia grosimii interstiţiului : - expresia deplasării elastice a suprafeţelor de contact în funcţie de încărcare între limitele S1 şi S2 : pentru y = S2. Un exemplu al aspectului interstiţiului şi al formei distribuţiei de presiuni în zona de contact, obţinut printr-un calcul bazat pe ipotezele de mai sus. La rostogolirea unei sfere problema este tridimensională. Trebuie să fie considerată lăţimea finită a zonei de contact, iar apropierile marginale ale suprafeţelor celor două elemente apar pe ambele laturi ale suprafeţei de contact. Rezultatele recente obţinute prin tratarea numerică a contactului dinre bilă şi calea de rulare au stabilit şi dependenţa grosimii minime a filmului, de elipticitate a zonei hertziene de contact. O relaţie empirică care lagă filmul este : . În vederea stabilirii unui regim de ungere complet fluidă este necesar ca valoarea grosimii hm să fie mai mare decât grosimea limită hmin necesară evitării străpungerii filmilui de microasperităţile suprafeţelor. Calculul forţelor şi momentelor de frecare care intervin în ecuaţii se poate face în mod simpificat prin considerarea numai a forţelor care apar la nivelul elipsei de contact. Pentru calculul forţelor de frecare elementare, funcţie de distribuţia hertziană a presiunilor, trbuie determinată în prealabil valoarea vâscozităţii locale ale lubrefiantului. 쥁@